{"id":16599,"date":"2015-03-28T05:56:36","date_gmt":"2015-03-28T08:56:36","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=16599"},"modified":"2015-03-28T13:14:02","modified_gmt":"2015-03-28T16:14:02","slug":"viata-sfintei-maicii-noastre-maria-egipteanca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/viata-sfintei-maicii-noastre-maria-egipteanca\/","title":{"rendered":"VIA\u0162A SFINTEI MAICII NOASTRE MARIA EGIPTEANCA"},"content":{"rendered":"

\"sf-maria-egipteanca-bis-din-betania-casa-mariei-si-martei\"<\/a>Scris\u0103 de Sf\u00e2ntul Sofronie<\/strong><\/em>, Patriarhul Ierusalimului<\/p>\n

Taina \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 a o p\u0103zi bine este, iar\u0103 lucrurile lui Dumnezeu a le descoperi \u015fi a le vesti, datorie sf\u00e2nt\u0103 este. Drept aceea \u015fi eu, zice Sf\u00e2ntul Sofronie, tem\u00e2ndu-m\u0103 a ascunde \u00een t\u0103cere cele dumnezeie\u015fti, aduc\u00e2ndu-mi aminte de soarta cea \u00eenfrico\u015fat\u0103 a slugii cei lene\u015fe, carele lu\u00e2nd dela Domnul talantul, l-a \u00eengropat \u00een p\u0103m\u00e2nt, \u015fi pre cel dat pentru lucrare l-a ascuns, nelucr\u00e2ndu-l, nu voi t\u0103cea povestirea aceasta sf\u00e2nt\u0103 carea a ajuns p\u00e2n\u0103 la mine; nimenea \u00eens\u0103 s\u0103 nu fie necredincios celor ce voi scrie, pre care eu singur le-am auzit, nici s\u0103 socoteasc\u0103 cineva c\u0103 \u00eendr\u0103znesc a scrie lucruri neadev\u0103rate, \u00eendoindu-se de asemenea lucru mare. S\u0103 nu-mi fie mie a min\u0163i celor sfinte. Iar\u0103 de vor fi oarecari din cei ce vor ceti scrierea mea, \u015fi de lucrul acesta minun\u00e2ndu-se, nu vor voi cu lesnire s\u0103 creaz\u0103, milostiv le fie Domnul \u015fi acelora: De vreme ce ei, neputin\u0163a firii omene\u015fti cuget\u00e2nd-o, socotesc c\u0103 s\u00e2nt cu neputin\u0163\u0103 cele ce pentru oameni preasl\u0103vite se gr\u0103iesc. S\u0103 \u00eencepem dar\u0103 povestirea de lucrul acesta preaminunat, carele s-a f\u0103cut \u00een neamul nostru.<\/p>\n

\u00centr-una din Monastirile Palestinei a fost un b\u0103tr\u00e2n Ieromonah cu numele Zosima [Cuviosul Zosima, pr\u00e3znuit la 4 aprilie, a tr\u00e3it \u00een veacul al V-lea. Nu \u015ftim cine a fost ereticul Zosima.], carele at\u00e2t era de \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it \u015fi at\u00e2t de vestit \u00eentru fapta bun\u0103, c\u00e2t mul\u0163i din monahii cei din Monastirile cele de primprejur de multe ori alergau la d\u00e2nsul ca s\u0103 auz\u0103 cuv\u00e2nt din gura lui. Acesta a petrecut \u00een Monastirea unde tr\u0103ia, cincizeci \u015fi trei de ani, \u015fi toate nevoin\u0163ele pusnice\u015ftei vie\u0163i le-a trecut, \u015fi toat\u0103 pravila cea dat\u0103 dela cei des\u0103v\u00e2r\u015fit monahi o a p\u0103zit, \u015fi toate acestea f\u0103c\u00e2ndu-le, niciodinioar\u0103 n\u2019a fost neb\u0103g\u0103tor de seam\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile Dumnezee\u015ftilor cuvinte, ci \u015fi culc\u00e2ndu-se, \u015fi scul\u00e2ndu-se, \u015fi \u00een m\u00e2ini av\u00e2nd lucrul, \u015fi hran\u0103 gust\u00e2nd, un lucru avea net\u0103cut \u015fi necontenit: de a c\u00e2nta lui Dumnezeu totdeauna \u015fi de a face \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi din Dumnezee\u015ftile cuvinte.<\/p>\n

Iar\u0103 dupre aceasta turbur\u00e2ndu-se de oarecari g\u00e2nduri, socotindu-se \u00eentru toate a fi fost des\u0103v\u00e2r\u015fit, \u015fi dela al\u0163ii nicidecum trebuindu-i pov\u0103\u0163uire, gr\u0103ia cu g\u00e2ndul \u00eentru sine\u015fi: Oare este pre p\u0103m\u00e2nt vreun monah carele s\u0103 m\u0103 poat\u0103 folosi pre mine \u015fi s\u0103-mi arate mie chip de pustnicie, pre care eu nu l-a\u015f fi f\u0103cut? Oare afla-se-va \u00een pustie vreun om ca s\u0103 m\u0103 \u00eentreac\u0103 \u00een s\u0103v\u00e2r\u015firile cele bune? A\u015fa g\u00e2ndind Stare\u0163ul, i s\u2019a ar\u0103tat \u00eengerul \u015fi i-a zis: O, Zosima, precum era cu putin\u0163\u0103 unui om te-ai nevoit, \u015fi bine pustniceasca alergare o ai trecut; \u00eens\u0103 nimenea este \u00eentre oameni carele s\u2019ar fi ar\u0103tat pre sine\u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fit. Mai mult\u0103 \u00ee\u0163i este nevoin\u0163a care \u00ee\u0163i zace \u00eenainte, pre carea tu nu o \u015ftii, dec\u00e2t ceea ce ai trecut. Ca s\u0103 cuno\u015fti dar\u0103 c\u00e2te c\u0103i s\u00e2nt \u015fi altele spre m\u00e2ntuire, ie\u015fi din p\u0103m\u00e2ntul t\u0103u, precum Avraam acel vestit \u00eentre Patriarhi, \u015fi mergi \u00eentru una din Monastirile ce s\u00e2nt pre l\u00e2ng\u0103 r\u00e2ul Iordanului. Deci \u00eendat\u0103 Stare\u0163ul urm\u00e2nd celuia ce-i gr\u0103ia, a ie\u015fit din Monastirea \u00eentru carea din pruncie se f\u0103cuse monah, \u015fi ajung\u00e2nd la Iordan, a fost pov\u0103\u0163uit de cela ce l-a chemat \u00een Monastirea \u00eentru carea Dumnezeu i-a poruncit lui s\u0103 fie; \u015fi b\u0103t\u00e2nd cu m\u00e2na \u00een poarta Monastirii, a aflat pre monahul carele p\u0103zea poarta, \u015fi aceluia mai \u00eent\u00e2iu i-a spus pentru sine, iar acela a vestit igumenului, carele primindu-l \u015fi v\u0103z\u00e2ndu-l \u00een chipul monahicesc, a f\u0103cut obicinuita \u00eenchin\u0103ciune \u015fi rug\u0103ciunea cea monahiceasc\u0103 \u015fi apoi l-a \u00eentrebat: De unde e\u015fti, frate, \u015fi pentru ce ai venit la noi, b\u0103tr\u00e2nii \u015fi s\u0103racii? Iar\u0103 Zosima a r\u0103spuns: De unde am venit, nu este de nevoie a spune, ci pentru folos, o, p\u0103rinte, am venit! Pentru c\u0103 am auzit de lucrurile cele mari \u015fi vrednice de laud\u0103 ale voastre, carile pot s\u0103 \u00eemprieteneasc\u0103 pre suflet cu Dumnezeu. Iar igumenul i-a zis lui: Singur Dumnezeu, frate, cela ce vindec\u0103 neputin\u0163ele sufletului, acela s\u0103 ne \u00eenve\u0163e voile sale cele Dumnezee\u015fti \u015fi s\u0103 ne pov\u0103\u0163uiasc\u0103 pre to\u0163i a face cele folositoare; pentru c\u0103 omul pre om nu poate s\u0103 foloseasc\u0103, dac\u0103 nu fie\u015ftecarele va lua aminte de sine totdeauna, \u015fi trezvindu-se cu Duhul, va lucra cele folositoare, av\u00e2nd pre Dumnezeu ajutor. Ci de vreme ce dragostea lui Hristos te-a pornit ca s\u0103 ne vezi pre noi, s\u0103racii b\u0103tr\u00e2ni, petreci cu noi, dac\u0103 pentru aceasta ai venit; \u015fi pre noi to\u0163i ne va hr\u0103ni cu darul Sf\u00e2ntului Duh, P\u0103storul cel bun, carele au dat sufletul s\u0103u pentru noi.<\/p>\n

