{"id":15061,"date":"2014-01-25T05:48:48","date_gmt":"2014-01-25T08:48:48","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=15061"},"modified":"2014-01-26T09:01:12","modified_gmt":"2014-01-26T12:01:12","slug":"viata-sfantului-grigorie-teologul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/viata-sfantului-grigorie-teologul\/","title":{"rendered":"Via\u0163a Sf\u00e2ntului Grigorie Teologul"},"content":{"rendered":"

\"Sfantul-Grigorie-Teologul\"<\/a>(25 ianuarie) – <\/strong>Sursa: paginiortodoxe<\/a><\/strong><\/em><\/p>\n

Patria Sf\u00e2ntului Grigorie, Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu (Teologul), era a doua parte a Capadociei, cetatea Nazianz, de unde se nume\u015fte \u015fi Nazianz. P\u0103rin\u0163ii lui erau de bun neam \u015fi cinsti\u0163i, tat\u0103l s\u0103u avea acela\u015fi nume de Grigorie, iar maica lui se numea Nona. \u00cens\u0103 tat\u0103l s\u0103u era mai \u00eenainte \u00een necredin\u0163\u0103, fiind n\u0103scut de p\u0103rin\u0163i necredincio\u015fi, din tat\u0103 elin \u015fi din maic\u0103 evreic\u0103, \u015fi am\u00e2ndurora le urma \u00een parte, at\u00e2t cu r\u0103t\u0103cirea elineasc\u0103, c\u00e2t \u015fi cu necredin\u0163a iudeilor, precum este credin\u0163a cea rea a ipsistarilor.<\/p>\n

Iar maica Sf\u00e2ntului Grigorie, fericita Nona, era cre\u015ftin\u0103 drept-credincioas\u0103, n\u0103scut\u0103 din p\u0103rin\u0163i cre\u015ftini, crescut\u0103 din scutece \u00eentru dreapta credin\u0163\u0103 \u015fi \u00een frica de Dumnezeu, care este \u00eenceputul \u00een\u0163elepciunii; ea era bine \u00eenv\u0103\u0163at\u0103, iar prin judec\u0103\u0163ile lui Dumnezeu a fost \u00eenso\u0163it\u0103 cu b\u0103rbat necredincios, ca s\u0103-l aduc\u0103 \u015fi pe acela la sf\u00e2nta credin\u0163\u0103 \u015fi s\u0103 se sfin\u0163easc\u0103 b\u0103rbatul necredincios, dup\u0103 cuv\u00e2ntul apostolului, prin femeia credincioas\u0103, care lucru s-a f\u0103cut.
\nFericita Nona, sf\u0103tuind totdeauna pe b\u0103rbatul s\u0103u cu cuvinte de Dumnezeu \u00een\u0163elep\u0163ite \u015fi cu dinadinsul rug\u00e2ndu-se lui Dumnezeu pentru d\u00e2nsul, l-a dus la cre\u015ftin\u0103tate. Cu ajutorul lui Dumnezeu, i s-a f\u0103cut b\u0103rbatului ei o vedenie \u00een vis ca aceasta: i se p\u0103rea c\u00e2nt\u00e2nd cuvinte din psalmul lui David, pe care niciodat\u0103 nu le avea \u00een gura sa, dec\u00e2t numai le auzea c\u00e2ndva de la so\u0163ia sa, care adeseori se ruga; el nici nu \u015ftia cum s\u0103 se roage \u015fi nici nu voia aceasta. Iar cuvintele care se c\u00e2ntau de d\u00e2nsul \u00een vis, erau acestea: Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: \u00cen casa Domnului vom merge. Cu c\u00e2ntarea aceea a sim\u0163it \u00een inim\u0103 o mare pl\u0103cere; apoi, de\u015ftept\u00e2ndu-se, se veselea \u015fi a spus so\u0163iei sale. Iar ea \u00een\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 singur Dumnezeu cheam\u0103 pe b\u0103rbatul ei la Sf\u00e2nta Biseric\u0103, a \u00eenceput mai cu dinadinsul a-l \u00eenv\u0103\u0163a credin\u0163a cre\u015ftin\u0103 \u015fi a-l pov\u0103\u0163ui la calea m\u00e2ntuirii.
\n\u00centr-acea vreme, s-a \u00eent\u00e2mplat c\u0103 Sf\u00e2ntul Leontie, episcopul Cezareei Capadociei, care mergea la sf\u00e2ntul sobor a toat\u0103 lumea, cel din Niceea, s\u0103 vin\u0103 \u00een cetatea Nazianz; la acela a dus Sf\u00e2nta Nona pe b\u0103rbatul ei. Deci, a fost botezat Grigorie chiar de m\u00e2inile arhiereului. Iar dup\u0103 primirea Sf\u00e2ntului Botez, a \u00eenceput via\u0163a cea curat\u0103 \u015fi pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu, precum se cade cre\u015ftinului celui adev\u0103rat \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fit.<\/p>\n

At\u00e2t de mult a sporit \u00een dreapta credin\u0163\u0103 \u015fi \u00een fapte bune, \u00eenc\u00e2t mai pe urm\u0103 a fost ales episcop al scaunului vacant din cetatea Nazianzului, de care lucru se va spune mai pe urm\u0103. Cu un b\u0103rbat ca acesta vie\u0163uind fericita Nona \u00een cinstit\u0103 \u00eenso\u0163ire \u015fi dorind ca s\u0103 aib\u0103 copii de parte b\u0103rb\u0103teasc\u0103, \u00een\u0103l\u0163a rug\u0103ciuni cu dinadinsul D\u0103t\u0103torului tuturor bun\u0103t\u0103\u0163ilor, ca s\u0103-i d\u0103ruiasc\u0103 m\u0103car un fiu; pe care l-a f\u0103g\u0103duit mai \u00eenainte de z\u0103mislire, ca alt\u0103 dat\u0103 Ana pe Samuil, ca s\u0103-l dea spre slujba lui Dumnezeu, Care i l-a d\u0103ruit. Iar Domnul, care face voia celor ce se tem de El \u015fi ascult\u0103 rug\u0103ciunile lor, a \u00eemplinit cererea dreptcredincioasei femei \u015fi \u00een vis, prin descoperire dumnezeiasc\u0103, \u00eenainte i-a ar\u0103tat pe pruncul ce avea s\u0103 se nasc\u0103 dintr-\u00eensa. \u015ei a v\u0103zut Nona \u00eenainte de na\u015fterea fiului, ce fel va fi el, cum \u015fi numele lui l-a \u015ftiut.<\/p>\n

Deci, dup\u0103 o vreme, a n\u0103scut un copil parte b\u0103rb\u0103teasc\u0103, \u015fi l-a numit dup\u0103 numele tat\u0103lui s\u0103u, Grigorie, precum \u00een vis i se \u00een\u015ftiin\u0163ase \u00eenainte. Apoi a dat mare mul\u0163umire lui Dumnezeu \u015fi purt\u0103rii Lui de grij\u0103 a \u00eencredin\u0163at pe pruncul cel n\u0103scut, d\u0103ruindu-l lui Dumnezeu. Nu l-a botezat \u00eendat\u0103, pentru c\u0103 era \u00een acele vremuri un obicei, ca cei mai mul\u0163i cre\u015ftini s\u0103 am\u00e2ne Botezul p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta la care Hristos Domnul nostru s-a botezat \u00een Iordan de la Ioan, adic\u0103 p\u00e2n\u0103 la 30 de ani. Mai pe urm\u0103 \u00eens\u0103 acel obicei, pentru pricini bine socotite, a fost \u00eenl\u0103turat de acest Sf\u00e2nt Grigorie, Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu, Vasile cel Mare, de Grigorie de Nissa \u015fi de al\u0163i mari p\u0103rin\u0163i. Deci, pruncul cel n\u0103scut, adic\u0103 Sf\u00e2ntul Grigorie, nu a fost botezat \u00eendat\u0103; ci dup\u0103 obiceiul cel vechi, ce era \u00eentre cre\u015ftini, s-a am\u00e2nat botezul lui p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta anilor Domnului nostru Hristos.<\/p>\n

Cresc\u00e2nd pruncul \u00een casa p\u0103rin\u0163ilor, c\u00e2nd a venit la v\u00e2rsta de copil, \u00eendat\u0103 a \u00eenv\u0103\u0163at carte \u015fi cresc\u00e2nd cu anii, cre\u015ftea \u015fi cu \u00een\u0163elepciunea, pentru c\u0103 era, dup\u0103 numele s\u0103u: iste\u0163 la minte, de\u015ftept \u015fi s\u00e2rguitor \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi, \u00eenc\u00e2t \u00eentrecea pe cei mai v\u00e2rstnici dec\u00e2t el; c\u0103ci nu \u00eei erau \u00eempiedicare anii cei copil\u0103re\u015fti la \u00een\u0163elegerea lucrurilor pe care le \u00eenv\u0103\u0163au cei \u00een v\u00e2rst\u0103. Iar obiceiul lui cel bun \u00een copil\u0103rie se ar\u0103ta b\u0103tr\u00e2nesc; pentru c\u0103 juc\u0103riile \u015fi glumele copil\u0103re\u015fti \u015fi tot felul de priveli\u015fti, le-a ur\u00e2t cu totul, \u00eendeletnicindu-se la cele mai bune, \u015fi mai v\u00e2rtos la \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103; cheltuindu-\u015fi vremea, nu \u00een de\u015fert\u0103ciune. \u015ei dup\u0103 ce a venit mai \u00een v\u00e2rst\u0103, dreptcredincioasa maic\u0103 \u00eel \u00eenv\u0103\u0163a dreapta credin\u0163\u0103 cu multe \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi, spun\u00e2ndu-i c\u0103 el este rod al rug\u0103ciunii; c\u0103ci cu rug\u0103ciuni os\u00e2rdnice l-a cerut de la Dumnezeu \u015fi c\u0103, chiar mai \u00eenainte de z\u0103mislire, l-a f\u0103g\u0103duit la slujba Domnului.<\/p>\n

Deci, bunul t\u00e2n\u0103r punea cuvintele cele de maic\u0103 \u00een inima sa \u015fi i se lumina sufletul \u00een credin\u0163\u0103, \u00een n\u0103dejde \u015fi \u00een dragoste c\u0103tre Hristos, adev\u0103ratul Dumnezeu. Iar \u00eentreaga \u00een\u0163elepciune sufleteasc\u0103 \u015fi cur\u0103\u0163ia trupeasc\u0103 a iubit-o foarte mult \u015fi \u015fi-a pus \u00een g\u00e2nd, ca s\u0103-\u015fi p\u0103zeasc\u0103 cu dinadinsul fecioria sa p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul s\u0103u; iar la aceasta a fost pov\u0103\u0163uit, pe de o parte de \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile cele multe ale maicii sale iubite, iar pe de alta de o vedenie din vis ce i s-a ar\u0103tat lui \u00een anii tinere\u0163ii, despre care singur mai pe urm\u0103 a povestit.<\/p>\n

