{"id":14346,"date":"2025-12-31T22:10:47","date_gmt":"2026-01-01T01:10:47","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=14346"},"modified":"2026-01-01T06:48:35","modified_gmt":"2026-01-01T09:48:35","slug":"viata-celui-intre-sfinti-parintelui-nostru-vasile-cel-mare-arhiepiscopul-cezareei-capadociei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/viata-celui-intre-sfinti-parintelui-nostru-vasile-cel-mare-arhiepiscopul-cezareei-capadociei\/","title":{"rendered":"Via\u0163a celui \u00eentre Sfin\u0163i P\u0103rintelui nostru Vasile cel Mare"},"content":{"rendered":"

\"Sf-Vasiel-cel-Mare_2\"<\/a>1 ianuarie;\u00a0<\/em> sursa: sfantulvasilecelmare<\/a><\/strong><\/p>\n

Cel \u00eentre ierarhi preaales, \u00eentre dasc\u0103li prea\u00een\u0163elept \u015fi \u00eentre to\u0163i sfin\u0163ii preamult pl\u0103cut lui Dumnezeu, Sf\u00e2ntul p\u0103rintele nostru Vasile cel Mare, a avut ca patrie Pontul, ce este \u00een Capadocia, \u015fi s-a n\u0103scut din p\u0103rin\u0163i binecredincio\u015fi \u015fi de Dumnezeu cinstitori. Tat\u0103l s\u0103u se numea Vasile, iar mama sa Emilia, care a n\u0103scut patru fii de parte b\u0103rb\u0103teasc\u0103: pe Petru \u015fi pe Sf\u00e2ntul Vasile, pentru care ne st\u0103 \u00eenainte cuv\u00e2ntul, pe Grigorie \u015fi pe Navcratie, \u015fi o fiic\u0103, al c\u0103rei nume era Macrina.
\nPentru ace\u015ftia, cu adev\u0103rat s-a \u00eemplinit cuv\u00e2ntul lui David, care zice: Neamul drep\u0163ilor se va binecuv\u00e2nta. \u015ei nu numai sf\u00e2ntul acesta a fost \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it \u015fi mare lumin\u0103tor al lumii, ci \u015fi ceilal\u0163i trei fra\u0163i ai lui s-au f\u0103cut minuna\u0163i \u015fi purt\u0103tori de semne. C\u0103ci Petru, fratele lui cel mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic \u015fi f\u0103c\u0103tor de minuni. S-a sfin\u0163it \u015fi sora lor Macrina, dup\u0103 cum arat\u0103 sinaxarul la 19 ale lunii iulie. \u00cens\u0103 pe to\u0163i fra\u0163ii i-a cov\u00e2r\u015fit Sf\u00e2ntul Vasile \u00eentru fapta bun\u0103 \u015fi \u00eentru \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103; c\u0103ci la \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile cele dint\u00e2i chiar pe tat\u0103l s\u0103u l-a avut dasc\u0103l \u015fi pov\u0103\u0163uitor, pe care de ob\u015fte \u00eel avea Pontul ca dasc\u0103l al \u00eenv\u0103\u0163\u0103turilor \u015fi al faptelor bune, \u00een acea vreme.
\nDeci, d\u00e2nsul a adus \u00een lume o astfel de pl\u0103smuire bun\u0103 \u015fi curat\u0103, pe care dumnezeiescul David o nume\u015fte pl\u0103smuire de ziu\u0103, iar nu de noapte. De la acesta dar, a primit nu numai toat\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura, ce se nume\u015fte enciclic\u0103, adic\u0103 \u00eenconjur\u0103toare, dar \u015fi toat\u0103 buna credin\u0163\u0103; \u015fi, \u00een scurt s\u0103 zic, prin \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile v\u00e2rstei celei dint\u00e2i s-a f\u0103cut \u00eencep\u0103tor al des\u0103v\u00e2r\u015firii care avea s\u0103 fie mai pe urm\u0103.
\nDup\u0103 ce din destul a fost deprins de tat\u0103l s\u0103u \u00een astfel de \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi, \u00eenc\u00e2t dorea ca de nimic din cele bune s\u0103 nu se lipseasc\u0103, \u015fi, pornit fiind prin iubirea de osteneal\u0103 a albinei, care din tot felul de flori \u00ee\u015fi adun\u0103 cele trebuincioase, ca s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 mai prejos, s-a dus la cetatea Cezareei Capadociei, ca s\u0103 se deprind\u0103 \u015fi cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile ce se d\u0103deau acolo. Zic despre Cezareea cea preavestit\u0103, care a fost leag\u0103n de \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi \u015fi al Sf\u00e2ntului Grigorie, Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu; unde primind toate \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile, se asem\u0103na cu unii din dasc\u0103li, iar pe al\u0163ii \u00eei cov\u00e2r\u015fea \u00een tot felul de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00een pu\u0163in\u0103 vreme s-a f\u0103cut sl\u0103vit \u015fi vestit tuturor celor mai mari ai cet\u0103\u0163ii \u015fi la tot poporul, fiind mai mare \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 dec\u00e2t \u00een v\u00e2rst\u0103 \u015fi av\u00e2nd statornicia cea mai mare; apoi s-a ar\u0103tat a fi retor \u00eentre retori, chiar mai \u00eenainte de a se sui pe scaunele sofi\u015ftilor, filosof \u00eentre filosofi, mai \u00eenainte de a \u00eenv\u0103\u0163a dogmele \u015fi r\u00e2nduielile ce se afl\u0103 \u00een filosofie; \u00een sf\u00e2r\u015fit, lucrul cel mai mare a fost c\u0103 to\u0163i \u00eel aveau ca pe un preot al cre\u015ftinilor, mai \u00eenainte de preo\u0163ie; \u015fi at\u00e2t de sl\u0103vit se f\u0103cuse el prin \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u015fi prin fapta bun\u0103, \u00eenc\u00e2t era cinstit, cucernic \u015fi vrednic \u00eenaintea tuturor.
\nDup\u0103 ce a ajuns \u00een acest fel, s-a dus la Bizan\u0163, care era cetatea cea mai mare din tot R\u0103s\u0103ritul, pentru c\u0103 era \u00eempodobit\u0103 cu cei mai des\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163i dintre retori \u015fi filosofi, de la care a adunat, prin ascu\u0163imea min\u0163ii sale, cele mai \u00eenalte dintre \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi \u015fi cu ele \u015fi-a \u00eempodobit sufletul s\u0103u. De acolo, fiind nes\u0103\u0163ios de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u015fi de temelia cuvintelor bune, a fost trimis de Dumnezeu la Atena, unde a aflat pe Sf\u00e2ntul Grigorie, Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu, s\u00e2rguindu-se la \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi, precum \u015fi pe Iulian Apostatul, care mai pe urm\u0103 a fost \u00eemp\u0103rat (361-363), vr\u0103jma\u015f \u015fi chinuitor al cre\u015ftinilor, pe Libaniu, sofistul, \u015fi pe mul\u0163i al\u0163ii.
\nDeci, acolo, afl\u00e2nd Sf\u00e2ntul Vasile pe Sf\u00e2ntul Grigorie, apoi \u00eentrec\u00e2ndu-se unul pe altul \u00een fapta bun\u0103 \u015fi \u00een r\u00e2vna cea dumnezeiasc\u0103, at\u00e2t de mult s-au iubit, \u00eenc\u00e2t nu puteau s\u0103 se despart\u0103 nicidecum, \u015fi \u015fedeau am\u00e2ndoi \u00eentr-o cas\u0103, am\u00e2ndoi m\u00e2ncau \u015fi am\u00e2ndoi aveau o voie.
\nPe scurt, se afla un suflet \u00een acele dou\u0103 trupuri \u015fi unul de la altul primea mare folos, nu numai \u00eentru fapta bun\u0103, ci \u015fi \u00eentru \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi. C\u0103ci ca doi lucr\u0103tori de p\u0103m\u00e2nt, s\u00e2rguitori \u015fi iscusi\u0163i, cu aceea\u015fi s\u00e2rguin\u0163\u0103 lucr\u00e2nd \u0163arina filosofiei \u015fi sem\u0103n\u00e2nd cu mult\u0103 osteneal\u0103 s\u0103m\u00e2n\u0163a \u00eenv\u0103\u0163\u0103turilor, au secerat rodul s\u00e2rguin\u0163ei lor, prin care au \u00eentrecut pe cei de o v\u00e2rst\u0103 cu d\u00e2n\u015fii, \u015fi at\u00e2t de mult se \u00eenfr\u00e2nau, \u00eenc\u00e2t m\u00e2ncau numai ca s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, p\u00e2ine \u015fi ap\u0103, mul\u0163umind Domnului, ca Proorocul Ilie \u015fi ca Ioan \u00cenainte-merg\u0103torul, care se hr\u0103nea cu muguri de copaci; iar pe celelalte, care momesc p\u00e2ntecele \u015fi-i aduc dulcea\u0163\u0103, le def\u0103imau, \u015fi cu totul se dep\u0103rtau de ele.
\nCu acest fel de \u00een\u0163elepciune, pe care au p\u0103zit-o p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii lor, at\u00e2t de cura\u0163i s-au \u0163inut, \u00eenc\u00e2t au \u00eentrecut pe vestitul Xenocrat, c\u0103ruia, de\u015fi dormea cu o femeie desfr\u00e2nat\u0103, nu-i venea nicidecum \u00een minte c\u0103 era o femeie aproape de d\u00e2nsul; apoi au fugit de l\u0103comie \u015fi de \u00eempu\u0163inare \u015fi numai m\u0103sura cea dreapt\u0103 o p\u0103zeau. Iar nec\u00ee\u015ftigarea at\u00e2t de mult au iubit-o, \u00eenc\u00e2t au cov\u00e2r\u015fit pe Antistene, pe Pitagora \u015fi pe Cratis, \u00eenc\u00e2t pe cele cinstite \u015fi l\u0103udate ale acelora le socoteau ca pe ni\u015fte juc\u0103rii de copil; c\u0103ci foarte mult au def\u0103imat c\u00e2\u015ftigarea de bani \u015fi de alte lucruri de\u015farte.
\nTrufia \u015fi \u00een\u0103l\u0163area cu totul le-au ur\u00e2t, iar m\u00e2ndria au pierdut-o prin cuvio\u015fie. C\u00e2t despre \u00een\u0163elepciunea pe care o aveau, nu este de trebuin\u0163\u0103 s\u0103 mai scriem, c\u0103ci toat\u0103 via\u0163a lor era o cugetare \u015fi dorire necontenit\u0103, ziua \u015fi noaptea, ca s\u0103 c\u00e2\u015ftige filosofia cea cereasc\u0103 \u015fi adev\u0103rat\u0103, mai mult dec\u00e2t pe cea p\u0103m\u00e2nteasc\u0103. \u00cens\u0103 se s\u00e2rguiau a o c\u00e2\u015ftiga \u015fi pe aceasta, ca s\u0103 ajute Bisericii noastre, s\u0103 dezr\u0103d\u0103cineze neghina din gr\u00e2u, s\u0103 cure\u0163e \u015fi s\u0103 l\u0103mureasc\u0103 dogmele sfintei credin\u0163e, \u015fi s\u0103 apere pe credincio\u015fi de n\u0103v\u0103lirile ereticilor.
\nSe s\u00e2rguiau mai mult ca s\u0103 \u00eentreac\u0103 pe filosofii cei vechi, \u015fi s-a \u015fi f\u0103cut astfel prin multa lor osteneal\u0103 \u015fi prin dumnezeiescul ajutor, dup\u0103 cum se arat\u0103 din scrierile lor. \u00centru me\u015fte\u015fugul gramaticii erau ne\u00eentrecu\u0163i, ca \u015fi \u00een m\u0103surile \u015ftiin\u0163ei, poeziei, \u00een mul\u0163imea istoriilor \u015fi frumoasa gr\u0103ire de cele politice. Iar buna r\u00e2nduial\u0103 a retoricii \u015fi frumuse\u0163ea vorbirii au ales-o mai mult, \u015fi minciuna au lep\u0103dat-o. Filosofia cea adev\u0103rat\u0103 din dogme at\u00e2t de mult au deprins-o, \u00eenc\u00e2t i-au \u00eentrecut pe to\u0163i. Tot astfel \u015fi \u00een celelalte \u015ftiin\u0163e s-au deprins, \u00eenc\u00e2t au \u00eentrecut pe to\u0163i din destul, \u00een aritmetic\u0103, \u00een geometrie, \u00een muzic\u0103 \u015fi \u00een astronomie; \u00eenc\u00e2t s-au f\u0103cut dasc\u0103li \u015fi filosofi des\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163i.
\nO \u00eenfr\u00e2nare ca aceasta \u015fi \u00eentreaga lor \u00een\u0163elepciune v\u0103z\u00e2nd-o dasc\u0103lul Sf\u00e2ntului Vasile, anume Eubul, om prea\u00een\u0163elept \u015fi mai bun dec\u00e2t to\u0163i filosofii cei din Atena, se minuna; iar Vasile vr\u00e2nd s\u0103-l v\u00e2neze \u015fi s\u0103-l aduc\u0103 la cuno\u015ftin\u0163a de Dumnezeu, apoi un dar nepre\u0163uit ca acesta s\u0103-i d\u0103ruiasc\u0103, pentru osteneala lui, l-a aflat odat\u0103 \u00eenaintea cet\u0103\u0163ii, vorbind cu ceilal\u0163i filosofi \u015fi \u00eentreb\u00e2ndu-se despre filosofie, c\u0103ci astfel de obicei aveau \u00eentre ei, ca ori s\u0103 gr\u0103iasc\u0103, ori s\u0103 aud\u0103 ceva nou. \u00centreb\u00e2ndu-se Eubul cu filosofii, pentru un cuv\u00e2nt, a venit Vasile \u015fi \u00eendat\u0103 a dezlegat acel sofism \u015fi l-a deslu\u015fit. Apoi ziceau ceilal\u0163i: „Cine este cel care a deslu\u015fit cuv\u00e2ntul filosofului?”. R\u0103spuns-a Eubul, zic\u00e2nd: „Ori Dumnezeu, ori Vasile”.
\nV\u0103z\u00e2nd Eubul pe Vasile, a l\u0103sat pe prietenii \u015fi pe ucenicii s\u0103i, iar el a \u015fezut cu Vasile, \u015fi au petrecut trei zile \u00een vorb\u0103, \u00eentreb\u00e2ndu-se de filosofie. Drept aceea, a \u00eentrebat Eubul pe Vasile: „Care este firea filosofiei?” Iar el a r\u0103spuns: „Firea filosofiei este pomenirea mor\u0163ii”. Dup\u0103 aceasta a gr\u0103it \u015fi despre lume, zic\u00e2nd: „De\u015fi s\u00e2nt dulci cuvintele cele lume\u015fti, amar\u0103 este lumea pentru cel ce se \u0163ine de ea cu iubire \u015fi patim\u0103; c\u0103ci alta este slava cea trupeasc\u0103 \u015fi alta a firii celei f\u0103r\u0103 de trup. Nu este cu putin\u0163\u0103 ca cineva s\u0103 se \u00eendulceasc\u0103 de am\u00e2ndou\u0103, pentru c\u0103 nimeni nu poate s\u0103 slujeasc\u0103 la doi st\u0103p\u00e2ni. \u00cens\u0103, pe c\u00e2t ne arat\u0103 puterea bun\u0103t\u0103\u0163ii, s\u0103 \u00eemp\u0103r\u0163im la cei fl\u0103m\u00e2nzi p\u00e2inea \u00een\u0163elegerii; \u015fi pe cei ce s-au lipsit, pentru r\u0103utatea lor, de acoper\u0103m\u00e2ntul faptei bune, pe aceia s\u0103-i aducem sub acoper\u0103m\u00e2ntul lucrurilor celor bune; c\u0103ci pe care-l vedem gol, \u00eel \u00eembr\u0103c\u0103m \u015fi nu def\u0103im\u0103m trupul nostru.
\nS\u00e2nt la noi, o! Eubule, nu chipuri, nici ghicituri, ci singur adev\u0103rul pov\u0103\u0163uindu-ne spre m\u00e2ntuire; pentru c\u0103 vom \u00eenvia to\u0163i, unii spre via\u0163a ve\u015fnic\u0103, iar al\u0163ii spre munca \u015fi ru\u015finarea ve\u015fnic\u0103, \u015fi vom sta to\u0163i \u00eenaintea judec\u0103\u0163ii lui Hristos, precum ne \u00eenva\u0163\u0103 marii gl\u0103suitori Prooroci: Isaia, Ieremia, Daniil, David \u015fi dumnezeiescul Apostol Pavel; dup\u0103 ace\u015ftia, chiar d\u0103t\u0103torul poc\u0103in\u0163ei \u015fi r\u0103spl\u0103titorul nostru, Domnul, Care a c\u0103utat oaia cea pierdut\u0103, iar pe fiul cel risipitor, care cu poc\u0103in\u0163\u0103 s-a \u00eentors, cuprinz\u00e2ndu-l cu dragoste, l-a s\u0103rutat, cu hain\u0103 luminat\u0103 \u015fi cu inel l-a \u00eempodobit \u015fi l-a osp\u0103tat. Acela d\u0103 asemenea r\u0103spl\u0103tire celor ce vin \u00een ceasul al unsprezecelea, ca \u015fi celor ce au purtat greutatea \u015fi z\u0103duful zilei. Acela, poc\u0103indu-ne \u015fi n\u0103sc\u00e2ndu-ne din ap\u0103 \u015fi din Duh, ne d\u0103 cele ce ochiul nu le-a v\u0103zut, urechea nu le-a auzit \u015fi la inima omului nu s-a suit, precum \u015fi pe toate care le-a g\u0103tit Dumnezeu celor ce-L iubesc”.
\nVasile gr\u0103ind acestea, Eubul a strigat: „O! Vasile, ar\u0103t\u0103torule de cele cere\u015fti, prin tine cred \u00eentr-unul Dumnezeu, Tat\u0103l Atot\u0163iitorul, F\u0103c\u0103torul a toate, a\u015ftept \u00eenvierea mor\u0163ilor \u015fi via\u0163a veacului ce va s\u0103 fie, Amin! Acesta este semnul credin\u0163ei mele \u00een Dumnezeu: toat\u0103 averea ce o am, \u00een m\u00e2inile tale o dau \u015fi cealalt\u0103 vreme a vie\u0163ii mele cu tine o voi petrece, c\u0103ci doresc na\u015fterea din ap\u0103 \u015fi din Duh”.
\nVasile i-a zis: „Bine este cuv\u00e2ntat Dumnezeul nostru, de acum \u015fi p\u00e2n\u0103-n veac, Cel ce a luminat mintea ta cu lumina adev\u0103rului, Eubule, \u015fi din r\u0103t\u0103cirea cea mare te-a adus la cuno\u015ftin\u0163a milostivirii Sale. Iar de vei voi, precum zici, ca s\u0103 petreci cu mine, \u00ee\u0163i voi spune \u00een ce chip s\u0103 ne \u00eengrijim de m\u00e2ntuirea noastr\u0103 \u015fi s\u0103 ne izb\u0103vim din cursele vie\u0163ii celei de aici; s\u0103 vindem toate averile \u015fi s\u0103 le \u00eemp\u0103r\u0163im s\u0103racilor. Dup\u0103 aceea s\u0103 mergem \u00een sf\u00e2nta cetate, ca s\u0103 vedem minunile ce s\u00e2nt acolo \u015fi vom c\u00e2\u015ftiga \u00eendr\u0103znire c\u0103tre Dumnezeu”.