Acestea zic\u00e2nd igumenul c\u0103tre Zosima, s\u2019a \u00eenchinat acela, \u015fi cer\u00e2ndu-\u015fi rug\u0103ciune \u015fi binecuv\u00e2ntare, \u015fi zic\u00e2nd Amin, a petrecut \u00een Monastirea aceea. \u015ei a v\u0103zut acol\u00f2 pre b\u0103tr\u00e2ni str\u0103lucind cu lucrurile cele bune \u015fi cu g\u00e2ndirea de Dumnezeu, cu duhul arz\u00e2nd, Domnului slujind; pentru c\u0103 c\u00e2ntarea lor era ne\u00eencetat\u0103, starea de toat\u0103 noaptea, av\u00e2nd pururea \u00een m\u00e2ini lucrul \u015fi Psalmi \u00een gurile lor; iar\u0103 cuvinte de\u015farte nu erau \u00eentru d\u00e2n\u015fii. Grija de c\u00e2\u015ftiguri vremelnice \u015fi g\u00e2lcevi lume\u015fti, nici cu numirea \u00eentre d\u00e2n\u015fii nu se cuno\u015ftea. Numai una era s\u00e2rguin\u0163a, \u015fi cea \u00eent\u00e2iu, \u015fi carea se urma cu sporire dela to\u0163i, ca s\u0103 se aib\u0103 pre sine\u015fi mor\u0163i cu trupul. Hran\u0103 aveau ne\u00eempu\u0163inat\u0103, pre cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu; iar\u0103 trupul \u00eel hr\u0103neau cu p\u00e2ine \u015fi cu ap\u0103, precum fie\u015ftec\u0103ruia \u00eei era \u00eenfocarea cea spre dragostea lui Dumnezeu. Pre acestea v\u0103z\u00e2ndu-le Zosima, se folosea foarte \u015fi se \u00eentindea spre nevoin\u0163a ce-i z\u0103cea \u00eenainte. \u015ei multe zile trec\u00e2nd, s\u2019a apropiat vremea sf\u00e2ntului marelui Post, iar\u0103 por\u0163ile Monastirii erau \u00eencuiate totdeauna \u015fi niciodat\u0103 nu se deschideau, f\u0103r\u0103 numai c\u00e2nd cineva dintre d\u00e2n\u015fii ar fi ie\u015fit, trimis fiind pentru vreo nevoie de ob\u015fte; pentru c\u0103 pustiu era locul acela, \u015fi nu numai neintrat de al\u0163ii, ci \u015fi ne\u015ftiut era de mireni. \u015ei era \u00een Monastirea aceea astfel de r\u00e2nduial\u0103, pentru carea Dumnezeu \u015fi pre Zosima l-a adus acol\u00f2: \u00cen cea dint\u00e2iu Duminec\u0103 a Postului f\u0103cea preotul sf\u00e2nta Liturghie, \u015fi to\u0163i se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feau cu preacuratul Trup \u015fi S\u00e2nge al lui Hristos, Dumnezeul nostru, \u015fi pu\u0163in din bucatele cele pusnice\u015fti gustau. Dupre aceea se adunau \u00een biseric\u0103, \u015fi f\u0103c\u00e2nd rug\u0103ciunea cea cu deadinsul, \u015fi destule plec\u0103ri de genunchi, se s\u0103rutau unul pre altul b\u0103tr\u00e2nii \u015fi fie\u015ftecarele pre igumenul cu \u00eenchin\u0103ciune, rug\u00e2ndu-l pentru blagoslovenie \u015fi rug\u0103ciune, care s\u0103 le ajute \u015fi \u00eempreun\u0103 s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 spre nevoin\u0163a ce le z\u0103cea \u00eenainte. \u015ei dupre ce le f\u0103cea acestea, deschideau por\u0163ile Monastirii \u015fi c\u00e2ntau cu tocmit glas: Domnul este luminarea mea \u015fi M\u00e2ntuitoriul meu, de cine m\u0103 voiu teme? Domnul este scutitoriul vie\u0163ii mele, de cine m\u0103 voiu \u00eenfrico\u015fa? \u015ei cealalt\u0103 parte a psalmului aceluia sf\u00e2r\u015findu-o, ie\u015feau to\u0163i \u00een pustie, l\u0103s\u00e2nd numai pre unul sau pre doi fra\u0163i p\u0103zitori Monastirii. Nu ca s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 averile cele ce ar fi fost \u00eenl\u0103untru, pentru c\u0103 nu era \u00eentr\u2019\u00eensa ceva de a fura t\u00e2lharii, ci s\u0103 nu r\u0103m\u00e2ie biserica f\u0103r\u0103 de Dumnezeiasca slujire. \u015ei treceau r\u00e2ul Iordanului. \u015ei fie\u015ftecarele \u00ee\u015fi ducea lui\u015fi hrana, pre c\u00e2t putea \u015fi voia, dupre trebuin\u0163a cea m\u0103surat\u0103 a trupului. Unul pu\u0163in\u0103 p\u00e2ine, altul smochine, altul finice, iar altul linte muiat\u0103 \u00een ap\u0103; iar altul nimica, f\u0103r\u0103 numai trupul s\u0103u \u015fi rasele cu carile era \u00eembr\u0103cat, \u015fi se hr\u0103neau, c\u00e2nd firea trupului \u00eei silea, cu verde\u0163urile ce cre\u015fteau \u00een pustie.<\/p>\n