Pentru c\u0103, dormind odat\u0103, i se p\u0103rea c\u0103 vede st\u00e2nd aproape de sine dou\u0103 fecioare, \u00eembr\u0103cate \u00een haine albe, am\u00e2ndou\u0103 frumoase la vedere, \u015fi am\u00e2ndou\u0103 de v\u00e2rst\u0103 \u015fi de ani potrivite, \u00eens\u0103 am\u00e2ndou\u0103 ne\u00eenfrumuse\u0163ate cu podoabele cele din afar\u0103; pentru c\u0103 nu cu aur, nici cu argint, nici cu m\u0103rg\u0103ritare, nici cu pietre de mare pre\u0163 \u015fi m\u0103rgele scumpe, nici cu haine noi de m\u0103tase, nici cu br\u00e2ie de aur nu se \u00eempodobeau, nici se m\u00e2ndreau cu frumuse\u0163ile fe\u0163ei, nici cu potrivirea spr\u00e2ncenelor, nici cu r\u0103sfirarea p\u0103rului, nici cu altele de acestea, cu care fecioarele cele lume\u015fti se s\u00e2rguiesc a v\u00e2na ochii tinerilor, spre a fi pl\u0103cute acelora, ci cu haine albe curate fiind \u00eembr\u0103cate \u015fi \u00eencinse cu cinste, av\u00e2nd acoperite cu mahrame sub\u0163iri, nu numai capetele, ci \u015fi fe\u0163ele lor, privind cu ochii \u00een jos \u015fi ro\u015findu-se cu obrajii de ru\u015fine fecioreasc\u0103; apoi erau pline de cur\u0103\u0163enie, buzele erau ca floarea trandafirului ro\u015fu \u015fi cu t\u0103cere mult\u0103 ar\u0103t\u00e2ndu-se. Iar el v\u0103z\u00e2ndu-le, a sim\u0163it mare bucurie \u00een inima sa \u015fi socotea c\u0103 nu s\u00e2nt dintre p\u0103m\u00e2nteni, ci din cei ce cov\u00e2r\u015fesc firea omeneasc\u0103.<\/p>\n

Acelea v\u0103z\u00e2ndu-l c\u0103 se bucur\u0103 foarte mult de vederea lor, l-au cuprins cu dragoste. Apoi, \u00eentreb\u00e2ndu-le el: „Cine sunte\u0163i \u015fi de unde a\u0163i venit?” Cea dint\u00e2i i-a spus c\u0103 este cur\u0103\u0163ia, iar a doua s-a numit \u00eenfr\u00e2narea \u015fi spunea c\u0103 stau \u00eenaintea scaunului \u00cemp\u0103ratului slavei Hristos \u015fi de frumuse\u0163ile cere\u015ftilor fecioare se \u00eendulcesc. \u015ei-i ziser\u0103: „Fii de un g\u00e2nd cu noi, une\u015fte mintea ta cu mintea noastr\u0103, ca pe tine str\u0103lucit s\u0103 te \u00een\u0103l\u0163\u0103m la cer, \u00een lumina cea aleas\u0103, \u015fi aproape de lumina cea f\u0103r\u0103 de moarte a Treimii s\u0103 te punem”. Acestea zic\u00e2ndu-i, s-au \u00een\u0103l\u0163at la cer, precum cu ni\u015fte aripi zbur\u00e2nd \u00een sus. Iar t\u00e2n\u0103rul Grigorie le petrecea cu ochiul plin de dragoste, p\u00e2n\u0103 ce au intrat \u00een cele cere\u015fti, apoi de\u015ftept\u00e2ndu-se, \u015fi-a sim\u0163it inima sa plin\u0103 de negr\u0103it\u0103 pl\u0103cere \u015fi veselie. \u015ei dintr-acea vreme s-a aprins cu duhul, spre paza cea cu os\u00e2rdie a fecioriei sale, pe care cu mult\u0103 \u00eenfr\u00e2nare se s\u00e2rguia a o p\u0103zi, fugind de toat\u0103 hrana dulce, de be\u0163ii, \u015fi de \u00eembuib\u0103ri.<\/p>\n

Dup\u0103 na\u015fterea Sf\u00e2ntului Grigorie, fericita Nona a mai n\u0103scut \u015fi alt fiu, anume Chesarie, \u015fi o fiic\u0103, Gorgonia, pe care i-a crescut tot \u00een dreapta credin\u0163\u0103 \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura c\u0103r\u0163ii. Iar fericitul Grigorie vr\u00e2nd s\u0103 se deprind\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fit cu frumoasa vorbire retoriceasc\u0103, filosofia scolasticeasc\u0103, \u015fi cu toat\u0103 \u00een\u0163elepciunea elineasc\u0103 cea din afar\u0103, s-a dus mai \u00eent\u00e2i \u00een Cezareea Capadociei, \u015fi acolo petrec\u00e2nd cu cei mai ale\u015fi \u015fi mai \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i dasc\u0103li, s-a deprins \u00een pu\u0163in\u0103 vreme din destul la \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi; mai \u00eent\u00e2i c\u0103 era foarte iste\u0163 la minte, \u015fi al doilea, avea mult\u0103 s\u00e2rguin\u0163\u0103, \u015fi s-a ostenit peste m\u0103sur\u0103. Iar dup\u0103 ce a stat destul\u0103 vreme \u00een Cezareea Capadociei, a plecat \u00een Palestina, unde erau \u00eentr-acea vreme vestite \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi \u015fi avea acolo dasc\u0103l pe Fespesie retorul. Apoi s-a dus \u00een Alexandria, adun\u00e2nd de la mul\u0163i b\u0103rba\u0163i comoara \u00een\u0163elepciunii \u015fi cu \u00een\u0163elepciunea \u00eembog\u0103\u0163indu-se.<\/p>\n

Dup\u0103 aceasta, vr\u00e2nd s\u0103 mearg\u0103 \u00een Atena, s-a suit \u00eentr-o corabie cu oameni necredincio\u015fi. Plutind el pe noianul m\u0103rii, s-a ridicat o mare furtun\u0103, \u00eenc\u00e2t to\u0163i pl\u00e2ngeau dezn\u0103d\u0103jduindu-se de via\u0163a lor \u015fi de moartea cea trupeasc\u0103; atunci Grigorie tem\u00e2ndu-se de moartea cea sufleteasc\u0103, pl\u00e2ngea, de vreme ce nu era botezat, ci era numai catehumen; \u015fi \u00ee\u015fi aducea aminte de minunile lui Dumnezeu ce s-au f\u0103cut demult cu trecerea lui Israil prin Marea Ro\u015fie, apoi de m\u00e2ntuirea proorocului Iona din p\u00e2ntecele chitului; \u015fi se ruga lui Dumnezeu cu t\u00e2nguire, ca s\u0103-i izb\u0103veasc\u0103 de \u00eenecare. Aceast\u0103 primejdie provenit\u0103 din \u00eenv\u0103luirile m\u0103rii, s-a descoperit p\u0103rin\u0163ilor lui \u00een vis, care \u00eendat\u0103 st\u00e2nd la rug\u0103ciune, v\u0103rsau lacrimi fierbin\u0163i c\u0103tre Dumnezeu, cer\u00e2nd ajutor pentru fiul lor ce \u00eenota \u00een mare.<\/p>\n

Dumnezeu, p\u0103zind pe robul s\u0103u Grigorie spre folosul altora \u015fi preg\u0103tindu-l spre \u00eent\u0103rirea Bisericii, a \u00eembl\u00e2nzit acea s\u0103lbatic\u0103 \u00eenv\u0103luire, a certat furtuna \u015fi valurile \u015fi s-a f\u0103cut lini\u015fte pe mare. \u015ei to\u0163i cei din corabie, v\u0103z\u00e2ndu-se mai presus de n\u0103dejde m\u00e2ntui\u0163i de \u00eenecare \u015fi sc\u0103pa\u0163i ca din ghearele mor\u0163ii, au pream\u0103rit pe Hristos Dumnezeu; pentru c\u0103 \u015ftiau, c\u0103 prin chemarea numelui Celui Atotputernic \u015fi cu rug\u0103ciunea lui Grigorie s-a alinat marea. Apoi, un t\u00e2n\u0103r din cei ce \u00eempreun\u0103 pluteau, care era cunoscut \u015fi iubit de sf\u00e2nt, a v\u0103zut noaptea, \u00een vremea furtunii, pe maica lui Grigorie, fericita Nona, umbl\u00e2nd pe mare, apuc\u00e2nd corabia, c\u00e2nd se afunda, \u015fi t\u00e2r\u00e2nd-o la uscat; \u015fi a spus la to\u0163i acea vedenie, dup\u0103 ce s-a f\u0103cut alinare \u015fi to\u0163i au m\u0103rturisit c\u0103 este ajut\u0103tor Dumnezeul lui Grigorie; au mul\u0163umit \u015fi au crezut \u00een El.<\/p>\n

Tat\u0103l lui Grigorie, rug\u00e2ndu-se \u00een Nazianz pentru fiul s\u0103u Grigorie, iar dup\u0103 rug\u0103ciune adormind, i s-a ar\u0103tat iar\u0103\u015fi alt\u0103 vedenie, \u015fi anume: a v\u0103zut un diavol preg\u0103tind pierzarea lui Grigorie pe mare, iar Grigorie l-a apucat cu m\u00e2inile \u015fi l-a biruit pe diavol. Dintr-aceast\u0103 vedenie a cunoscut tat\u0103l m\u00e2ntuirea lui Grigorie de \u00eenecare \u015fi a dat lui Dumnezeu mul\u0163umire, \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ia sa.<\/p>\n

Grigorie, dup\u0103 aceea plutind f\u0103r\u0103 primejdie, a ajuns la Atena, \u015fi acolo petrec\u00e2nd \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura cea din afar\u0103, a fost la to\u0163i de mirare, pentru ascu\u0163imea min\u0163ii sale \u015fi pentru via\u0163a cea plin\u0103 de \u00een\u0163elepciune. Apoi, nu dup\u0103 mult, a mers la Atena \u015fi Sf\u00e2ntul Vasile, pentru \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura \u00een\u0163elepciunii. \u015ei erau am\u00e2ndoi, Grigorie \u015fi Vasile, adev\u0103ra\u0163i prieteni \u015fi \u00eempreun\u0103 vie\u0163uitori. Una le era lor casa \u015fi hrana, unul le era duhul \u015fi acelea\u015fi obiceiurile, ca ale unor fra\u0163i de o mam\u0103. Deci, erau am\u00e2ndoi cinsti\u0163i \u00een Atena, c\u0103ci \u00een pu\u0163in\u0103 vreme au \u00eentrecut pe dasc\u0103lii lor \u015fi ucenicii s-au f\u0103cut dasc\u0103li dasc\u0103lilor lor.<\/p>\n