\nAstfel, toate bine \u00eemp\u0103r\u0163indu-le celor ce aveau trebuin\u0163\u0103, \u015fi cump\u0103r\u00e2ndu-\u015fi hainele cele albe pentru Sf\u00e2ntul Botez, s-au dus la Ierusalim \u015fi \u00eei \u00eentorceau \u00een cale pe mul\u0163i la adev\u0103rata credin\u0163\u0103. Merg\u00e2nd \u00een Antiohia, au intrat la o gazd\u0103, iar fiul gazdei, Filoxen, \u015fedea \u00eenaintea u\u015fii, fiind sup\u0103rat; acela era ucenic al lui Libaniu sofistul, de la care lu\u00e2nd ni\u015fte stihuri de ale lui Homer, ca s\u0103 le prefac\u0103 \u00een vorb\u0103 retoriceasc\u0103, nu putea, \u015fi \u00een nepricepere fiind, se nec\u0103jea foarte. Pe acesta, v\u0103z\u00e2ndu-l Vasile nec\u0103jit, l-a \u00eentrebat: „Pentru ce e\u015fti nec\u0103jit, tinere?” Iar Filoxen a zis: „Oare dac\u0103-\u0163i voi ar\u0103ta pricina m\u00e2hnirii mele, ce folos \u00eemi va fi de la tine, \u00eentru aceasta?”. Iar Vasile, f\u0103g\u0103duindu-i c\u0103 nu \u00een zadar \u00eei va fi aceea ce va ar\u0103ta lui, t\u00e2n\u0103rul i-a spus despre sofist \u015fi despre stihurile acelea \u015fi c\u0103 aceea este pricina \u00eentrist\u0103rii lui, de vreme ce nu se pricepe ca s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 stihurile. Vasile, lu\u00e2nd stihurile, a \u00eenceput a i le t\u00e2lcui, alc\u0103tuindu-le \u00een vorb\u0103 simpl\u0103, \u00een trei feluri. Atunci t\u00e2n\u0103rul, mir\u00e2ndu-se \u015fi \u00eenveselindu-se, l-a rugat s\u0103-i scrie t\u0103lm\u0103cirea. Drept aceea, Vasile a scris t\u00e2lcuirea acelor stihuri ale lui Homer \u00een trei feluri, pe care lu\u00e2ndu-le t\u00e2n\u0103rul, cu bucurie a mers diminea\u0163a la Libaniu, dasc\u0103lul s\u0103u, duc\u00e2ndu-i acea alc\u0103tuire a stihurilor; iar el citind-o, s-a mirat \u015fi a zis: „V\u0103 jur pe dumnezeiasca r\u00e2nduial\u0103, c\u0103 nu se afl\u0103 cineva din \u00een\u0163elep\u0163ii de acum care s\u0103-\u0163i spun\u0103 o asemenea t\u00e2lcuire. Deci cine \u0163i-a scris aceasta, Filoxene?”
\nIar t\u00e2n\u0103rul i-a spus: „Este un str\u0103in \u00een casa mea, care, f\u0103r\u0103 osteneal\u0103, degrab\u0103 a t\u00e2lcuit aceasta”. Libaniu \u00eendat\u0103 a alergat cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 la gazd\u0103, ca s\u0103 vad\u0103 pe str\u0103inul acela. V\u0103z\u00e2nd pe Vasile \u015fi pe Eubul, s-a mirat de venirea lor nea\u015fteptat\u0103 \u015fi s-a bucurat de d\u00e2n\u015fii. Deci, i-a rugat s\u0103 vin\u0103 \u015fi s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 \u00een casa lui; iar ei venind, Libaniu le-a pus \u00eenainte mas\u0103 cu multe feluri de bucate.
\nDup\u0103 obiceiul lor \u00eens\u0103 gust\u00e2nd pu\u0163in\u0103 p\u00e2ine \u015fi ap\u0103 cu m\u0103sur\u0103, au mul\u0163umit lui Dumnezeu d\u0103t\u0103torul de toate bun\u0103t\u0103\u0163ile. Apoi a \u00eenceput Libaniu a le pune \u00eentreb\u0103ri sofiste, iar ei \u00eempotriv\u0103 \u00eei aduceau cuv\u00e2ntul credin\u0163ei; Libaniu, cunosc\u00e2nd puterea cuvintelor, zicea c\u0103 n-a venit \u00eenc\u0103 vremea de a se boteza, iar dac\u0103 r\u00e2nduiala lui Dumnezeu va porunci, apoi cine poate s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103? „Mult m\u0103 vei sluji, o! Vasile, dac\u0103 unele ca acestea vei binevoi a le gr\u0103i, spre folosul ucenicilor care s\u00e2nt la mine”.
\nDegrab\u0103 ucenicii lui Libaniu fiind aduna\u0163i, a \u00eenceput Vasile a-i \u00eenv\u0103\u0163a: „S\u0103 ave\u0163i cur\u0103\u0163ie sufleteasc\u0103, nep\u0103timire trupeasc\u0103, purtare bl\u00e2nd\u0103, grai cump\u0103nit, cuv\u00e2nt cu bun\u0103 r\u00e2nduial\u0103, hran\u0103 \u015fi b\u0103utur\u0103 m\u0103surat\u0103, \u00eenaintea celor mai mari t\u0103cere, \u00eenaintea celor mai \u00een\u0163elep\u0163i luare-aminte, la cei mai b\u0103tr\u00e2ni supunere, s\u0103 ave\u0163i spre cei asemenea cu voi \u015fi spre cei mai mici dragoste nef\u0103\u0163arnic\u0103, de cei r\u0103i, p\u0103tima\u015fi \u015fi iubitori de trup s\u0103 v\u0103 dep\u0103rta\u0163i \u015fi pu\u0163in s\u0103 gr\u0103i\u0163i, dar mai mult s\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i, s\u0103 nu fi\u0163i f\u0103r\u0103 de socoteal\u0103 \u00een cuv\u00e2nt, s\u0103 nu prisosi\u0163i cu vorba, s\u0103 nu fi\u0163i \u00eendr\u0103zne\u0163i la r\u00e2s, cu sfiala s\u0103 v\u0103 \u00eempodobi\u0163i \u015fi cu femeile cele necurate s\u0103 nu vorbi\u0163i, s\u0103 ave\u0163i \u00een jos c\u0103utarea, iar sufletul sus, s\u0103 fugi\u0163i de cuvintele cele \u00eempotriv\u0103; dreg\u0103torie d\u0103sc\u0103leasc\u0103 s\u0103 nu dori\u0163i, cinstea acestei lumi \u00eentru nimic s-o socoti\u0163i.
\nIar de ar face cineva vreun bine spre folosul altora, de la Dumnezeu plata s-o a\u015ftepte \u015fi ve\u015fnica r\u0103spl\u0103tire de la Iisus Hristos, Domnul nostru”. Acestea zic\u00e2ndu-le Vasile c\u0103tre ucenicii lui Libaniu \u015fi ei ascult\u00e2nd nu f\u0103r\u0103 de mirare, iar\u0103\u015fi a plecat cu Eubul \u00een cale.
\nDup\u0103 ce au sosit \u00een Ierusalim, toate Sfintele Locuri cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu dragoste \u00eenconjur\u00e2ndu-le \u015fi \u00eentr-\u00eensele \u00eenchin\u00e2ndu-se lui Dumnezeu, Care este peste tot, ei s-au ar\u0103tat episcopului acelei cet\u0103\u0163i, cu numele Maxim, \u015fi l-au rugat ca s\u0103-i boteze \u00een Iordan. Episcopul, v\u0103z\u00e2ndu-i plini de credin\u0163\u0103, a f\u0103cut dup\u0103 credin\u0163a lor \u015fi lu\u00e2nd clerul s\u0103u a mers cu Vasile \u015fi cu Eubul la Iordan, iar c\u00e2nd era pe mal, Vasile a c\u0103zut la p\u0103m\u00e2nt \u015fi, cu lacrimi \u015fi glas, s-a rugat la Dumnezeu ca s\u0103-i arate vreun semn al credin\u0163ei lui.
\nDeci, tremur\u00e2nd, s-a sculat \u015fi s-a dezbr\u0103cat de hainele sale, odat\u0103 cu care \u015fi pe omul cel vechi l-a lep\u0103dat \u015fi, intr\u00e2nd \u00een ap\u0103, se ruga. C\u00e2nd s-a apropiat arhiereul s\u0103-l boteze, iat\u0103 s-a pogor\u00e2t un fulger de foc spre ei, \u015fi ie\u015find un porumbel din fulgerul acela, s-a pogor\u00e2t \u00een Iordan, \u015fi, tulbur\u00e2nd apa, a zburat la cer; iar cei ce st\u0103teau pe mal, v\u0103z\u00e2nd aceea, s-au cutremurat \u015fi au pream\u0103rit pe Dumnezeu.
\nVasile, fiind botezat, a ie\u015fit din ap\u0103, \u015fi mir\u00e2ndu-se episcopul de dragostea ce avea c\u0103tre Dumnezeu, l-a \u00eembr\u0103cat \u00een haina \u00cenvierii lui Hristos, rug\u00e2ndu-se. Apoi a botezat \u015fi pe Eubul, i-a uns pe ei cu mir \u015fi i-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit cu dumnezeie\u015ftile Taine. \u00centorc\u00e2ndu-se \u00een sf\u00e2nta cetate, au petrecut \u00eentr-\u00eensa un an; dup\u0103 aceasta s-au dus \u00een Antiohia, unde Meletie arhiepiscopul a hirotonit pe Vasile diacon \u015fi acolo a t\u00e2lcuit Pildele lui Solomon.
\nNu dup\u0103 mult\u0103 vreme, s-a dus cu Eubul \u00een patria sa, Capadocia, apropiindu-se de cetatea Cezareei. Apoi s-a descoperit \u00eentr-o vedenie de noapte lui Leontie, arhiepiscopul Cezareei, despre venirea lor \u015fi c\u0103 Vasile o s\u0103 fie \u00een vremea sa arhiepiscop al acelei cet\u0103\u0163i. Deci, diminea\u0163a, chem\u00e2nd arhiepiscopul pe arhidiaconul s\u0103u \u015fi pe unii din clericii cei cinsti\u0163i, i-a trimis la por\u0163ile cet\u0103\u0163ii dinspre r\u0103s\u0103rit, poruncindu-le ca pe cei doi str\u0103ini ce-i vor \u00eent\u00e2mpina, s\u0103-i aduc\u0103 la d\u00e2nsul cu cinste. Iar ei duc\u00e2ndu-se \u015fi \u00eent\u00e2mpin\u00e2nd pe Vasile \u015fi Eubul, pe c\u00e2nd intrau \u00een cetate, i-au adus la arhiepiscop.
\nEl, v\u0103z\u00e2ndu-i pe d\u00e2n\u015fii, s-a mirat, c\u0103 pe unii ca ace\u015ftia \u00eei v\u0103zuse \u00een vedenie, \u015fi a pream\u0103rit pe Dumnezeu. Apoi i-a \u00eentrebat arhiepiscopul de unde vin \u015fi cum se numesc. \u00cen\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se despre numele lor, a poruncit s\u0103-i aduc\u0103 la mas\u0103 \u015fi s\u0103-i osp\u0103teze. Dup\u0103 aceea, chem\u00e2nd clerul s\u0103u \u015fi b\u0103rba\u0163i ale\u015fi din cetate, le-a spus toate cele ce i s-au vestit lui despre Vasile \u00een vedenie, de la Dumnezeu. Atunci clerul cu un glas a zis: „De vreme ce pentru cinstita ta via\u0163\u0103 \u0163i-a ar\u0103tat Dumnezeu pe mo\u015ftenitorul scaunului t\u0103u, se cade s\u0103 faci cu d\u00e2nsul precum \u00ee\u0163i este pl\u0103cerea; c\u0103ci cu adev\u0103rat vrednic este omul pe care judec\u0103\u0163ile lui Dumnezeu \u00eel descoper\u0103”.
\nApoi a chemat arhiepiscopul pe Vasile \u015fi pe Eubul \u015fi a \u00eenceput a vorbi cu ei din Scripturi, vr\u00e2nd ca s\u0103 afle priceperea lor; \u015fi auzindu-i, s-a mirat de noianul \u00een\u0163elepciunii ce se afla \u00eentr-\u00een\u015fii, apoi \u0163in\u00e2ndu-i la sine, \u00eei cinstea dup\u0103 vrednicie. Vasile, petrec\u00e2nd \u00een Cezareea, avea acela\u015fi fel de via\u0163\u0103 precum a v\u0103zut mai \u00eenainte la mul\u0163i cuvio\u015fi, pe c\u00e2nd a \u00eenconjurat Egiptul, Palestina, Siria \u015fi Mesopotamia, c\u0103ut\u00e2nd pe Eustatie filosoful \u015fi cercet\u00e2nd \u00eentr-acele p\u0103r\u0163i pe p\u0103rin\u0163ii cei nevoitori; deci, le urma bine cu chipul \u015fi cu via\u0163a monahiceasc\u0103.
\nDup\u0103 aceea a fost hirotonit prezbiter de Ermoghen, episcopul Cezareei, care a fost dup\u0103 Leontie, \u015fi era pov\u0103\u0163uitorul monahilor. Murind Ermoghen arhiepiscopul, era cerut \u00een scaun Sf\u00e2ntul Vasile, ca un vrednic \u015fi de Dumnezeu mai \u00eenainte \u00eensemnat; dar, fugind de cinste, s-a ascuns, \u015fi a fost ridicat la arhiepiscopie Eusebiu, b\u0103rbat bun la obiceiuri cu adev\u0103rat, dar pu\u0163in \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi \u00eentru \u00een\u0163elepciunea c\u0103r\u0163ii neiscusit; deci, acela \u015ftiind pe Vasile c\u0103 era de to\u0163i foarte cinstit \u015fi l\u0103udat ca un mai \u00een\u0163elept filosof \u015fi cu via\u0163a sf\u00e2nt\u0103, a \u00eenceput ca un om neputincios a fi biruit de zavistie \u015fi se ar\u0103ta r\u0103u-voitor lui Vasile.
\nAcest lucru \u00een\u0163eleg\u00e2ndu-l Sf\u00e2ntul Vasile, nevr\u00e2nd s\u0103 fie pricinuitor de zavistie, s-a dus \u00een pustia Pontului, unde a chemat prin scrisori \u015fi pe prietenul s\u0103u, pe Sf\u00e2ntul Grigorie de Nazianz; acolo, adun\u00e2nd cu d\u00e2nsul mul\u0163ime de monahi, a f\u0103cut r\u00e2nduial\u0103 de via\u0163\u0103 monahal\u0103, fiind luminat de Duhul Sf\u00e2nt, \u015fi petrecea via\u0163a \u00eengereasc\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. Le ajuta lor la o via\u0163\u0103 ca aceea \u015fi fericita Emilia, maica lui Vasile, petrec\u00e2nd nu departe de ei, de cealalt\u0103 parte de r\u00e2u, \u00een sat, \u015fi de hrana lor \u00eengrijindu-se; apoi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd v\u0103duv\u0103, toat\u0103 s\u00e2rguin\u0163a o avea ca s\u0103 plac\u0103 lui Dumnezeu.
\nFiind vremea, Vasile \u015fi Grigorie au ie\u015fit din pustie, sili\u0163i de trebuin\u0163ele Sfintei Biserici, care atunci era tulburat\u0103 de eretici. Pentru c\u0103 pe Grigorie, tat\u0103l s\u0103u, l-a luat la sine spre ajutorul drept-credincio\u015filor \u00een cetatea Nazianzului, fiind b\u0103tr\u00e2n \u015fi neput\u00e2nd s\u0103 se lupte acum cu lupii; iar Vasile, \u00eemp\u0103c\u00e2ndu-se cu Eusebiu, arhiepiscopul Cezareii, acesta, prin scrisoare, l-a rugat s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la d\u00e2nsul \u015fi s\u0103 ajute Bisericii care lupta contra arienilor.
\nV\u0103z\u00e2nd fericitul Vasile o primejdie ca aceea a Sfintei Biserici, \u015fi cinstind mai mult trebuin\u0163a cea de ob\u015fte, dec\u00e2t via\u0163a pustniceasc\u0103, a l\u0103sat singur\u0103tatea \u015fi a venit \u00een Cezareea, unde foarte mult a lucrat cu cuv\u00e2ntul \u015fi cu scrisul, cur\u0103\u0163ind credin\u0163a cea dreapt\u0103 de eresuri. Apoi arhiepiscopul Eusebiu \u015fi-a dat sf\u00e2r\u015fitul pe bra\u0163ele lui Vasile, d\u00e2ndu-\u015fi sufletul s\u0103u lui Dumnezeu; iar dup\u0103 d\u00e2nsul, lucr\u00e2nd Sf\u00e2ntul Duh, marele Vasile, chiar nevr\u00e2nd a fi ridicat \u00een scaun, a fost sfin\u0163it de mul\u0163i episcopi, \u00eentre care era \u015fi b\u0103tr\u00e2nul Grigorie, tat\u0103l lui Grigorie de Nazianz; c\u0103ci acela, fiind neputincios \u015fi obosit de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, a poruncit s\u0103-l duc\u0103 \u00een Cezareea, s\u0103 sileasc\u0103 pe Vasile a veni la arhiepiscopie, ca nu cumva arienii s\u0103 ridice pe vreunul dintre ai lor \u00een scaunul acela.
\nDeci, Vasile oc\u00e2rmuia Biserica lui Hristos; iar pe Petru, fratele s\u0103u cel dup\u0103 trup, l-a sfin\u0163it prezbiter, ca s\u0103-i ajute la ostenelile biserice\u015fti, iar mai t\u00e2rziu l-a pus episcop \u00een cetatea Sevastiei. \u00cen acela\u015fi timp \u015fi mama sa, fericita Emilia, dup\u0103 o via\u0163\u0103 de mai bine de 90 de ani, \u015fi-a dat sufletul Domnului. Ea a mai avut \u00eenc\u0103 un fiu, pe Grigorie, episcopul Nissei, \u015fi pe Petru, pe care l-am pomenit, precum \u015fi o fiic\u0103, Macrina fecioara, \u00eent\u00e2ia n\u0103scut\u0103, \u015fi ceilal\u0163i fii, crescu\u0163i \u00eentru mari fapte bune.
\nDup\u0103 un timp oarecare, fericitul Vasile a cerut de la Dumnezeu s\u0103 i se dea darul \u00een\u0163elepciunii, a\u015fa \u00eenc\u00e2t, cu ale sale cuvinte curate, s\u0103 poat\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fi slujba cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge \u015fi s\u0103 vie spre el Duhul Sf\u00e2nt. Dup\u0103 \u015fase zile, adic\u0103 \u00een ziua a \u015faptea, pogor\u00e2ndu-se Duhul Sf\u00e2nt, a \u00eenceput a liturghisi \u015fi s\u0103v\u00e2r\u015fi \u00een toate zilele jertfa cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge. Dup\u0103 ce a trecut c\u00e2t\u0103va vreme, cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu rug\u0103ciune a \u00eenceput a scrie cu propria sa m\u00e2n\u0103 tainele sfintei slujbe. \u015ei \u00een acea noapte i s-a ar\u0103tat Domnul \u00een vedenie, cu apostolii, f\u0103c\u00e2nd \u00eenainte punere a p\u00e2inii \u015fi a paharului, la Sf\u00e2ntul Jertfelnic; apoi, scul\u00e2nd pe Vasile, i-a zis: „Dup\u0103 a ta cerere, s\u0103 se umple gura ta de laud\u0103, ca adic\u0103, cu ale tale curate cuvinte, s\u0103 aduci slujba cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge”. Iar el s-a sculat tremur\u00e2nd, neput\u00e2nd s\u0103 priveasc\u0103 cu ochii la ar\u0103tarea Domnului cea luminoas\u0103.
\nDup\u0103 aceast\u0103 ar\u0103tare luminoas\u0103 a mers \u00een biseric\u0103 \u015fi, apropiindu-se de Sf\u00e2ntul Altar, a \u00eenceput a gr\u0103i \u015fi a scrie pe h\u00e2rtie, \u00een limba greceasc\u0103, astfel: S\u0103 se umple gura mea de laud\u0103, ca s\u0103 c\u00e2nt slava Ta, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai zidit pe noi \u015fi ne-ai adus \u00een via\u0163a aceasta, rostind apoi \u015fi celelalte rug\u0103ciuni ale Sfintei Biserici.
\nIar dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul rug\u0103ciunilor a ridicat p\u00e2inea, rug\u00e2ndu-se cu dinadinsul \u015fi zic\u00e2nd: „Ia aminte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sf\u00e2nt l\u0103ca\u015ful T\u0103u \u015fi de pe scaunul m\u0103ririi \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei Tale, \u015fi vino ca s\u0103 ne sfin\u0163e\u015fti pe noi; Cel ce \u015fezi sus, \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l, \u015fi aici cu noi e\u015fti nev\u0103zut, \u00eenvrednice\u015fte-ne, cu puternic\u0103 m\u00e2na Ta, ca s\u0103 ni se dea preacuratul T\u0103u trup \u015fi cinstitul T\u0103u s\u00e2nge nou\u0103, tuturor popoarelor”.