A\u015fa trec\u00e2nd Iordanul, se desp\u0103r\u0163eau departe dela ei\u015fi, \u015fi nu vedea unul pre altul cum se poste\u015fte, sau cum se nevoie\u015fte. Iar\u0103 de se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 vaz\u0103 altul pre prietenul s\u0103u viind c\u0103tre d\u00e2nsul, \u00eendat\u0103 se ab\u0103tea spre alt\u0103 parte, \u015fi singur petrecea c\u00e2nt\u00e2nd lui Dumnezeu totdeauna, \u015fi foarte pu\u0163in\u0103 hran\u0103 gust\u00e2nd \u00een vremea cea r\u00e2nduit\u0103. Deci a\u015fa tot postul s\u0103v\u00e2r\u015find, se \u00eentorceau \u00een Monastire \u00een Dumineca ceea ce este mai nainte de \u00cenvierea lui Hristos, \u00eentru carea a luat Biserica a face pr\u0103znuire St\u00e2lp\u0103rilor. \u015ei se \u00eentorcea fie\u015ftecarele av\u00e2ndu-\u015fi m\u0103rturie a ostenelelor sale cuno\u015ftin\u0163a cugetului s\u0103u, care \u00eei m\u0103rturisea ce a lucrat. \u015ei nimenea nicidecum \u00eentreba pre altul, cum \u015fi \u00een ce chip \u015fi-a s\u0103v\u00e2r\u015fit nevoin\u0163a ostenelii; pentru c\u0103 a\u015fa era r\u00e2nduiala Monastirii aceleia.<\/p>\n

Deci, atuncea \u015fi Zosima dupre obiceiul Monastirii a trecut Iordanul, pu\u0163in\u0103 oarece din hran\u0103 duc\u00e2ndu-\u015fi pentru trebuin\u0163a trupeasc\u0103, \u015fi haina cu carea era \u00eembr\u0103cat; iar\u0103 r\u00e2nduiala sa cea de rug\u0103ciune o s\u0103v\u00e2r\u015fea umbl\u00e2nd prin pustie, \u015fi vremea cea de hran\u0103 dupre nevoia cea fireasc\u0103 cu deadinsul o p\u0103zea, \u015fi pu\u0163in dormea, z\u0103c\u00e2nd pre p\u0103m\u00e2nt, \u015fi \u015fez\u00e2nd pu\u0163in se odihnea oriunde \u00eel apuca vremea de noapte; \u015fi foarte de diminea\u0163\u0103 iar\u0103\u015fi scul\u00e2ndu-se, \u00ee\u015fi f\u0103cea alergarea sa. \u015ei dorea ca s\u0103 intre \u00een pustia cea mai din l\u0103untru, n\u0103d\u0103jduind c\u0103 va afla pre cineva din p\u0103rin\u0163i acol\u00f2 nevoindu-se, dela carele ar fi putut ca s\u0103 se foloseasc\u0103; \u015fi i se ad\u0103ogea lui dorire spre dorire. \u015ei merg\u00e2nd dou\u0103sprezece zile, a st\u0103tut pu\u0163in \u00een laturi din cale, \u015fi \u00eentorc\u00e2ndu-se spre r\u0103s\u0103rit, c\u00e2nta Ceasul al \u015easelea, f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi obicinuitele rug\u0103ciuni, pentru c\u0103 \u00eenceta pu\u0163in din c\u0103l\u0103torie \u00een vremea pravilei sale, \u00een fiecare ceas c\u00e2nt\u00e2nd \u015fi \u00eenchin\u00e2ndu-se. Iar\u0103 c\u00e2nd sta c\u00e2nt\u00e2nd, a v\u0103zut de partea dreapt\u0103 o umbr\u0103 ca de trup omenesc. Mai \u00eent\u00e2iu s\u2019a sp\u0103im\u00e2ntat, p\u0103r\u00e2ndu-i-se c\u0103 vede o n\u0103lucire dr\u0103ceasc\u0103, \u015fi tremur\u00e2nd s\u2019a \u00eensemnat cu semnul crucii, apoi lep\u0103d\u00e2nd frica, c\u00e2nd \u00ee\u015fi sf\u00e2r\u015fea rug\u0103ciunea, s\u2019a \u00eentors cu ochii spre amiaz\u0103-z\u00ec \u015fi a v\u0103zut pre oarecine merg\u00e2nd gol cu trupul \u015fi negru de ar\u015fi\u0163a soarelui, perii av\u00e2ndu-\u015fi pre cap albi ca l\u00e2na \u015fi scur\u0163i c\u00e2t numai p\u00e2n\u0103 la grumazi ajungeau. Aceasta v\u0103z\u00e2nd Zosima, a \u00eenceput a alerga spre partea aceea, bucur\u00e2ndu-se cu bucurie mare; pentru c\u0103 nu v\u0103zuse \u00een acele zile vedere omeneasc\u0103, nici alt\u0103 oarecarea vietate. Iar acea vedenie, dupre ce a v\u0103zut pre Zosima de departe, a \u00eenceput a fugi \u00een pustia cea mai ad\u00e2nc\u0103; iar\u0103 Zosima, ca cum \u015fi-ar fi uitat b\u0103tr\u00e2ne\u0163ile sale \u015fi osteneala cea de cale, repede alerga, vr\u00e2nd s\u0103 ajung\u0103 pre ceea ce fugea; deci el gonea, iar aceea fugea. \u00cens\u0103 a fost alergarea lui Zosima mai grabnic\u0103 dec\u00e2t a aceleia ce fugea.<\/p>\n

Iar\u0103 dupre ce s\u2019a apropiat c\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 auzi glasul, a \u00eenceput a striga Zosima cu lacr\u0103mi, zic\u00e2nd: Pentru ce fugi de mine, b\u0103tr\u00e2nul p\u0103c\u0103tos, robule al adev\u0103ratului Dumnezeu, pentru carele \u00een pustia aceasta petreci? A\u015fteapt\u0103-m\u0103, pre nevrednicul \u015fi neputinciosul! A\u015fteapt\u0103-m\u0103, pentru n\u0103dejdea r\u0103spl\u0103tirii ostenelelor tale; stai \u015fi d\u0103 mie, b\u0103tr\u00e2nului, rug\u0103ciunea \u015fi blagoslovenia ta. Rogu-te, pentru Dumnezeu, carele nu s\u2019au \u00eengre\u0163o\u015fat de nimenea. Acestea Zosima cu lacr\u0103mi gr\u0103ind, s\u2019a mai apropiat de ceea ce fugea, alerg\u00e2nd spre un loc unde era un semn de p\u00e2r\u0103u uscat. Iar\u0103 dupre ce a ajuns la acel loc, ceea ce fugea a trecut de ceea parte; iar\u0103 Zosima ostenindu-se \u015fi nemaiput\u00e2nd s\u0103 alerge, a st\u0103tut de ceast\u0103 parte de p\u00e2r\u0103u \u015fi a adaos lacr\u0103mi c\u0103tre lacr\u0103mi \u015fi strigare c\u0103tre strigare. Atuncea trupul acel ce fugea, un glas ca acesta a slobozit: Avva Zosima, iart\u0103-m\u0103 pre mine, pentru Domnul, c\u0103 nu pot \u00eentorc\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 m\u0103 ar\u0103t \u0163ie; c\u0103 s\u00e2nt femeie goal\u0103, precum m\u0103 vezi, \u015fi av\u00e2nd neacoperit\u0103 ru\u015finea trupeasc\u0103. Ci dac\u0103 voie\u015fti s\u0103 dai mie, femeii ceii p\u0103c\u0103toase, rug\u0103ciunea ta \u015fi blagoslovenia, arunc\u0103 ceva din hainele tale ca s\u0103-mi acop\u0103r goliciunea, \u015fi \u00eentorc\u00e2ndu-m\u0103 voiu priimi rug\u0103ciune dela tine.<\/p>\n

