{"id":15162,"date":"2016-01-27T16:03:00","date_gmt":"2016-01-27T19:03:00","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=15162"},"modified":"2016-01-27T17:17:32","modified_gmt":"2016-01-27T20:17:32","slug":"viata-cuviosului-parintelui-nostru-efrem-sirul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/viata-cuviosului-parintelui-nostru-efrem-sirul\/","title":{"rendered":"Via\u0163a Cuviosului P\u0103rintelui nostru Efrem Sirul"},"content":{"rendered":"

\"Sf-Efrem-Sirul\"<\/a>28 ianuarie<\/strong> <\/em>\u2014 Sursa: paginiortodoxe<\/a><\/strong><\/p>\n

Minunatul Efrem a r\u0103s\u0103rit din p\u0103m\u00e2ntul sirienilor. \u015ei fapta bun\u0103 din pruncie aleg\u00e2nd-o, se silea de-a pururea a fugi de vorbirile cele v\u0103t\u0103m\u0103toare ale celor de o v\u00e2rst\u0103. El citea ne\u00eencetat, mai v\u00e2rtos sfintele c\u0103r\u0163i, iar s\u00e2rguin\u0163a, \u00eendeletnicirea \u015fi cugetarea \u00eentru acestea \u00eei erau lui Efrem mai pl\u0103cute dec\u00e2t toat\u0103 dulcea\u0163a. \u00cenc\u00e2t \u015fi el \u00eempreun\u0103 cu proorocul zicea: C\u00e2t s\u00e2nt de dulci g\u00e2tlejului meu cuvintele Tale, mai mult dec\u00e2t mierea.<\/p>\n

De atunci a avut tovar\u0103\u015fe fapta bun\u0103 \u015fi s\u00e2rguin\u0163a \u00een osteneli. C\u0103ci care fapt\u0103 cu dinadinsul nu s-a s\u0103v\u00e2r\u015fit de d\u00e2nsul? Nu postul? Nu privegherea? Nu culcarea pe jos? Nu bl\u00e2nde\u0163ea? Nu nec\u00ee\u015ftigarea? Nu, peste at\u00e2ta bog\u0103\u0163ie de bun\u0103t\u0103\u0163i, \u015fi smerita cugetare? \u00cenc\u0103 \u015fi de darul cel \u00eenv\u0103\u0163\u0103toresc a fost \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit. Apoi \u015fi p\u00e2n\u0103 acum prin cuvintele sale, vorbe\u015fte cu noi, \u00eendemn\u00e2ndu-ne, m\u00e2ng\u00e2indu-ne \u015fi sf\u0103tuindu-ne. Din care putem folosi nu numai cuv\u00e2ntul credin\u0163ei cel drept, ci \u015fi ne de\u015ftept\u0103m spre c\u00e2\u015ftigarea faptei bune. Iar de n\u0103dejdea cea c\u0103tre Dumnezeu \u015fi de dragostea cea c\u0103tre aproapele, at\u00e2ta grij\u0103 a avut Efrem, \u00eenc\u00e2t el \u00eensu\u015fi c\u00e2nd a vrut s\u0103 se duc\u0103 din via\u0163\u0103, zicea astfel:<\/p>\n

„Nicidecum \u00een toat\u0103 via\u0163a mea n-am oc\u0103r\u00e2t pe Domnul \u015fi cuv\u00e2nt nebun din buzele mele n-a ie\u015fit. \u00cen toat\u0103 via\u0163a mea n-am blestemat pe nimeni. \u015ei nicidecum nu m-am sf\u0103dit cu vreunul din cei dreptcredincio\u015fi”.<\/p>\n