\nArhiereul s\u0103v\u00e2r\u015findu-le pe acestea, Eubul, cu cei mai \u00eent\u00e2i clerici, au v\u0103zut o lumin\u0103 cereasc\u0103 lumin\u00e2nd altarul \u015fi pe arhiereu \u015fi ni\u015fte b\u0103rba\u0163i prealumina\u0163i \u00een ve\u015fminte albe, \u00eenconjur\u00e2nd pe acel mare arhiereu. V\u0103z\u00e2nd aceasta, s-au \u00eensp\u0103im\u00e2ntat foarte mult \u015fi au v\u0103rsat lacrimi, l\u0103ud\u00e2nd pe Dumnezeu.
\n\u00cen vremea aceea, marele Vasile chem\u00e2nd un argintar, i-a poruncit ca din aur curat s\u0103 fac\u0103 o pas\u0103re, \u00een chipul porumbelului ce s-a ar\u0103tat deasupra Iordanului, spre p\u0103zirea dumnezeie\u015ftilor Taine, \u015fi l-a a\u015fezat deasupra Sfintei Mese.
\nAlt\u0103 dat\u0103, sf\u00e2ntul, s\u0103v\u00e2r\u015find dumnezeiasca slujb\u0103, un evreu, pref\u0103c\u00e2ndu-\u015fte stihuri de ale lui Homer, ca s\u0103 le prefac\u0103 \u00een vorb\u0103 retoriceasc\u0103, nu putea, \u015fi \u00een nepricepere fiind, se nec\u0103jea foarte. Pe acesta, v\u0103z\u00e2ndu-l Vasile nec\u0103jit, l-a \u00eentrebat: „Pentru ce e\u015fti nec\u0103jit, tinere?” Iar Filoxen a zis: „Oare dac\u0103-\u0163i voi ar\u0103ta pricina m\u00e2hnirii mele, ce folos \u00eemi va fi de la tine, \u00eentru aceasta?”. Iar Vasile, f\u0103g\u0103duindu-i c\u0103 nu \u00een zadar \u00eei va fi aceea ce va ar\u0103ta lui, t\u00e2n\u0103rul i-a spus despre sofist \u015fi despre stihurile acelea \u015fi c\u0103 aceea este pricina \u00eentrist\u0103rii lui, de vreme ce nu se pricepe ca s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 stihurile. Vasile, lu\u00e2nd stihurile, a \u00eenceput a i le t\u00e2lcui, alc\u0103tuindu-le \u00een vorb\u0103 simpl\u0103, \u00een trei feluri. Atunci t\u00e2n\u0103rul, mir\u00e2ndu-se \u015fi \u00eenveselindu-se, l-a rugat s\u0103-i scrie t\u0103lm\u0103cirea. Drept aceea, Vasile a scris t\u00e2lcuirea acelor stihuri ale lui Homer \u00een trei feluri, pe care lu\u00e2ndu-le t\u00e2n\u0103rul, cu bucurie a mers diminea\u0163a la Libaniu, dasc\u0103lul s\u0103u, duc\u00e2ndu-i acea alc\u0103tuire a stihurilor; iar el citind-o, s-a mirat \u015fi a zis: „V\u0103 jur pe dumnezeiasca r\u00e2nduial\u0103, c\u0103 nu se afl\u0103 cineva din \u00een\u0163elep\u0163ii de acum care s\u0103-\u0163i spun\u0103 o asemenea t\u00e2lcuire. Deci cine \u0163i-a scris aceasta, Filoxene?”
\nIar t\u00e2n\u0103rul i-a spus: „Este un str\u0103in \u00een casa mea, care, f\u0103r\u0103 osteneal\u0103, degrab\u0103 a t\u00e2lcuit aceasta”. Libaniu \u00eendat\u0103 a alergat cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 la gazd\u0103, ca s\u0103 vad\u0103 pe str\u0103inul acela. V\u0103z\u00e2nd pe Vasile \u015fi pe Eubul, s-a mirat de venirea lor nea\u015fteptat\u0103 \u015fi s-a bucurat de d\u00e2n\u015fii. Deci, i-a rugat s\u0103 vin\u0103 \u015fi s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 \u00een casa lui; iar ei venind, Libaniu le-a pus \u00eenainte mas\u0103 cu multe feluri de bucate.
\nDup\u0103 obiceiul lor \u00eens\u0103 gust\u00e2nd pu\u0163in\u0103 p\u00e2ine \u015fi ap\u0103 cu m\u0103sur\u0103, au mul\u0163umit lui Dumnezeu d\u0103t\u0103torul de toate bun\u0103t\u0103\u0163ile. Apoi a \u00eenceput Libaniu a le pune \u00eentreb\u0103ri sofiste, iar ei \u00eempotriv\u0103 \u00eei aduceau cuv\u00e2ntul credin\u0163ei; Libaniu, cunosc\u00e2nd puterea cuvintelor, zicea c\u0103 n-a venit \u00eenc\u0103 vremea de a se boteza, iar dac\u0103 r\u00e2nduiala lui Dumnezeu va porunci, apoi cine poate s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103? „Mult m\u0103 vei sluji, o! Vasile, dac\u0103 unele ca acestea vei binevoi a le gr\u0103i, spre folosul ucenicilor care s\u00e2nt la mine”.
\nDegrab\u0103 ucenicii lui Libaniu fiind aduna\u0163i, a \u00eenceput Vasile a-i \u00eenv\u0103\u0163a: „S\u0103 ave\u0163i cur\u0103\u0163ie sufleteasc\u0103, nep\u0103timire trupeasc\u0103, purtare bl\u00e2nd\u0103, grai cump\u0103nit, cuv\u00e2nt cu bun\u0103 r\u00e2nduial\u0103, hran\u0103 \u015fi b\u0103utur\u0103 m\u0103surat\u0103, \u00eenaintea celor mai mari t\u0103cere, \u00eenaintea celor mai \u00een\u0163elep\u0163i luare-aminte, la cei mai b\u0103tr\u00e2ni supunere, s\u0103 ave\u0163i spre cei asemenea cu voi \u015fi spre cei mai mici dragoste nef\u0103\u0163arnic\u0103, de cei r\u0103i, p\u0103tima\u015fi \u015fi iubitori de trup s\u0103 v\u0103 dep\u0103rta\u0163i \u015fi pu\u0163in s\u0103 gr\u0103i\u0163i, dar mai mult s\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i, s\u0103 nu fi\u0163i f\u0103r\u0103 de socoteal\u0103 \u00een cuv\u00e2nt, s\u0103 nu prisosi\u0163i cu vorba, s\u0103 nu fi\u0163i \u00eendr\u0103zne\u0163i la r\u00e2s, cu sfiala s\u0103 v\u0103 \u00eempodobi\u0163i \u015fi cu femeile cele necurate s\u0103 nu vorbi\u0163i, s\u0103 ave\u0163i \u00een jos c\u0103utarea, iar sufletul sus, s\u0103 fugi\u0163i de cuvintele cele \u00eempotriv\u0103; dreg\u0103torie d\u0103sc\u0103leasc\u0103 s\u0103 nu dori\u0163i, cinstea acestei lumi \u00eentru nimic s-o socoti\u0163i.
\nIar de ar face cineva vreun bine spre folosul altora, de la Dumnezeu plata s-o a\u015ftepte \u015fi ve\u015fnica r\u0103spl\u0103tire de la Iisus Hristos, Domnul nostru”. Acestea zic\u00e2ndu-le Vasile c\u0103tre ucenicii lui Libaniu \u015fi ei ascult\u00e2nd nu f\u0103r\u0103 de mirare, iar\u0103\u015fi a plecat cu Eubul \u00een cale.
\nDup\u0103 ce au sosit \u00een Ierusalim, toate Sfintele Locuri cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu dragoste \u00eenconjur\u00e2ndu-le \u015fi \u00eentr-\u00eensele \u00eenchin\u00e2ndu-se lui Dumnezeu, Care este peste tot, ei s-au ar\u0103tat episcopului acelei cet\u0103\u0163i, cu numele Maxim, \u015fi l-au rugat ca s\u0103-i boteze \u00een Iordan. Episcopul, v\u0103z\u00e2ndu-i plini de credin\u0163\u0103, a f\u0103cut dup\u0103 credin\u0163a lor \u015fi lu\u00e2nd clerul s\u0103u a mers cu Vasile \u015fi cu Eubul la Iordan, iar c\u00e2nd era pe mal, Vasile a c\u0103zut la p\u0103m\u00e2nt \u015fi, cu lacrimi \u015fi glas, s-a rugat la Dumnezeu ca s\u0103-i arate vreun semn al credin\u0163ei lui.
\nDeci, tremur\u00e2nd, s-a sculat \u015fi s-a dezbr\u0103cat de hainele sale, odat\u0103 cu care \u015fi pe omul cel vechi l-a lep\u0103dat \u015fi, intr\u00e2nd \u00een ap\u0103, se ruga. C\u00e2nd s-a apropiat arhiereul s\u0103-l boteze, iat\u0103 s-a pogor\u00e2t un fulger de foc spre ei, \u015fi ie\u015find un porumbel din fulgerul acela, s-a pogor\u00e2t \u00een Iordan, \u015fi, tulbur\u00e2nd apa, a zburat la cer; iar cei ce st\u0103teau pe mal, v\u0103z\u00e2nd aceea, s-au cutremurat \u015fi au pream\u0103rit pe Dumnezeu.
\nVasile, fiind botezat, a ie\u015fit din ap\u0103, \u015fi mir\u00e2ndu-se episcopul de dragostea ce avea c\u0103tre Dumnezeu, l-a \u00eembr\u0103cat \u00een haina \u00cenvierii lui Hristos, rug\u00e2ndu-se. Apoi a botezat \u015fi pe Eubul, i-a uns pe ei cu mir \u015fi i-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit cu dumnezeie\u015ftile Taine. \u00centorc\u00e2ndu-se \u00een sf\u00e2nta cetate, au petrecut \u00eentr-\u00eensa un an; dup\u0103 aceasta s-au dus \u00een Antiohia, unde Meletie arhiepiscopul a hirotonit pe Vasile diacon \u015fi acolo a t\u00e2lcuit Pildele lui Solomon.
\nNu dup\u0103 mult\u0103 vreme, s-a dus cu Eubul \u00een patria sa, Capadocia, apropiindu-se de cetatea Cezareei. Apoi s-a descoperit \u00eentr-o vedenie de noapte lui Leontie, arhiepiscopul Cezareei, despre venirea lor \u015fi c\u0103 Vasile o s\u0103 fie \u00een vremea sa arhiepiscop al acelei cet\u0103\u0163i. Deci, diminea\u0163a, chem\u00e2nd arhiepiscopul pe arhidiaconul s\u0103u \u015fi pe unii din clericii cei cinsti\u0163i, i-a trimis la por\u0163ile cet\u0103\u0163ii dinspre r\u0103s\u0103rit, poruncindu-le ca pe cei doi str\u0103ini ce-i vor \u00eent\u00e2mpina, s\u0103-i aduc\u0103 la d\u00e2nsul cu cinste. Iar ei duc\u00e2ndu-se \u015fi \u00eent\u00e2mpin\u00e2nd pe Vasile \u015fi Eubul, pe c\u00e2nd intrau \u00een cetate, i-au adus la arhiepiscop.
\nEl, v\u0103z\u00e2ndu-i pe d\u00e2n\u015fii, s-a mirat, c\u0103 pe unii ca ace\u015ftia \u00eei v\u0103zuse \u00een vedenie, \u015fi a pream\u0103rit pe Dumnezeu. Apoi i-a \u00eentrebat arhiepiscopul de unde vin \u015fi cum se numesc. \u00cen\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se despre numele lor, a poruncit s\u0103-i aduc\u0103 la mas\u0103 \u015fi s\u0103-i osp\u0103teze. Dup\u0103 aceea, chem\u00e2nd clerul s\u0103u \u015fi b\u0103rba\u0163i ale\u015fi din cetate, le-a spus toate cele ce i s-au vestit lui despre Vasile \u00een vedenie, de la Dumnezeu. Atunci clerul cu un glas a zis: „De vreme ce pentru cinstita ta via\u0163\u0103 \u0163i-a ar\u0103tat Dumnezeu pe mo\u015ftenitorul scaunului t\u0103u, se cade s\u0103 faci cu d\u00e2nsul precum \u00ee\u0163i este pl\u0103cerea; c\u0103ci cu adev\u0103rat vrednic este omul pe care judec\u0103\u0163ile lui Dumnezeu \u00eel descoper\u0103”.
\nApoi a chemat arhiepiscopul pe Vasile \u015fi pe Eubul \u015fi a \u00eenceput a vorbi cu ei din Scripturi, vr\u00e2nd ca s\u0103 afle priceperea lor; \u015fi auzindu-i, s-a mirat de noianul \u00een\u0163elepciunii ce se afla \u00eentr-\u00een\u015fii, apoi \u0163in\u00e2ndu-i la sine, \u00eei cinstea dup\u0103 vrednicie. Vasile, petrec\u00e2nd \u00een Cezareea, avea acela\u015fi fel de via\u0163\u0103 precum a v\u0103zut mai \u00eenainte la mul\u0163i cuvio\u015fi, pe c\u00e2nd a \u00eenconjurat Egiptul, Palestina, Siria \u015fi Mesopotamia, c\u0103ut\u00e2nd pe Eustatie filosoful \u015fi cercet\u00e2nd \u00eentr-acele p\u0103r\u0163i pe p\u0103rin\u0163ii cei nevoitori; deci, le urma bine cu chipul \u015fi cu via\u0163a monahiceasc\u0103.
\nDup\u0103 aceea a fost hirotonit prezbiter de Ermoghen, episcopul Cezareei, care a fost dup\u0103 Leontie, \u015fi era pov\u0103\u0163uitorul monahilor. Murind Ermoghen arhiepiscopul, era cerut \u00een scaun Sf\u00e2ntul Vasile, ca un vrednic \u015fi de Dumnezeu mai \u00eenainte \u00eensemnat; dar, fugind de cinste, s-a ascuns, \u015fi a fost ridicat la arhiepiscopie Eusebiu, b\u0103rbat bun la obiceiuri cu adev\u0103rat, dar pu\u0163in \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi \u00eentru \u00een\u0163elepciunea c\u0103r\u0163ii neiscusit; deci, acela \u015ftiind pe Vasile c\u0103 era de to\u0163i foarte cinstit \u015fi l\u0103udat ca un mai \u00een\u0163elept filosof \u015fi cu via\u0163a sf\u00e2nt\u0103, a \u00eenceput ca un om neputincios a fi biruit de zavistie \u015fi se ar\u0103ta r\u0103u-voitor lui Vasile.
\nAcest lucru \u00een\u0163eleg\u00e2ndu-l Sf\u00e2ntul Vasile, nevr\u00e2nd s\u0103 fie pricinuitor de zavistie, s-a dus \u00een pustia Pontului, unde a chemat prin scrisori \u015fi pe prietenul s\u0103u, pe Sf\u00e2ntul Grigorie de Nazianz; acolo, adun\u00e2nd cu d\u00e2nsul mul\u0163ime de monahi, a f\u0103cut r\u00e2nduial\u0103 de via\u0163\u0103 monahal\u0103, fiind luminat de Duhul Sf\u00e2nt, \u015fi petrecea via\u0163a \u00eengereasc\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. Le ajuta lor la o via\u0163\u0103 ca aceea \u015fi fericita Emilia, maica lui Vasile, petrec\u00e2nd nu departe de ei, de cealalt\u0103 parte de r\u00e2u, \u00een sat, \u015fi de hrana lor \u00eengrijindu-se; apoi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd v\u0103duv\u0103, toat\u0103 s\u00e2rguin\u0163a o avea ca s\u0103 plac\u0103 lui Dumnezeu.
\nFiind vremea, Vasile \u015fi Grigorie au ie\u015fit din pustie, sili\u0163i de trebuin\u0163ele Sfintei Biserici, care atunci era tulburat\u0103 de eretici. Pentru c\u0103 pe Grigorie, tat\u0103l s\u0103u, l-a luat la sine spre ajutorul drept-credincio\u015filor \u00een cetatea Nazianzului, fiind b\u0103tr\u00e2n \u015fi neput\u00e2nd s\u0103 se lupte acum cu lupii; iar Vasile, \u00eemp\u0103c\u00e2ndu-se cu Eusebiu, arhiepiscopul Cezareii, acesta, prin scrisoare, l-a rugat s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la d\u00e2nsul \u015fi s\u0103 ajute Bisericii care lupta contra arienilor.
\nV\u0103z\u00e2nd fericitul Vasile o primejdie ca aceea a Sfintei Biserici, \u015fi cinstind mai mult trebuin\u0163a cea de ob\u015fte, dec\u00e2t via\u0163a pustniceasc\u0103, a l\u0103sat singur\u0103tatea \u015fi a venit \u00een Cezareea, unde foarte mult a lucrat cu cuv\u00e2ntul \u015fi cu scrisul, cur\u0103\u0163ind credin\u0163a cea dreapt\u0103 de eresuri. Apoi arhiepiscopul Eusebiu \u015fi-a dat sf\u00e2r\u015fitul pe bra\u0163ele lui Vasile, d\u00e2ndu-\u015fi sufletul s\u0103u lui Dumnezeu; iar dup\u0103 d\u00e2nsul, lucr\u00e2nd Sf\u00e2ntul Duh, marele Vasile, chiar nevr\u00e2nd a fi ridicat \u00een scaun, a fost sfin\u0163it de mul\u0163i episcopi, \u00eentre care era \u015fi b\u0103tr\u00e2nul Grigorie, tat\u0103l lui Grigorie de Nazianz; c\u0103ci acela, fiind neputincios \u015fi obosit de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, a poruncit s\u0103-l duc\u0103 \u00een Cezareea, s\u0103 sileasc\u0103 pe Vasile a veni la arhiepiscopie, ca nu cumva arienii s\u0103 ridice pe vreunul dintre ai lor \u00een scaunul acela.
\nDeci, Vasile oc\u00e2rmuia Biserica lui Hristos; iar pe Petru, fratele s\u0103u cel dup\u0103 trup, l-a sfin\u0163it prezbiter, ca s\u0103-i ajute la ostenelile biserice\u015fti, iar mai t\u00e2rziu l-a pus episcop \u00een cetatea Sevastiei. \u00cen acela\u015fi timp \u015fi mama sa, fericita Emilia, dup\u0103 o via\u0163\u0103 de mai bine de 90 de ani, \u015fi-a dat sufletul Domnului. Ea a mai avut \u00eenc\u0103 un fiu, pe Grigorie, episcopul Nissei, \u015fi pe Petru, pe care l-am pomenit, precum \u015fi o fiic\u0103, Macrina fecioara, \u00eent\u00e2ia n\u0103scut\u0103, \u015fi ceilal\u0163i fii, crescu\u0163i \u00eentru mari fapte bune.
\nDup\u0103 un timp oarecare, fericitul Vasile a cerut de la Dumnezeu s\u0103 i se dea darul \u00een\u0163elepciunii, a\u015fa \u00eenc\u00e2t, cu ale sale cuvinte curate, s\u0103 poat\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fi slujba cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge \u015fi s\u0103 vie spre el Duhul Sf\u00e2nt. Dup\u0103 \u015fase zile, adic\u0103 \u00een ziua a \u015faptea, pogor\u00e2ndu-se Duhul Sf\u00e2nt, a \u00eenceput a liturghisi \u015fi s\u0103v\u00e2r\u015fi \u00een toate zilele jertfa cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge. Dup\u0103 ce a trecut c\u00e2t\u0103va vreme, cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu rug\u0103ciune a \u00eenceput a scrie cu propria sa m\u00e2n\u0103 tainele sfintei slujbe. \u015ei \u00een acea noapte i s-a ar\u0103tat Domnul \u00een vedenie, cu apostolii, f\u0103c\u00e2nd \u00eenainte punere a p\u00e2inii \u015fi a paharului, la Sf\u00e2ntul Jertfelnic; apoi, scul\u00e2nd pe Vasile, i-a zis: „Dup\u0103 a ta cerere, s\u0103 se umple gura ta de laud\u0103, ca adic\u0103, cu ale tale curate cuvinte, s\u0103 aduci slujba cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge”. Iar el s-a sculat tremur\u00e2nd, neput\u00e2nd s\u0103 priveasc\u0103 cu ochii la ar\u0103tarea Domnului cea luminoas\u0103.