Atuncea cutremur \u015fi fric\u0103 mare \u015fi spaima min\u0163ii a cuprins pre Zosima, c\u0103ci a auzit numindu-l pre nume aceea carea niciodat\u0103 \u00eel v\u0103zuse \u015fi de carele niciodinioar\u0103 auzise, \u015fi a zis \u00eentru sine: De n\u2019ar fi fost aceasta \u00eenainte v\u0103z\u0103toare, nu m\u2019ar fi numit pre nume. \u015ei a f\u0103cut degrab ceea ce i se zisese lui: dezbr\u0103c\u00e2nd de pre sine o hain\u0103 veche \u015fi rupt\u0103 pre carea o purta, o a aruncat la d\u00e2nsa, \u00eentorc\u00e2ndu-se cu fa\u0163a despre d\u00e2nsa.<\/p>\n

Maria EgipteancaIar aceea lu\u00e2ndu-o, \u015fi-a acoperit partea trupului carea se c\u0103dea s\u0103 o acopere mai mult dec\u00e2t pre celelalte p\u0103r\u0163i, pre c\u00e2t era cu putin\u0163\u0103 \u00eencing\u00e2ndu-se, \u015fi \u00eentorc\u00e2ndu-se spre Zosima, ;a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: Pentru ce ai voit tu, Avva Zosima, s\u0103 vezi o femeie p\u0103c\u0103toas\u0103? Ce-\u0163i trebuia s\u0103 auzi dela mine sau ce s\u0103 te \u00eenve\u0163i, c\u0103 nu te-ai lenevit a suferi at\u00e2ta osteneal\u0103? Iar el arunc\u00e2ndu-se la p\u0103m\u00e2nt, cerea ca s\u0103 ia blagoslovenie dela d\u00e2nsa. Asemenea \u015fi aceea s\u2019a aruncat pre sine\u015fi, \u015fi z\u0103ceau am\u00e2ndoi pre p\u0103m\u00e2nt cer\u00e2nd unul dela altul blagoslovenie, \u015fi nimica se putea auzi dela am\u00e2ndoi gr\u0103indu-se, f\u0103r\u0103 numai: Blagoslove\u015fte! Iar\u0103 dupre mult\u0103 vreme a zis femeia c\u0103tre Zosima: Avva Zosima, nu se cade \u0163ie s\u0103 m\u0103 blagoslove\u015fti, \u015fi rug\u0103ciuni s\u0103 faci, pentru c\u0103 tu e\u015fti cinstit cu vrednicia preo\u0163iei, \u015fi de mul\u0163i ani st\u00e2nd \u00eenaintea Sf\u00e2ntului Altar, aduci Domnului darurile dumnezee\u015ftilor Taine. Aceste cuvinte, spre mai mare fric\u0103 au pornit pre Zosima, \u015fi tremur\u00e2nd b\u0103tr\u00e2nul, se uda cu lacr\u0103mi \u015fi suspina. Apoi a gr\u0103it c\u0103tre d\u00e2nsa cu prea ostenit\u0103 \u015fi obosit\u0103 r\u0103suflare: O, Maic\u0103 duhovniceasc\u0103, tu de Dumnezeu te-ai apropiat, \u015fi cu mai mult\u0103 parte te-ai omor\u00eet lumii; apoi v\u0103d \u00een tine o d\u0103ruire carea este dat\u0103 \u0163ie mai mult dec\u00e2t altora, c\u0103 m\u2019ai numit pre nume, \u015fi preot m\u2019ai numit pre mine, pre carele niciodat\u0103 m\u2019ai v\u0103zut. Deci tu mai v\u00e2rtos m\u0103 blagoslove\u015fte, pentru Domnul, \u015fi-mi d\u0103 rug\u0103ciunea, celui ce-mi trebuie\u015fte a ta des\u0103v\u00e2r\u015fire. Deci priimind \u00een sf\u00e2r\u015fit aceea st\u0103ruin\u0163a b\u0103tr\u00e2nului, a zis: Bine este cuv\u00e2ntat Dumnezeu, cel ce voie\u015fte m\u00e2ntuirea sufletelor omene\u015fti. Iar\u0103 Zosima zic\u00e2nd: Amin, s\u2019au sculat am\u00e2ndoi dela p\u0103m\u00e2nt. Apoi aceea a zis c\u0103tre b\u0103tr\u00e2nul: Pentru ce ai venit, omule al lui Dumnezeu, la mine p\u0103c\u0103toasa? Pentru ce ai voit ca s\u0103 vezi o femeie goal\u0103, carea nu are nici o fapt\u0103 bun\u0103? Poate c\u0103 darul Sf\u00e2ntului Duh te-a \u00eendemnat s\u0103 vii s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fti oarecarea slujb\u0103 trupului meu la vreme de trebuin\u0163\u0103.<\/p>\n