\u00cen acel timp Constan\u0163iu, fiul marelui Constantin, \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ea peste Roma \u015fi peste greci (337-361), iar Iulian care mai pe urm\u0103 a fost \u00eemp\u0103rat (361-363) \u015fi dep\u0103rtat de la Dumnezeu, \u00eenv\u0103\u0163a cu ei filosofia, la Atena. De aceea, adeseori zicea Grigorie: „O! c\u00e2t de mare r\u0103utate hr\u0103ne\u015fte p\u0103m\u00e2ntul Romei \u015fi al grecilor!”, pentru c\u0103 vedea mai \u00eenainte ceea ce avea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple.<\/p>\n

Deci, petrec\u00e2nd Grigorie \u015fi Vasile ani destui \u00een Atena, \u015fi trec\u00e2nd toat\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura des\u0103v\u00e2r\u015fit, chiar \u015fi mai presus de toat\u0103 \u00een\u0163elepciunea atenienilor, Vasile s-a dus \u00een Egipt, la p\u0103rin\u0163ii insufla\u0163i, ca s\u0103 \u00eenve\u0163e \u00een\u0163elepciunea cea duhovniceasc\u0103, precum scrie \u00een via\u0163a lui. Iar Grigorie a fost \u0163inut de atenieni prin rug\u0103minte \u015fi pu\u0163in dup\u0103 Vasile st\u00e2nd acolo, a auzit c\u0103 tat\u0103l lui a fost ales episcop \u00een Nazianz.<\/p>\n

Deci, nez\u0103bovind, s-a \u00eentors de acolo \u00een patria tat\u0103lui s\u0103u, dup\u0103 treizeci de ani de la na\u015fterea sa \u015fi a primit Sf\u00e2ntul Botez chiar din m\u00e2inile tat\u0103lui s\u0103u, dar voia ca \u00eendat\u0103 s\u0103 se lepede de lume, s\u0103 se duc\u0103 \u00een pustie; \u00eens\u0103 oprindu-se de tat\u0103l s\u0103u, petrecea l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsul, acas\u0103. \u015ei \u015fi-a pus r\u00e2nduial\u0103 ca niciodat\u0103 s\u0103 nu se jure, nici s\u0103 cheme numele lui Dumnezeu \u00een de\u015fert, \u015fi a p\u0103zit aceasta p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii sale; ne\u00eencetat st\u0103tea la citirea dumnezeie\u015ftilor c\u0103r\u0163i, apoi, \u00een g\u00e2ndirea de Dumnezeu petrec\u00e2nd ziua \u015fi noaptea, de multe ori vedea pe Hristos \u00een vedenie.<\/p>\n

Dup\u0103 aceea, tat\u0103l s\u0103u cu sila l-a sfin\u0163it ca preot \u015fi \u00eenc\u0103 voia ca s\u0103-l fac\u0103 \u015fi episcop, dar Sf\u00e2ntul Grigorie neprimind o vrednicie \u015fi cinste ca aceea, \u015fi lini\u015ftea monahiceasc\u0103 dorind-o, a fugit \u00een tain\u0103 \u015fi a mers la prietenul s\u0103u, Sf\u00e2ntul Vasile; care \u015fi el era acum preot \u015fi avea \u00een Pont o m\u00e2n\u0103stire cu o mul\u0163ime de monahi \u015fi care a scris din Pont c\u0103tre Grigorie, cu dragoste chem\u00e2ndu-l la sine. Deci, iar\u0103\u015fi am\u00e2ndoi, ca mai \u00eenainte \u00een Atena, au \u00eenceput a vie\u0163ui \u00eempreun\u0103, unul pe altul av\u00e2nd ca model de fapte bune \u015fi unul altuia urm\u00e2nd. Deci, au scris \u00eempreun\u0103 pustnicescul a\u015fez\u0103m\u00e2nt al monahilor, petrec\u00e2nd acolo Sf\u00e2ntul Grigorie cu Sf\u00e2ntul Vasile, vreme destul\u0103.<\/p>\n

Murind Chesarie, fratele lui Grigorie, pl\u00e2ngeau p\u0103rin\u0163ii foarte mult dup\u0103 d\u00e2nsul. Atunci a scris tat\u0103l c\u0103tre Grigorie cu lacrimi, \u00eendemn\u00e2ndu-l s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la d\u00e2nsul, s\u0103-i ajute la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e; iar fericitul Grigorie, pe de o parte voind a asculta pe tat\u0103l s\u0103u, iar pe de alta, v\u0103z\u00e2nd nevoia Bisericii, c\u0103ci atunci Biserica era foarte tulburat\u0103 de eresul lui Arie, de care \u015fi tat\u0103l lui Grigorie, fiindc\u0103 era ne\u00eenv\u0103\u0163at, se v\u0103t\u0103mase \u00een parte, a mers iar\u0103\u015fi din Pont \u00een Nazianz \u015fi ajuta pe b\u0103tr\u00e2nul s\u0103u tat\u0103 \u00een lucrurile biserice\u015fti \u015fi \u00een r\u00e2nduielile casei, spun\u00e2ndu-i despre r\u0103t\u0103cirea lui Arie \u015fi \u00eent\u0103rindu-l \u00een dreapta credin\u0163\u0103.<\/p>\n

Dup\u0103 moartea \u00eemp\u0103ratului Constan\u0163iu, fiul lui Constantin, lu\u00e2nd \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia Iulian, s-a \u00eemplinit despre d\u00e2nsul proorocia lui Grigorie; c\u0103ci mare r\u0103utate a f\u0103cut nelegiuitul acela, lep\u0103d\u00e2ndu-se de Hristos \u015fi ridic\u00e2nd prigonire asupra Bisericii Lui. Aceluia se \u00eempotrivea Sf\u00e2ntul Grigorie cu multe \u015fi \u00een\u0163elepte scrisori ale sale, v\u0103z\u00e2ndu-i r\u0103t\u0103cirea \u015fi pierz\u0103toarea \u00een\u015fel\u0103ciune idoleasc\u0103, cum \u015fi basmele eline\u015fti cele mincinoase. Nu mult dup\u0103 aceea, murind acel r\u0103u c\u0103lc\u0103tor de lege, dup\u0103 d\u00e2nsul a luat \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia dreptcredinciosul cre\u015ftin Iovian (363-364), iar\u0103\u015fi a \u00eenflorit credin\u0163a lui Hristos.<\/p>\n

Iar dup\u0103 Iovian, urm\u00e2nd la \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie Valens arianul(364-378) \u015fi pe mul\u0163i v\u0103t\u0103m\u00e2ndu-i cu credin\u0163a cea rea, a tulburat Biserica lui Hristos; pentru c\u0103 acum \u015fi arhiepiscopul Eusebiu, fiind neiscusit \u00een Scriptura cea dumnezeiasc\u0103, a \u00eenceput a se cl\u0103tina cu mintea, \u00eendoindu-se de dreapta credin\u0163\u0103. De aceasta Sf\u00e2ntul Grigorie a scris c\u0103tre d\u00e2nsul, sf\u0103tuindu-l s\u0103 roage pe Sf\u00e2ntul Vasile, ca s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 din Pont \u00een Cezareea, spre a fi ajutor \u00eempotriva celor r\u0103ucredincio\u015fi. Deci, a scris Sf\u00e2ntului Vasile, sf\u0103tuindu-l prietene\u015fte \u015fi rug\u00e2ndu-l ca, nepomenind m\u00e2nia cea mai dinainte a lui Eusebiu asupra lui, s\u0103 mearg\u0103 \u00een Cezareea, \u015fi s\u0103 ajute celor f\u0103r\u0103 de ajutor, iar Biserica cea cl\u0103tinat\u0103 de arieni, iar\u0103\u015fi s\u0103 o \u00eent\u0103reasc\u0103. Astfel, Sf\u00e2ntul Grigorie, f\u0103c\u00e2nd pace \u00eentre Eusebiu arhiepiscopul \u015fi Sf\u00e2ntul Vasile, prin scrisorile sale, a ajutat Sf\u00e2ntului Vasile la \u00eentoarcerea \u00een Cezareea Capadociei. Deci, \u00eendat\u0103, prin venirea aceluia, arienii au fost ru\u015fina\u0163i, \u00eenc\u00e2t unii au t\u0103cut, iar al\u0163ii au fugit. Iar arhiepiscopul Eusebiu se bucura de Sf\u00e2ntul Vasile \u015fi, \u00een dragoste cu d\u00e2nsul vie\u0163uind, s-a sf\u00e2r\u015fit; iar \u00een locul lui a fost ridicat la scaun de cei dreptcredincio\u015fi, marele Vasile, chiar nevr\u00e2nd. Iar cei r\u0103ucredincio\u015fi ne\u00eeng\u0103duind aceasta \u015fi cu zavistie pornindu-se, au f\u0103cut ca cetatea Tiana s\u0103 se despart\u0103 de Cezareea, pentru c\u0103 \u00een Tiana era episcop Antim, care se f\u0103\u0163\u0103rnicea c\u0103 este dreptcredincios, dar cu fapta era eretic.<\/p>\n

Acela cu al\u0163i episcopi, de un g\u00e2nd cu sine, deosebindu-se de Vasile, s-a f\u0103cut mitropolit al Tianei; \u015fi a f\u0103cut ca partea aceea a Capadociei s\u0103 se despart\u0103 \u00een dou\u0103; s-au f\u0103cut apoi multe certuri acolo pentru desp\u0103r\u0163irea eparhiei. V\u0103z\u00e2nd Sf\u00e2ntul Vasile luate din eparhia sa c\u00e2teva cet\u0103\u0163i \u015fi sate, a socotit astfel: era \u00eentre Cezareea \u015fi \u00eentre Tiana o cetate mic\u0103, Sasima, \u00een aceea Sf\u00e2ntul Vasile voia s\u0103 a\u015feze noul scaun de episcopie \u015fi s\u0103 pun\u0103 acolo un b\u0103rbat drept-credincios; pentru c\u0103 n\u0103d\u0103jduia ca astfel s\u0103 potoleasc\u0103 \u015fi certurile, \u015fi sufletele multora \u00eentru dreapt\u0103 credin\u0163\u0103 s\u0103 le p\u0103zeasc\u0103. \u00cens\u0103 neav\u00e2nd b\u0103rbat iscusit, a trimis la Sf\u00e2ntul Grigorie prietenul s\u0103u, rug\u00e2ndu-l s\u0103 primeasc\u0103 sfin\u0163irea episcopiei la scaunul cel din Sasima; pentru c\u0103 nimeni nu era mai bun acolo, s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 dreapta credin\u0163\u0103, precum era el.<\/p>\n

