Cornel RUSU,\u00a0 <\/b>\u00abCasa sufletului t\u0103u\u00bb<\/p>\n
Din toate timpurile, oamenii s-au \u00eemp\u0103r\u0163it \u00een trei clase \u015fi anume: g\u0103l\u0103gio\u015fi \u015fi neast\u00e2mp\u0103ra\u0163i \u00een vorbe; pu\u0163in mai re\u0163inu\u0163i, \u015fi oameni calcula\u0163i \u00een vorbire, lini\u015fti\u0163i. Minte curat\u0103 este aceea care s-a desp\u0103r\u0163it de ne\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi e luminat\u0103 de lumina dumnezeiasc\u0103. Cornel RUSU,\u00a0 \u00abCasa sufletului t\u0103u\u00bb Din toate timpurile, oamenii s-au \u00eemp\u0103r\u0163it \u00een trei clase \u015fi anume: g\u0103l\u0103gio\u015fi \u015fi neast\u00e2mp\u0103ra\u0163i \u00een vorbe; pu\u0163in mai re\u0163inu\u0163i, \u015fi oameni calcula\u0163i \u00een vorbire, lini\u015fti\u0163i. Cu trecerea timpului, oamenii devin tot mai g\u0103l\u0103gio\u015fi, mai neast\u00e2mp\u0103ra\u0163i \u00een vorbe \u015fi fapte, mai lume\u015fti, mai plini de ei \u00een\u015fi\u015fi, de dorin\u0163e fire\u015fti, lipsi\u0163i <\/p>\n
\nCu trecerea timpului, oamenii devin tot mai g\u0103l\u0103gio\u015fi, mai neast\u00e2mp\u0103ra\u0163i \u00een vorbe \u015fi fapte, mai lume\u015fti, mai plini de ei \u00een\u015fi\u015fi, de dorin\u0163e fire\u015fti, lipsi\u0163i de buna cuviin\u0163\u0103. Epoca vitezei a cuprins, se pare, \u015fi limba \u015fi gura oamenilor de azi, \u00een v\u00e2rtejul de foc al gheenei (cf. Iacov 3, 6) \u015fi p\u00e2rjole\u015fte peste tot pe unde ajunge.
\nDumnezeu ne-a dat limba ca dar, s\u0103 comunic\u0103m unii cu al\u0163ii \u015fi, \u00een p\u0103rt\u0103\u015fia dragostei sfinte, s\u0103-L sl\u0103vim pe El, Creatorul nostru. Dar, vai! Pentru cei mai mul\u0163i limba a ajuns o adev\u0103rat\u0103 lume de nelegiuiri (cf. Iacov 3, 6), unealt\u0103 \u00een slujba diavolului, pentru tot felul de flec\u0103reli, b\u00e2rfeli, clevetiri, blestem\u0103\u0163ii, o surs\u0103 de pierzanie a multor suflete \u00een iadul cel nestins\u2026 Prin saloane, prin cluburi, prin case de cultur\u0103, pe la \u015fez\u0103tori, c\u00e2nd doi sau trei se \u00eent\u00e2lnesc, \u00eentre s\u0103raci sau boga\u0163i, intelectuali sau muncitori, nebunii lumii r\u0103sp\u00e2ndesc b\u00e2rfelile lor (cf. Prov. 10, 18), nelegiui\u0163ii pierd cu gura pe aproapele lor (cf. Prov. 11, 9), omul nelegiuit umbl\u0103 cu neadev\u0103rul \u00een gur\u0103 (cf. Prov. 6, 12-13), \u00een fiecare zi f\u0103c\u00e2nd slujba aceasta mincinoas\u0103 cu cea mai mare perseveren\u0163\u0103.
\nC\u00e2\u0163i oare se g\u00e2ndesc c\u0103 a p\u0103c\u0103tui cu buzele este o curs\u0103 primejdioas\u0103? \u015ei c\u00e2\u0163i cre\u015ftini nu se las\u0103 du\u015fi de valul \u00een\u015fel\u0103tor al b\u00e2rfelilor, uit\u00e2nd cuv\u00e2ntul c\u0103 acela care vorbe\u015fte mult nu se poate s\u0103 nu p\u0103c\u0103tuiasc\u0103 (cf. Prov. 10, 19)? Astfel se \u00eentineaz\u0103 cre\u015ftinul pe sine \u015fi r\u0103ne\u015fte cu str\u0103pungerea unei s\u0103bii pe aproapele s\u0103u (cf. Prov. 12, 18-19).
\nTinerii, prin aprinderea firii lor, pot aluneca mult mai u\u015for pe panta cea primejdioas\u0103 a vorbirii \u00een chip u\u015furatic. Ce trist \u015fi ce dureros este s\u0103 vezi sau s\u0103 auzi suflete credincioase t\u00e2r\u00e2te sau amestecate \u00een apele murdare \u015fi tulburi ale p\u0103c\u0103tuirii cu limba! Prin\u015fi \u00een v\u00e2rtejul oamenilor nelegiui\u0163i sau f\u0103c\u00e2nd \u00een adunarea de credincio\u015fi slujba celui r\u0103u, ei s\u0103v\u00e2r\u015fesc nelegiuirea vorbirii de r\u0103u, cea plin\u0103 de otrav\u0103 \u015fi de moarte\u2026
\nCu limba binecuv\u00e2nt\u0103m pe Domnul \u015fi Tat\u0103l nostru Dumnezeu, \u015fi tot cu ea blestem\u0103m pe oamenii zidi\u0163i dup\u0103 asem\u0103narea Lui. Din aceea\u015fi gur\u0103 iese binecuv\u00e2ntarea, dar \u015fi blestemul. Dar va putea, oare, acela\u015fi izvor s\u0103 dea \u00een acela\u015fi timp \u015fi ap\u0103 dulce \u015fi amar\u0103? Va putea, oare, cre\u015ftinul, cu aceea\u015fi gur\u0103, s\u0103 blesteme sau s\u0103 b\u00e2rfeasc\u0103, iar apoi s\u0103 \u015fi binecuv\u00e2nteze? O, nu, fra\u0163ilor, nu trebuie s\u0103 fie a\u015fa!