Avea \u00eenc\u0103 \u015fi lacrimi ne\u00eencetat \u00een ochii lui, \u00eenc\u00e2t mai cu \u00eenlesnire puteau izvoarele cele de-a pururea curg\u0103toare s\u0103-\u015fi \u00eenceteze curgerea, dec\u00e2t Efrem Sirul lacrimile. \u015ei \u00eempreun\u0103 cu lacrimile ie\u015feau \u015fi suspinurile, ar\u0103t\u00e2nd focul cel dinl\u0103untru aprins al umilin\u0163ei, pe care mai luminat \u00eel va pricepe cineva citind scrierile aceluia. C\u0103ci el se afla pretutindeni filozof\u00e2nd despre judecata \u015fi a doua venire a lui Hristos, \u00eenfrico\u015fatul divan av\u00e2ndu-l \u00eenaintea ochilor \u015fi ziua aceea \u00een minte \u00eentip\u0103rind-o; apoi pe sine os\u00e2ndit socotindu-se \u015fi foarte cu jale t\u00e2nguindu-se. \u00cen astfel de cuget\u0103ri ale min\u0163ii \u00eendeletnicindu-se Efrem, pururea se nevoia dup\u0103 c\u00e2nt\u0103torul de psalmi, fugind de g\u00e2lceava cea lumeasc\u0103 \u015fi \u00een pustie s\u0103l\u0103\u015fluindu-se. Apoi, din loc \u00een loc se muta pentru a sufletelor zidire \u015fi folos, fiindc\u0103 era mi\u015fcat de duhul dumnezeiesc.<\/p>\n

Odat\u0103 \u00ee\u015fi l\u0103s\u0103 patria \u015fi aceasta fiindu-i poruncit ca dumnezeiescului Avraam, a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru \u00eenchin\u0103ciunea sfintelor moa\u015fte, care erau \u00eentru d\u00e2nsa, iar pe de alta, pentru \u00eent\u00e2lnirea cu un oarecare b\u0103rbat dintre cei cuv\u00e2nt\u0103tori, ca s\u0103 ia model de via\u0163\u0103 de acolo. Acest lucru \u00eel cerea de la Dumnezeu, adesea, zic\u00e2nd: „Doamne, Iisuse Hristoase, St\u0103p\u00e2ne al tuturor, \u00eenvrednice\u015fte-m\u0103 ca, intr\u00e2nd \u00een cetatea Edesa, s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc cu acel b\u0103rbat, care va fi puternic a-mi gr\u0103i cele spre folosul sufletului”. Astfel rug\u00e2ndu-se, c\u00e2nd a ajuns la por\u0163ile cet\u0103\u0163ii, era \u00eengrijorat: cum adic\u0103 se va apropia de acel b\u0103tr\u00e2n, ce va afla de la d\u00e2nsul \u015fi ce folos va dob\u00e2ndi?<\/p>\n

Deci, c\u0103l\u0103torind astfel cu a\u0163intirea min\u0163ii, o femeie \u00eendat\u0103 \u00eel \u00eent\u00e2mpin\u0103 \u015fi aceasta era desfr\u00e2nat\u0103. Negre\u015fit al lui Dumnezeu lucru era acesta; c\u0103ci pentru cele bune, de multe ori le r\u00e2nduie\u015fte tainic pe cele potrivnice. Deci, sfin\u0163itul Efrem, astfel \u00eent\u00e2lnind pe desfr\u00e2nata, st\u0103tea uimit oarecum, c\u0103ut\u00e2nd c\u0103tre d\u00e2nsa, m\u00eehnindu-se \u015fi p\u0103timind \u00eentru sine cu sufletul, c\u0103 nu i s-a \u00eemplinit cererea dup\u0103 rug\u0103ciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea v\u0103z\u00e2ndu-l, iar\u0103\u015fi privea la d\u00e2nsul cu ochi necuvio\u015fi. \u015ei fiindc\u0103 astfel mult\u0103 vreme se priveau unul pe altul, vr\u00e2nd s-o ru\u015fineze \u015fi \u00eentru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis: „Pentru ce nu te ru\u015finezi, o! femeie, privind la mine cu ochii a\u0163inti\u0163i?” \u015ei aceea zise: „Dar mie a\u015fa mi se cade a privi la tine, c\u0103 din tine \u015fi din a ta coast\u0103 s\u00e2nt luat\u0103. Iar \u0163ie \u0163i se cade a te uita nu c\u0103tre noi, ci \u00een p\u0103m\u00e2nt, din care ai \u015fi fost luat”.<\/p>\n

Acestea auzindu-le Efrem a mul\u0163umit \u015fi femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, \u015fi lui Dumnezeu cu fierbin\u0163eal\u0103 \u00eei \u00een\u0103l\u0163a mul\u0163umire; care chiar prin cele f\u0103r\u0103 de n\u0103dejde de multe ori poate face lucruri bune.<\/p>\n