Sf\u00e2ntul Grigorie i-a scris, lep\u0103d\u00e2ndu-se de ea cu totul; dar Vasile scriind de multe ori c\u0103tre d\u00e2nsul \u015fi nec\u00e2\u015ftig\u00e2ndu-\u015fi dorirea, s-a sculat \u015fi a mers singur \u00een cetatea Nazianz, unde, sf\u0103tuindu-se cu b\u0103tr\u00e2nul Grigorie, episcopul Nazianzului, adic\u0103 cu tat\u0103l lui Grigorie, Vasile \u015fi b\u0103tr\u00e2nul Grigorie, au silit pe Grigorie fiul, s\u0103 primeasc\u0103 sfin\u0163irea arhiereasc\u0103; deci, a fost pus cu sila episcop al cet\u0103\u0163ii Sasimei. De care lucru \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se Antim, mitropolitul Tianiei, care tr\u0103gea Sasima spre hotarul s\u0103u, a dus acolo putere de oaste, ca s\u0103 nu lase pe Grigorie la scaun \u015fi str\u0103juia drumurile venirii lui. Sf\u00e2ntul Grigorie venind acolo \u015fi \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se despre r\u0103utatea lui Antim \u015fi despre puterea osta\u015filor, s-a dus \u00eentr-o m\u00e2n\u0103stire, unde slujea bolnavilor; apoi s-a s\u0103l\u0103\u015fluit \u00een pustie, la dorita lui lini\u015fte.<\/p>\n

Dup\u0103 c\u00e2t\u0103va vreme \u00eens\u0103, iar\u0103\u015fi prin p\u0103rinteasca rug\u0103ciune s-a \u00eentors \u00een Nazianz, pentru c\u0103 p\u0103rin\u0163ii lui \u00eemb\u0103tr\u00e2niser\u0103 \u015fi le trebuia la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e ajutor de la d\u00e2nsul, fiindc\u0103 ei nu mai aveau al\u0163i fii, afar\u0103 de acesta singur, pentru c\u0103 Chesarie, cel\u0103lalt fiu al lor, murise; precum despre aceea mai \u00eenainte s-a pomenit. Asemenea \u015fi fiica Gorgonia acum trecuse din cele de aici, \u015fi acolo \u00eengropar\u0103 pe sora lor. Sf\u00e2ntul Grigorie cu cuvinte alese a cinstit-o; \u015fi r\u0103m\u0103sese singur la p\u0103rin\u0163i, ca o lumin\u0103 a ochilor, \u015fi nu era cu putin\u0163\u0103 ca s\u0103 nu asculte pe p\u0103rin\u0163ii lui, ci era dator s\u0103 le slujeasc\u0103 la b\u0103tr\u00e2ne\u0163ile lor, \u015fi apoi, sf\u00e2r\u015findu-se ei, s\u0103-i dea obi\u015fnuitei \u00eengrop\u0103ri.<\/p>\n

\u00centorc\u00e2ndu-se iar\u0103\u015fi Sf\u00e2ntul Grigorie din pustie \u00een Nazianz, Grigorie, tat\u0103l lui, sl\u0103bind acum cu b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea, a voit ca, \u00een via\u0163\u0103 fiind, s\u0103 a\u015feze pe fiul s\u0103u Grigorie ca episcop al Nazianzului; pentru care nu numai cu \u00eendemn\u0103ri \u015fi cu rug\u0103minte, ci \u015fi cu jur\u0103minte silea pe fiul s\u0103u; iar el de grija pentru biserice\u015ftile r\u00e2nduieli, nu se lep\u0103da, supun\u00e2ndu-se la porunca tat\u0103lui s\u0103u, dar scaunul episcopiei nu voia nicidecum s\u0103-l primeasc\u0103. „Nu este cu putin\u0163\u0103 mie, o! p\u0103rinte, neplecat fiind tu din via\u0163a aceasta, ci fiind viu, ca s\u0103 primesc scaunul t\u0103u”. Iar tat\u0103l nemaisup\u0103r\u00e2ndu-l pentru luarea scaunului, ci numai grija pentru Biseric\u0103 pun\u00e2nd asupra lui, i-a zis: „Viu fiind eu, o! fiul meu, s\u0103 fii toiag b\u0103tr\u00e2ne\u0163ilor mele, iar dup\u0103 ducerea mea, vei face precum \u00ee\u0163i va fi pl\u0103cerea!”<\/p>\n

Nu mult dup\u0103 aceasta s-a sf\u00e2r\u015fit Grigorie, episcopul Nazianzului, tat\u0103l Sf\u00e2ntului Grigorie, av\u00e2nd pe scaunul episcopiei 45 de ani. Deci a vie\u0163uit 100 de ani de la na\u015fterea sa, \u015fi a fost \u00eengropat cu cinste, venind \u015fi Sf\u00e2ntul Vasile cel Mare la \u00eengroparea lui. \u015ei a r\u0103mas \u00eentre cei vii numai Nona, maica Sf\u00e2ntului Grigorie, prietenul lui Vasile; dar nu dup\u0103 mult\u0103 vreme \u015fi aceea s-a odihnit \u00eentru Domnul, asemenea fiind de o sut\u0103 de ani.<\/p>\n

\u00cengrop\u00e2nd Sf\u00e2ntul Grigorie pe ai s\u0103i sfin\u0163i p\u0103rin\u0163i, s-a u\u015furat de grija pentru d\u00e2n\u015fii; apoi, vr\u00e2nd s\u0103 scape \u015fi de tulburare, de vreme ce \u00eel silea poporul ca, dup\u0103 tat\u0103l s\u0103u, el s\u0103 primeasc\u0103 scaunul episcopiei, s-a dus \u00een tain\u0103 \u00een Seleucia \u015fi petrecea l\u00e2ng\u0103 biserica Sfintei celei dint\u00e2i Muceni\u0163e Tecla. De acolo, fiind chemat cu rug\u0103mintea prieteneasc\u0103 a marelui Vasile, a primit grija pentru casele de str\u0103ini \u015fi de bolni\u0163e; pentru c\u0103 Sf\u00e2ntul Vasile zidind case spre odihna celor ce nu aveau unde s\u0103-\u015fi plece capul, aduna pe s\u0103raci \u015fi bolnavi, v\u0103duvele, s\u0103rmanii \u015fi str\u0103inii acolo, \u015fi de hrana cea r\u00e2nduit\u0103 lor \u00eengrijindu-se, a \u00eencredin\u0163at iubitului s\u0103u prieten grija pentru d\u00e2n\u015fii. \u015ei era Sf\u00e2ntul Grigorie hr\u0103nitorul s\u0103racilor, sprijinitorul bolnavilor \u015fi odihnitorul str\u0103inilor.<\/p>\n

\u00centr-acea vreme fiind tulburat\u0103 Biserica lui Dumnezeu de eresul arienilor, \u00eenc\u0103 de mul\u0163i ani, ca o hidr\u0103 cu nou\u0103 capete, v\u0103t\u0103ma pe mul\u0163i; iar acum se mai ivise \u015fi eresul lui Macedonie, hulitorul \u00eempotriva Sf\u00e2ntului Duh. Pentru c\u0103 arienii m\u0103rturiseau pe Tat\u0103l c\u0103 este Dumnezeu necreat mai \u00eenainte de veci, iar pe Fiul creat, nu de o fiin\u0163\u0103 cu Tat\u0103l; iar macedonienii m\u0103rturiseau pe Fiul \u00eentocmai cu Tat\u0103l \u015fi huleau pe Sf\u00e2ntul Duh. Unii dintr-\u00e2n\u015fii numindu-L a fi f\u0103ptur\u0103, nu Dumnezeu, \u015fi nu-L pream\u0103reau pe El; deci \u00eei numea Sf\u00e2ntul Grigorie semiarieni, ca cei ce cinsteau pe Fiul, iar pe Sf\u00e2ntul Duh nu-L cinsteau. \u015ei se \u00eenmul\u0163ea acel eres mai mult \u00een Constantinopol.<\/p>\n

Apoi, cu sfatul de ob\u015fte al Sf\u00e2ntului marelui Vasile \u015fi al altor mul\u0163i credincio\u015fi \u015fi episcopi, Sf\u00e2ntul Grigorie, ca un b\u0103rbat \u00een\u0163elept \u015fi puternic la cuv\u00e2nt, a fost \u00eendemnat s\u0103 mearg\u0103 la Bizan\u0163, pentru biruirea \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii celei eretice \u015fi pentru ap\u0103rarea dogmelor celor drepte ale sfintei credin\u0163e. Dar mai \u00eenainte de a merge la Bizan\u0163, Sf\u00e2ntul Vasile cel Mare \u00eemboln\u0103vindu-se, s-a sf\u00e2r\u015fit; \u015fi a\u015fa s-a stins lumin\u0103torul a toat\u0103 lumea. Pentru care Sf\u00e2ntul Grigorie, pl\u00e2ng\u00e2nd mult \u015fi cu cuv\u00e2nt frumos cinstindu-l, a luat calea ce era \u00eenaintea lui \u015fi ajung\u00e2nd la Bizan\u0163, cetatea cea \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, l-au primit drept-credincio\u015fii cu bucurie. Acolo a aflat Biserica lui Hristos \u00eempu\u0163inat\u0103 \u015fi num\u0103rul credincio\u015filor lesne de num\u0103rat; de vreme ce, cea mai mare parte a cet\u0103\u0163ii se dusese pe urma eresului \u015fi toate bisericile lui Dumnezeu cele mari \u015fi frumoase le \u0163ineau ereticii; numai una mic\u0103 \u015fi veche, a Sfintei Anastasia, neb\u0103gat\u0103 \u00een seam\u0103 de d\u00e2n\u015fii, era l\u0103sat\u0103 dreptcredincio\u015filor.<\/p>\n

Drept aceea, Sf\u00e2ntul Grigorie \u00eendat\u0103 \u00eenarm\u00e2ndu-se \u00eempotriva ereticilor cu pra\u015ftia cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu – precum odinioar\u0103 David \u00eempotriva Filistenilor -, biruia \u00eentreb\u0103rile \u015fi dogmele lor, pe care le rupea ca pe ni\u015fte p\u00e2nze de p\u0103ianjen; \u015fi \u00een toate zilele \u00eentorcea pe mul\u0163i de la credin\u0163a cea rea c\u0103tre dreapta credin\u0163\u0103; apoi, cu cuvintele cele \u00een\u0163elepte \u015fi insuflate de Dumnezeu, \u00een pu\u0163in\u0103 vreme a \u00eenmul\u0163it at\u00e2t de mult Biserica lui Hristos, \u00eenc\u00e2t nu era cu putin\u0163\u0103 a se num\u0103ra. Iar num\u0103rul ereticilor se \u00eempu\u0163ina din zi \u00een zi \u015fi se \u00eemplinea ceea ce se scrisese \u00een Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 despre casa lui David \u015fi a lui Saul: casa lui David se \u00een\u0103l\u0163a \u015fi se \u00eent\u0103rea, iar casa lui Saul sl\u0103bea.<\/p>\n