Deci spune-mi, p\u0103rinte, cum vie\u0163uiesc acuma cre\u015ftinii? Cum stau Sfintele Biserici? Iar\u0103 Zosima a r\u0103spuns: Cu rug\u0103ciunile voastre cele sfinte, pace a d\u0103ruit Dumnezeu. Priime\u015fte \u00eens\u0103 rug\u0103mintea nevrednicului b\u0103tr\u00e2n, \u015fi te roag\u0103 Domnului \u015fi acum pentru toat\u0103 lumea, \u015fi pentru mine, p\u0103c\u0103tosul, ca s\u0103 nu-mi fie f\u0103r\u0103 de road\u0103 umblarea prin pustia aceasta. Iar aceea a r\u0103spuns c\u0103tre d\u00e2nsul: \u0162ie mai ales se cade, Avva Zosima, s\u0103 te rogi pentru mine \u015fi pentru to\u0163i; c\u0103 spre aceasta \u015fi r\u00e2nduit e\u015fti. \u00cens\u0103 de vreme ce datori s\u00e2ntem a face ascultare, deci ceea ce mi se porunce\u015fte voiu face. Aceasta zic\u00e2nd, s\u2019a \u00eentors spre r\u0103s\u0103rit, \u015fi ridic\u00e2ndu-\u015fi ochii \u00een sus, \u015fi m\u00e2inile \u00een\u0103l\u0163\u00e2ndu-\u015fi, a \u00eenceput a se ruga \u00eencet, \u015fi nu se auzeau cuvintele ei; sau m\u0103car Zosima nu a \u00een\u0163eles nimica, ci sta tremur\u00e2nd, c\u0103ut\u00e2nd \u00een jos \u015fi nimica gr\u0103ind; \u00eens\u0103 se jura, pre Dumnezeu puind martor: C\u0103 \u00een vremea c\u00e2nd z\u0103bovea aceea la rug\u0103ciune, ridic\u00e2ndu-mi pu\u0163in ochii dela p\u0103m\u00e2nt, o am v\u0103zut \u00een\u0103l\u0163at\u0103 ca de un cot dela p\u0103m\u00e2nt, \u015fi \u00een aer st\u00e2nd \u015fi rug\u00e2ndu-se. \u015ei aceasta dac\u0103 o a v\u0103zut Zosima, s\u2019a cuprins de fric\u0103, s\u2019a aruncat la p\u0103m\u00e2nt, \u015fi cu lacr\u0103mile ud\u00e2ndu-se, nimica zicea, f\u0103r\u0103 numai \u201eDoamne miluie\u015fte,\u201d crez\u00e2nd c\u0103 acea ar\u0103tare nu este \u00een trup, ci n\u0103luc\u0103. \u015ei \u00eentorc\u00e2ndu-se aceea, a ridicat pre b\u0103tr\u00e2nul \u015fi i-a zis: Pentru ce, Avva Zosima, te turbur\u0103 g\u00e2ndurile, zic\u00e2ndu-\u0163i c\u0103 duh s\u00e2nt, \u015fi rug\u0103ciunea o prefac. Rogu-te, p\u0103rinte fericite, s\u0103 fii \u00eencredin\u0163at c\u0103 s\u00e2nt o femeie p\u0103c\u0103toas\u0103, \u00eengr\u0103dit\u0103 cu sf\u00e2ntul botez, \u015fi nu s\u00e2nt duh, ci p\u0103m\u00e2nt, praf \u015fi cenu\u015f\u0103, \u015fi cu totul trup, nimic duhovnicesc c\u00e2ndva g\u00e2ndind. \u015ei acestea zic\u00e2nd, \u015fi-a \u00eensemnat cu semnul crucii fruntea, ochii, gura \u015fi pieptul, zic\u00e2nd a\u015fa: Dumnezeu s\u0103 ne fereasc\u0103 de cel viclean \u015fi de cursele lui, c\u0103 multe s\u00e2nt r\u0103zboaiele lui asupra noastr\u0103.<\/p>\n

Acestea auzindu-le \u015fi v\u0103z\u00e2ndu-le b\u0103tr\u00e2nul, a c\u0103zut la picioarele ei, zic\u00e2nd cu lacr\u0103mi: Juru-te pre tine cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, adev\u0103ratului Dumnezeu, cel ce s\u2019au n\u0103scut din Fecioar\u0103, pentru carele por\u0163i goliciunea aceasta \u015fi pentru carele at\u00e2ta \u0163i-ai omor\u00eet trupul, s\u0103 nu ascunzi de mine via\u0163a ta, ci toate s\u0103-mi spui mie, ca sl\u0103virile lui Dumnezeu ar\u0103tate s\u0103 le faci. Spune mie toate, pentru Dumnezeu, c\u0103 nu pentru laud\u0103 mi le vei spune, ci ca s\u0103-mi ar\u0103\u0163i cele pentru tine mie, p\u0103c\u0103tosului \u015fi nevrednicului. Pentru c\u0103 cred Dumnezeului meu, c\u0103ruia vie\u0163uie\u015fti, c\u0103 pentru aceasta m\u2019am trimis \u00een pustia aceasta, ca pre toate ale tale ar\u0103tate s\u0103 le fac\u0103 Dumnezeu. C\u0103 nu poate puterea noastr\u0103 s\u0103 se \u00eemprotiveasc\u0103 judec\u0103\u0163ilor lui Dumnezeu. C\u0103 de n\u2019ar fi fost cu pl\u0103cere lui Hristos Dumnezeului nostru, ca s\u0103 fii \u015ftiut\u0103 tu \u015fi nevoin\u0163ele tale, nu te-ar fi ar\u0103tat mie, \u015fi pre mine nu m\u2019ar fi \u00eent\u0103rit pre at\u00e2ta cale, carele niciodinioar\u0103 voiam, nici puteam s\u0103 ies din chilia mea. Acestea \u015fi mai multe zic\u00e2ndu-le Zosima, aceea l-a ridicat, zic\u00e2nd c\u0103tre d\u00e2nsul: M\u0103 ru\u015finez, p\u0103rinte, iart\u0103-m\u0103! \u00cenfrico\u015fat este a-\u0163i spune lucrurile mele; ci fiindc\u0103 trupul meu gol l-ai v\u0103zut, \u00ee\u0163i voiu goli \u015fi lucrurile mele, ca s\u0103 cuno\u015fti de c\u00e2t\u0103 ru\u015fine \u015fi \u00eenfruntare este plin sufletul meu. Nu pentru vreo laud\u0103, precum singur ai zis, \u00ee\u0163i voiu spune istoria mea; c\u0103ci pentru ce m\u0103 voiu l\u0103uda, vas ales al diavolului fiind? M\u0103 mai g\u00e2ndesc c\u0103 de voiu \u00eencepe povestirea cea pentru mine, vei fugi dela mine, precum fuge cineva de un \u015farpe, nesuferind s\u0103 auzi cu urechile lucrurile cele necuvioase ale mele, pre carile eu, nevrednica, le-am f\u0103cut. \u00cens\u0103 \u0163i le voiu spune, nimica ascunz\u00e2nd, ci rogu-te mai nainte s\u0103 nu \u00eencetezi a te ruga pentru mine, ca s\u0103 aflu mil\u0103 \u00een ziua judec\u0103\u0163ii. Iar\u0103 b\u0103tr\u00e2nul, dorind s\u0103 \u015ftie via\u0163a ei, \u015fi neoprit l\u0103cr\u0103m\u00e2nd, a \u00eenceput aceea a povesti a\u015fa cele pentru d\u00e2nsa: Eu, p\u0103rinte, s\u00e2nt n\u0103scut\u0103 \u00een Egh\u00edpet, \u015fi c\u00e2nd eram de doisprezece ani, \u015fi \u00eenc\u0103 tr\u0103ind p\u0103rin\u0163ii mei, m\u2019am lep\u0103dat de dragostea lor, m\u2019am dus \u00een Alexandria, \u015fi dupre ce mai \u00eent\u00e2iu mi-am stricat fecioria, am \u00eenceput a face p\u0103catul neoprit\u0103 \u015fi nes\u0103\u0163ioas\u0103. M\u0103 ru\u015finez \u015fi a g\u00e2ndi, nu numai a le spune cu deam\u0103runtul; dar\u0103 voiu spune mai degrab ceea ce este mai de nevoie, ca s\u0103-mi \u015ftii neoprirea trupului meu: \u015eaptesprezece ani \u015fi mai mult am f\u0103cut curvie \u00eentru norod, nu pentru daruri sau pentru oarecari pl\u0103\u0163i, c\u0103 n\u2019am voit s\u0103 iau nimica dela cei ce-mi da; iar aceasta o f\u0103ceam ca mai mul\u0163i s\u0103 alerge la mine \u00een dar \u015fi s\u0103-mi \u00eemplineasc\u0103 pofta trupeasc\u0103. \u015ei s\u0103 nu socote\u015fti c\u0103 eram bogat\u0103, \u015fi de aceea nu luam, c\u0103 \u00eentru s\u0103r\u0103cie vie\u0163uiam, \u015fi de multe ori fl\u0103m\u00e2nzind, cu furca torceam, iar aprindere de poft\u0103 aveam f\u0103r\u0103 sa\u0163iu, ca totdeauna s\u0103 m\u0103 t\u0103v\u0103lesc \u00een noroiul p\u0103catului. Pentru c\u0103 aceea mi se p\u0103rea c\u0103 este \u015fi via\u0163a, ca totdeauna s\u0103 \u00eentinez firea mea cea slab\u0103.<\/p>\n