Deci, dup\u0103 ce au trecut zile destule, \u00een cetatea Edesei dumnezeiescul Efrem era, locuind aproape de d\u00e2nsul, o desfr\u00e2nat\u0103 care s-a f\u0103cut organ de r\u0103utate al vicleanului. \u015ei printr-\u00eensa, ca prin \u015farpele cel dint\u00e2i, n\u0103v\u0103lea asupra dreptului. Deci, de vreme ce s-a \u00eent\u00e2mplat, c\u0103 dumnezeiescul Efrem fierbea ni\u015fte bucate, acea femeie deschiz\u00e2nd fereastra care era \u00een perete, se plec\u0103 cu neru\u015finare, apoi cu obr\u0103znicie c\u0103ut\u00e2nd la cuviosul, \u00eei zise: „Binecuvinteaz\u0103, p\u0103rinte”. Iar el cu bl\u00e2nde\u0163ea cea cuviincioas\u0103 lui \u015fi cu graiul \u00eei zice: „Domnul s\u0103 te binecuvinteze”. \u015ei aceasta iar\u0103\u015fi cu r\u00e2s necuvios a zis: „Dar ce lipse\u015fte bucatelor tale?”. Iar acela a zis: „Trei pietre \u015fi pu\u0163in noroi, ca fereastra aceasta s\u0103 se astupe”. Aceea cu obr\u0103znicie a zis: „Pentru c\u0103 te-am cinstit, aceasta a f\u0103cut \u00eentru tine m\u00e2ndrie? Eu voiesc a dormi \u00eempreun\u0103 cu tine, iar tu de prima dat\u0103 m\u0103 dezn\u0103d\u0103jduie\u015fti?”.<\/p>\n

\u00cens\u0103 precum aceea avea graiuri satanice\u015fti, astfel \u015fi el cu mult mai v\u00e2rtos n-a fost lipsit de cuvinte duhovnice\u015fti, c\u0103ci a zis: „De voie\u015fti \u00eempreun\u0103 cu mine a dormi, trebuie s-o faci unde-\u0163i voi zice eu”. Iar aceea, dac\u0103 a auzit cuv\u00e2ntul, a \u015fi \u00eentrebat de locul unde voie\u015fte a dormi. „Nu \u00eentr-alt loc, a zis el, dec\u00e2t chiar \u00een mijlocul cet\u0103\u0163ii voi dormi cu tine”. Iar ea a zis: „Dar nu ai sfial\u0103 \u015fi ru\u015fine de b\u0103rba\u0163ii ce ne vor vedea dormind \u00een mijlocul cet\u0103\u0163ii?”. Deci, femeia aceea dorind s\u0103 v\u00e2neze sufletul cel p\u0103tima\u015f, n-a voit a cunoa\u015fte ceea ce zice Solomon: C\u0103 ochii Domnului Celui Prea\u00eenalt de milioane de ori mai lumina\u0163i s\u00e2nt dec\u00e2t soarele; c\u0103ci caut\u0103 peste tot c\u0103ile oamenilor.<\/p>\n

Atunci sf\u00e2ntul a r\u0103spuns \u00eendat\u0103: „Dac\u0103 ochii oamenilor i-ai judecat c\u0103 s\u00e2nt puternici a ru\u015fina sufletul \u015fi a-l opri de la fapta cea rea, dar oare de ochii lui Dumnezeu, care v\u0103d toate c\u00e2te se lucreaz\u0103 \u00een ascuns \u015fi \u00eentru ar\u0103tare, nu ne vom teme \u015fi nu ne vom sp\u0103im\u00e2nta cu mult mai v\u00e2rtos?”. Acestea destule au fost ca s\u0103 \u00eenduplece pe desfr\u00e2nata a se dep\u0103rta de vicleana poft\u0103 c\u0103tre d\u00e2nsul \u015fi s\u0103 se c\u0103iasc\u0103 de cele dint\u00e2i fapte rele ale ei. C\u0103ci \u00eendat\u0103 apropiindu-se \u015fi c\u0103z\u00e2nd la p\u0103m\u00e2nt, cerea iert\u0103ciune de dobitoceasca \u015fi ne\u00eenfr\u00e2nata ei pornire.<\/p>\n