Ne\u00eencet\u00e2nd r\u0103utatea arienilor \u015fi a macedonenilor, s-a ridicat un eretic nou din Siria, cu numele Apolinarie, care \u00een\u0163elegea r\u0103u \u00eentruparea Domnului, propov\u0103duind-o a fi neadev\u0103rat\u0103, ca \u015fi cum Hristos n-ar fi luat suflet, \u015fi c\u0103 \u00een loc de suflet, avea dumnezeirea. Apoi, fiind bun vorbitor ereticul acela \u015fi iscusit \u00een \u00een\u0163elepciunea elineasc\u0103, pe mul\u0163i a \u00een\u015felat cu eresul s\u0103u; iar ucenicii lui str\u0103b\u0103teau p\u0103m\u00e2ntul, v\u00e2n\u00e2nd pe cei ne\u00eenv\u0103\u0163a\u0163i \u015fi atr\u0103g\u00e2ndu-i la pierzare, ca cu o undi\u0163\u0103. Iar bunul nevoitor, Sf\u00e2ntul Grigorie, avea iar\u0103\u015fi mare nevoin\u0163\u0103, lupt\u00e2ndu-se cu ereticii aceia \u015fi cu cei c\u0103zu\u0163i din dreapta credin\u0163\u0103, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-i, rug\u00e2ndu-i, \u015fi pe unii p\u0103zindu-i \u00een credin\u0163\u0103, iar pe al\u0163ii ridic\u00e2ndu-i din c\u0103dere. Iar ucenicii lui Apolinarie, \u00eenconjur\u00e2nd poporul, cleveteau pe Sf\u00e2ntul Grigorie, ca \u015fi cum Hristos ar fi desp\u0103r\u0163it \u00een doi fii; apoi, mereu sem\u0103n\u00e2nd o clevetire ca aceea, a pornit pe popor spre m\u00e2nie \u015fi r\u0103utate \u00eempotriva Sf\u00e2ntului Grigorie, pentru c\u0103 \u015fi pic\u0103turile de ap\u0103 pic\u00e2nd, adeseori, g\u0103uresc piatra.<\/p>\n

Deci, cei ce nu puteau s\u0103 priceap\u0103 me\u015fte\u015fugul cuvintelor eretice \u015fi s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 ad\u00e2ncul tainelor lui Hristos, lupii \u015fi ereticii erau crezu\u0163i \u015fi cinsti\u0163i, \u00een locul p\u0103storilor \u015fi bunilor \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori; iar p\u0103storul cel ce \u00eenv\u0103\u0163a adev\u0103rul, se socotea ca un lup \u015fi eretic. \u015ei f\u0103c\u00e2nd g\u00e2lceav\u0103, aruncau pietre asupra sf\u00e2ntului, ca \u015fi alt\u0103dat\u0103 iudeii asupra Sf\u00e2ntului \u00eent\u00e2iului Mucenic \u015etefan, c\u0103ci Dumnezeu a acoperit pe pl\u0103cutul s\u0103u. Dar ne\u00eendestul\u00e2ndu-se cu r\u0103utatea lor, l-au prins ca fiarele \u015fi l-au adus \u00eenaintea judec\u0103\u0163ii eparhului cet\u0103\u0163ii, ca pe un tulbur\u0103tor \u015fi pricinuitor de g\u00e2lceav\u0103 \u015fi de zavistie.<\/p>\n

Dar sf\u00e2ntul, nefiind vinovat de nici o r\u0103utate, ci fiind bl\u00e2nd \u015fi smerit cu inima, \u00eentr-at\u00e2ta primejdie \u015fi n\u0103v\u0103lire de popor, zicea c\u0103tre Dumnezeu: \u00cen numele T\u0103u, Hristoase, de voi merge chiar prin mijlocul umbrei mor\u0163ii, nu m\u0103 voi teme de rele, c\u0103 Tu cu mine e\u015fti. Iar eparhul \u015ftiindu-i nevinov\u0103\u0163ia \u015fi v\u0103z\u00e2nd r\u0103utatea omeneasc\u0103 cea nedreapt\u0103, l-a l\u0103sat liber; \u015fi a ie\u015fit mucenicul f\u0103r\u0103 r\u0103ni \u015fi f\u0103r\u0103 b\u0103taie, ca un purt\u0103tor de cunun\u0103, f\u0103r\u0103 lovituri, av\u00e2nd totu\u015fi voin\u0163\u0103 s\u0103 p\u0103timeasc\u0103 pentru Hristos.<\/p>\n

Cu ni\u015fte nevoin\u0163e ca acestea \u015fi cu lupta cea mare cu ereticii, str\u0103lucind Sf\u00e2ntul Grigorie, s-a f\u0103cut cunoscut tuturor; dar \u00een\u0163elepciunea lui era sl\u0103vit\u0103 pretutindeni, \u015fi a fost chemat de toat\u0103 Sf\u00e2nta Biseric\u0103 cu un nume nou „Teologul”, adic\u0103 „Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu”, asemenea celui mai vechi cuv\u00e2nt\u0103tor, adic\u0103 Sf\u00e2ntului \u015fi iubitului Ioan, ucenic al lui Hristos. Aceast\u0103 numire de „Cuv\u00e2nt\u0103tor de Dumnezeu”, m\u0103car c\u0103 se d\u0103 de ob\u015fte tuturor celor mai mari \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori \u015fi arhierei, pentru c\u0103 to\u0163i au predicat cu dreapta credin\u0163\u0103 Sf\u00e2nta Treime; \u00eens\u0103 Sf\u00e2ntului Grigorie i s-a dat \u00eentr-un chip mai ales, adic\u0103 s\u0103 se numeasc\u0103 „Cuv\u00e2nt\u0103tor de Dumnezeu”, spre semn de biruin\u0163\u0103 asupra acelor at\u00e2t de mari \u015fi de mul\u0163i eretici; \u015fi de atunci au \u00eenceput to\u0163i a-l chema „Cuv\u00e2nt\u0103tor de Dumnezeu”.<\/p>\n

Deci, era foarte iubit de cei dreptcredincio\u015fi \u015fi toat\u0103 mul\u0163imea voia s\u0103-l aib\u0103 patriarh. Chiar \u015fi Petru, patriarhul Alexandriei, care a luat scaunul dup\u0103 marele Atanasie, a scris acestui mare Sf\u00e2nt Grigorie, Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu, \u00eencredin\u0163\u00e2ndu-i scaunul cet\u0103\u0163ii lui Constantin (379-381) ca unui p\u0103stor vrednic \u015fi ca celui ce multe osteneli a suferit pentru Biserica lui Hristos. Dar \u00eendat\u0103 i s-a f\u0103cut \u00eempiedicare de oamenii cei r\u0103i \u00een acest chip.<\/p>\n

Era \u00een Constantinopol unul din filosofii elini, anume Maxim, de neam egiptean, me\u015fter \u00een r\u0103utate, tare viclean \u015fi \u00een\u015fel\u0103tor. Acela venind la fericitul p\u0103stor Grigorie, Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu, a lep\u0103dat nedumnezeirea elineasc\u0103 \u015fi fiind botezat, s-a unit cu Sf\u00e2nta Biseric\u0103; dar vie\u0163uia cu vicle\u015fug, acoperindu-se f\u0103\u0163\u0103rnice\u015fte cu cucernicia, ca \u015fi cu o hain\u0103 de oaie, iar \u00een\u0103untru era lup; care lucru a fost descoperit mai pe urm\u0103. Iar arhiereul lui Dumnezeu Grigorie, ne\u015ftiindu-i vicle\u015fugul lui \u015fi \u00eentoarcerea de la p\u0103g\u00e2n\u0103tate spre cre\u015ftin\u0103tate socotind-o dreapt\u0103, l-a f\u0103cut locuitor sub un acoper\u0103m\u00e2nt cu el; el \u00eens\u0103, urm\u00e2nd lui Iuda, a g\u00e2ndit s\u0103 se dep\u0103rteze de p\u0103rintele \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul s\u0103u \u015fi s\u0103 ridice r\u0103zboi asupra lui \u015fi lu\u00e2nd ajut\u0103tor al scornirii sale pe un prezbiter oarecare, netem\u0103tor de Dumnezeu \u015fi iscusit a \u0163ese vicle\u015fuguri. Cu acela a \u00eenceput cu vicle\u015fug a se \u00eengriji \u00een tain\u0103 cum ar putea s\u0103 r\u0103peasc\u0103 scaunul patriarhiei Constantinopolului. Dar de vreme ce la un lucru ca acesta era trebuin\u0163\u0103 nu de pu\u0163in aur, adic\u0103 cu plat\u0103 \u015fi cu daruri s\u0103 \u00eenduplece pe mul\u0163i la \u00eemplinirea g\u00e2ndului s\u0103u, de aceea pentru aur se \u00eengrijea mai \u00eent\u00e2i, \u015fi cu sporirea satanei \u015fi-a c\u00e2\u015ftigat dorin\u0163a \u00een acest chip.<\/p>\n

A venit \u00een Bizan\u0163 un prezbiter din insula Tasos, aduc\u00e2nd aur mult; voia s\u0103 cumpere pentru o zidire oarecare lespezi de marmur\u0103, care se aduceau de la Procones; pe acela \u00een\u015fel\u00e2ndu-l cu mari f\u0103g\u0103duin\u0163e, au luat aur destul, s\u0103 le ajung\u0103 pentru s\u0103v\u00e2r\u015firea vicle\u015fugului scornit \u015fi au trimis \u00een tain\u0103 la Alexandria multe \u015fi mari daruri lui Petru patriarhul, episcopilor \u015fi clericilor de l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsul, rug\u00e2ndu-l foarte mult s\u0103-i trimit\u0103 la Bizan\u0163 pe episcopii s\u0103i \u015fi prin ei s\u0103 ridice pe Maxim la scaunul patriarhiei. Petru am\u0103gindu-se cu darurile, ca \u015fi cum ar fi uitat de scrisoarea sa mai \u00eenainte c\u0103tre Sf\u00e2ntul Grigorie, s-a \u00eenvoit \u00eendat\u0103 la rug\u0103mintea lor \u015fi nez\u0103bovind episcopii cei trimi\u015fi de d\u00e2nsul, au venit din Egipt \u00een Constantinopol, nespun\u00e2nd nim\u0103nui scopul lor, nici p\u0103storului, nici clerului, nici la vreunul din boieri; iar \u00een vremea c\u00e2nt\u0103rii Utreniei, au intrat \u00een biseric\u0103 cu Maxim (Sf\u00e2ntul Grigorie Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu, fiind cuprins de boal\u0103 trupeasc\u0103 \u00een acea vreme) \u015fi voiau s\u0103-l sfin\u0163easc\u0103 pe Maxim ca arhiepiscop.<\/p>\n