Deci a\u015fa vie\u0163uind, am v\u0103zut odat\u0103 pre vremea seceri\u015fului popor mult de b\u0103rba\u0163i, Liviani \u015fi Eghipteni, merg\u00e2nd spre Mare, \u015fi am \u00eentrebat pre oarecine carele s\u2019a \u00eent\u00e2mplat l\u00e2ng\u0103 mine: Unde se duc b\u0103rba\u0163ii ace\u015ftia a\u015fa cu grab\u0103? Iar acela mi-a zis: La Ierusalim, pentru \u00een\u0103l\u0163area cinstitei \u015fi de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103toarei Cruci, carea \u00een cur\u00e2nd se va pr\u0103znui. \u015ei am zis c\u0103tre d\u00e2nsul: Dar oare m\u0103 vor lua \u015fi pre mine, dac\u0103 m\u2019a\u015f duce cu d\u00e2n\u015fii? Iar acela mi-a r\u0103spuns: Dac\u0103 ai chirie \u015fi hran\u0103, nimenea nu te poate opri. \u015ei am zis c\u0103tre d\u00e2nsul: Cu adev\u0103rat, frate, n\u2019am nici chirie nici hran\u0103, ci voiu merge \u015fi voiu intra \u00eentr\u2019o corabie cu d\u00e2n\u015fii, \u015fi m\u0103 vor hr\u0103ni ei. Pentru c\u0103-mi voiu da trupul meu \u00een loc de chirie, c\u0103 pentru aceasta voiesc s\u0103 merg cu d\u00e2n\u015fii. \u0162i-am spus, p\u0103rinte Zosima, nu m\u0103 sili s\u0103-mi mai spun ru\u015finea mea, c\u0103 m\u0103 sp\u0103im\u00e2ntez: \u015ftie Domnul, c\u0103 spurc \u015fi \u00eensu\u015fi aerul cu cuvintele mele! Iar\u0103 Zosima, cu lacr\u0103mi ud\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul, a r\u0103spuns c\u0103tre d\u00e2nsa: Spune, pentru Domnul, o, Maica mea, spune \u015fi nu \u00eenceta de povestirea aceasta, carea \u00eemi este de folos. Iar\u0103 ea, c\u0103tre cele de mai nainte a adaos: Deci acel t\u00e2n\u0103r auzind neru\u015finarea spurcatelor mele cuvinte, cuprinz\u00e2ndu-se de r\u00e2s, s\u2019a dus. Iar\u0103 eu, lep\u0103d\u00e2ndu-mi furca, am alergat spre Mare, unde am v\u0103zut pre cei ce alergau; acol\u00f2 am z\u0103rit vreo zece b\u0103rba\u0163i carii stau l\u00e2ng\u0103 Mare, tineri cu trupurile, carii mi s\u2019au p\u0103rut a-mi fi de ajuns spre pofta mea; las c\u0103 mai intrase \u015fi al\u0163ii mai nainte \u00een corabie. Eu, dupre obiceiul meu, cu neru\u015finare s\u0103rind \u00eentre d\u00e2n\u015fii, \u201eLua\u0163i-m\u0103 \u2013 le-am zis \u2013 \u015fi pre mine, oriunde ve\u0163i merge, pentru c\u0103 nu m\u0103 voiu afla vou\u0103 nepl\u0103cut\u0103!\u201d \u00cenc\u0103 \u015fi alte spurcate cuvinte zic\u00e2nd, i-am pornit pre to\u0163i spre r\u00e2s. Iar aceia, v\u0103z\u00e2ndu-mi neru\u015finarea, lu\u00e2ndu-m\u0103 m\u2019au dus \u00een corabia lor, \u015fi \u00eendat\u0103 am \u00eenceput a \u00eennota. Iar\u0103 cele ce de-aicea am f\u0103cut, cum le voiu spune \u0163ie, omule al lui Dumnezeu? Ce fel de limb\u0103 va gr\u0103i, sau ce auz va priimi acele lucruri rele ale mele carile le-am f\u0103cut pre cale \u015fi \u00een corabie? Cum \u015fi pre cei ce nu voiau, eu tic\u0103loasa, i-am silit la p\u0103cat! S\u0103 m\u0103 crezi, p\u0103rinte, c\u0103 m\u0103 sp\u0103im\u00e2ntez, cum a suferit Marea desfr\u00e2narea mea! \u015ei cum nu \u015fi-a c\u0103scat p\u0103m\u00e2ntul gura sa, \u015fi \u00een iad nu m\u2019a cufundat de vie, pre ceea ce am v\u00e2nat at\u00e2tea suflete cu la\u0163ul mor\u0163ii! Ci socotesc c\u0103 Dumnezeu c\u0103uta poc\u0103in\u0163a mea, Cel ce nu voie\u015fte moartea p\u0103c\u0103tosului, ci a\u015fteapt\u0103 cu \u00eendelung\u0103 r\u0103bdare \u00eentoarcerea lui.<\/p>\n