Apoi, f\u0103c\u00e2nd adev\u0103rat\u0103 poc\u0103in\u0163\u0103, a luat pov\u0103\u0163uitor \u015fi dasc\u0103l pe Sf\u00e2ntul Efrem \u00een calea cea c\u0103tre m\u00e2ntuire. Iar el fiind gata a sluji unei cereri ca aceasta, o sf\u0103tui cele cuviincioase, spre a nu merge iar\u0103\u015fi, dup\u0103 cum zice dumnezeiescul Ieremia, \u00een urma g\u00e2ndurilor inimii celei rele; apoi s-a \u00eengrijit a o aduce \u00eentr-o m\u00e2n\u0103stire femeiasc\u0103, spre a face fapte bune. \u015ei \u00een scurt, pe aceea care a voit a-l \u00eempiedica din calea cea dreapt\u0103, el mai v\u00e2rtos \u00eentorc\u00e2nd-o de la calea cea rea, a avut ca rod al drept\u0103\u0163ii \u00eentoarcerea ei spre calea m\u00e2ntuirii.<\/p>\n

Astfel, dumnezeiescul Efrem \u00eent\u00e2lnindu-se cu dou\u0103 femei desfr\u00e2nate, pe una a folosit-o, iar de la cealalt\u0103 \u00eensu\u015fi a primit folos sau, mai adev\u0103rat s\u0103 zic, de la am\u00e2ndou\u0103, fiindc\u0103 ajutorul dumnezeiesc a folosit tuturor. De acolo fiind pov\u0103\u0163uit c\u0103tre Cezareea Capadociei, de darul care \u00eel purta de sus, a v\u0103zut pe marele Vasile, glasul Bisericii \u015fi izvorul dogmelor. Pe care Efrem v\u0103z\u00e2ndu-l, cu multe cuvinte a \u00eenceput a-l l\u0103uda. C\u0103ci cu ochiul cel prea binev\u0103z\u0103tor al sufletului a v\u0103zut o porumbi\u0163\u0103 asemenea cu razele soarelui \u015fez\u00e2nd pe um\u0103rul cel drept al acestuia, fiind str\u0103lucit\u0103 \u015fi vorbind la ureche lui Vasile. Apoi, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-se \u00een tain\u0103 prin acea cinstit\u0103 porumbi\u0163\u0103 cele pentru Efrem, l-a cunoscut cine este \u015fi pentru ce a venit; de aceea se \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc unul cu altul de vorbire \u015fi se \u00eendulcesc de bun\u0103t\u0103\u0163ile care erau \u00eentru d\u00e2n\u015fii.<\/p>\n

Dar s\u0103 ne \u00eentoarcem iar\u0103\u015fi c\u0103tre dumnezeiescul Efrem \u015fi ale acestuia s\u0103 le povestim. C\u0103ci nici un g\u00e2nd care s\u0103 nu-i foloseasc\u0103 \u00een lucrarea faptei bune nu avea \u015fi cum c\u0103 \u00eendestul\u0103tor i s-a dat de la Dumnezeu talentul \u00eenv\u0103\u0163\u0103toresc pe care sf\u00e2ntul cu cov\u00e2r\u015fire l-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit \u00een ad\u00e2ncul sufletelor credincio\u015filor de-a pururea. \u015ei aceasta chiar el o \u00eensemneaz\u0103, zic\u00e2nd: \u00cenc\u0103 fiind t\u00e2n\u0103r, era ca o vi\u0163\u0103 \u00eengreuiat\u0103 de mul\u0163i struguri, din limba lui crescut\u0103, la mare \u00een\u0103l\u0163ime ridicat\u0103 \u015fi pe spatele a tot p\u0103m\u00e2ntul \u00eentins\u0103; \u015fi toat\u0103 pas\u0103rea odihnindu-se \u00eentr-\u00eensa, zbura \u00eemprejur \u015fi din struguri m\u00e2nca. Iar vi\u0163a cu c\u00e2t strugurii i se culegeau \u015fi pe p\u0103s\u0103ri cu \u00eendestulare le osp\u0103ta, cu at\u00e2t mai mult cu rodul se \u00eenmul\u0163ea. \u015ei aceasta \u00eensu\u015fi o zicea despre sine.<\/p>\n