\u00cen\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se aceasta \u00eendat\u0103 la to\u0163i, degrab\u0103 s-au adunat prezbiterii, clericii \u015fi popor mult, nu numai credincio\u015fi, ci \u015fi eretici, pentru c\u0103 to\u0163i, mir\u00e2ndu-se de acea r\u0103utate t\u0103inut\u0103 \u015fi de hirotonia cea f\u0103r\u0103 de r\u00e2nduial\u0103, s-au aprins de m\u00e2nie, \u015fi strigau contra episcopilor ce veniser\u0103, oprindu-i cu totul de la acel lucru nedrept cu adev\u0103rat. Iar ei cu ru\u015fine ie\u015find din biseric\u0103, au intrat \u00een casa unui om, \u015fi acolo, f\u0103c\u00e2nd sfin\u0163irea cea f\u0103r\u0103 de lege, au propov\u0103duit pe Maxim ca patriarh al Constantinopolului (380-381), av\u00e2nd ajutor pe unii din clerici \u015fi mireni, din care unii din gre\u015feal\u0103 erau desp\u0103r\u0163i\u0163i de Biseric\u0103, al\u0163ii pentru plat\u0103, iar al\u0163ii prin f\u0103g\u0103duin\u0163\u0103 de daruri \u015fi de cinstire erau \u00een\u015fela\u0163i; se \u0163ineau l\u00e2ng\u0103 Maxim, \u00eent\u0103rindu-l \u00een ascuns. Iar cei mai mul\u0163i \u015fi mai cinsti\u0163i cet\u0103\u0163eni aprinz\u00e2ndu-se, def\u0103imau cu negr\u0103ite oc\u0103ri \u015fi dos\u0103diri pe Maxim; dar \u015fi pe Sf\u00e2ntul Grigorie Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu \u00eel prih\u0103neau c\u0103 a primit pe un om ca acela s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 \u00een cas\u0103 cu d\u00e2nsul \u015fi c\u0103 de priete\u015fugul s\u0103u l-a \u00eenvrednicit.<\/p>\n

Sf\u00e2ntul r\u0103spundea c\u0103tre d\u00e2n\u015fii, zic\u00e2nd: „Nu v\u0103 m\u00e2nia\u0163i asupra mea, o! b\u0103rba\u0163ilor, c\u0103 bine i-am f\u0103cut aceluia, nev\u0103z\u00e2ndu-i mai \u00eenainte r\u0103utatea lui; pentru c\u0103 nu suntem vinova\u0163i de aceasta, c\u00e2nd nu cunoa\u015ftem mai \u00eenainte r\u0103utatea cuiva. Pentru c\u0103 lucrul lui Dumnezeu este ca s\u0103 \u015ftie tainele omene\u015fti cele din\u0103untru. Iar pe l\u00e2ng\u0103 aceasta, au nu prin lege ni se porunce\u015fte ca s\u0103 deschidem p\u0103rinte\u015fte \u015fi cu dragoste mila noastr\u0103, la cel ce vine? C\u0103ci, zice Domnul: Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afar\u0103. Mare lucru mi-a fost dat s\u0103 v\u0103d, c\u0103ci de la elineasca \u00eenchinare de idoli, Maxim a fost adus la Botez \u015fi \u00een loc de slujitor al lui Heracles, s-a f\u0103cut slujitor al Sfintei Treimi, \u015fi se ar\u0103ta \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it, de\u015fi cu f\u0103\u0163\u0103rnicie, precum acum s-a v\u0103dit f\u0103\u0163\u0103rnicia \u015fi r\u0103utatea lui; \u015fi nu este al nostru lucru ca s\u0103 cercet\u0103m tainele acestea; pentru c\u0103 nu intr\u0103 \u00een omene\u015ftile g\u00e2ndiri, nici \u015ftim ce va s\u0103 fie, f\u0103r\u0103 numai c\u00e2nd Dumnezeu ni le va descoperi. Noi numai la fa\u0163\u0103 c\u0103ut\u0103m, iar Dumnezeu \u00een inim\u0103”.<\/p>\n

Cu ni\u015fte cuvinte ca acestea potolindu-se poporul, cu mai mult\u0103 dragoste s-a lipit de Sf\u00e2ntul Grigorie Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu. Iar Maxim lu\u00e2ndu-\u015fi soborul episcopilor celor din Egipt, care-l puseser\u0103 arhiereu, s-a dus la dreptcredinciosul \u00eemp\u0103rat Teodosie cel Mare (379-395), fiind el atunci cu oastea \u00een Tesalonic, de care apropiindu-se, cerea scaunul Constantinopolului. C\u0103ci de vreme ce tic\u0103losul nu avea putere de la biserice\u015ftile r\u00e2nduieli, s-a g\u00e2ndit s\u0103 aib\u0103 prin porunc\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 st\u0103p\u00e2nirea oc\u00e2rmuirii biserice\u015fti, vr\u00e2nd mai ales s\u0103 domneasc\u0103 dec\u00e2t s\u0103 p\u0103storeasc\u0103.<\/p>\n

De aceea, dreptcredinciosul \u00eemp\u0103rat, cu mare m\u00e2nie \u015fi \u00eengrozire a izgonit de la d\u00e2nsul pe Maxim \u015fi pe episcopii care veniser\u0103 cu d\u00e2nsul. \u015ei au plecat to\u0163i \u00een Alexandria, unde Maxim a \u00eenceput a face r\u0103utate. C\u0103ci cu mult aur umpl\u00e2nd m\u00e2inile clericilor Bisericii din Alexandria, cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 ru\u015fine zicea c\u0103tre patriarhul Petru: „Sau s\u0103 mijloci\u0163i scaunul Constantinopolului sau, de nu, de la al t\u0103u nu m\u0103 voi dep\u0103rta”. \u015ei s\u0103pa groapa patriarhului prin viclene me\u015fte\u015fugiri \u015fi ar fi s\u0103v\u00e2r\u015fit r\u0103utatea sa, de nu s-ar fi \u00een\u015ftiin\u0163at despre aceea eparhul Alexandriei. Acela tem\u00e2ndu-se ca s\u0103 nu se ridice vreo tulburare \u00een popor, a izgonit cu necinste pe Maxim din cetatea Alexandria.<\/p>\n

Sf\u00e2ntul Grigorie Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu, fiind cuprins \u00een Bizan\u0163 de o boal\u0103 trupeasc\u0103, s-a lep\u0103dat de grija pentru oc\u00e2rmuirea Bisericii Bizan\u0163ului, voind s\u0103 se duc\u0103 la casa sa p\u0103rinteasc\u0103 din Nazianz. \u015ei a f\u0103cut c\u0103tre popor cuv\u00e2ntul cel de pe urm\u0103, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 credin\u0163a f\u0103r\u0103 de prih\u0103nire \u015fi s\u0103 fac\u0103 lucruri bune. Iar poporul \u00een\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 vrea s\u0103 se duc\u0103, \u015fi-a ridicat glasul \u015fi to\u0163i pl\u00e2ngeau, zic\u00e2nd cu o gur\u0103: „O! p\u0103rinte, plec\u00e2nd de la noi, duci cu tine \u015fi pe Sf\u00e2nta Treime; c\u0103ci, f\u0103r\u0103 de tine nu va fi \u00eentru aceast\u0103 cetate dreapt\u0103 credin\u0163\u0103”.<\/p>\n

Un glas ca acesta \u015fi pl\u00e2ngerea poporului auzind Sf\u00e2ntul Grigorie, a p\u0103r\u0103sit scopul s\u0103u \u015fi a f\u0103g\u0103duit s\u0103 petreac\u0103 cu ei p\u00e2n\u0103 ce va fi venirea episcopilor. Pentru c\u0103 era a\u015fteptare ca, adun\u00e2ndu-se episcopii, s\u0103 aleag\u0103 la patriarhie un b\u0103rbat vrednic. Deci, pe acela \u00eel a\u015ftepta sf\u00e2ntul, c\u0103ci dac\u0103 ar fi v\u0103zut pe scaun un p\u0103stor drept-credincios, putea s\u0103 se duc\u0103 \u00eentru ale sale.<\/p>\n

\u00cen vremea aceea, dreptcredinciosul \u00eemp\u0103rat Teodosie avea r\u0103zboi cu barbarii, pe care biruindu-i, a venit \u00een Constantinopol cu bucurie. Atunci \u0163ineau Biserica cea soborniceasc\u0103 arienii, av\u00e2nd patriarh pe Demofil (370-379). Iar credincio\u015fii, precum mai \u00eenainte s-a zis, aveau o biseric\u0103 mic\u0103 \u015fi veche, a Sfintei Anastasia. Deci, chem\u00e2nd \u00eemp\u0103ratul pe Demofil, \u00eel \u00eendemna, ca s\u0103 primeasc\u0103 m\u0103rturisirea cea dreapt\u0103, iar de nu, apoi s\u0103 se dep\u0103rteze de la locul s\u0103u. Iar Demofil \u00eempietrit fiind cu inima, a preferat s\u0103 se lipseasc\u0103 de scaun, dec\u00e2t s\u0103 se dep\u0103rteze de la credin\u0163a lui cea rea.<\/p>\n

Atunci \u00eemp\u0103ratul a dat Sf\u00e2ntului Grigorie Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu \u015fi adun\u0103rii celei dreptcredincioase, soborniceasca biseric\u0103, pe care arienii de patruzeci de ani o \u0163ineau, cum \u015fi celelalte biserici. \u015ei c\u00e2nd arhiereul lui Dumnezeu a vrut s\u0103 intre \u00een biseric\u0103 cu clerul \u015fi poporul, mul\u0163imea arienilor \u00eenarm\u00e2ndu-se ca la r\u0103zboi, st\u0103teau l\u00e2ng\u0103 biseric\u0103, oprind intrarea credincio\u015filor; iar pe sf\u00e2nt \u00eel \u00eengrozea cu moartea, apoi a momit un t\u00e2n\u0103r \u00eendr\u0103zne\u0163 \u015fi voinic, ca, apropiindu-se \u00een tain\u0103 de Grigorie, s\u0103-i \u00eenfig\u0103 sabia \u00een p\u00e2ntece.<\/p>\n