\nCe sf\u00e2\u015fietor e s\u0103 vezi un grup de credincio\u015fi aduna\u0163i pentru zidirea lor duhovniceasc\u0103, \u015fi, \u00een loc s\u0103 c\u00e2nte, s\u0103 se roage, s\u0103-L vesteasc\u0103 pe Domnul, se ocup\u0103 cu flec\u0103reli, cu discu\u0163ii vesele \u015fi nepotrivite, amestecate cu glume! Sau ei \u00eentre ei g\u0103sesc s\u0103 se b\u00e2rfeasc\u0103 unul pe altul, devenind pricini de poticnire, lucru aspru condamnat de M\u00e2ntuitorul. \u00cen acela\u015fi timp, inimile celor pu\u015fi de Domnul s\u0103 slujeasc\u0103 spre m\u00e2ntuire sunt sf\u00e2\u015fiate de durere. Valuri de am\u0103r\u0103ciune \u015fi lacrimi nem\u00e2ng\u00e2iate, precum \u015fi triste\u0163e duhovniceasc\u0103 produc aceste st\u0103ri de neveghere asupra lor. Cine vorbe\u015fte \u00een chip u\u015furatic, acela r\u0103ne\u015fte ca \u00eempuns\u0103turile de sabie (cf. Prov. 12, 18). \u015ei din mul\u0163imea vorbelor niciodat\u0103 nu lipse\u015fte gre\u015feala.
\nCe mult \u00eendurer\u0103m noi fa\u0163a bl\u00e2nd\u0103 a M\u00e2ntuitorului \u015fi c\u00e2t de mult \u00eentrist\u0103m pe Duhul Sf\u00e2nt cu multele \u015fi nesocotitele noastre vorbe \u00een v\u00e2nt, vorbe sterpe, nes\u0103rate, neluminate, neroditoare \u015fi rostite f\u0103r\u0103 nici un rost!
\nMul\u0163i ascult\u0103tori ai Cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu l\u0103crimeaz\u0103 \u015fi se roag\u0103, c\u00e2nt\u0103 \u015fi se bucur\u0103, dar peste pu\u0163in\u0103 vreme tot pe ei \u00eei vezi prin\u015fi \u00een hora discu\u0163iilor, a vorbelor de\u015farte, a r\u00e2sului lumesc, a glumelor u\u015furatice, \u00eempro\u015fc\u00e2nd cu rev\u0103rs\u0103ri de prostie (cf. Prov. 15, 2).
\nPentru cre\u015ftinii din toate veacurile, psalmul \u00eent\u00e2i va r\u0103m\u00e2ne de o ve\u015fnic\u0103 fericit\u0103 \u015fi sf\u00e2nt\u0103 actualitate: \u201eFericit b\u0103rbatul care n-a umblat \u00een sfatul necredincio\u015filor \u015fi \u00een calea p\u0103c\u0103to\u015filor nu a stat \u015fi pe scaunul hulitorilor n-a \u015fezut\u2026!\u201c<\/em> Desigur, el nici nu urze\u015fte planuri mincinoase, ci \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte pl\u0103cerea \u00een Legea Domnului \u015fi zi \u015fi noapte cuget\u0103 la Legea Lui!<\/p>\n
\nMinte des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 este aceea, care, prin credin\u0163\u0103 adev\u0103rat\u0103, a cunoscut pe Cel mai presus de cunoa\u015ftere \u015fi a primit de la Dumnezeu cuno\u015ftin\u0163a cuprinz\u0103toare a Proniei \u015fi Judec\u0103\u0163ii, at\u00e2t c\u00e2t \u00eei poate fi dat unui om.
\nNumai Sf\u00e2ntul Duh poate cur\u0103\u0163i mintea \u015fi o poate face statornic\u0103. Dac\u0103 ar voi cineva s\u0103 ating\u0103 o \u00een\u0103l\u0163ime inteligibil\u0103, a min\u0163ii sale, asem\u0103n\u0103toare safirului sau culorii cere\u015fti, trebuie s\u0103 se goleasc\u0103 pe sine de toate \u00een\u0163elesurile ei \u015fi, prin rug\u0103ciune puternic\u0103, va primi lumina Sfintei Treimi.
\nF\u0103c\u00e2nd deci, precum s-a spus mai \u00eenainte \u2013 adic\u0103 rug\u00e2ndu-te curat, f\u0103r\u0103 \u00eenchipuiri \u015fi \u00eentip\u0103riri \u2013 vei p\u0103\u015fi pe urmele sfin\u0163ilor. Iar de nu, vei avea, \u00een locul lini\u015ftii, n\u0103lucirile, \u015fi \u00een loc de struguri vei culege m\u0103r\u0103cini. Dar s\u0103 nu fie \u0163ie aceasta! (cf. Filocalia 8, p. 141-143).
\nVorbirea fiindu-\u0163i dreas\u0103 cu sare, \u00een loc de pagube, \u00ee\u0163i va aduce numai binecuv\u00e2ntare pe oriunde vei trece, umpl\u00e2nd de lumin\u0103 pe to\u0163i cei printre care vei c\u0103l\u0103tori.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"