\nDup\u0103 aceast\u0103 ar\u0103tare luminoas\u0103 a mers \u00een biseric\u0103 \u015fi, apropiindu-se de Sf\u00e2ntul Altar, a \u00eenceput a gr\u0103i \u015fi a scrie pe h\u00e2rtie, \u00een limba greceasc\u0103, astfel: S\u0103 se umple gura mea de laud\u0103, ca s\u0103 c\u00e2nt slava Ta, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai zidit pe noi \u015fi ne-ai adus \u00een via\u0163a aceasta, rostind apoi \u015fi celelalte rug\u0103ciuni ale Sfintei Biserici.
\nIar dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul rug\u0103ciunilor a ridicat p\u00e2inea, rug\u00e2ndu-se cu dinadinsul \u015fi zic\u00e2nd: „Ia aminte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sf\u00e2nt l\u0103ca\u015ful T\u0103u \u015fi de pe scaunul m\u0103ririi \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei Tale, \u015fi vino ca s\u0103 ne sfin\u0163e\u015fti pe noi; Cel ce \u015fezi sus, \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l, \u015fi aici cu noi e\u015fti nev\u0103zut, \u00eenvrednice\u015fte-ne, cu puternic\u0103 m\u00e2na Ta, ca s\u0103 ni se dea preacuratul T\u0103u trup \u015fi cinstitul T\u0103u s\u00e2nge nou\u0103, tuturor popoarelor”.
\nArhiereul s\u0103v\u00e2r\u015findu-le pe acestea, Eubul, cu cei mai \u00eent\u00e2i clerici, au v\u0103zut o lumin\u0103 cereasc\u0103 lumin\u00e2nd altarul \u015fi pe arhiereu \u015fi ni\u015fte b\u0103rba\u0163i prealumina\u0163i \u00een ve\u015fminte albe, \u00eenconjur\u00e2nd pe acel mare arhiereu. V\u0103z\u00e2nd aceasta, s-au \u00eensp\u0103im\u00e2ntat foarte mult \u015fi au v\u0103rsat lacrimi, l\u0103ud\u00e2nd pe Dumnezeu.
\n\u00cen vremea aceea, marele Vasile chem\u00e2nd un argintar, i-a poruncit ca din aur curat s\u0103 fac\u0103 o pas\u0103re, \u00een chipul porumbelului ce s-a ar\u0103tat deasupra Iordanului, spre p\u0103zirea dumnezeie\u015ftilor Taine, \u015fi l-a a\u015fezat deasupra Sfintei Mese.
\nAlt\u0103 dat\u0103, sf\u00e2ntul, s\u0103v\u00e2r\u015find dumnezeiasca slujb\u0103, un evreu, pref\u0103c\u00e2ndu-\u015fte stihuri de ale lui Homer, ca s\u0103 le prefac\u0103 \u00een vorb\u0103 retoriceasc\u0103, nu putea, \u015fi \u00een nepricepere fiind, se nec\u0103jea foarte. Pe acesta, v\u0103z\u00e2ndu-l Vasile nec\u0103jit, l-a \u00eentrebat: „Pentru ce e\u015fti nec\u0103jit, tinere?” Iar Filoxen a zis: „Oare dac\u0103-\u0163i voi ar\u0103ta pricina m\u00e2hnirii mele, ce folos \u00eemi va fi de la tine, \u00eentru aceasta?”. Iar Vasile, f\u0103g\u0103duindu-i c\u0103 nu \u00een zadar \u00eei va fi aceea ce va ar\u0103ta lui, t\u00e2n\u0103rul i-a spus despre sofist \u015fi despre stihurile acelea \u015fi c\u0103 aceea este pricina \u00eentrist\u0103rii lui, de vreme ce nu se pricepe ca s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 stihurile. Vasile, lu\u00e2nd stihurile, a \u00eenceput a i le t\u00e2lcui, alc\u0103tuindu-le \u00een vorb\u0103 simpl\u0103, \u00een trei feluri. Atunci t\u00e2n\u0103rul, mir\u00e2ndu-se \u015fi \u00eenveselindu-se, l-a rugat s\u0103-i scrie t\u0103lm\u0103cirea. Drept aceea, Vasile a scris t\u00e2lcuirea acelor stihuri ale lui Homer \u00een trei feluri, pe care lu\u00e2ndu-le t\u00e2n\u0103rul, cu bucurie a mers diminea\u0163a la Libaniu, dasc\u0103lul s\u0103u, duc\u00e2ndu-i acea alc\u0103tuire a stihurilor; iar el citind-o, s-a mirat \u015fi a zis: „V\u0103 jur pe dumnezeiasca r\u00e2nduial\u0103, c\u0103 nu se afl\u0103 cineva din \u00een\u0163elep\u0163ii de acum care s\u0103-\u0163i spun\u0103 o asemenea t\u00e2lcuire. Deci cine \u0163i-a scris aceasta, Filoxene?”
\nIar t\u00e2n\u0103rul i-a spus: „Este un str\u0103in \u00een casa mea, care, f\u0103r\u0103 osteneal\u0103, degrab\u0103 a t\u00e2lcuit aceasta”. Libaniu \u00eendat\u0103 a alergat cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 la gazd\u0103, ca s\u0103 vad\u0103 pe str\u0103inul acela. V\u0103z\u00e2nd pe Vasile \u015fi pe Eubul, s-a mirat de venirea lor nea\u015fteptat\u0103 \u015fi s-a bucurat de d\u00e2n\u015fii. Deci, i-a rugat s\u0103 vin\u0103 \u015fi s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 \u00een casa lui; iar ei venind, Libaniu le-a pus \u00eenainte mas\u0103 cu multe feluri de bucate.
\nDup\u0103 obiceiul lor \u00eens\u0103 gust\u00e2nd pu\u0163in\u0103 p\u00e2ine \u015fi ap\u0103 cu m\u0103sur\u0103, au mul\u0163umit lui Dumnezeu d\u0103t\u0103torul de toate bun\u0103t\u0103\u0163ile. Apoi a \u00eenceput Libaniu a le pune \u00eentreb\u0103ri sofiste, iar ei \u00eempotriv\u0103 \u00eei aduceau cuv\u00e2ntul credin\u0163ei; Libaniu, cunosc\u00e2nd puterea cuvintelor, zicea c\u0103 n-a venit \u00eenc\u0103 vremea de a se boteza, iar dac\u0103 r\u00e2nduiala lui Dumnezeu va porunci, apoi cine poate s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103? „Mult m\u0103 vei sluji, o! Vasile, dac\u0103 unele ca acestea vei binevoi a le gr\u0103i, spre folosul ucenicilor care s\u00e2nt la mine”.
\nDegrab\u0103 ucenicii lui Libaniu fiind aduna\u0163i, a \u00eenceput Vasile a-i \u00eenv\u0103\u0163a: „S\u0103 ave\u0163i cur\u0103\u0163ie sufleteasc\u0103, nep\u0103timire trupeasc\u0103, purtare bl\u00e2nd\u0103, grai cump\u0103nit, cuv\u00e2nt cu bun\u0103 r\u00e2nduial\u0103, hran\u0103 \u015fi b\u0103utur\u0103 m\u0103surat\u0103, \u00eenaintea celor mai mari t\u0103cere, \u00eenaintea celor mai \u00een\u0163elep\u0163i luare-aminte, la cei mai b\u0103tr\u00e2ni supunere, s\u0103 ave\u0163i spre cei asemenea cu voi \u015fi spre cei mai mici dragoste nef\u0103\u0163arnic\u0103, de cei r\u0103i, p\u0103tima\u015fi \u015fi iubitori de trup s\u0103 v\u0103 dep\u0103rta\u0163i \u015fi pu\u0163in s\u0103 gr\u0103i\u0163i, dar mai mult s\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i, s\u0103 nu fi\u0163i f\u0103r\u0103 de socoteal\u0103 \u00een cuv\u00e2nt, s\u0103 nu prisosi\u0163i cu vorba, s\u0103 nu fi\u0163i \u00eendr\u0103zne\u0163i la r\u00e2s, cu sfiala s\u0103 v\u0103 \u00eempodobi\u0163i \u015fi cu femeile cele necurate s\u0103 nu vorbi\u0163i, s\u0103 ave\u0163i \u00een jos c\u0103utarea, iar sufletul sus, s\u0103 fugi\u0163i de cuvintele cele \u00eempotriv\u0103; dreg\u0103torie d\u0103sc\u0103leasc\u0103 s\u0103 nu dori\u0163i, cinstea acestei lumi \u00eentru nimic s-o socoti\u0163i.
\nIar de ar face cineva vreun bine spre folosul altora, de la Dumnezeu plata s-o a\u015ftepte \u015fi ve\u015fnica r\u0103spl\u0103tire de la Iisus Hristos, Domnul nostru”. Acestea zic\u00e2ndu-le Vasile c\u0103tre ucenicii lui Libaniu \u015fi ei ascult\u00e2nd nu f\u0103r\u0103 de mirare, iar\u0103\u015fi a plecat cu Eubul \u00een cale.
\nDup\u0103 ce au sosit \u00een Ierusalim, toate Sfintele Locuri cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu dragoste \u00eenconjur\u00e2ndu-le \u015fi \u00eentr-\u00eensele \u00eenchin\u00e2ndu-se lui Dumnezeu, Care este peste tot, ei s-au ar\u0103tat episcopului acelei cet\u0103\u0163i, cu numele Maxim, \u015fi l-au rugat ca s\u0103-i boteze \u00een Iordan. Episcopul, v\u0103z\u00e2ndu-i plini de credin\u0163\u0103, a f\u0103cut dup\u0103 credin\u0163a lor \u015fi lu\u00e2nd clerul s\u0103u a mers cu Vasile \u015fi cu Eubul la Iordan, iar c\u00e2nd era pe mal, Vasile a c\u0103zut la p\u0103m\u00e2nt \u015fi, cu lacrimi \u015fi glas, s-a rugat la Dumnezeu ca s\u0103-i arate vreun semn al credin\u0163ei lui.
\nDeci, tremur\u00e2nd, s-a sculat \u015fi s-a dezbr\u0103cat de hainele sale, odat\u0103 cu care \u015fi pe omul cel vechi l-a lep\u0103dat \u015fi, intr\u00e2nd \u00een ap\u0103, se ruga. C\u00e2nd s-a apropiat arhiereul s\u0103-l boteze, iat\u0103 s-a pogor\u00e2t un fulger de foc spre ei, \u015fi ie\u015find un porumbel din fulgerul acela, s-a pogor\u00e2t \u00een Iordan, \u015fi, tulbur\u00e2nd apa, a zburat la cer; iar cei ce st\u0103teau pe mal, v\u0103z\u00e2nd aceea, s-au cutremurat \u015fi au pream\u0103rit pe Dumnezeu.
\nVasile, fiind botezat, a ie\u015fit din ap\u0103, \u015fi mir\u00e2ndu-se episcopul de dragostea ce avea c\u0103tre Dumnezeu, l-a \u00eembr\u0103cat \u00een haina \u00cenvierii lui Hristos, rug\u00e2ndu-se. Apoi a botezat \u015fi pe Eubul, i-a uns pe ei cu mir \u015fi i-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit cu dumnezeie\u015ftile Taine. \u00centorc\u00e2ndu-se \u00een sf\u00e2nta cetate, au petrecut \u00eentr-\u00eensa un an; dup\u0103 aceasta s-au dus \u00een Antiohia, unde Meletie arhiepiscopul a hirotonit pe Vasile diacon \u015fi acolo a t\u00e2lcuit Pildele lui Solomon.
\nNu dup\u0103 mult\u0103 vreme, s-a dus cu Eubul \u00een patria sa, Capadocia, apropiindu-se de cetatea Cezareei. Apoi s-a descoperit \u00eentr-o vedenie de noapte lui Leontie, arhiepiscopul Cezareei, despre venirea lor \u015fi c\u0103 Vasile o s\u0103 fie \u00een vremea sa arhiepiscop al acelei cet\u0103\u0163i. Deci, diminea\u0163a, chem\u00e2nd arhiepiscopul pe arhidiaconul s\u0103u \u015fi pe unii din clericii cei cinsti\u0163i, i-a trimis la por\u0163ile cet\u0103\u0163ii dinspre r\u0103s\u0103rit, poruncindu-le ca pe cei doi str\u0103ini ce-i vor \u00eent\u00e2mpina, s\u0103-i aduc\u0103 la d\u00e2nsul cu cinste. Iar ei duc\u00e2ndu-se \u015fi \u00eent\u00e2mpin\u00e2nd pe Vasile \u015fi Eubul, pe c\u00e2nd intrau \u00een cetate, i-au adus la arhiepiscop.
\nEl, v\u0103z\u00e2ndu-i pe d\u00e2n\u015fii, s-a mirat, c\u0103 pe unii ca ace\u015ftia \u00eei v\u0103zuse \u00een vedenie, \u015fi a pream\u0103rit pe Dumnezeu. Apoi i-a \u00eentrebat arhiepiscopul de unde vin \u015fi cum se numesc. \u00cen\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se despre numele lor, a poruncit s\u0103-i aduc\u0103 la mas\u0103 \u015fi s\u0103-i osp\u0103teze. Dup\u0103 aceea, chem\u00e2nd clerul s\u0103u \u015fi b\u0103rba\u0163i ale\u015fi din cetate, le-a spus toate cele ce i s-au vestit lui despre Vasile \u00een vedenie, de la Dumnezeu. Atunci clerul cu un glas a zis: „De vreme ce pentru cinstita ta via\u0163\u0103 \u0163i-a ar\u0103tat Dumnezeu pe mo\u015ftenitorul scaunului t\u0103u, se cade s\u0103 faci cu d\u00e2nsul precum \u00ee\u0163i este pl\u0103cerea; c\u0103ci cu adev\u0103rat vrednic este omul pe care judec\u0103\u0163ile lui Dumnezeu \u00eel descoper\u0103”.
\nApoi a chemat arhiepiscopul pe Vasile \u015fi pe Eubul \u015fi a \u00eenceput a vorbi cu ei din Scripturi, vr\u00e2nd ca s\u0103 afle priceperea lor; \u015fi auzindu-i, s-a mirat de noianul \u00een\u0163elepciunii ce se afla \u00eentr-\u00een\u015fii, apoi \u0163in\u00e2ndu-i la sine, \u00eei cinstea dup\u0103 vrednicie. Vasile, petrec\u00e2nd \u00een Cezareea, avea acela\u015fi fel de via\u0163\u0103 precum a v\u0103zut mai \u00eenainte la mul\u0163i cuvio\u015fi, pe c\u00e2nd a \u00eenconjurat Egiptul, Palestina, Siria \u015fi Mesopotamia, c\u0103ut\u00e2nd pe Eustatie filosoful \u015fi cercet\u00e2nd \u00eentr-acele p\u0103r\u0163i pe p\u0103rin\u0163ii cei nevoitori; deci, le urma bine cu chipul \u015fi cu via\u0163a monahiceasc\u0103.
\nDup\u0103 aceea a fost hirotonit prezbiter de Ermoghen, episcopul Cezareei, care a fost dup\u0103 Leontie, \u015fi era pov\u0103\u0163uitorul monahilor. Murind Ermoghen arhiepiscopul, era cerut \u00een scaun Sf\u00e2ntul Vasile, ca un vrednic \u015fi de Dumnezeu mai \u00eenainte \u00eensemnat; dar, fugind de cinste, s-a ascuns, \u015fi a fost ridicat la arhiepiscopie Eusebiu, b\u0103rbat bun la obiceiuri cu adev\u0103rat, dar pu\u0163in \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi \u00eentru \u00een\u0163elepciunea c\u0103r\u0163ii neiscusit; deci, acela \u015ftiind pe Vasile c\u0103 era de to\u0163i foarte cinstit \u015fi l\u0103udat ca un mai \u00een\u0163elept filosof \u015fi cu via\u0163a sf\u00e2nt\u0103, a \u00eenceput ca un om neputincios a fi biruit de zavistie \u015fi se ar\u0103ta r\u0103u-voitor lui Vasile.
\nAcest lucru \u00een\u0163eleg\u00e2ndu-l Sf\u00e2ntul Vasile, nevr\u00e2nd s\u0103 fie pricinuitor de zavistie, s-a dus \u00een pustia Pontului, unde a chemat prin scrisori \u015fi pe prietenul s\u0103u, pe Sf\u00e2ntul Grigorie de Nazianz; acolo, adun\u00e2nd cu d\u00e2nsul mul\u0163ime de monahi, a f\u0103cut r\u00e2nduial\u0103 de via\u0163\u0103 monahal\u0103, fiind luminat de Duhul Sf\u00e2nt, \u015fi petrecea via\u0163a \u00eengereasc\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. Le ajuta lor la o via\u0163\u0103 ca aceea \u015fi fericita Emilia, maica lui Vasile, petrec\u00e2nd nu departe de ei, de cealalt\u0103 parte de r\u00e2u, \u00een sat, \u015fi de hrana lor \u00eengrijindu-se; apoi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd v\u0103duv\u0103, toat\u0103 s\u00e2rguin\u0163a o avea ca s\u0103 plac\u0103 lui Dumnezeu.
\nFiind vremea, Vasile \u015fi Grigorie au ie\u015fit din pustie, sili\u0163i de trebuin\u0163ele Sfintei Biserici, care atunci era tulburat\u0103 de eretici. Pentru c\u0103 pe Grigorie, tat\u0103l s\u0103u, l-a luat la sine spre ajutorul drept-credincio\u015filor \u00een cetatea Nazianzului, fiind b\u0103tr\u00e2n \u015fi neput\u00e2nd s\u0103 se lupte acum cu lupii; iar Vasile, \u00eemp\u0103c\u00e2ndu-se cu Eusebiu, arhiepiscopul Cezareii, acesta, prin scrisoare, l-a rugat s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la d\u00e2nsul \u015fi s\u0103 ajute Bisericii care lupta contra arienilor.
\nV\u0103z\u00e2nd fericitul Vasile o primejdie ca aceea a Sfintei Biserici, \u015fi cinstind mai mult trebuin\u0163a cea de ob\u015fte, dec\u00e2t via\u0163a pustniceasc\u0103, a l\u0103sat singur\u0103tatea \u015fi a venit \u00een Cezareea, unde foarte mult a lucrat cu cuv\u00e2ntul \u015fi cu scrisul, cur\u0103\u0163ind credin\u0163a cea dreapt\u0103 de eresuri. Apoi arhiepiscopul Eusebiu \u015fi-a dat sf\u00e2r\u015fitul pe bra\u0163ele lui Vasile, d\u00e2ndu-\u015fi sufletul s\u0103u lui Dumnezeu; iar dup\u0103 d\u00e2nsul, lucr\u00e2nd Sf\u00e2ntul Duh, marele Vasile, chiar nevr\u00e2nd a fi ridicat \u00een scaun, a fost sfin\u0163it de mul\u0163i episcopi, \u00eentre care era \u015fi b\u0103tr\u00e2nul Grigorie, tat\u0103l lui Grigorie de Nazianz; c\u0103ci acela, fiind neputincios \u015fi obosit de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, a poruncit s\u0103-l duc\u0103 \u00een Cezareea, s\u0103 sileasc\u0103 pe Vasile a veni la arhiepiscopie, ca nu cumva arienii s\u0103 ridice pe vreunul dintre ai lor \u00een scaunul acela.