\u00cenc\u0103 \u015fi al\u0163ii din cei ce s-au \u00eenvrednicit a vedea unele ca acestea, o m\u0103rturisesc despre Efrem. Odat\u0103, a spus unul dintre ei c\u0103 a v\u0103zut o mul\u0163ime de \u00eengeri pogor\u00e2ndu-se de sus \u015fi av\u00e2nd \u00een m\u00e2ini o carte, scris\u0103 \u015fi \u00een\u0103untru \u015fi afar\u0103, \u015fi f\u0103cea cercetare despre vederea ce se ar\u0103tase, cine oare ar fi putut lua cartea? Unii dintr-\u00een\u015fii puneau \u00eenainte pe Efrem, iar al\u0163ii pe altul dintre aceia c\u00e2\u0163i cu adev\u0103rat s\u0103v\u00e2r\u015feau via\u0163a cucernic\u0103 \u015fi \u00een\u0163eleapt\u0103 \u00een acea vreme. Iar la urm\u0103 to\u0163i s-au \u00eenvoit c\u0103 lui Efrem i se \u00eencredin\u0163ase cartea.<\/p>\n

Deci, de\u015ftept\u00e2ndu-se cel ce a avut vedenia, a ajuns la biseric\u0103 \u015fi a aflat \u00eentr-\u00eensa pe Efrem cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi prea bune \u015fi dec\u00e2t mierea mai dulci, osp\u0103t\u00e2nd pe cei ce erau de fa\u0163\u0103. Iar acela, dup\u0103 vrednicie mul\u0163ume\u015fte lui Dumnezeu. Dintr-acea vreme, at\u00e2t de mult i-au fost lui Efrem curgerile cuv\u00e2ntului \u015fi necurmarea g\u00e2ndurilor, \u00eenc\u00e2t nici limba nu putea sluji din destul gr\u0103bniciei vorbelor; \u00eenc\u00e2t chiar el a zis odat\u0103 c\u0103tre Dumnezeu: „St\u0103vile\u015fte, o! St\u0103p\u00e2ne, valurile darului T\u0103u”. C\u0103ci f\u0103c\u00e2ndu-se ad\u00e2ncul d\u0103sc\u0103liei ca un noian, nu-l l\u0103sa, spre a nu \u00eenv\u0103\u0163a. Iar cuvintele cu nimic altceva nu le \u00eentrerupea dec\u00e2t numai cu rug\u0103ciunea, \u015fi pe aceasta cu lacrimile.<\/p>\n

Nop\u0163ile apuc\u00e2ndu-l priveghind, se trezea iar\u0103\u015fi la lumin\u0103, fiindc\u0103 se temea de st\u0103p\u00e2nitorul \u00eentunericului, ca nu cumva s\u0103-l prind\u0103 cu somnul, fiind \u00eempiedicat; \u015fi de aceea priveghea pentru n\u0103v\u0103lirea aceluia, c\u0103ci c\u00e2t de pu\u0163in somn \u00eei era destul, gust\u00e2ndu-l numai, nu spre sa\u0163iu, ci numai de nevoie, ca s\u0103-i \u0163ie trupul, care la cele multe sudori \u015fi osteneli se \u00eentindea; \u015fi a\u015fa f\u0103cea s\u0103 fug\u0103 din ochii lui somnul. \u015ei multe alte fapte \u00eei erau lui iubite, dar mai ales culcarea pe jos, aspra petrecere \u015fi chinuirea de tot felul a trupului \u015fi nec\u0103jirea.<\/p>\n

Apoi, a adunat at\u00e2ta bog\u0103\u0163ie, \u00eenc\u00e2t martori pentru d\u00e2nsul chiar gura sa o iau \u015fi graiurile lui cele mai de pe urm\u0103, dec\u00e2t care nimic nu este mai vrednic de credin\u0163\u0103 sau mai adev\u0103rat. Acestea s\u00e2nt \u00een acest chip: „Efrem n-a avut niciodat\u0103 pung\u0103, nici toiag, nici traist\u0103, nici argint, nici aur. Nici vreo avere pe p\u0103m\u00e2nt n-am c\u00e2\u015ftigat, zice el, fiindc\u0103 am ascultat pe Bunul \u00cemp\u0103rat, care \u00een Evangheliile ucenicilor S\u0103i porunce\u015fte: Nimic pe p\u0103m\u00e2nt s\u0103 nu c\u00e2\u015ftiga\u0163i. De aceea nu am avut nici un lucru cu patim\u0103 de acest fel”.<\/p>\n