Atunci s-a f\u0103cut tulburare \u015fi g\u00e2lceav\u0103 de arieni; \u015fi cu adev\u0103rat ar fi f\u0103cut acel r\u0103u sf\u00e2ntului, dac\u0103 n-ar fi venit \u00eemp\u0103ratul \u015fi n-ar fi dus singur \u00een biseric\u0103 pe sf\u00e2ntul arhiereu. Deci, poporul celor drept-credincio\u015fi, cu mare bucurie \u015fi veselie a \u00een\u0103l\u0163at glasuri de laud\u0103 \u015fi slav\u0103 lui Dumnezeu, v\u0103rs\u00e2nd lacrimi de bucurie, ridic\u00e2nd \u015fi m\u00e2inile \u00een sus, c\u0103ci bisericile dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani, iar\u0103\u015fi \u015fi-au dob\u00e2ndit a lor sfin\u0163enie; iar c\u0103tre \u00eemp\u0103rat striga cu o gur\u0103 s\u0103 pun\u0103 pe scaunul patriarhiei pe Grigorie Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu. Iar sf\u00e2ntul neput\u00e2nd singur s\u0103 strige \u00eempotriva strig\u0103rii poporului, cu mare glas, c\u0103ci nu avea t\u0103rie din pricina bolilor trupe\u015fti, a strigat printr-un oarecare cleric: „O! fiilor, acum este vremea de mul\u0163umire \u015fi de laud\u0103 lui Dumnezeu, Unul \u00een Treime, pentru c\u0103 ne-a ajutat, ca iar\u0103\u015fi s\u0103 primim a noastr\u0103 biseric\u0103; pentru aceasta acum s\u0103 pream\u0103rim bun\u0103tatea Lui cea mult\u0103; iar pentru scaunul patriarhiei, vom r\u00e2ndui mai pe urm\u0103 alt\u0103 vreme”. Un r\u0103spuns ca acesta al arhiereului auzindu-l poporul, a \u00eencetat de a mai striga; \u015fi dup\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015firea Sfintei Liturghii, s-au dus l\u0103ud\u00e2ndu-L pe Dumnezeu, iar arienii au t\u0103cut ru\u015fina\u0163i.<\/p>\n

Binecredinciosul \u00eemp\u0103rat Teodosie, foarte mult cinstea pe Sf\u00e2ntul Grigorie Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu, ca pe un tat\u0103 al s\u0103u; dar el se ducea mai rar la \u00eemp\u0103ratul, aduc\u00e2ndu-\u015fi aminte de cuvintele lui Solomon, care zic: Rar adu-\u0163i piciorul \u00een\u0103untru la prietenul t\u0103u, ca nu cumva s\u0103tur\u00e2ndu-se de tine, s\u0103 te urasc\u0103. Iar s\u00e2rguin\u0163a sf\u00e2ntului era ca de-a pururea s\u0103 \u00eenve\u0163e pe popor, s\u0103 cerceteze pe cei bolnavi \u015fi s\u0103-i t\u0103m\u0103duiasc\u0103, s\u0103 ajute n\u0103p\u0103stui\u0163ilor, s\u0103 sprijineasc\u0103 pe cei neputincio\u015fi \u015fi s\u0103-\u015fi cure\u0163e turma sa de v\u0103t\u0103m\u0103rile eretice. Ie\u015fea uneori la sat, iubind lini\u015ftea \u015fi t\u0103m\u0103duind pu\u0163in prin odihn\u0103 bolile sale cele dese, ca trupul lui s\u0103 nu sl\u0103beasc\u0103 de celelalte osteneli. Apoi, st\u0103p\u00e2nind mari averi biserice\u015fti, nici un ban nu \u015fi-a oprit sie\u015fi \u015fi nici nu cerceta pe iconomii biserice\u015fti, c\u00e2t au adunat \u015fi c\u00e2t au cheltuit; pentru c\u0103 lucrul acela nu-l socotea c\u0103 este al episcopului, ci al boierilor. Pe to\u0163i \u00eendemna s\u0103-\u015fi p\u0103zeasc\u0103 con\u015ftiin\u0163a curat\u0103 pentru Dumnezeu.<\/p>\n

Apoi, sl\u0103bind de ostenelile cele de-a pururea \u015fi de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, s-a \u00eemboln\u0103vit odat\u0103 \u015fi z\u0103cea la pat; de care lucru \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se poporul, au venit s\u0103-l cerceteze, iar el \u015fez\u00e2nd \u00een pat, \u00eentreba: „Ce voi\u0163i, fiilor? Care este pricina venirii voastre la mine?”. Iar aceia, \u00eenchin\u00e2ndu-se, \u00eei aduceau mul\u0163umire pentru ostenelile lui cele multe; c\u0103ci a cur\u0103\u0163at cetatea de eresuri \u015fi a \u00eentors iar\u0103\u015fi la dreapta credin\u0163\u0103 sfintele biserici, pe care de mul\u0163i ani le \u0163ineau arienii; c\u0103 at\u00e2t de mult bine a f\u0103cut tuturor, prin \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u015fi prin p\u0103storesca grij\u0103 cea pentru to\u0163i; iar dup\u0103 aceea \u00eei ziceau: „Acum, o! p\u0103rinte, de te vei duce la Dumnezeu, s\u0103 te rogi pentru turma ta, pentru binecredinciosul \u00eemp\u0103rat \u015fi pentru toat\u0103 Biserica”. Dar sf\u00e2ntul spun\u00e2ndu-le c\u0103 boala sa nu este spre moarte \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-i dup\u0103 obicei, i-a slobozit.<\/p>\n

Ie\u015find aceia, a r\u0103mas un t\u00e2n\u0103r, care st\u00e2nd la picioarele sf\u00e2ntului, cu lacrimi \u015fi cu t\u00e2nguire \u00eel ruga, s\u0103-i ierte gre\u015feala. Iar sf\u00e2ntul \u00eentreb\u00e2ndu-l care este gre\u015feala lui, t\u00e2n\u0103rul nu r\u0103spundea nimic, ci numai se t\u00e2nguia \u015fi cerea iert\u0103ciune. Iar unul din cei ce sta \u00eenaintea lui a zis: „Acesta este ucenicul t\u0103u, o! p\u0103rinte, care prin \u00eendemnarea ereticeasc\u0103 a vrut s\u0103 \u00eenfig\u0103 sabia \u00een p\u00e2ntecele t\u0103u, dar Hristos te-a ap\u0103rat; deci, acum iat\u0103 se c\u0103ie\u015fte \u015fi cere iert\u0103ciune”.<\/p>\n

Sf\u00e2ntul a zis t\u00e2n\u0103rului: „Domnul nostru Iisus Hristos s\u0103-\u0163i fie milostiv, o! iubite, \u015fi s\u0103-\u0163i ierte gre\u015feala, dar de acum s\u0103 fii al nostru; las\u0103-\u0163i eresul \u015fi apropie-te de Hristos Dumnezeu \u015fi sluje\u015fte Aceluia cu credin\u0163\u0103”. \u015ei astfel a liberat cu iert\u0103ciune pe t\u00e2n\u0103rul acela; de care lucru \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se toat\u0103 cetatea \u015fi minun\u00e2ndu-se de bun\u0103tatea lui, cu mai mult\u0103 dragoste s-au aprins de d\u00e2nsul.<\/p>\n

Dup\u0103 aceasta, au \u00eenceput a se aduna episcopii \u00een Bizan\u0163, pe de o parte pentru alegerea patriarhului cet\u0103\u0163ii \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti, iar pe de alta ca eresurile, prin al doilea sinod din toat\u0103 lumea, s\u0103 le dea anatemei. \u015ei adun\u00e2ndu-se episcopi credincio\u015fi, 150, printre care era \u00eencep\u0103tor Sf\u00e2ntul Meletie antiohianul; atunci, Sf\u00e2ntul Grigorie Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu, chiar \u015fi nevr\u00e2nd, fiind bolnav \u015fi pl\u00e2ng\u00e2nd, a fost pus pe scaunul patriarhiei, rug\u00e2ndu-l \u00eemp\u0103ratul \u015fi tot poporul. Apoi nu multe zile trec\u00e2nd, preasfin\u0163itul Meletie, patriarhul Antiohiei (360-381) \u00eemboln\u0103vindu-se, s-a dus c\u0103tre Domnul.<\/p>\n

Atunci au venit \u00eendat\u0103 episcopii din Egipt \u015fi din Macedonia \u015fi nu \u00eeng\u0103duiau a\u015fezarea lui Grigorie, de vreme ce f\u0103r\u0103 de d\u00e2n\u015fii este ales, \u015fi ziceau c\u0103 nu dup\u0103 lege este punerea lui, c\u0103 nu de patriarhul Alexandriei, ci de al Antiohiei este pus; pentru c\u0103 scaunul Alexandriei, dup\u0103 al Romei era \u00eent\u00e2i, \u015fi pe acela trebuia s\u0103 se a\u015feze patriarhul Constantinopolului; deci, se f\u0103cuse mult\u0103 ne\u00e2n\u0163elegere \u015fi g\u00e2lceav\u0103 \u00eentre episcopi, unii zic\u00e2nd c\u0103 dup\u0103 dreptate este punerea lui Grigorie, iar al\u0163ii \u00eempotrivindu-se; \u015fi a\u015fa episcopii se g\u00e2lceveau unul cu altul.<\/p>\n

Sf\u00e2ntul Grigorie, v\u0103z\u00e2nd cearta care era \u00eentre episcopi pentru el, le-a \u0163inut \u00een sobor o cuv\u00e2ntare, zic\u00e2nd: „Eu, p\u0103stori sfin\u0163i\u0163i \u015fi cinsti\u0163i, n-am poftit s\u0103 am \u00eencep\u0103toria acestei Biserici a Constantinopolului; cu toate c\u0103 aceast\u0103 Biseric\u0103 a crescut \u015fi s-a \u00eent\u0103rit cu ale mele sudori \u015fi osteneli, era destul s\u0103 d\u0103ruiesc acelea lui Dumnezeu, \u015fi de la El s\u0103 a\u015ftept r\u0103splat\u0103; totu\u015fi dragostea turmei celei cuv\u00e2nt\u0103toare \u015fi judecata arhiereilor cea de ob\u015fte m-au silit s\u0103 primesc scaunul; acum \u00eens\u0103 aud pe mul\u0163i c\u0103 nu m\u0103 voiesc pe mine. Deci, s\u0103 \u015fti\u0163i, c\u0103 nu caut nici bog\u0103\u0163ii, nici scaun \u00eenalt \u015fi cinste \u015fi nici c\u0103 doresc a m\u0103 numi patriarh al Constantinopolului; iat\u0103, f\u0103r\u0103 de m\u00e2hnire, voi ie\u015fi din episcopie; iar voi sf\u0103tui\u0163i-v\u0103 \u015fi face\u0163i cele pl\u0103cute vou\u0103; mie de mult \u00eemi este pl\u0103cut\u0103 pustia, pentru c\u0103 cei ce m\u0103 lipsesc de scaun, nu m\u0103 lipsesc de Dumnezeu”.<\/p>\n