\nDeci, Vasile oc\u00e2rmuia Biserica lui Hristos; iar pe Petru, fratele s\u0103u cel dup\u0103 trup, l-a sfin\u0163it prezbiter, ca s\u0103-i ajute la ostenelile biserice\u015fti, iar mai t\u00e2rziu l-a pus episcop \u00een cetatea Sevastiei. \u00cen acela\u015fi timp \u015fi mama sa, fericita Emilia, dup\u0103 o via\u0163\u0103 de mai bine de 90 de ani, \u015fi-a dat sufletul Domnului. Ea a mai avut \u00eenc\u0103 un fiu, pe Grigorie, episcopul Nissei, \u015fi pe Petru, pe care l-am pomenit, precum \u015fi o fiic\u0103, Macrina fecioara, \u00eent\u00e2ia n\u0103scut\u0103, \u015fi ceilal\u0163i fii, crescu\u0163i \u00eentru mari fapte bune.
\nDup\u0103 un timp oarecare, fericitul Vasile a cerut de la Dumnezeu s\u0103 i se dea darul \u00een\u0163elepciunii, a\u015fa \u00eenc\u00e2t, cu ale sale cuvinte curate, s\u0103 poat\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fi slujba cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge \u015fi s\u0103 vie spre el Duhul Sf\u00e2nt. Dup\u0103 \u015fase zile, adic\u0103 \u00een ziua a \u015faptea, pogor\u00e2ndu-se Duhul Sf\u00e2nt, a \u00eenceput a liturghisi \u015fi s\u0103v\u00e2r\u015fi \u00een toate zilele jertfa cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge. Dup\u0103 ce a trecut c\u00e2t\u0103va vreme, cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu rug\u0103ciune a \u00eenceput a scrie cu propria sa m\u00e2n\u0103 tainele sfintei slujbe. \u015ei \u00een acea noapte i s-a ar\u0103tat Domnul \u00een vedenie, cu apostolii, f\u0103c\u00e2nd \u00eenainte punere a p\u00e2inii \u015fi a paharului, la Sf\u00e2ntul Jertfelnic; apoi, scul\u00e2nd pe Vasile, i-a zis: „Dup\u0103 a ta cerere, s\u0103 se umple gura ta de laud\u0103, ca adic\u0103, cu ale tale curate cuvinte, s\u0103 aduci slujba cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge”. Iar el s-a sculat tremur\u00e2nd, neput\u00e2nd s\u0103 priveasc\u0103 cu ochii la ar\u0103tarea Domnului cea luminoas\u0103.
\nDup\u0103 aceast\u0103 ar\u0103tare luminoas\u0103 a mers \u00een biseric\u0103 \u015fi, apropiindu-se de Sf\u00e2ntul Altar, a \u00eenceput a gr\u0103i \u015fi a scrie pe h\u00e2rtie, \u00een limba greceasc\u0103, astfel: S\u0103 se umple gura mea de laud\u0103, ca s\u0103 c\u00e2nt slava Ta, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai zidit pe noi \u015fi ne-ai adus \u00een via\u0163a aceasta, rostind apoi \u015fi celelalte rug\u0103ciuni ale Sfintei Biserici.
\nIar dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul rug\u0103ciunilor a ridicat p\u00e2inea, rug\u00e2ndu-se cu dinadinsul \u015fi zic\u00e2nd: „Ia aminte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sf\u00e2nt l\u0103ca\u015ful T\u0103u \u015fi de pe scaunul m\u0103ririi \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei Tale, \u015fi vino ca s\u0103 ne sfin\u0163e\u015fti pe noi; Cel ce \u015fezi sus, \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l, \u015fi aici cu noi e\u015fti nev\u0103zut, \u00eenvrednice\u015fte-ne, cu puternic\u0103 m\u00e2na Ta, ca s\u0103 ni se dea preacuratul T\u0103u trup \u015fi cinstitul T\u0103u s\u00e2nge nou\u0103, tuturor popoarelor”.
\nArhiereul s\u0103v\u00e2r\u015findu-le pe acestea, Eubul, cu cei mai \u00eent\u00e2i clerici, au v\u0103zut o lumin\u0103 cereasc\u0103 lumin\u00e2nd altarul \u015fi pe arhiereu \u015fi ni\u015fte b\u0103rba\u0163i prealumina\u0163i \u00een ve\u015fminte albe, \u00eenconjur\u00e2nd pe acel mare arhiereu. V\u0103z\u00e2nd aceasta, s-au \u00eensp\u0103im\u00e2ntat foarte mult \u015fi au v\u0103rsat lacrimi, l\u0103ud\u00e2nd pe Dumnezeu.
\n\u00cen vremea aceea, marele Vasile chem\u00e2nd un argintar, i-a poruncit ca din aur curat s\u0103 fac\u0103 o pas\u0103re, \u00een chipul porumbelului ce s-a ar\u0103tat deasupra Iordanului, spre p\u0103zirea dumnezeie\u015ftilor Taine, \u015fi l-a a\u015fezat deasupra Sfintei Mese.
\nAlt\u0103 dat\u0103, sf\u00e2ntul, s\u0103v\u00e2r\u015find dumnezeiasca slujb\u0103, un evreu, pref\u0103c\u00e2ndu-\u015fte stihuri de ale lui Homer, ca s\u0103 le prefac\u0103 \u00een vorb\u0103 retoriceasc\u0103, nu putea, \u015fi \u00een nepricepere fiind, se nec\u0103jea foarte. Pe acesta, v\u0103z\u00e2ndu-l Vasile nec\u0103jit, l-a \u00eentrebat: „Pentru ce e\u015fti nec\u0103jit, tinere?” Iar Filoxen a zis: „Oare dac\u0103-\u0163i voi ar\u0103ta pricina m\u00e2hnirii mele, ce folos \u00eemi va fi de la tine, \u00eentru aceasta?”. Iar Vasile, f\u0103g\u0103duindu-i c\u0103 nu \u00een zadar \u00eei va fi aceea ce va ar\u0103ta lui, t\u00e2n\u0103rul i-a spus despre sofist \u015fi despre stihurile acelea \u015fi c\u0103 aceea este pricina \u00eentrist\u0103rii lui, de vreme ce nu se pricepe ca s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 stihurile. Vasile, lu\u00e2nd stihurile, a \u00eenceput a i le t\u00e2lcui, alc\u0103tuindu-le \u00een vorb\u0103 simpl\u0103, \u00een trei feluri. Atunci t\u00e2n\u0103rul, mir\u00e2ndu-se \u015fi \u00eenveselindu-se, l-a rugat s\u0103-i scrie t\u0103lm\u0103cirea. Drept aceea, Vasile a scris t\u00e2lcuirea acelor stihuri ale lui Homer \u00een trei feluri, pe care lu\u00e2ndu-le t\u00e2n\u0103rul, cu bucurie a mers diminea\u0163a la Libaniu, dasc\u0103lul s\u0103u, duc\u00e2ndu-i acea alc\u0103tuire a stihurilor; iar el citind-o, s-a mirat \u015fi a zis: „V\u0103 jur pe dumnezeiasca r\u00e2nduial\u0103, c\u0103 nu se afl\u0103 cineva din \u00een\u0163elep\u0163ii de acum care s\u0103-\u0163i spun\u0103 o asemenea t\u00e2lcuire. Deci cine \u0163i-a scris aceasta, Filoxene?”
\nIar t\u00e2n\u0103rul i-a spus: „Este un str\u0103in \u00een casa mea, care, f\u0103r\u0103 osteneal\u0103, degrab\u0103 a t\u00e2lcuit aceasta”. Libaniu \u00eendat\u0103 a alergat cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 la gazd\u0103, ca s\u0103 vad\u0103 pe str\u0103inul acela. V\u0103z\u00e2nd pe Vasile \u015fi pe Eubul, s-a mirat de venirea lor nea\u015fteptat\u0103 \u015fi s-a bucurat de d\u00e2n\u015fii. Deci, i-a rugat s\u0103 vin\u0103 \u015fi s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 \u00een casa lui; iar ei venind, Libaniu le-a pus \u00eenainte mas\u0103 cu multe feluri de bucate.
\nDup\u0103 obiceiul lor \u00eens\u0103 gust\u00e2nd pu\u0163in\u0103 p\u00e2ine \u015fi ap\u0103 cu m\u0103sur\u0103, au mul\u0163umit lui Dumnezeu d\u0103t\u0103torul de toate bun\u0103t\u0103\u0163ile. Apoi a \u00eenceput Libaniu a le pune \u00eentreb\u0103ri sofiste, iar ei \u00eempotriv\u0103 \u00eei aduceau cuv\u00e2ntul credin\u0163ei; Libaniu, cunosc\u00e2nd puterea cuvintelor, zicea c\u0103 n-a venit \u00eenc\u0103 vremea de a se boteza, iar dac\u0103 r\u00e2nduiala lui Dumnezeu va porunci, apoi cine poate s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103? „Mult m\u0103 vei sluji, o! Vasile, dac\u0103 unele ca acestea vei binevoi a le gr\u0103i, spre folosul ucenicilor care s\u00e2nt la mine”.
\nDegrab\u0103 ucenicii lui Libaniu fiind aduna\u0163i, a \u00eenceput Vasile a-i \u00eenv\u0103\u0163a: „S\u0103 ave\u0163i cur\u0103\u0163ie sufleteasc\u0103, nep\u0103timire trupeasc\u0103, purtare bl\u00e2nd\u0103, grai cump\u0103nit, cuv\u00e2nt cu bun\u0103 r\u00e2nduial\u0103, hran\u0103 \u015fi b\u0103utur\u0103 m\u0103surat\u0103, \u00eenaintea celor mai mari t\u0103cere, \u00eenaintea celor mai \u00een\u0163elep\u0163i luare-aminte, la cei mai b\u0103tr\u00e2ni supunere, s\u0103 ave\u0163i spre cei asemenea cu voi \u015fi spre cei mai mici dragoste nef\u0103\u0163arnic\u0103, de cei r\u0103i, p\u0103tima\u015fi \u015fi iubitori de trup s\u0103 v\u0103 dep\u0103rta\u0163i \u015fi pu\u0163in s\u0103 gr\u0103i\u0163i, dar mai mult s\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i, s\u0103 nu fi\u0163i f\u0103r\u0103 de socoteal\u0103 \u00een cuv\u00e2nt, s\u0103 nu prisosi\u0163i cu vorba, s\u0103 nu fi\u0163i \u00eendr\u0103zne\u0163i la r\u00e2s, cu sfiala s\u0103 v\u0103 \u00eempodobi\u0163i \u015fi cu femeile cele necurate s\u0103 nu vorbi\u0163i, s\u0103 ave\u0163i \u00een jos c\u0103utarea, iar sufletul sus, s\u0103 fugi\u0163i de cuvintele cele \u00eempotriv\u0103; dreg\u0103torie d\u0103sc\u0103leasc\u0103 s\u0103 nu dori\u0163i, cinstea acestei lumi \u00eentru nimic s-o socoti\u0163i.
\nIar de ar face cineva vreun bine spre folosul altora, de la Dumnezeu plata s-o a\u015ftepte \u015fi ve\u015fnica r\u0103spl\u0103tire de la Iisus Hristos, Domnul nostru”. Acestea zic\u00e2ndu-le Vasile c\u0103tre ucenicii lui Libaniu \u015fi ei ascult\u00e2nd nu f\u0103r\u0103 de mirare, iar\u0103\u015fi a plecat cu Eubul \u00een cale.
\nDup\u0103 ce au sosit \u00een Ierusalim, toate Sfintele Locuri cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu dragoste \u00eenconjur\u00e2ndu-le \u015fi \u00eentr-\u00eensele \u00eenchin\u00e2ndu-se lui Dumnezeu, Care este peste tot, ei s-au ar\u0103tat episcopului acelei cet\u0103\u0163i, cu numele Maxim, \u015fi l-au rugat ca s\u0103-i boteze \u00een Iordan. Episcopul, v\u0103z\u00e2ndu-i plini de credin\u0163\u0103, a f\u0103cut dup\u0103 credin\u0163a lor \u015fi lu\u00e2nd clerul s\u0103u a mers cu Vasile \u015fi cu Eubul la Iordan, iar c\u00e2nd era pe mal, Vasile a c\u0103zut la p\u0103m\u00e2nt \u015fi, cu lacrimi \u015fi glas, s-a rugat la Dumnezeu ca s\u0103-i arate vreun semn al credin\u0163ei lui.
\nDeci, tremur\u00e2nd, s-a sculat \u015fi s-a dezbr\u0103cat de hainele sale, odat\u0103 cu care \u015fi pe omul cel vechi l-a lep\u0103dat \u015fi, intr\u00e2nd \u00een ap\u0103, se ruga. C\u00e2nd s-a apropiat arhiereul s\u0103-l boteze, iat\u0103 s-a pogor\u00e2t un fulger de foc spre ei, \u015fi ie\u015find un porumbel din fulgerul acela, s-a pogor\u00e2t \u00een Iordan, \u015fi, tulbur\u00e2nd apa, a zburat la cer; iar cei ce st\u0103teau pe mal, v\u0103z\u00e2nd aceea, s-au cutremurat \u015fi au pream\u0103rit pe Dumnezeu.
\nVasile, fiind botezat, a ie\u015fit din ap\u0103, \u015fi mir\u00e2ndu-se episcopul de dragostea ce avea c\u0103tre Dumnezeu, l-a \u00eembr\u0103cat \u00een haina \u00cenvierii lui Hristos, rug\u00e2ndu-se. Apoi a botezat \u015fi pe Eubul, i-a uns pe ei cu mir \u015fi i-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit cu dumnezeie\u015ftile Taine. \u00centorc\u00e2ndu-se \u00een sf\u00e2nta cetate, au petrecut \u00eentr-\u00eensa un an; dup\u0103 aceasta s-au dus \u00een Antiohia, unde Meletie arhiepiscopul a hirotonit pe Vasile diacon \u015fi acolo a t\u00e2lcuit Pildele lui Solomon.
\nNu dup\u0103 mult\u0103 vreme, s-a dus cu Eubul \u00een patria sa, Capadocia, apropiindu-se de cetatea Cezareei. Apoi s-a descoperit \u00eentr-o vedenie de noapte lui Leontie, arhiepiscopul Cezareei, despre venirea lor \u015fi c\u0103 Vasile o s\u0103 fie \u00een vremea sa arhiepiscop al acelei cet\u0103\u0163i. Deci, diminea\u0163a, chem\u00e2nd arhiepiscopul pe arhidiaconul s\u0103u \u015fi pe unii din clericii cei cinsti\u0163i, i-a trimis la por\u0163ile cet\u0103\u0163ii dinspre r\u0103s\u0103rit, poruncindu-le ca pe cei doi str\u0103ini ce-i vor \u00eent\u00e2mpina, s\u0103-i aduc\u0103 la d\u00e2nsul cu cinste. Iar ei duc\u00e2ndu-se \u015fi \u00eent\u00e2mpin\u00e2nd pe Vasile \u015fi Eubul, pe c\u00e2nd intrau \u00een cetate, i-au adus la arhiepiscop.
\nEl, v\u0103z\u00e2ndu-i pe d\u00e2n\u015fii, s-a mirat, c\u0103 pe unii ca ace\u015ftia \u00eei v\u0103zuse \u00een vedenie, \u015fi a pream\u0103rit pe Dumnezeu. Apoi i-a \u00eentrebat arhiepiscopul de unde vin \u015fi cum se numesc. \u00cen\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se despre numele lor, a poruncit s\u0103-i aduc\u0103 la mas\u0103 \u015fi s\u0103-i osp\u0103teze. Dup\u0103 aceea, chem\u00e2nd clerul s\u0103u \u015fi b\u0103rba\u0163i ale\u015fi din cetate, le-a spus toate cele ce i s-au vestit lui despre Vasile \u00een vedenie, de la Dumnezeu. Atunci clerul cu un glas a zis: „De vreme ce pentru cinstita ta via\u0163\u0103 \u0163i-a ar\u0103tat Dumnezeu pe mo\u015ftenitorul scaunului t\u0103u, se cade s\u0103 faci cu d\u00e2nsul precum \u00ee\u0163i este pl\u0103cerea; c\u0103ci cu adev\u0103rat vrednic este omul pe care judec\u0103\u0163ile lui Dumnezeu \u00eel descoper\u0103”.
\nApoi a chemat arhiepiscopul pe Vasile \u015fi pe Eubul \u015fi a \u00eenceput a vorbi cu ei din Scripturi, vr\u00e2nd ca s\u0103 afle priceperea lor; \u015fi auzindu-i, s-a mirat de noianul \u00een\u0163elepciunii ce se afla \u00eentr-\u00een\u015fii, apoi \u0163in\u00e2ndu-i la sine, \u00eei cinstea dup\u0103 vrednicie. Vasile, petrec\u00e2nd \u00een Cezareea, avea acela\u015fi fel de via\u0163\u0103 precum a v\u0103zut mai \u00eenainte la mul\u0163i cuvio\u015fi, pe c\u00e2nd a \u00eenconjurat Egiptul, Palestina, Siria \u015fi Mesopotamia, c\u0103ut\u00e2nd pe Eustatie filosoful \u015fi cercet\u00e2nd \u00eentr-acele p\u0103r\u0163i pe p\u0103rin\u0163ii cei nevoitori; deci, le urma bine cu chipul \u015fi cu via\u0163a monahiceasc\u0103.
\nDup\u0103 aceea a fost hirotonit prezbiter de Ermoghen, episcopul Cezareei, care a fost dup\u0103 Leontie, \u015fi era pov\u0103\u0163uitorul monahilor. Murind Ermoghen arhiepiscopul, era cerut \u00een scaun Sf\u00e2ntul Vasile, ca un vrednic \u015fi de Dumnezeu mai \u00eenainte \u00eensemnat; dar, fugind de cinste, s-a ascuns, \u015fi a fost ridicat la arhiepiscopie Eusebiu, b\u0103rbat bun la obiceiuri cu adev\u0103rat, dar pu\u0163in \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi \u00eentru \u00een\u0163elepciunea c\u0103r\u0163ii neiscusit; deci, acela \u015ftiind pe Vasile c\u0103 era de to\u0163i foarte cinstit \u015fi l\u0103udat ca un mai \u00een\u0163elept filosof \u015fi cu via\u0163a sf\u00e2nt\u0103, a \u00eenceput ca un om neputincios a fi biruit de zavistie \u015fi se ar\u0103ta r\u0103u-voitor lui Vasile.
\nAcest lucru \u00een\u0163eleg\u00e2ndu-l Sf\u00e2ntul Vasile, nevr\u00e2nd s\u0103 fie pricinuitor de zavistie, s-a dus \u00een pustia Pontului, unde a chemat prin scrisori \u015fi pe prietenul s\u0103u, pe Sf\u00e2ntul Grigorie de Nazianz; acolo, adun\u00e2nd cu d\u00e2nsul mul\u0163ime de monahi, a f\u0103cut r\u00e2nduial\u0103 de via\u0163\u0103 monahal\u0103, fiind luminat de Duhul Sf\u00e2nt, \u015fi petrecea via\u0163a \u00eengereasc\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. Le ajuta lor la o via\u0163\u0103 ca aceea \u015fi fericita Emilia, maica lui Vasile, petrec\u00e2nd nu departe de ei, de cealalt\u0103 parte de r\u00e2u, \u00een sat, \u015fi de hrana lor \u00eengrijindu-se; apoi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd v\u0103duv\u0103, toat\u0103 s\u00e2rguin\u0163a o avea ca s\u0103 plac\u0103 lui Dumnezeu.
\nFiind vremea, Vasile \u015fi Grigorie au ie\u015fit din pustie, sili\u0163i de trebuin\u0163ele Sfintei Biserici, care atunci era tulburat\u0103 de eretici. Pentru c\u0103 pe Grigorie, tat\u0103l s\u0103u, l-a luat la sine spre ajutorul drept-credincio\u015filor \u00een cetatea Nazianzului, fiind b\u0103tr\u00e2n \u015fi neput\u00e2nd s\u0103 se lupte acum cu lupii; iar Vasile, \u00eemp\u0103c\u00e2ndu-se cu Eusebiu, arhiepiscopul Cezareii, acesta, prin scrisoare, l-a rugat s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la d\u00e2nsul \u015fi s\u0103 ajute Bisericii care lupta contra arienilor.