Astfel a supus toate, cel r\u00e2vnitor cu adev\u0103rat \u015fi urm\u0103tor al ucenicilor celor dint\u00e2i; iar \u00een smerita cugetare, zdrobirea inimii \u015fi smerenie, cine era at\u00e2t de mare, fierbinte \u015fi tare? C\u0103ci cenu\u015fa, ca p\u00e2inea o m\u00e2nca \u015fi b\u0103utura cu pl\u00e2ngere o amesteca \u015fi de laude se ferea foarte mult; pe cei ce-l l\u0103udau, nu numai c\u0103 nu-i primea, dar se ar\u0103ta chiar sup\u0103rat asupra lor, dar precum este cineva asupra celor care-l iau \u00een r\u00e2s \u015fi-l defaim\u0103; el se ru\u015fina \u015fi privea la p\u0103m\u00e2nt, culoarea fe\u0163ii o schimba uneori, cu sudori era asudat\u0103 \u015fi cu totul f\u0103r\u0103 de glas petrecea, ca \u015fi cum ru\u015finea i-ar fi oprit glasul.<\/p>\n

Aceasta \u00eenc\u0103 era deosebirea smeritei lui cuget\u0103ri: c\u0103ci c\u00e2nd era s\u0103 moar\u0103, unele ca acestea cu certare poruncea: „S\u0103 nu c\u00e2nta\u0163i la moarte pe Efrem, s\u0103 nu-i face\u0163i cuv\u00e2nt de laud\u0103, s\u0103 nu-l \u00eengropa\u0163i cu haine de mare pre\u0163, s\u0103 nu pune\u0163i deosebi trupului meu morm\u00e2nt, c\u0103ci am f\u0103g\u0103duit lui Dumnezeu a m\u0103 s\u0103l\u0103\u015flui \u00eempreun\u0103 cu cei str\u0103ini, c\u0103ci str\u0103in s\u00e2nt eu \u015fi nemernic ca to\u0163i p\u0103rin\u0163ii mei”.<\/p>\n

Iar despre iubirea de oameni, despre hr\u0103nirea s\u0103racilor \u015fi despre milostivirea c\u0103tre cei s\u0103raci mult\u0103 grij\u0103 avea el \u015fi mult dorea folosirea acelora \u015fi de la sine nu avea ce s\u0103 le dea; ci cu \u00een\u0163elepciunea limbii \u015fi priceperea deschiz\u00e2nd inima \u015fi m\u00e2na multora din boga\u0163i, cum \u015fi vistieriile, printr-\u00een\u015fii d\u0103dea cu \u00eendestulare celor ce aveau trebuin\u0163\u0103. C\u0103ci cuv\u00e2ntul lui nu era numai ca s\u0103 moaie sufletele \u015fi s\u0103 le porneasc\u0103 spre mil\u0103, ci \u015fi \u00eens\u0103\u015fi vederea \u015fi bl\u00e2nde\u0163ea lui mi\u015fcau sufletele altora spre umilin\u0163\u0103. Acestea erau astfel, ca m\u0103sur\u0103 pentru toat\u0103 fapta bun\u0103 ce str\u0103lucea \u00eentr-\u00eensul. Iar ceea ce acum cuv\u00e2ntul pune \u00eenainte, se cade s\u0103 spun, c\u0103ci este \u00eenveselitoare.<\/p>\n

Apolinarie, cel ce a gr\u0103it mult\u0103 nedreptate \u015fi a izvodit toate spre r\u0103sturnarea credincioaselor dogme, \u00eencredin\u0163ase unei femei scrierile sale, care femeie slujea voii aceluia \u015fi dezmierd\u0103rilor lui. Deci, de aceasta \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se Efrem, care avea trebuin\u0163\u0103 de \u00een\u0163elepciune, s-a pref\u0103cut \u00een chipul unuia din cei ce cugeta ca Apolinarie, \u015fi se apropia c\u0103tre p\u0103zitoarea c\u0103r\u0163ilor, pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103-i aduce binecuv\u00e2ntare \u015fi c\u0103 se \u00eemprietene\u015fte cu acea femeie, pe c\u00e2nd lipsea Apolinarie. \u015ei de vreme ce femeia se \u00eencredin\u0163ase acum cu totul cum c\u0103 Efrem este ucenic al lui Apolinarie \u015fi din ceata p\u0103g\u00e2n\u0103t\u0103\u0163ii lui, s-a rugat ei ca s\u0103 i se dea lui scrierile dasc\u0103lului, „ca s\u0103 pot, zicea el, s\u0103 m\u0103 lupt cu ereticii”. Iar ea am\u0103gindu-se prin acest \u00een\u0163elept me\u015fte\u015fug, i-a dat \u00een m\u00e2n\u0103 c\u0103r\u0163ile, rug\u00e2ndu-l a le \u00eenapoia grabnic.<\/p>\n