Zic\u00e2nd acestea, a ie\u015fit, l\u0103s\u00e2nd casa patriarhal\u0103, \u015fi s-a s\u0103l\u0103\u015fluit \u00eentr-una mic\u0103, care era departe de biseric\u0103, fugind de g\u00e2lceav\u0103 \u015fi de \u00eentreb\u0103rile celor ce veneau la d\u00e2nsul. Apoi, mul\u0163i din popor alerg\u00e2nd la d\u00e2nsul, \u00eel rugau s\u0103 se milostiveasc\u0103 spre turma sa, s\u0103 n-o lase, c\u0103ci a crescut-o \u015fi a \u00eenmul\u0163it-o cu at\u00e2tea osteneli \u015fi sudori; \u015fi-i ziceau: „D\u0103, o! p\u0103rinte, darul t\u0103u iubi\u0163ilor t\u0103i fii, pentru care mult\u0103 vreme te-ai ostenit, d\u0103ruie\u015fte nou\u0103 \u015fi r\u0103m\u0103\u015fi\u0163a zilelor tale, ca dup\u0103 moartea ta, s\u0103 avem trupul t\u0103u noi cei ce suntem lumina\u0163i prin \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile tale”. Iar sf\u00e2ntul, ca un p\u0103rinte iubitor de fii, se \u00eenduio\u015fa cu inima \u015fi nu \u015ftia ce s\u0103 fac\u0103; numai se ruga lui Dumnezeu, ca s\u0103 r\u00e2nduiasc\u0103 cum e mai bine pentru turma sa.<\/p>\n

Adun\u00e2ndu-se mai mul\u0163i episcopi, \u015fi mai mare neunire \u015fi g\u00e2lceav\u0103 f\u0103c\u00e2nd, fericitul Grigorie, st\u00e2nd \u00een mijlocul soborului, a zis: „B\u0103rba\u0163i \u015fi \u00eempreun\u0103 p\u0103stori ai sfintei turme a lui Hristos! Ur\u00e2t \u015fi cu totul trist ar fi dac\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd pe al\u0163ii pace, \u00een\u015fiv\u0103 s\u0103 ridica\u0163i r\u0103zboi unii c\u0103tre al\u0163ii; c\u0103ci pe al\u0163ii \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i a se uni \u00eentr-un cuget, iar voi \u00een\u015fiv\u0103 sunte\u0163i neuni\u0163i; deci, v\u0103 rog pentru \u00eens\u0103\u015fi Preasf\u00e2nta \u015fi cea deofiin\u0163\u0103 Treime, s\u0103 v\u0103 uni\u0163i unii cu al\u0163ii \u00een bine \u015fi cu pace, iar de s\u00e2nt eu pricinuitor de dezbinare, nu s\u00e2nt mai cinstit dec\u00e2t proorocul Iona, deci, arunca\u0163i-m\u0103 \u00een mare \u015fi va \u00eenceta dintre voi furtuna tulbur\u0103rilor; c\u0103ci voiesc a p\u0103timi orice a\u0163i voi, de\u015fi s\u00e2nt nevinovat, pentru unirea voastr\u0103 \u00eentr-un cuget. Din scaun scoate\u0163i-m\u0103, din cetate goni\u0163i-m\u0103, numai adev\u0103rul \u015fi pacea, precum zice Zaharia, iubi\u0163i-le; fi\u0163i s\u0103n\u0103to\u015fi, sfin\u0163i p\u0103stori, \u015fi a pomeni ostenelile mele s\u0103 nu \u00eenceta\u0163i”.<\/p>\n

Acestea zic\u00e2ndu-le, ei s-au ru\u015finat, umilindu-se de cele zise. Iar sf\u00e2ntul, ie\u015find din sinod \u015fi g\u00e2ndind s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een patria sa, s-a dus la \u00eemp\u0103ratul, s\u0103 cear\u0103 voie a se duce \u00eentru ale sale, apoi i-a zis: „Pentru ale tale faceri de bine, pe care le-ai f\u0103cut Bisericii, o! \u00eemp\u0103rate, s\u0103-\u0163i r\u0103spl\u0103teasc\u0103 Hristos, \u00een ziua r\u0103spl\u0103tirii; iar darul pe care acum \u00eel poftesc de la tine, preaputernicule st\u0103p\u00e2ne, s\u0103 nu te \u00eendoie\u015fti a mi-l d\u0103rui. Nu poftesc averi, nici m\u0103 rog pentru rudeniile mele, nici voiesc acoper\u0103m\u00e2nturi de mult pre\u0163; ci doresc \u00eencetarea ostenelilor mele, ca s\u0103 \u00eenceteze \u015fi zavistia multora \u015fi s\u0103 aib\u0103 pace episcopii, prin s\u00e2rguin\u0163a ta; alineaz\u0103 r\u0103zboiul arhiereilor, cel ce ai potolit \u00eendr\u0103znirea barbarilor; pe st\u0103p\u00e2nirea ta cea purt\u0103toare de biruin\u0163\u0103 s-o \u00eempodobe\u015fti prin aceasta, ca adic\u0103 episcopii s\u0103 aib\u0103 pace \u015fi unire \u00eentre ei; \u015fi o vor avea aceasta, de voi fi eu liberat la patria mea. Aceast\u0103 d\u0103ruire o poftesc; acest dar des\u0103v\u00e2r\u015fit s\u0103-l ar\u0103\u0163i mie”.<\/p>\n

Deci, s-a minunat \u00eemp\u0103ratul de cele gr\u0103ite de sf\u00e2ntul \u015fi a l\u0103crimat; la fel \u015fi boierii cei ce erau cu \u00eemp\u0103ratul, pentru c\u0103 to\u0163i erau cuprin\u015fi de mare dragoste c\u0103tre d\u00e2nsul \u015fi nu voiau s\u0103-l libereze. Iar el pe de o parte pun\u00e2nd \u00eenainte b\u0103tr\u00e2ne\u0163ile \u015fi bolile cele de-a pururi, iar pe de alta dezbin\u0103rile cele ce se f\u0103ceau pentru d\u00e2nsul \u00eentre episcopi, \u015fi mult rug\u00e2nd pe \u00eemp\u0103rat, l-a \u00eenduplecat ca s\u0103 nu-l opreasc\u0103, ci s\u0103-l libereze unde voie\u015fte; ca celelalte zile ale vie\u0163ii sale s\u0103 le s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 \u00een pace, odihnindu-se pu\u0163in de ostenelile cele multe. Deci, fiind eliberat, i-a s\u0103rutat pe to\u0163i \u015fi, pace d\u00e2nd oilor sale, ie\u015fea din cetate, tot poporul petrec\u00e2ndu-l \u015fi cu mare t\u00e2nguire pl\u00e2ng\u00e2nd. Apoi, episcopii care iubeau pe Sf\u00e2ntul Grigorie \u015fi pl\u00e2ngeau dup\u0103 d\u00e2nsul au ie\u015fit din cetate, l\u0103s\u00e2nd soborul \u015fi s-au \u00eentors fiecare la locul s\u0103u, \u00eentre care era Grigorie de Nissa, fratele marelui Vasile, Amfilohie al Iconiului, Evloghie al Edesei, Eladie al Cezareei, Otreie al Melitinei \u015fi mul\u0163i al\u0163ii. Iar soborul cel ce a r\u0103mas \u00een Constantinopol a pus pe scaunul acela pe Nectarie.<\/p>\n

Sf\u00e2ntul Grigorie, Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu, merg\u00e2nd \u00een \u0163ara Capadociei, s-a s\u0103l\u0103\u015fluit \u00een satul p\u0103rintesc, care se numea Arianz, \u015fi se odihnea acolo, fiind foarte slab; totu\u015fi nu \u00eenceta ostenelile cele pentru Dumnezeu, pentru c\u0103 afl\u00e2ndu-\u015fi patria sa, Nazianzul, v\u0103t\u0103mat\u0103 de eresul lui Apolinarie, a cur\u0103\u0163it-o prin multe sf\u0103tuiri \u015fi scrisori. \u015ei fiind rugat de cet\u0103\u0163eni ca s\u0103 primeasc\u0103 scaunul cel p\u0103rintesc, n-a voit, ci pe un preot oarecare, anume Eulalie, b\u0103rbat drept-credincios \u015fi \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it, l-a pus episcop; iar el se lini\u015ftea \u00een satul Arianz, unde vie\u0163uind c\u00e2tva vreme, \u015fi multe scrieri folositoare l\u0103s\u00e2nd, \u00eentru ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u0163e a trecut la via\u0163a cea ne\u00eemb\u0103tr\u00e2nit\u0103, \u00een 25 de zile ale lunii ianuarie, \u015fi a fost \u00eengropat cu cinste \u00een cetatea Nazianz.<\/p>\n

Dup\u0103 mul\u0163i ani, cinstitele lui moa\u015fte le-a mutat dreptcredinciosul \u00eemp\u0103rat Constantin VII Porfirogenetul (913-959) din Nazianz \u00een Constantinopol \u015fi le-a pus \u00een biserica Sfin\u0163ilor Apostoli, spre ajutorul \u015fi ap\u0103rarea cet\u0103\u0163ii \u015fi spre m\u0103rirea lui Hristos Dumnezeu, Celui \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l \u015fi cu Sf\u00e2ntul Duh sl\u0103vit, \u00een veci. Amin.<\/p>\n

(Adunat\u0103 pe scurt dup\u0103 Grigorie prezbiterul, ucenicul s\u0103u, \u015fi dup\u0103 Rufin)<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(25 ianuarie) – Sursa: paginiortodoxe Patria Sf\u00e2ntului Grigorie, Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu (Teologul), era a doua parte a Capadociei, cetatea Nazianz, de unde se nume\u015fte \u015fi Nazianz. P\u0103rin\u0163ii lui erau de bun neam \u015fi cinsti\u0163i, tat\u0103l s\u0103u avea acela\u015fi nume de Grigorie, iar maica lui se numea Nona. \u00cens\u0103 tat\u0103l s\u0103u era mai \u00eenainte \u00een necredin\u0163\u0103, <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[17],"tags":[618],"class_list":["post-15061","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-patericale","tag-grigorie-de-dumnezeu-cuvantatorul"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15061","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15061"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15061\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15061"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15061"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15061"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}