\nV\u0103z\u00e2nd fericitul Vasile o primejdie ca aceea a Sfintei Biserici, \u015fi cinstind mai mult trebuin\u0163a cea de ob\u015fte, dec\u00e2t via\u0163a pustniceasc\u0103, a l\u0103sat singur\u0103tatea \u015fi a venit \u00een Cezareea, unde foarte mult a lucrat cu cuv\u00e2ntul \u015fi cu scrisul, cur\u0103\u0163ind credin\u0163a cea dreapt\u0103 de eresuri. Apoi arhiepiscopul Eusebiu \u015fi-a dat sf\u00e2r\u015fitul pe bra\u0163ele lui Vasile, d\u00e2ndu-\u015fi sufletul s\u0103u lui Dumnezeu; iar dup\u0103 d\u00e2nsul, lucr\u00e2nd Sf\u00e2ntul Duh, marele Vasile, chiar nevr\u00e2nd a fi ridicat \u00een scaun, a fost sfin\u0163it de mul\u0163i episcopi, \u00eentre care era \u015fi b\u0103tr\u00e2nul Grigorie, tat\u0103l lui Grigorie de Nazianz; c\u0103ci acela, fiind neputincios \u015fi obosit de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, a poruncit s\u0103-l duc\u0103 \u00een Cezareea, s\u0103 sileasc\u0103 pe Vasile a veni la arhiepiscopie, ca nu cumva arienii s\u0103 ridice pe vreunul dintre ai lor \u00een scaunul acela.
\nDeci, Vasile oc\u00e2rmuia Biserica lui Hristos; iar pe Petru, fratele s\u0103u cel dup\u0103 trup, l-a sfin\u0163it prezbiter, ca s\u0103-i ajute la ostenelile biserice\u015fti, iar mai t\u00e2rziu l-a pus episcop \u00een cetatea Sevastiei. \u00cen acela\u015fi timp \u015fi mama sa, fericita Emilia, dup\u0103 o via\u0163\u0103 de mai bine de 90 de ani, \u015fi-a dat sufletul Domnului. Ea a mai avut \u00eenc\u0103 un fiu, pe Grigorie, episcopul Nissei, \u015fi pe Petru, pe care l-am pomenit, precum \u015fi o fiic\u0103, Macrina fecioara, \u00eent\u00e2ia n\u0103scut\u0103, \u015fi ceilal\u0163i fii, crescu\u0163i \u00eentru mari fapte bune.
\nDup\u0103 un timp oarecare, fericitul Vasile a cerut de la Dumnezeu s\u0103 i se dea darul \u00een\u0163elepciunii, a\u015fa \u00eenc\u00e2t, cu ale sale cuvinte curate, s\u0103 poat\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fi slujba cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge \u015fi s\u0103 vie spre el Duhul Sf\u00e2nt. Dup\u0103 \u015fase zile, adic\u0103 \u00een ziua a \u015faptea, pogor\u00e2ndu-se Duhul Sf\u00e2nt, a \u00eenceput a liturghisi \u015fi s\u0103v\u00e2r\u015fi \u00een toate zilele jertfa cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge. Dup\u0103 ce a trecut c\u00e2t\u0103va vreme, cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu rug\u0103ciune a \u00eenceput a scrie cu propria sa m\u00e2n\u0103 tainele sfintei slujbe. \u015ei \u00een acea noapte i s-a ar\u0103tat Domnul \u00een vedenie, cu apostolii, f\u0103c\u00e2nd \u00eenainte punere a p\u00e2inii \u015fi a paharului, la Sf\u00e2ntul Jertfelnic; apoi, scul\u00e2nd pe Vasile, i-a zis: „Dup\u0103 a ta cerere, s\u0103 se umple gura ta de laud\u0103, ca adic\u0103, cu ale tale curate cuvinte, s\u0103 aduci slujba cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge”. Iar el s-a sculat tremur\u00e2nd, neput\u00e2nd s\u0103 priveasc\u0103 cu ochii la ar\u0103tarea Domnului cea luminoas\u0103.
\nDup\u0103 aceast\u0103 ar\u0103tare luminoas\u0103 a mers \u00een biseric\u0103 \u015fi, apropiindu-se de Sf\u00e2ntul Altar, a \u00eenceput a gr\u0103i \u015fi a scrie pe h\u00e2rtie, \u00een limba greceasc\u0103, astfel: S\u0103 se umple gura mea de laud\u0103, ca s\u0103 c\u00e2nt slava Ta, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai zidit pe noi \u015fi ne-ai adus \u00een via\u0163a aceasta, rostind apoi \u015fi celelalte rug\u0103ciuni ale Sfintei Biserici.
\nIar dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul rug\u0103ciunilor a ridicat p\u00e2inea, rug\u00e2ndu-se cu dinadinsul \u015fi zic\u00e2nd: „Ia aminte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sf\u00e2nt l\u0103ca\u015ful T\u0103u \u015fi de pe scaunul m\u0103ririi \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei Tale, \u015fi vino ca s\u0103 ne sfin\u0163e\u015fti pe noi; Cel ce \u015fezi sus, \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l, \u015fi aici cu noi e\u015fti nev\u0103zut, \u00eenvrednice\u015fte-ne, cu puternic\u0103 m\u00e2na Ta, ca s\u0103 ni se dea preacuratul T\u0103u trup \u015fi cinstitul T\u0103u s\u00e2nge nou\u0103, tuturor popoarelor”.
\nArhiereul s\u0103v\u00e2r\u015findu-le pe acestea, Eubul, cu cei mai \u00eent\u00e2i clerici, au v\u0103zut o lumin\u0103 cereasc\u0103 lumin\u00e2nd altarul \u015fi pe arhiereu \u015fi ni\u015fte b\u0103rba\u0163i prealumina\u0163i \u00een ve\u015fminte albe, \u00eenconjur\u00e2nd pe acel mare arhiereu. V\u0103z\u00e2nd aceasta, s-au \u00eensp\u0103im\u00e2ntat foarte mult \u015fi au v\u0103rsat lacrimi, l\u0103ud\u00e2nd pe Dumnezeu.
\n\u00cen vremea aceea, marele Vasile chem\u00e2nd un argintar, i-a poruncit ca din aur curat s\u0103 fac\u0103 o pas\u0103re, \u00een chipul porumbelului ce s-a ar\u0103tat deasupra Iordanului, spre p\u0103zirea dumnezeie\u015ftilor Taine, \u015fi l-a a\u015fezat deasupra Sfintei Mese.
\nAlt\u0103 dat\u0103, sf\u00e2ntul, s\u0103v\u00e2r\u015find dumnezeiasca slujb\u0103, un evreu, pref\u0103c\u00e2ndu-\u015fte stihuri de ale lui Homer, ca s\u0103 le prefac\u0103 \u00een vorb\u0103 retoriceasc\u0103, nu putea, \u015fi \u00een nepricepere fiind, se nec\u0103jea foarte. Pe acesta, v\u0103z\u00e2ndu-l Vasile nec\u0103jit, l-a \u00eentrebat: „Pentru ce e\u015fti nec\u0103jit, tinere?” Iar Filoxen a zis: „Oare dac\u0103-\u0163i voi ar\u0103ta pricina m\u00e2hnirii mele, ce folos \u00eemi va fi de la tine, \u00eentru aceasta?”. Iar Vasile, f\u0103g\u0103duindu-i c\u0103 nu \u00een zadar \u00eei va fi aceea ce va ar\u0103ta lui, t\u00e2n\u0103rul i-a spus despre sofist \u015fi despre stihurile acelea \u015fi c\u0103 aceea este pricina \u00eentrist\u0103rii lui, de vreme ce nu se pricepe ca s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 stihurile. Vasile, lu\u00e2nd stihurile, a \u00eenceput a i le t\u00e2lcui, alc\u0103tuindu-le \u00een vorb\u0103 simpl\u0103, \u00een trei feluri. Atunci t\u00e2n\u0103rul, mir\u00e2ndu-se \u015fi \u00eenveselindu-se, l-a rugat s\u0103-i scrie t\u0103lm\u0103cirea. Drept aceea, Vasile a scris t\u00e2lcuirea acelor stihuri ale lui Homer \u00een trei feluri, pe care lu\u00e2ndu-le t\u00e2n\u0103rul, cu bucurie a mers diminea\u0163a la Libaniu, dasc\u0103lul s\u0103u, duc\u00e2ndu-i acea alc\u0103tuire a stihurilor; iar el citind-o, s-a mirat \u015fi a zis: „V\u0103 jur pe dumnezeiasca r\u00e2nduial\u0103, c\u0103 nu se afl\u0103 cineva din \u00een\u0163elep\u0163ii de acum care s\u0103-\u0163i spun\u0103 o asemenea t\u00e2lcuire. Deci cine \u0163i-a scris aceasta, Filoxene?”
\nIar t\u00e2n\u0103rul i-a spus: „Este un str\u0103in \u00een casa mea, care, f\u0103r\u0103 osteneal\u0103, degrab\u0103 a t\u00e2lcuit aceasta”. Libaniu \u00eendat\u0103 a alergat cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 la gazd\u0103, ca s\u0103 vad\u0103 pe str\u0103inul acela. V\u0103z\u00e2nd pe Vasile \u015fi pe Eubul, s-a mirat de venirea lor nea\u015fteptat\u0103 \u015fi s-a bucurat de d\u00e2n\u015fii. Deci, i-a rugat s\u0103 vin\u0103 \u015fi s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 \u00een casa lui; iar ei venind, Libaniu le-a pus \u00eenainte mas\u0103 cu multe feluri de bucate.
\nDup\u0103 obiceiul lor \u00eens\u0103 gust\u00e2nd pu\u0163in\u0103 p\u00e2ine \u015fi ap\u0103 cu m\u0103sur\u0103, au mul\u0163umit lui Dumnezeu d\u0103t\u0103torul de toate bun\u0103t\u0103\u0163ile. Apoi a \u00eenceput Libaniu a le pune \u00eentreb\u0103ri sofiste, iar ei \u00eempotriv\u0103 \u00eei aduceau cuv\u00e2ntul credin\u0163ei; Libaniu, cunosc\u00e2nd puterea cuvintelor, zicea c\u0103 n-a venit \u00eenc\u0103 vremea de a se boteza, iar dac\u0103 r\u00e2nduiala lui Dumnezeu va porunci, apoi cine poate s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103? „Mult m\u0103 vei sluji, o! Vasile, dac\u0103 unele ca acestea vei binevoi a le gr\u0103i, spre folosul ucenicilor care s\u00e2nt la mine”.
\nDegrab\u0103 ucenicii lui Libaniu fiind aduna\u0163i, a \u00eenceput Vasile a-i \u00eenv\u0103\u0163a: „S\u0103 ave\u0163i cur\u0103\u0163ie sufleteasc\u0103, nep\u0103timire trupeasc\u0103, purtare bl\u00e2nd\u0103, grai cump\u0103nit, cuv\u00e2nt cu bun\u0103 r\u00e2nduial\u0103, hran\u0103 \u015fi b\u0103utur\u0103 m\u0103surat\u0103, \u00eenaintea celor mai mari t\u0103cere, \u00eenaintea celor mai \u00een\u0163elep\u0163i luare-aminte, la cei mai b\u0103tr\u00e2ni supunere, s\u0103 ave\u0163i spre cei asemenea cu voi \u015fi spre cei mai mici dragoste nef\u0103\u0163arnic\u0103, de cei r\u0103i, p\u0103tima\u015fi \u015fi iubitori de trup s\u0103 v\u0103 dep\u0103rta\u0163i \u015fi pu\u0163in s\u0103 gr\u0103i\u0163i, dar mai mult s\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i, s\u0103 nu fi\u0163i f\u0103r\u0103 de socoteal\u0103 \u00een cuv\u00e2nt, s\u0103 nu prisosi\u0163i cu vorba, s\u0103 nu fi\u0163i \u00eendr\u0103zne\u0163i la r\u00e2s, cu sfiala s\u0103 v\u0103 \u00eempodobi\u0163i \u015fi cu femeile cele necurate s\u0103 nu vorbi\u0163i, s\u0103 ave\u0163i \u00een jos c\u0103utarea, iar sufletul sus, s\u0103 fugi\u0163i de cuvintele cele \u00eempotriv\u0103; dreg\u0103torie d\u0103sc\u0103leasc\u0103 s\u0103 nu dori\u0163i, cinstea acestei lumi \u00eentru nimic s-o socoti\u0163i.
\nIar de ar face cineva vreun bine spre folosul altora, de la Dumnezeu plata s-o a\u015ftepte \u015fi ve\u015fnica r\u0103spl\u0103tire de la Iisus Hristos, Domnul nostru”. Acestea zic\u00e2ndu-le Vasile c\u0103tre ucenicii lui Libaniu \u015fi ei ascult\u00e2nd nu f\u0103r\u0103 de mirare, iar\u0103\u015fi a plecat cu Eubul \u00een cale.
\nDup\u0103 ce au sosit \u00een Ierusalim, toate Sfintele Locuri cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu dragoste \u00eenconjur\u00e2ndu-le \u015fi \u00eentr-\u00eensele \u00eenchin\u00e2ndu-se lui Dumnezeu, Care este peste tot, ei s-au ar\u0103tat episcopului acelei cet\u0103\u0163i, cu numele Maxim, \u015fi l-au rugat ca s\u0103-i boteze \u00een Iordan. Episcopul, v\u0103z\u00e2ndu-i plini de credin\u0163\u0103, a f\u0103cut dup\u0103 credin\u0163a lor \u015fi lu\u00e2nd clerul s\u0103u a mers cu Vasile \u015fi cu Eubul la Iordan, iar c\u00e2nd era pe mal, Vasile a c\u0103zut la p\u0103m\u00e2nt \u015fi, cu lacrimi \u015fi glas, s-a rugat la Dumnezeu ca s\u0103-i arate vreun semn al credin\u0163ei lui.
\nDeci, tremur\u00e2nd, s-a sculat \u015fi s-a dezbr\u0103cat de hainele sale, odat\u0103 cu care \u015fi pe omul cel vechi l-a lep\u0103dat \u015fi, intr\u00e2nd \u00een ap\u0103, se ruga. C\u00e2nd s-a apropiat arhiereul s\u0103-l boteze, iat\u0103 s-a pogor\u00e2t un fulger de foc spre ei, \u015fi ie\u015find un porumbel din fulgerul acela, s-a pogor\u00e2t \u00een Iordan, \u015fi, tulbur\u00e2nd apa, a zburat la cer; iar cei ce st\u0103teau pe mal, v\u0103z\u00e2nd aceea, s-au cutremurat \u015fi au pream\u0103rit pe Dumnezeu.
\nVasile, fiind botezat, a ie\u015fit din ap\u0103, \u015fi mir\u00e2ndu-se episcopul de dragostea ce avea c\u0103tre Dumnezeu, l-a \u00eembr\u0103cat \u00een haina \u00cenvierii lui Hristos, rug\u00e2ndu-se. Apoi a botezat \u015fi pe Eubul, i-a uns pe ei cu mir \u015fi i-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit cu dumnezeie\u015ftile Taine. \u00centorc\u00e2ndu-se \u00een sf\u00e2nta cetate, au petrecut \u00eentr-\u00eensa un an; dup\u0103 aceasta s-au dus \u00een Antiohia, unde Meletie arhiepiscopul a hirotonit pe Vasile diacon \u015fi acolo a t\u00e2lcuit Pildele lui Solomon.
\nNu dup\u0103 mult\u0103 vreme, s-a dus cu Eubul \u00een patria sa, Capadocia, apropiindu-se de cetatea Cezareei. Apoi s-a descoperit \u00eentr-o vedenie de noapte lui Leontie, arhiepiscopul Cezareei, despre venirea lor \u015fi c\u0103 Vasile o s\u0103 fie \u00een vremea sa arhiepiscop al acelei cet\u0103\u0163i. Deci, diminea\u0163a, chem\u00e2nd arhiepiscopul pe arhidiaconul s\u0103u \u015fi pe unii din clericii cei cinsti\u0163i, i-a trimis la por\u0163ile cet\u0103\u0163ii dinspre r\u0103s\u0103rit, poruncindu-le ca pe cei doi str\u0103ini ce-i vor \u00eent\u00e2mpina, s\u0103-i aduc\u0103 la d\u00e2nsul cu cinste. Iar ei duc\u00e2ndu-se \u015fi \u00eent\u00e2mpin\u00e2nd pe Vasile \u015fi Eubul, pe c\u00e2nd intrau \u00een cetate, i-au adus la arhiepiscop.
\nEl, v\u0103z\u00e2ndu-i pe d\u00e2n\u015fii, s-a mirat, c\u0103 pe unii ca ace\u015ftia \u00eei v\u0103zuse \u00een vedenie, \u015fi a pream\u0103rit pe Dumnezeu. Apoi i-a \u00eentrebat arhiepiscopul de unde vin \u015fi cum se numesc. \u00cen\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se despre numele lor, a poruncit s\u0103-i aduc\u0103 la mas\u0103 \u015fi s\u0103-i osp\u0103teze. Dup\u0103 aceea, chem\u00e2nd clerul s\u0103u \u015fi b\u0103rba\u0163i ale\u015fi din cetate, le-a spus toate cele ce i s-au vestit lui despre Vasile \u00een vedenie, de la Dumnezeu. Atunci clerul cu un glas a zis: „De vreme ce pentru cinstita ta via\u0163\u0103 \u0163i-a ar\u0103tat Dumnezeu pe mo\u015ftenitorul scaunului t\u0103u, se cade s\u0103 faci cu d\u00e2nsul precum \u00ee\u0163i este pl\u0103cerea; c\u0103ci cu adev\u0103rat vrednic este omul pe care judec\u0103\u0163ile lui Dumnezeu \u00eel descoper\u0103”.
\nApoi a chemat arhiepiscopul pe Vasile \u015fi pe Eubul \u015fi a \u00eenceput a vorbi cu ei din Scripturi, vr\u00e2nd ca s\u0103 afle priceperea lor; \u015fi auzindu-i, s-a mirat de noianul \u00een\u0163elepciunii ce se afla \u00eentr-\u00een\u015fii, apoi \u0163in\u00e2ndu-i la sine, \u00eei cinstea dup\u0103 vrednicie. Vasile, petrec\u00e2nd \u00een Cezareea, avea acela\u015fi fel de via\u0163\u0103 precum a v\u0103zut mai \u00eenainte la mul\u0163i cuvio\u015fi, pe c\u00e2nd a \u00eenconjurat Egiptul, Palestina, Siria \u015fi Mesopotamia, c\u0103ut\u00e2nd pe Eustatie filosoful \u015fi cercet\u00e2nd \u00eentr-acele p\u0103r\u0163i pe p\u0103rin\u0163ii cei nevoitori; deci, le urma bine cu chipul \u015fi cu via\u0163a monahiceasc\u0103.
\nDup\u0103 aceea a fost hirotonit prezbiter de Ermoghen, episcopul Cezareei, care a fost dup\u0103 Leontie, \u015fi era pov\u0103\u0163uitorul monahilor. Murind Ermoghen arhiepiscopul, era cerut \u00een scaun Sf\u00e2ntul Vasile, ca un vrednic \u015fi de Dumnezeu mai \u00eenainte \u00eensemnat; dar, fugind de cinste, s-a ascuns, \u015fi a fost ridicat la arhiepiscopie Eusebiu, b\u0103rbat bun la obiceiuri cu adev\u0103rat, dar pu\u0163in \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi \u00eentru \u00een\u0163elepciunea c\u0103r\u0163ii neiscusit; deci, acela \u015ftiind pe Vasile c\u0103 era de to\u0163i foarte cinstit \u015fi l\u0103udat ca un mai \u00een\u0163elept filosof \u015fi cu via\u0163a sf\u00e2nt\u0103, a \u00eenceput ca un om neputincios a fi biruit de zavistie \u015fi se ar\u0103ta r\u0103u-voitor lui Vasile.