Deci, Sf\u00e2ntul Efrem, am\u0103gind ca \u015fi Iacov pe Isav \u015fi lu\u00e2nd dreptul de \u00eent\u00e2i-n\u0103scut, cu vitejie a \u0163intit pe pierz\u0103torul. C\u0103ci, deschiz\u00e2nd c\u0103r\u0163ile \u015fi pe fiecare din file desp\u0103r\u0163indu-le, \u015fi cu clei de pe\u015fte ung\u00e2ndu-le pe toate, \u015fi una cu alta \u00eempreun\u0103 lipindu-le, \u015fi \u0163in\u00e2ndu-le mult timp cu m\u00e2na \u015fi str\u00e2ng\u00e2ndu-le, \u00eenc\u00e2t toate una s\u0103 le fac\u0103, cu lipirea uneia de alta, a\u015fa c\u0103 nici una de alta s\u0103 nu poat\u0103 s\u0103 se dezlipeasc\u0103 sau s\u0103 se rup\u0103, le-a dat \u00eenapoi femeii. Iar ea lu\u00e2ndu-le \u015fi necercet\u00e2ndu-le, nici deschiz\u00e2ndu-le, \u015fi v\u0103z\u00e2nd c\u0103 erau bine pe din afar\u0103, s-a mul\u0163umit cu aceasta. Deci, a \u0163inut c\u00e2tva timp c\u0103r\u0163ile la d\u00e2nsa; apoi a chemat pe Apolinarie la vorb\u0103 cu credincio\u015fii, dup\u0103 sfatul dumnezeiescului Efrem, care \u015ftia necuvioasele c\u0103r\u0163i ce lucrase acela.<\/p>\n

Deci, Apolinarie era chemat ca s\u0103 vorbeasc\u0103 cu viteazul ap\u0103r\u0103tor al cuv\u00e2ntului. \u00cens\u0103 Apolinarie, fiind obosit \u015fi de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e \u015fi de r\u0103ut\u0103\u0163ile cele multe, el s-a lep\u0103dat de vorb\u0103, iar c\u0103tre ale sale c\u0103r\u0163i \u00eendat\u0103 a c\u0103utat \u015fi pe acestea a poruncit s\u0103 i le aduc\u0103, „c\u0103 acestea, zicea el, \u00eemi vor sluji mult”. Pentru aceasta, lu\u00e2nd una din c\u0103r\u0163i, \u00eencerca a o deschide. Iar dup\u0103 ce a v\u0103zut c\u0103 nu se dezlipe\u015fte nici o fil\u0103, a cerut alt\u0103 carte, care asemenea era lipit\u0103. Atunci, \u00een mult\u0103 nedumerire c\u0103z\u00e2nd, \u015fi de m\u00e2hnire umpl\u00e2ndu-se cu sufletul, cum \u015fi de ru\u015fine, s-a risipit sinodul, iar mai pe urm\u0103 chiar \u015fi Apolinarie r\u0103u a pierit.<\/p>\n

Astfel era Efrem cu r\u00e2vn\u0103 pentru Hristos, \u00eenc\u00e2t \u00een sufletul lui se s\u0103dise fapta cea bun\u0103 \u015fi se socotea ca un izvor ce curge cu multe feluri de ape, sau ca o livad\u0103 \u00eempodobit\u0103 cu multe feluri de flori \u015fi de trandafiri, sau ca alt cer pe p\u0103m\u00e2nt cu mul\u0163imea stelelor, \u015fi pretutindeni \u00eenfrumuse\u0163at. El era ca un rai care \u00eenflorea \u015fi str\u0103lucea de-a pururea \u015fi niciodat\u0103 nu se ve\u015ftejea; iar de \u015farpele cel ve\u015fnic clevetitor al m\u00e2ntuirii noastre, cu totul era neatins \u015fi nec\u0103lcat.<\/p>\n