A\u015fa, \u015fi cu acest fel de s\u00e2rguin\u0163\u0103, m\u2019am suit \u00een Ierusalim, \u015fi c\u00e2te zile mai nainte de praznic am petrecut acol\u00f2, tot cele de asemenea cu cele dint\u00e2iu am f\u0103cut, ba \u00eenc\u0103 \u015fi mai rele. Pentru c\u0103 nu eram \u00eendestulat\u0103 cu tinerii ce au fost cu mine \u00een corabie \u015fi pre cale, ci \u015fi pre al\u0163ii mul\u0163i, \u015fi cet\u0103\u0163eni \u015fi streini, spre acea spurc\u0103ciune \u00eei adunam. Iar\u0103 dupre ce a sosit serbarea sfintei \u00cen\u0103l\u0163\u0103ri a cinstitei Cruci, eu ca \u015fi mai nainte umblam \u00eemprejur, v\u00e2n\u00e2nd sufletele tinerilor. V\u0103z\u00e2nd foarte de diminea\u0163\u0103 pre to\u0163i cu un g\u00e2nd alerg\u00e2nd la biseric\u0103, m\u2019am dus \u015fi eu, \u015fi am alergat la cei ce alergau, \u015fi am intrat cu d\u00e2n\u015fii \u00een pridvorul bisericii. \u015ei dac\u0103 a sosit ceasul Sfintei \u00cen\u0103l\u0163\u0103ri a cinstitei Cruci a Domnului, \u015fi eu silindu-m\u0103 s\u0103 intru in biseric\u0103 cu norodul, m\u0103 \u00eendesam, dar \u00eenapoi silit\u0103 \u015fi \u00eempins\u0103 eram; \u015fi \u00eenghesuindu-m\u0103 cu mult\u0103 osteneal\u0103 \u015fi sil\u0103, m\u2019am apropiat de u\u015fa bisericii \u015fi eu, tic\u0103loasa. Iar\u0103 dupre ce am p\u0103\u015fit pre pragul u\u015fii, al\u0163ii to\u0163i f\u0103r\u0103 de oprire intrau, iar\u0103 pre mine oarecarea putere dumnezeiasc\u0103 m\u0103 oprea, nel\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 intru; \u015fi iar\u0103\u015fi am cercat, dar\u0103 \u00eenapoi m\u2019am \u00eempins, \u015fi numai eu singur\u0103 st\u0103m \u00een pridvor lep\u0103dat\u0103; \u015fi p\u0103r\u00e2ndu-mi-se c\u0103 din sl\u0103biciunea femeiasc\u0103 mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aceasta, iar\u0103\u015fi c\u00e2nd intrau al\u0163ii, m\u0103 amestecam \u015fi m\u0103 sileam s\u0103 intru; ci m\u2019am ostenit \u00een zadar. Pentru c\u0103 iar\u0103\u015fi, c\u00e2nd piciorul meu cel p\u0103c\u0103tos s\u2019a atins de prag, biserica pre to\u0163i \u00eei priimea, neoprind pre nimenea, numai pre mine, tic\u0103loasa, nu m\u0103 priimea; ci ca o mul\u0163ime de oaste, spre aceasta r\u00e2nduit\u0103, ca s\u0103-mi opreasc\u0103 intrarea, a\u015fa oarecarea n\u0103praznic\u0103 putere m\u0103 oprea, \u015fi iar\u0103\u015fi m\u2019am aflat \u00een pridvor. Astfel de trei \u015fi de patru ori p\u0103timind, ostenindu-m\u0103 \u015fi nimica sporind, am sl\u0103bit, \u015fi mai mult nu am putut s\u0103 m\u0103 mai amestec cu cei ce intrau; \u015fi \u00eentru ru\u015fine \u015fi dezn\u0103d\u0103jduire fiind, m\u2019am dep\u0103rtat \u015fi st\u0103m \u00eentr\u2019un unghiu al pridvorului bisericii. Aici abia mi-am venit \u00een sim\u0163ire, ca s\u0103 \u00een\u0163eleg carea era pricina ce m\u0103 oprea a vedea lemnul cel de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103tor al Crucii Domnului; pentru c\u0103 se atinsese de ochii inimii mele lumina \u00een\u0163elegerii ceii m\u00e2ntuitoare, porunca Domnului cea str\u0103lucit\u0103, carea lumineaz\u0103 ochii cei suflete\u015fti, ar\u0103t\u00e2ndu-mi c\u0103 tina lucrurilor mele \u00eemi opre\u015fte intrarea \u00een biseric\u0103. Deci am \u00eenceput a pl\u00e2nge \u015fi a m\u0103 t\u00e2ngui, \u00een piept a m\u0103 bate \u015fi a scoate suspinuri dintru ad\u00e2ncul inimii. A\u015fa pl\u00e2ng\u00e2nd la locul la carele stam, am v\u0103zut sus icoana Preasfintei N\u0103sc\u0103toarei de Dumnezeu st\u00e2nd la perete, \u015fi am zis c\u0103ut\u00e2nd la d\u00e2nsa, cu ochii \u015fi cu mintea f\u0103r\u0103 de abatere: O, Fecioar\u0103 St\u0103p\u00e2n\u0103, ceea ce ai n\u0103scut cu trup pre Dumnezeu Cuv\u00e2ntul! \u015etiu cu adev\u0103rat, c\u0103 nu este cu cuviin\u0163\u0103, nici cu pl\u0103cere \u0163ie, ca s\u0103 privesc eu, p\u0103c\u0103toasa, cea at\u00e2t de necurat\u0103 \u015fi spurcat\u0103, spre cinstit\u0103 icoana ta, ceea ce ai trupul \u015fi sufletul curat \u015fi nevinovat. \u015ei cu dreptate este ca eu ur\u00e2t\u0103 \u015fi lep\u0103dat\u0103 s\u0103 fiu despre fecioreasca ta cu cur\u0103\u0163ie; dar auzind c\u0103 pentru aceasta Dumnezeu s\u2019au f\u0103cut om, pre Carele l-ai n\u0103scut, ca s\u0103 cheme pre cei p\u0103c\u0103to\u015fi la poc\u0103in\u0163\u0103, ajut\u0103-mi mie, ceea ce numai eu nu am dela nimenea ajutor; porunce\u015fte s\u0103-mi fie \u015fi mie neoprit\u0103 intrarea \u00een biseric\u0103, \u015fi nu m\u0103 lipsi de a vedea cinstitul Lemn, pre carele cu trupul S\u2019au pironit Dumnezeu cel din tine n\u0103scut, carele \u015fi-au dat s\u00e2ngele s\u0103u pentru a mea m\u00e2ntuire. Porunce\u015fte, St\u0103p\u00e2n\u0103, ca \u015fi mie, nevrednicei, s\u0103 mi se deschid\u0103 u\u015fa spre \u00eenchinarea dumnezee\u015ftii Cruci; \u015fi-mi fii mie chez\u0103\u015fuitoare preavrednic\u0103 de credin\u0163\u0103 c\u0103tre Cel ce s\u2019au n\u0103scut din tine, c\u0103 de acum nu-mi voiu mai spurca trupul nici cu un fel de p\u0103cat; ci dupre ce voiu vedea Lemnul cel Sf\u00e2nt al Crucii Fiului t\u0103u, m\u0103 voiu lep\u0103da cu totul de lume \u015fi de cele din lume, \u015fi m\u0103 voiu duce oriunde m\u0103 vei pov\u0103\u0163ui tu, ca o chez\u0103\u015fuitoare a m\u00e2ntuirii mele. Acestea zic\u00e2nd, \u015fi lu\u00e2nd oarecarea adeverire, cu credin\u0163a aprinz\u00e2ndu-m\u0103, \u015fi cu n\u0103dejdea cea spre milostivirea N\u0103sc\u0103toarei de Dumnezeu \u00eent\u0103rindu-m\u0103, m\u2019am pornit din locul acela, \u015fi duc\u00e2ndu-m\u0103 iar\u0103\u015fi la cei ce intrau \u00een biseric\u0103, m\u2019am amestecat printre d\u00e2n\u015fii, \u015fi acum nimenea nu era s\u0103 m\u0103 \u00eemping\u0103 \u00een laturi \u015fi nimica nu m\u0103 oprea s\u0103 m\u0103 apropiu de u\u015file prin carile se intra \u00een biseric\u0103. Atuncea m\u2019a cuprins fric\u0103 \u015fi spaim\u0103, \u015fi cu totul tremuram \u015fi m\u0103 zbuciumam. Apoi ajung\u00e2nd la u\u015file acelea carile mi se \u00eenchiseser\u0103, f\u0103r\u0103 de osteneal\u0103 am intrat \u00eenl\u0103untru \u00een biseric\u0103, \u015fi cinstitul \u015fi de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103torul Lemnul Crucii m\u2019am \u00eenvrednicit a vedea; am cunoscut \u015fi tainele lui Dumnezeu, cum c\u0103 gata este s\u0103 priimeasc\u0103 pre cei ce se poc\u0103iesc, \u015fi c\u0103z\u00e2nd la p\u0103m\u00e2nt, m\u2019am \u00eenchinat cinstitului Lemnului Crucii, l-am s\u0103rutat cu fric\u0103 \u015fi am ie\u015fit gr\u0103bindu-m\u0103 spre chez\u0103\u015fuitoarea mea. \u015ei ajung\u00e2nd unde era sf\u00e2nta icoan\u0103 a chez\u0103\u015fuitoarei mele scris\u0103 cu m\u00e2na, \u015fi plec\u00e2nd genunchile, m\u2019am \u00eenchinat Pururea Fecioarei, \u015fi aceste cuvinte am zis: O, pururea fericit\u0103 Fecioar\u0103 St\u0103p\u00e2n\u0103, de Dumnezeu N\u0103sc\u0103toare, de vreme ce at\u00e2ta iubire de oameni ai ar\u0103tat spre mine, \u015fi nu te-ai \u00eengre\u0163o\u015fat de nevrednicele mele rug\u0103ciuni, acum vremea este, St\u0103p\u00e2n\u0103, s\u0103 plinesc aceea ce cu chez\u0103\u015fuirea ta m\u2019am f\u0103g\u0103duit; acum oriunde voie\u015fti pov\u0103\u0163uie\u015fte-m\u0103, \u015fi-mi fii mie de aicea \u00eenainte \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare spre m\u00e2ntuire, pov\u0103\u0163uindu-m\u0103 la calea poc\u0103in\u0163ii. Acestea gr\u0103indu-le am auzit un glas de departe strig\u00e2nd: De vei trece Iordanul, bun\u0103 odihn\u0103 vei afla!<\/p>\n