\nAcest lucru \u00een\u0163eleg\u00e2ndu-l Sf\u00e2ntul Vasile, nevr\u00e2nd s\u0103 fie pricinuitor de zavistie, s-a dus \u00een pustia Pontului, unde a chemat prin scrisori \u015fi pe prietenul s\u0103u, pe Sf\u00e2ntul Grigorie de Nazianz; acolo, adun\u00e2nd cu d\u00e2nsul mul\u0163ime de monahi, a f\u0103cut r\u00e2nduial\u0103 de via\u0163\u0103 monahal\u0103, fiind luminat de Duhul Sf\u00e2nt, \u015fi petrecea via\u0163a \u00eengereasc\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. Le ajuta lor la o via\u0163\u0103 ca aceea \u015fi fericita Emilia, maica lui Vasile, petrec\u00e2nd nu departe de ei, de cealalt\u0103 parte de r\u00e2u, \u00een sat, \u015fi de hrana lor \u00eengrijindu-se; apoi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd v\u0103duv\u0103, toat\u0103 s\u00e2rguin\u0163a o avea ca s\u0103 plac\u0103 lui Dumnezeu.
\nFiind vremea, Vasile \u015fi Grigorie au ie\u015fit din pustie, sili\u0163i de trebuin\u0163ele Sfintei Biserici, care atunci era tulburat\u0103 de eretici. Pentru c\u0103 pe Grigorie, tat\u0103l s\u0103u, l-a luat la sine spre ajutorul drept-credincio\u015filor \u00een cetatea Nazianzului, fiind b\u0103tr\u00e2n \u015fi neput\u00e2nd s\u0103 se lupte acum cu lupii; iar Vasile, \u00eemp\u0103c\u00e2ndu-se cu Eusebiu, arhiepiscopul Cezareii, acesta, prin scrisoare, l-a rugat s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la d\u00e2nsul \u015fi s\u0103 ajute Bisericii care lupta contra arienilor.
\nV\u0103z\u00e2nd fericitul Vasile o primejdie ca aceea a Sfintei Biserici, \u015fi cinstind mai mult trebuin\u0163a cea de ob\u015fte, dec\u00e2t via\u0163a pustniceasc\u0103, a l\u0103sat singur\u0103tatea \u015fi a venit \u00een Cezareea, unde foarte mult a lucrat cu cuv\u00e2ntul \u015fi cu scrisul, cur\u0103\u0163ind credin\u0163a cea dreapt\u0103 de eresuri. Apoi arhiepiscopul Eusebiu \u015fi-a dat sf\u00e2r\u015fitul pe bra\u0163ele lui Vasile, d\u00e2ndu-\u015fi sufletul s\u0103u lui Dumnezeu; iar dup\u0103 d\u00e2nsul, lucr\u00e2nd Sf\u00e2ntul Duh, marele Vasile, chiar nevr\u00e2nd a fi ridicat \u00een scaun, a fost sfin\u0163it de mul\u0163i episcopi, \u00eentre care era \u015fi b\u0103tr\u00e2nul Grigorie, tat\u0103l lui Grigorie de Nazianz; c\u0103ci acela, fiind neputincios \u015fi obosit de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, a poruncit s\u0103-l duc\u0103 \u00een Cezareea, s\u0103 sileasc\u0103 pe Vasile a veni la arhiepiscopie, ca nu cumva arienii s\u0103 ridice pe vreunul dintre ai lor \u00een scaunul acela.
\nDeci, Vasile oc\u00e2rmuia Biserica lui Hristos; iar pe Petru, fratele s\u0103u cel dup\u0103 trup, l-a sfin\u0163it prezbiter, ca s\u0103-i ajute la ostenelile biserice\u015fti, iar mai t\u00e2rziu l-a pus episcop \u00een cetatea Sevastiei. \u00cen acela\u015fi timp \u015fi mama sa, fericita Emilia, dup\u0103 o via\u0163\u0103 de mai bine de 90 de ani, \u015fi-a dat sufletul Domnului. Ea a mai avut \u00eenc\u0103 un fiu, pe Grigorie, episcopul Nissei, \u015fi pe Petru, pe care l-am pomenit, precum \u015fi o fiic\u0103, Macrina fecioara, \u00eent\u00e2ia n\u0103scut\u0103, \u015fi ceilal\u0163i fii, crescu\u0163i \u00eentru mari fapte bune.
\nDup\u0103 un timp oarecare, fericitul Vasile a cerut de la Dumnezeu s\u0103 i se dea darul \u00een\u0163elepciunii, a\u015fa \u00eenc\u00e2t, cu ale sale cuvinte curate, s\u0103 poat\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fi slujba cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge \u015fi s\u0103 vie spre el Duhul Sf\u00e2nt. Dup\u0103 \u015fase zile, adic\u0103 \u00een ziua a \u015faptea, pogor\u00e2ndu-se Duhul Sf\u00e2nt, a \u00eenceput a liturghisi \u015fi s\u0103v\u00e2r\u015fi \u00een toate zilele jertfa cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge. Dup\u0103 ce a trecut c\u00e2t\u0103va vreme, cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu rug\u0103ciune a \u00eenceput a scrie cu propria sa m\u00e2n\u0103 tainele sfintei slujbe. \u015ei \u00een acea noapte i s-a ar\u0103tat Domnul \u00een vedenie, cu apostolii, f\u0103c\u00e2nd \u00eenainte punere a p\u00e2inii \u015fi a paharului, la Sf\u00e2ntul Jertfelnic; apoi, scul\u00e2nd pe Vasile, i-a zis: „Dup\u0103 a ta cerere, s\u0103 se umple gura ta de laud\u0103, ca adic\u0103, cu ale tale curate cuvinte, s\u0103 aduci slujba cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge”. Iar el s-a sculat tremur\u00e2nd, neput\u00e2nd s\u0103 priveasc\u0103 cu ochii la ar\u0103tarea Domnului cea luminoas\u0103.
\nDup\u0103 aceast\u0103 ar\u0103tare luminoas\u0103 a mers \u00een biseric\u0103 \u015fi, apropiindu-se de Sf\u00e2ntul Altar, a \u00eenceput a gr\u0103i \u015fi a scrie pe h\u00e2rtie, \u00een limba greceasc\u0103, astfel: S\u0103 se umple gura mea de laud\u0103, ca s\u0103 c\u00e2nt slava Ta, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai zidit pe noi \u015fi ne-ai adus \u00een via\u0163a aceasta, rostind apoi \u015fi celelalte rug\u0103ciuni ale Sfintei Biserici.
\nIar dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul rug\u0103ciunilor a ridicat p\u00e2inea, rug\u00e2ndu-se cu dinadinsul \u015fi zic\u00e2nd: „Ia aminte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sf\u00e2nt l\u0103ca\u015ful T\u0103u \u015fi de pe scaunul m\u0103ririi \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei Tale, \u015fi vino ca s\u0103 ne sfin\u0163e\u015fti pe noi; Cel ce \u015fezi sus, \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l, \u015fi aici cu noi e\u015fti nev\u0103zut, \u00eenvrednice\u015fte-ne, cu puternic\u0103 m\u00e2na Ta, ca s\u0103 ni se dea preacuratul T\u0103u trup \u015fi cinstitul T\u0103u s\u00e2nge nou\u0103, tuturor popoarelor”.
\nArhiereul s\u0103v\u00e2r\u015findu-le pe acestea, Eubul, cu cei mai \u00eent\u00e2i clerici, au v\u0103zut o lumin\u0103 cereasc\u0103 lumin\u00e2nd altarul \u015fi pe arhiereu \u015fi ni\u015fte b\u0103rba\u0163i prealumina\u0163i \u00een ve\u015fminte albe, \u00eenconjur\u00e2nd pe acel mare arhiereu. V\u0103z\u00e2nd aceasta, s-au \u00eensp\u0103im\u00e2ntat foarte mult \u015fi au v\u0103rsat lacrimi, l\u0103ud\u00e2nd pe Dumnezeu.
\n\u00cen vremea aceea, marele Vasile chem\u00e2nd un argintar, i-a poruncit ca din aur curat s\u0103 fac\u0103 o pas\u0103re, \u00een chipul porumbelului ce s-a ar\u0103tat deasupra Iordanului, spre p\u0103zirea dumnezeie\u015ftilor Taine, \u015fi l-a a\u015fezat deasupra Sfintei Mese.
\nAlt\u0103 dat\u0103, sf\u00e2ntul, s\u0103v\u00e2r\u015find dumnezeiasca slujb\u0103, un evreu, pref\u0103c\u00e2ndu-\u015fte stihuri de ale lui Homer, ca s\u0103 le prefac\u0103 \u00een vorb\u0103 retoriceasc\u0103, nu putea, \u015fi \u00een nepricepere fiind, se nec\u0103jea foarte. Pe acesta, v\u0103z\u00e2ndu-l Vasile nec\u0103jit, l-a \u00eentrebat: „Pentru ce e\u015fti nec\u0103jit, tinere?” Iar Filoxen a zis: „Oare dac\u0103-\u0163i voi ar\u0103ta pricina m\u00e2hnirii mele, ce folos \u00eemi va fi de la tine, \u00eentru aceasta?”. Iar Vasile, f\u0103g\u0103duindu-i c\u0103 nu \u00een zadar \u00eei va fi aceea ce va ar\u0103ta lui, t\u00e2n\u0103rul i-a spus despre sofist \u015fi despre stihurile acelea \u015fi c\u0103 aceea este pricina \u00eentrist\u0103rii lui, de vreme ce nu se pricepe ca s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 stihurile. Vasile, lu\u00e2nd stihurile, a \u00eenceput a i le t\u00e2lcui, alc\u0103tuindu-le \u00een vorb\u0103 simpl\u0103, \u00een trei feluri. Atunci t\u00e2n\u0103rul, mir\u00e2ndu-se \u015fi \u00eenveselindu-se, l-a rugat s\u0103-i scrie t\u0103lm\u0103cirea. Drept aceea, Vasile a scris t\u00e2lcuirea acelor stihuri ale lui Homer \u00een trei feluri, pe care lu\u00e2ndu-le t\u00e2n\u0103rul, cu bucurie a mers diminea\u0163a la Libaniu, dasc\u0103lul s\u0103u, duc\u00e2ndu-i acea alc\u0103tuire a stihurilor; iar el citind-o, s-a mirat \u015fi a zis: „V\u0103 jur pe dumnezeiasca r\u00e2nduial\u0103, c\u0103 nu se afl\u0103 cineva din \u00een\u0163elep\u0163ii de acum care s\u0103-\u0163i spun\u0103 o asemenea t\u00e2lcuire. Deci cine \u0163i-a scris aceasta, Filoxene?”
\nIar t\u00e2n\u0103rul i-a spus: „Este un str\u0103in \u00een casa mea, care, f\u0103r\u0103 osteneal\u0103, degrab\u0103 a t\u00e2lcuit aceasta”. Libaniu \u00eendat\u0103 a alergat cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 la gazd\u0103, ca s\u0103 vad\u0103 pe str\u0103inul acela. V\u0103z\u00e2nd pe Vasile \u015fi pe Eubul, s-a mirat de venirea lor nea\u015fteptat\u0103 \u015fi s-a bucurat de d\u00e2n\u015fii. Deci, i-a rugat s\u0103 vin\u0103 \u015fi s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 \u00een casa lui; iar ei venind, Libaniu le-a pus \u00eenainte mas\u0103 cu multe feluri de bucate.
\nDup\u0103 obiceiul lor \u00eens\u0103 gust\u00e2nd pu\u0163in\u0103 p\u00e2ine \u015fi ap\u0103 cu m\u0103sur\u0103, au mul\u0163umit lui Dumnezeu d\u0103t\u0103torul de toate bun\u0103t\u0103\u0163ile. Apoi a \u00eenceput Libaniu a le pune \u00eentreb\u0103ri sofiste, iar ei \u00eempotriv\u0103 \u00eei aduceau cuv\u00e2ntul credin\u0163ei; Libaniu, cunosc\u00e2nd puterea cuvintelor, zicea c\u0103 n-a venit \u00eenc\u0103 vremea de a se boteza, iar dac\u0103 r\u00e2nduiala lui Dumnezeu va porunci, apoi cine poate s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103? „Mult m\u0103 vei sluji, o! Vasile, dac\u0103 unele ca acestea vei binevoi a le gr\u0103i, spre folosul ucenicilor care s\u00e2nt la mine”.
\nDegrab\u0103 ucenicii lui Libaniu fiind aduna\u0163i, a \u00eenceput Vasile a-i \u00eenv\u0103\u0163a: „S\u0103 ave\u0163i cur\u0103\u0163ie sufleteasc\u0103, nep\u0103timire trupeasc\u0103, purtare bl\u00e2nd\u0103, grai cump\u0103nit, cuv\u00e2nt cu bun\u0103 r\u00e2nduial\u0103, hran\u0103 \u015fi b\u0103utur\u0103 m\u0103surat\u0103, \u00eenaintea celor mai mari t\u0103cere, \u00eenaintea celor mai \u00een\u0163elep\u0163i luare-aminte, la cei mai b\u0103tr\u00e2ni supunere, s\u0103 ave\u0163i spre cei asemenea cu voi \u015fi spre cei mai mici dragoste nef\u0103\u0163arnic\u0103, de cei r\u0103i, p\u0103tima\u015fi \u015fi iubitori de trup s\u0103 v\u0103 dep\u0103rta\u0163i \u015fi pu\u0163in s\u0103 gr\u0103i\u0163i, dar mai mult s\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i, s\u0103 nu fi\u0163i f\u0103r\u0103 de socoteal\u0103 \u00een cuv\u00e2nt, s\u0103 nu prisosi\u0163i cu vorba, s\u0103 nu fi\u0163i \u00eendr\u0103zne\u0163i la r\u00e2s, cu sfiala s\u0103 v\u0103 \u00eempodobi\u0163i \u015fi cu femeile cele necurate s\u0103 nu vorbi\u0163i, s\u0103 ave\u0163i \u00een jos c\u0103utarea, iar sufletul sus, s\u0103 fugi\u0163i de cuvintele cele \u00eempotriv\u0103; dreg\u0103torie d\u0103sc\u0103leasc\u0103 s\u0103 nu dori\u0163i, cinstea acestei lumi \u00eentru nimic s-o socoti\u0163i.
\nIar de ar face cineva vreun bine spre folosul altora, de la Dumnezeu plata s-o a\u015ftepte \u015fi ve\u015fnica r\u0103spl\u0103tire de la Iisus Hristos, Domnul nostru”. Acestea zic\u00e2ndu-le Vasile c\u0103tre ucenicii lui Libaniu \u015fi ei ascult\u00e2nd nu f\u0103r\u0103 de mirare, iar\u0103\u015fi a plecat cu Eubul \u00een cale.
\nDup\u0103 ce au sosit \u00een Ierusalim, toate Sfintele Locuri cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu dragoste \u00eenconjur\u00e2ndu-le \u015fi \u00eentr-\u00eensele \u00eenchin\u00e2ndu-se lui Dumnezeu, Care este peste tot, ei s-au ar\u0103tat episcopului acelei cet\u0103\u0163i, cu numele Maxim, \u015fi l-au rugat ca s\u0103-i boteze \u00een Iordan. Episcopul, v\u0103z\u00e2ndu-i plini de credin\u0163\u0103, a f\u0103cut dup\u0103 credin\u0163a lor \u015fi lu\u00e2nd clerul s\u0103u a mers cu Vasile \u015fi cu Eubul la Iordan, iar c\u00e2nd era pe mal, Vasile a c\u0103zut la p\u0103m\u00e2nt \u015fi, cu lacrimi \u015fi glas, s-a rugat la Dumnezeu ca s\u0103-i arate vreun semn al credin\u0163ei lui.
\nDeci, tremur\u00e2nd, s-a sculat \u015fi s-a dezbr\u0103cat de hainele sale, odat\u0103 cu care \u015fi pe omul cel vechi l-a lep\u0103dat \u015fi, intr\u00e2nd \u00een ap\u0103, se ruga. C\u00e2nd s-a apropiat arhiereul s\u0103-l boteze, iat\u0103 s-a pogor\u00e2t un fulger de foc spre ei, \u015fi ie\u015find un porumbel din fulgerul acela, s-a pogor\u00e2t \u00een Iordan, \u015fi, tulbur\u00e2nd apa, a zburat la cer; iar cei ce st\u0103teau pe mal, v\u0103z\u00e2nd aceea, s-au cutremurat \u015fi au pream\u0103rit pe Dumnezeu.
\nVasile, fiind botezat, a ie\u015fit din ap\u0103, \u015fi mir\u00e2ndu-se episcopul de dragostea ce avea c\u0103tre Dumnezeu, l-a \u00eembr\u0103cat \u00een haina \u00cenvierii lui Hristos, rug\u00e2ndu-se. Apoi a botezat \u015fi pe Eubul, i-a uns pe ei cu mir \u015fi i-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit cu dumnezeie\u015ftile Taine. \u00centorc\u00e2ndu-se \u00een sf\u00e2nta cetate, au petrecut \u00eentr-\u00eensa un an; dup\u0103 aceasta s-au dus \u00een Antiohia, unde Meletie arhiepiscopul a hirotonit pe Vasile diacon \u015fi acolo a t\u00e2lcuit Pildele lui Solomon.
\nNu dup\u0103 mult\u0103 vreme, s-a dus cu Eubul \u00een patria sa, Capadocia, apropiindu-se de cetatea Cezareei. Apoi s-a descoperit \u00eentr-o vedenie de noapte lui Leontie, arhiepiscopul Cezareei, despre venirea lor \u015fi c\u0103 Vasile o s\u0103 fie \u00een vremea sa arhiepiscop al acelei cet\u0103\u0163i. Deci, diminea\u0163a, chem\u00e2nd arhiepiscopul pe arhidiaconul s\u0103u \u015fi pe unii din clericii cei cinsti\u0163i, i-a trimis la por\u0163ile cet\u0103\u0163ii dinspre r\u0103s\u0103rit, poruncindu-le ca pe cei doi str\u0103ini ce-i vor \u00eent\u00e2mpina, s\u0103-i aduc\u0103 la d\u00e2nsul cu cinste. Iar ei duc\u00e2ndu-se \u015fi \u00eent\u00e2mpin\u00e2nd pe Vasile \u015fi Eubul, pe c\u00e2nd intrau \u00een cetate, i-au adus la arhiepiscop.
\nEl, v\u0103z\u00e2ndu-i pe d\u00e2n\u015fii, s-a mirat, c\u0103 pe unii ca ace\u015ftia \u00eei v\u0103zuse \u00een vedenie, \u015fi a pream\u0103rit pe Dumnezeu. Apoi i-a \u00eentrebat arhiepiscopul de unde vin \u015fi cum se numesc. \u00cen\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se despre numele lor, a poruncit s\u0103-i aduc\u0103 la mas\u0103 \u015fi s\u0103-i osp\u0103teze. Dup\u0103 aceea, chem\u00e2nd clerul s\u0103u \u015fi b\u0103rba\u0163i ale\u015fi din cetate, le-a spus toate cele ce i s-au vestit lui despre Vasile \u00een vedenie, de la Dumnezeu. Atunci clerul cu un glas a zis: „De vreme ce pentru cinstita ta via\u0163\u0103 \u0163i-a ar\u0103tat Dumnezeu pe mo\u015ftenitorul scaunului t\u0103u, se cade s\u0103 faci cu d\u00e2nsul precum \u00ee\u0163i este pl\u0103cerea; c\u0103ci cu adev\u0103rat vrednic este omul pe care judec\u0103\u0163ile lui Dumnezeu \u00eel descoper\u0103”.
\nApoi a chemat arhiepiscopul pe Vasile \u015fi pe Eubul \u015fi a \u00eenceput a vorbi cu ei din Scripturi, vr\u00e2nd ca s\u0103 afle priceperea lor; \u015fi auzindu-i, s-a mirat de noianul \u00een\u0163elepciunii ce se afla \u00eentr-\u00een\u015fii, apoi \u0163in\u00e2ndu-i la sine, \u00eei cinstea dup\u0103 vrednicie. Vasile, petrec\u00e2nd \u00een Cezareea, avea acela\u015fi fel de via\u0163\u0103 precum a v\u0103zut mai \u00eenainte la mul\u0163i cuvio\u015fi, pe c\u00e2nd a \u00eenconjurat Egiptul, Palestina, Siria \u015fi Mesopotamia, c\u0103ut\u00e2nd pe Eustatie filosoful \u015fi cercet\u00e2nd \u00eentr-acele p\u0103r\u0163i pe p\u0103rin\u0163ii cei nevoitori; deci, le urma bine cu chipul \u015fi cu via\u0163a monahiceasc\u0103.