\u00cens\u0103 acum, c\u0103tre sf\u00e2r\u015fit, trebuie s\u0103 spun \u015fi povestirile cele despre Efrem. Pentru aceea este de nevoie a povesti sf\u00e2r\u015fitul aceluia, \u015fi mai ales a spune \u00eendestularea darului celui unit cu d\u00e2nsul. C\u0103ci, atunci c\u00e2nd avea s\u0103 se duc\u0103, cu cea de pe urm\u0103 durere a poruncit celor ce erau de fa\u0163\u0103 ca s\u0103 nu-l \u00eengroape cu hain\u0103 de mare pre\u0163. Unele ca acestea poruncind c\u0103tre cei ce stau \u00eemprejur, un oarecare dintre d\u00e2n\u015fii – \u015fi acesta era din cei mai str\u0103luci\u0163i, g\u0103tind o hain\u0103 de mare pre\u0163 \u015fi scump\u0103, socotea a \u00eenf\u0103\u015fura trupul lui Efrem dup\u0103 moarte.<\/p>\n

Auzind aceasta, sf\u00e2ntul care bolea foarte r\u0103u, s-a m\u00e2hnit, c\u0103 \u015fi os\u00e2rdia lui i s-a nesocotit. Pentru aceea omul acela r\u0103nindu-se de diavol, chiar l\u00e2ng\u0103 patul sf\u00e2ntului, \u00een mijlocul tuturor celor ce-l priveau, se t\u00e2nguia, sucindu-\u015fi m\u00e2inile \u015fi \u00eentorc\u00e2ndu-\u015fi ochii, apoi curg\u00e2ndu-i spume din gur\u0103, f\u0103cea \u015fi alte lucruri ce s\u00e2nt ale \u00eendr\u0103cirii, prin socoteala dumnezeie\u015ftii iconomii, acestuia i-a dat pedeaps\u0103, c\u0103ci a def\u0103imat p\u0103rinteasca porunc\u0103.<\/p>\n

Deci, cel ce prevedea cele ascunse \u015fi gr\u0103ia cu duhul cel dumnezeiesc, a \u00een\u0163eles c\u0103 boala era rodul p\u0103catului. Atunci dumnezeiescului Efrem f\u0103c\u00e2ndu-i-se mil\u0103 \u015fi m\u0103rturisirea primind-o, cu rug\u0103ciunea \u015fi cu punerea m\u00e2inilor l-a izb\u0103vit de diavol, poruncindu-i a-i \u00eemplini f\u0103g\u0103duin\u0163a, dup\u0103 porunc\u0103. Deci, \u00eentr-acest chip sfin\u0163itul Efrem, la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii, cu at\u00e2t de mare minune dojenind pe cei ce erau de fa\u0163\u0103 \u015fi sf\u0103tuindu-i din destul la lucrarea faptei bune, a trecut c\u0103tre loca\u015furile cele cere\u015fti \u015fi de acolo c\u0103tre str\u0103lucirea, care pe unii ca ace\u015ftia \u00eei a\u015fteapt\u0103 \u00eentru Iisus Hristos, Domnul nostru, C\u0103ruia se cade slav\u0103, cinste \u015fi st\u0103p\u00e2nire, \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l \u015fi cu Sf\u00e2ntul Duh, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor. Amin.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

28 ianuarie \u2014 Sursa: paginiortodoxe Minunatul Efrem a r\u0103s\u0103rit din p\u0103m\u00e2ntul sirienilor. \u015ei fapta bun\u0103 din pruncie aleg\u00e2nd-o, se silea de-a pururea a fugi de vorbirile cele v\u0103t\u0103m\u0103toare ale celor de o v\u00e2rst\u0103. El citea ne\u00eencetat, mai v\u00e2rtos sfintele c\u0103r\u0163i, iar s\u00e2rguin\u0163a, \u00eendeletnicirea \u015fi cugetarea \u00eentru acestea \u00eei erau lui Efrem mai pl\u0103cute dec\u00e2t toat\u0103 <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-15162","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-patericale"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15162","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15162"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15162\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15162"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15162"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15162"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}