\nDup\u0103 aceea a fost hirotonit prezbiter de Ermoghen, episcopul Cezareei, care a fost dup\u0103 Leontie, \u015fi era pov\u0103\u0163uitorul monahilor. Murind Ermoghen arhiepiscopul, era cerut \u00een scaun Sf\u00e2ntul Vasile, ca un vrednic \u015fi de Dumnezeu mai \u00eenainte \u00eensemnat; dar, fugind de cinste, s-a ascuns, \u015fi a fost ridicat la arhiepiscopie Eusebiu, b\u0103rbat bun la obiceiuri cu adev\u0103rat, dar pu\u0163in \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi \u00eentru \u00een\u0163elepciunea c\u0103r\u0163ii neiscusit; deci, acela \u015ftiind pe Vasile c\u0103 era de to\u0163i foarte cinstit \u015fi l\u0103udat ca un mai \u00een\u0163elept filosof \u015fi cu via\u0163a sf\u00e2nt\u0103, a \u00eenceput ca un om neputincios a fi biruit de zavistie \u015fi se ar\u0103ta r\u0103u-voitor lui Vasile.
\nAcest lucru \u00een\u0163eleg\u00e2ndu-l Sf\u00e2ntul Vasile, nevr\u00e2nd s\u0103 fie pricinuitor de zavistie, s-a dus \u00een pustia Pontului, unde a chemat prin scrisori \u015fi pe prietenul s\u0103u, pe Sf\u00e2ntul Grigorie de Nazianz; acolo, adun\u00e2nd cu d\u00e2nsul mul\u0163ime de monahi, a f\u0103cut r\u00e2nduial\u0103 de via\u0163\u0103 monahal\u0103, fiind luminat de Duhul Sf\u00e2nt, \u015fi petrecea via\u0163a \u00eengereasc\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. Le ajuta lor la o via\u0163\u0103 ca aceea \u015fi fericita Emilia, maica lui Vasile, petrec\u00e2nd nu departe de ei, de cealalt\u0103 parte de r\u00e2u, \u00een sat, \u015fi de hrana lor \u00eengrijindu-se; apoi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd v\u0103duv\u0103, toat\u0103 s\u00e2rguin\u0163a o avea ca s\u0103 plac\u0103 lui Dumnezeu.
\nFiind vremea, Vasile \u015fi Grigorie au ie\u015fit din pustie, sili\u0163i de trebuin\u0163ele Sfintei Biserici, care atunci era tulburat\u0103 de eretici. Pentru c\u0103 pe Grigorie, tat\u0103l s\u0103u, l-a luat la sine spre ajutorul drept-credincio\u015filor \u00een cetatea Nazianzului, fiind b\u0103tr\u00e2n \u015fi neput\u00e2nd s\u0103 se lupte acum cu lupii; iar Vasile, \u00eemp\u0103c\u00e2ndu-se cu Eusebiu, arhiepiscopul Cezareii, acesta, prin scrisoare, l-a rugat s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la d\u00e2nsul \u015fi s\u0103 ajute Bisericii care lupta contra arienilor.
\nV\u0103z\u00e2nd fericitul Vasile o primejdie ca aceea a Sfintei Biserici, \u015fi cinstind mai mult trebuin\u0163a cea de ob\u015fte, dec\u00e2t via\u0163a pustniceasc\u0103, a l\u0103sat singur\u0103tatea \u015fi a venit \u00een Cezareea, unde foarte mult a lucrat cu cuv\u00e2ntul \u015fi cu scrisul, cur\u0103\u0163ind credin\u0163a cea dreapt\u0103 de eresuri. Apoi arhiepiscopul Eusebiu \u015fi-a dat sf\u00e2r\u015fitul pe bra\u0163ele lui Vasile, d\u00e2ndu-\u015fi sufletul s\u0103u lui Dumnezeu; iar dup\u0103 d\u00e2nsul, lucr\u00e2nd Sf\u00e2ntul Duh, marele Vasile, chiar nevr\u00e2nd a fi ridicat \u00een scaun, a fost sfin\u0163it de mul\u0163i episcopi, \u00eentre care era \u015fi b\u0103tr\u00e2nul Grigorie, tat\u0103l lui Grigorie de Nazianz; c\u0103ci acela, fiind neputincios \u015fi obosit de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, a poruncit s\u0103-l duc\u0103 \u00een Cezareea, s\u0103 sileasc\u0103 pe Vasile a veni la arhiepiscopie, ca nu cumva arienii s\u0103 ridice pe vreunul dintre ai lor \u00een scaunul acela.
\nDeci, Vasile oc\u00e2rmuia Biserica lui Hristos; iar pe Petru, fratele s\u0103u cel dup\u0103 trup, l-a sfin\u0163it prezbiter, ca s\u0103-i ajute la ostenelile biserice\u015fti, iar mai t\u00e2rziu l-a pus episcop \u00een cetatea Sevastiei. \u00cen acela\u015fi timp \u015fi mama sa, fericita Emilia, dup\u0103 o via\u0163\u0103 de mai bine de 90 de ani, \u015fi-a dat sufletul Domnului. Ea a mai avut \u00eenc\u0103 un fiu, pe Grigorie, episcopul Nissei, \u015fi pe Petru, pe care l-am pomenit, precum \u015fi o fiic\u0103, Macrina fecioara, \u00eent\u00e2ia n\u0103scut\u0103, \u015fi ceilal\u0163i fii, crescu\u0163i \u00eentru mari fapte bune.
\nDup\u0103 un timp oarecare, fericitul Vasile a cerut de la Dumnezeu s\u0103 i se dea darul \u00een\u0163elepciunii, a\u015fa \u00eenc\u00e2t, cu ale sale cuvinte curate, s\u0103 poat\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fi slujba cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge \u015fi s\u0103 vie spre el Duhul Sf\u00e2nt. Dup\u0103 \u015fase zile, adic\u0103 \u00een ziua a \u015faptea, pogor\u00e2ndu-se Duhul Sf\u00e2nt, a \u00eenceput a liturghisi \u015fi s\u0103v\u00e2r\u015fi \u00een toate zilele jertfa cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge. Dup\u0103 ce a trecut c\u00e2t\u0103va vreme, cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu rug\u0103ciune a \u00eenceput a scrie cu propria sa m\u00e2n\u0103 tainele sfintei slujbe. \u015ei \u00een acea noapte i s-a ar\u0103tat Domnul \u00een vedenie, cu apostolii, f\u0103c\u00e2nd \u00eenainte punere a p\u00e2inii \u015fi a paharului, la Sf\u00e2ntul Jertfelnic; apoi, scul\u00e2nd pe Vasile, i-a zis: „Dup\u0103 a ta cerere, s\u0103 se umple gura ta de laud\u0103, ca adic\u0103, cu ale tale curate cuvinte, s\u0103 aduci slujba cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge”. Iar el s-a sculat tremur\u00e2nd, neput\u00e2nd s\u0103 priveasc\u0103 cu ochii la ar\u0103tarea Domnului cea luminoas\u0103.
\nDup\u0103 aceast\u0103 ar\u0103tare luminoas\u0103 a mers \u00een biseric\u0103 \u015fi, apropiindu-se de Sf\u00e2ntul Altar, a \u00eenceput a gr\u0103i \u015fi a scrie pe h\u00e2rtie, \u00een limba greceasc\u0103, astfel: S\u0103 se umple gura mea de laud\u0103, ca s\u0103 c\u00e2nt slava Ta, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai zidit pe noi \u015fi ne-ai adus \u00een via\u0163a aceasta, rostind apoi \u015fi celelalte rug\u0103ciuni ale Sfintei Biserici.
\nIar dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul rug\u0103ciunilor a ridicat p\u00e2inea, rug\u00e2ndu-se cu dinadinsul \u015fi zic\u00e2nd: „Ia aminte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sf\u00e2nt l\u0103ca\u015ful T\u0103u \u015fi de pe scaunul m\u0103ririi \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei Tale, \u015fi vino ca s\u0103 ne sfin\u0163e\u015fti pe noi; Cel ce \u015fezi sus, \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l, \u015fi aici cu noi e\u015fti nev\u0103zut, \u00eenvrednice\u015fte-ne, cu puternic\u0103 m\u00e2na Ta, ca s\u0103 ni se dea preacuratul T\u0103u trup \u015fi cinstitul T\u0103u s\u00e2nge nou\u0103, tuturor popoarelor”.
\nArhiereul s\u0103v\u00e2r\u015findu-le pe acestea, Eubul, cu cei mai \u00eent\u00e2i clerici, au v\u0103zut o lumin\u0103 cereasc\u0103 lumin\u00e2nd altarul \u015fi pe arhiereu \u015fi ni\u015fte b\u0103rba\u0163i prealumina\u0163i \u00een ve\u015fminte albe, \u00eenconjur\u00e2nd pe acel mare arhiereu. V\u0103z\u00e2nd aceasta, s-au \u00eensp\u0103im\u00e2ntat foarte mult \u015fi au v\u0103rsat lacrimi, l\u0103ud\u00e2nd pe Dumnezeu.
\n\u00cen vremea aceea, marele Vasile chem\u00e2nd un argintar, i-a poruncit ca din aur curat s\u0103 fac\u0103 o pas\u0103re, \u00een chipul porumbelului ce s-a ar\u0103tat deasupra Iordanului, spre p\u0103zirea dumnezeie\u015ftilor Taine, \u015fi l-a a\u015fezat deasupra Sfintei Mese.
\nAlt\u0103 dat\u0103, sf\u00e2ntul, s\u0103v\u00e2r\u015find dumnezeiasca slujb\u0103, un evreu, pref\u0103c\u00e2ndu-\u015fte stihuri de ale lui Homer, ca s\u0103 le prefac\u0103 \u00een vorb\u0103 retoriceasc\u0103, nu putea, \u015fi \u00een nepricepere fiind, se nec\u0103jea foarte. Pe acesta, v\u0103z\u00e2ndu-l Vasile nec\u0103jit, l-a \u00eentrebat: „Pentru ce e\u015fti nec\u0103jit, tinere?” Iar Filoxen a zis: „Oare dac\u0103-\u0163i voi ar\u0103ta pricina m\u00e2hnirii mele, ce folos \u00eemi va fi de la tine, \u00eentru aceasta?”. Iar Vasile, f\u0103g\u0103duindu-i c\u0103 nu \u00een zadar \u00eei va fi aceea ce va ar\u0103ta lui, t\u00e2n\u0103rul i-a spus despre sofist \u015fi despre stihurile acelea \u015fi c\u0103 aceea este pricina \u00eentrist\u0103rii lui, de vreme ce nu se pricepe ca s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 stihurile. Vasile, lu\u00e2nd stihurile, a \u00eenceput a i le t\u00e2lcui, alc\u0103tuindu-le \u00een vorb\u0103 simpl\u0103, \u00een trei feluri. Atunci t\u00e2n\u0103rul, mir\u00e2ndu-se \u015fi \u00eenveselindu-se, l-a rugat s\u0103-i scrie t\u0103lm\u0103cirea. Drept aceea, Vasile a scris t\u00e2lcuirea acelor stihuri ale lui Homer \u00een trei feluri, pe care lu\u00e2ndu-le t\u00e2n\u0103rul, cu bucurie a mers diminea\u0163a la Libaniu, dasc\u0103lul s\u0103u, duc\u00e2ndu-i acea alc\u0103tuire a stihurilor; iar el citind-o, s-a mirat \u015fi a zis: „V\u0103 jur pe dumnezeiasca r\u00e2nduial\u0103, c\u0103 nu se afl\u0103 cineva din \u00een\u0163elep\u0163ii de acum care s\u0103-\u0163i spun\u0103 o asemenea t\u00e2lcuire. Deci cine \u0163i-a scris aceasta, Filoxene?”
\nIar t\u00e2n\u0103rul i-a spus: „Este un str\u0103in \u00een casa mea, care, f\u0103r\u0103 osteneal\u0103, degrab\u0103 a t\u00e2lcuit aceasta”. Libaniu \u00eendat\u0103 a alergat cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 la gazd\u0103, ca s\u0103 vad\u0103 pe str\u0103inul acela. V\u0103z\u00e2nd pe Vasile \u015fi pe Eubul, s-a mirat de venirea lor nea\u015fteptat\u0103 \u015fi s-a bucurat de d\u00e2n\u015fii. Deci, i-a rugat s\u0103 vin\u0103 \u015fi s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 \u00een casa lui; iar ei venind, Libaniu le-a pus \u00eenainte mas\u0103 cu multe feluri de bucate.
\nDup\u0103 obiceiul lor \u00eens\u0103 gust\u00e2nd pu\u0163in\u0103 p\u00e2ine \u015fi ap\u0103 cu m\u0103sur\u0103, au mul\u0163umit lui Dumnezeu d\u0103t\u0103torul de toate bun\u0103t\u0103\u0163ile. Apoi a \u00eenceput Libaniu a le pune \u00eentreb\u0103ri sofiste, iar ei \u00eempotriv\u0103 \u00eei aduceau cuv\u00e2ntul credin\u0163ei; Libaniu, cunosc\u00e2nd puterea cuvintelor, zicea c\u0103 n-a venit \u00eenc\u0103 vremea de a se boteza, iar dac\u0103 r\u00e2nduiala lui Dumnezeu va porunci, apoi cine poate s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103? „Mult m\u0103 vei sluji, o! Vasile, dac\u0103 unele ca acestea vei binevoi a le gr\u0103i, spre folosul ucenicilor care s\u00e2nt la mine”.
\nDegrab\u0103 ucenicii lui Libaniu fiind aduna\u0163i, a \u00eenceput Vasile a-i \u00eenv\u0103\u0163a: „S\u0103 ave\u0163i cur\u0103\u0163ie sufleteasc\u0103, nep\u0103timire trupeasc\u0103, purtare bl\u00e2nd\u0103, grai cump\u0103nit, cuv\u00e2nt cu bun\u0103 r\u00e2nduial\u0103, hran\u0103 \u015fi b\u0103utur\u0103 m\u0103surat\u0103, \u00eenaintea celor mai mari t\u0103cere, \u00eenaintea celor mai \u00een\u0163elep\u0163i luare-aminte, la cei mai b\u0103tr\u00e2ni supunere, s\u0103 ave\u0163i spre cei asemenea cu voi \u015fi spre cei mai mici dragoste nef\u0103\u0163arnic\u0103, de cei r\u0103i, p\u0103tima\u015fi \u015fi iubitori de trup s\u0103 v\u0103 dep\u0103rta\u0163i \u015fi pu\u0163in s\u0103 gr\u0103i\u0163i, dar mai mult s\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i, s\u0103 nu fi\u0163i f\u0103r\u0103 de socoteal\u0103 \u00een cuv\u00e2nt, s\u0103 nu prisosi\u0163i cu vorba, s\u0103 nu fi\u0163i \u00eendr\u0103zne\u0163i la r\u00e2s, cu sfiala s\u0103 v\u0103 \u00eempodobi\u0163i \u015fi cu femeile cele necurate s\u0103 nu vorbi\u0163i, s\u0103 ave\u0163i \u00een jos c\u0103utarea, iar sufletul sus, s\u0103 fugi\u0163i de cuvintele cele \u00eempotriv\u0103; dreg\u0103torie d\u0103sc\u0103leasc\u0103 s\u0103 nu dori\u0163i, cinstea acestei lumi \u00eentru nimic s-o socoti\u0163i.
\nIar de ar face cineva vreun bine spre folosul altora, de la Dumnezeu plata s-o a\u015ftepte \u015fi ve\u015fnica r\u0103spl\u0103tire de la Iisus Hristos, Domnul nostru”. Acestea zic\u00e2ndu-le Vasile c\u0103tre ucenicii lui Libaniu \u015fi ei ascult\u00e2nd nu f\u0103r\u0103 de mirare, iar\u0103\u015fi a plecat cu Eubul \u00een cale.
\nDup\u0103 ce au sosit \u00een Ierusalim, toate Sfintele Locuri cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu dragoste \u00eenconjur\u00e2ndu-le \u015fi \u00eentr-\u00eensele \u00eenchin\u00e2ndu-se lui Dumnezeu, Care este peste tot, ei s-au ar\u0103tat episcopului acelei cet\u0103\u0163i, cu numele Maxim, \u015fi l-au rugat ca s\u0103-i boteze \u00een Iordan. Episcopul, v\u0103z\u00e2ndu-i plini de credin\u0163\u0103, a f\u0103cut dup\u0103 credin\u0163a lor \u015fi lu\u00e2nd clerul s\u0103u a mers cu Vasile \u015fi cu Eubul la Iordan, iar c\u00e2nd era pe mal, Vasile a c\u0103zut la p\u0103m\u00e2nt \u015fi, cu lacrimi \u015fi glas, s-a rugat la Dumnezeu ca s\u0103-i arate vreun semn al credin\u0163ei lui.
\nDeci, tremur\u00e2nd, s-a sculat \u015fi s-a dezbr\u0103cat de hainele sale, odat\u0103 cu care \u015fi pe omul cel vechi l-a lep\u0103dat \u015fi, intr\u00e2nd \u00een ap\u0103, se ruga. C\u00e2nd s-a apropiat arhiereul s\u0103-l boteze, iat\u0103 s-a pogor\u00e2t un fulger de foc spre ei, \u015fi ie\u015find un porumbel din fulgerul acela, s-a pogor\u00e2t \u00een Iordan, \u015fi, tulbur\u00e2nd apa, a zburat la cer; iar cei ce st\u0103teau pe mal, v\u0103z\u00e2nd aceea, s-au cutremurat \u015fi au pream\u0103rit pe Dumnezeu.
\nVasile, fiind botezat, a ie\u015fit din ap\u0103, \u015fi mir\u00e2ndu-se episcopul de dragostea ce avea c\u0103tre Dumnezeu, l-a \u00eembr\u0103cat \u00een haina \u00cenvierii lui Hristos, rug\u00e2ndu-se. Apoi a botezat \u015fi pe Eubul, i-a uns pe ei cu mir \u015fi i-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit cu dumnezeie\u015ftile Taine. \u00centorc\u00e2ndu-se \u00een sf\u00e2nta cetate, au petrecut \u00eentr-\u00eensa un an; dup\u0103 aceasta s-au dus \u00een Antiohia, unde Meletie arhiepiscopul a hirotonit pe Vasile diacon \u015fi acolo a t\u00e2lcuit Pildele lui Solomon.
\nNu dup\u0103 mult\u0103 vreme, s-a dus cu Eubul \u00een patria sa, Capadocia, apropiindu-se de cetatea Cezareei. Apoi s-a descoperit \u00eentr-o vedenie de noapte lui Leontie, arhiepiscopul Cezareei, despre venirea lor \u015fi c\u0103 Vasile o s\u0103 fie \u00een vremea sa arhiepiscop al acelei cet\u0103\u0163i. Deci, diminea\u0163a, chem\u00e2nd arhiepiscopul pe arhidiaconul s\u0103u \u015fi pe unii din clericii cei cinsti\u0163i, i-a trimis la por\u0163ile cet\u0103\u0163ii dinspre r\u0103s\u0103rit, poruncindu-le ca pe cei doi str\u0103ini ce-i vor \u00eent\u00e2mpina, s\u0103-i aduc\u0103 la d\u00e2nsul cu cinste. Iar ei duc\u00e2ndu-se \u015fi \u00eent\u00e2mpin\u00e2nd pe Vasile \u015fi Eubul, pe c\u00e2nd intrau \u00een cetate, i-au adus la arhie<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

1 ianuarie;\u00a0 sursa: sfantulvasilecelmare Cel \u00eentre ierarhi preaales, \u00eentre dasc\u0103li prea\u00een\u0163elept \u015fi \u00eentre to\u0163i sfin\u0163ii preamult pl\u0103cut lui Dumnezeu, Sf\u00e2ntul p\u0103rintele nostru Vasile cel Mare, a avut ca patrie Pontul, ce este \u00een Capadocia, \u015fi s-a n\u0103scut din p\u0103rin\u0163i binecredincio\u015fi \u015fi de Dumnezeu cinstitori. Tat\u0103l s\u0103u se numea Vasile, iar mama sa Emilia, care a <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-14346","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-patericale"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14346","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14346"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14346\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":30856,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14346\/revisions\/30856"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14346"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14346"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14346"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}