Auzind aceasta \u015fi crez\u00e2nd c\u0103 pentru mine a fost glasul, cu lacr\u0103mi am strigat c\u0103tre icoana N\u0103sc\u0103toarei de Dumnezeu: St\u0103p\u00e2n\u0103, St\u0103p\u00e2n\u0103 de Dumnezeu N\u0103sc\u0103toare, nu m\u0103 l\u0103sa pre mine! \u015ei a\u015fa am ie\u015fit din pridvorul bisericii \u015fi am plecat cu grabnic\u0103 alergare. \u015ei merg\u00e2nd eu, m\u2019a v\u0103zut oarecine \u015fi mi-a dat trei bani, zic\u00e2ndu-mi: Priime\u015fte acestea, Maic\u0103; iar\u0103 eu priimindu-i, am cump\u0103rat cu d\u00e2n\u015fii trei p\u00e2ini. \u015ei am \u00eentrebat pre v\u00e2nz\u0103torul de p\u00e2ine: Carea este calea spre Iordan? \u015ei \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-m\u0103 de poarta cet\u0103\u0163ii carea este spre aceea parte, am ie\u015fit \u015fi am sf\u00e2r\u015fit ziua aceea \u00een c\u0103l\u0103torie. Al treilea ceas din zi era c\u00e2nd m\u2019am \u00eenvrednicit a vedea Cinstita \u015fi Sf\u00e2nta Cruce a lui Hristos, \u015fi soarele acum spre apus plec\u00e2ndu-se, am ajuns la Biserica Sf\u00e2ntului Ioan Botez\u0103torul, carea era aproape de Iordan, \u00eentru carea \u00eenchin\u00e2ndu-m\u0103, \u00eendat\u0103 m\u2019am pogor\u00eet \u00een Iordan, \u015fi sp\u0103l\u00e2ndu-mi din sfintele acelea ape m\u00e2inile \u015fi fa\u0163a, am mers iar\u0103\u015fi \u00een biseric\u0103, m\u2019am \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit cu preacinstitele \u015fi de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103toarele Taine ale lui Hristos, \u015fi dupre aceasta am m\u00e2ncat jum\u0103tate dintr\u2019o p\u00e2ine \u015fi am b\u0103ut din apele Iordanului, \u015fi pre p\u0103m\u00e2nt m\u2019am odihnit \u00een noaptea aceea. \u015ei a doua zi diminea\u0163a afl\u00e2nd acol\u00f2 o luntre mic\u0103, am trecut de ceast\u0103 parte de Iordan, \u015fi iar\u0103\u015fi m\u2019am rugat pov\u0103\u0163uitoarei mele, de Dumnezeu N\u0103sc\u0103toarei, s\u0103 m\u0103 c\u0103l\u0103uzeasc\u0103 unde \u00eei este cu bun\u0103 pl\u0103cere. Deci am venit \u00een pustiul acesta, \u015fi de atuncea \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi m\u2019am \u00eendep\u0103rtat fugind, \u015fi aicea m\u2019am s\u0103l\u0103\u015fluit, a\u015ftept\u00e2nd pre Dumnezeu, Cel ce m\u0103 m\u00e2ntuie\u015fte de pu\u0163in\u0103tatea sufletului \u015fi de vifor, pre ceea ce m\u0103 \u00eentorc c\u0103tre D\u00e2nsul. Iar\u0103 Zosima a zis c\u0103tre d\u00e2nsa: C\u00e2\u0163i ani ai, doamna mea, de c\u00e2nd l\u0103cue\u015fti \u00een pustia aceasta? Iar\u0103 ea a r\u0103spuns: Socot c\u0103 s\u00e2nt patruzeci \u015fi \u015fapte de ani de c\u00e2nd am ie\u015fit din sf\u00e2nta cetate. Iar\u0103 Zosima i-a zis: \u015ei ce afli spre hran\u0103, doamna mea? Iar\u0103 ea a zis: Acele dou\u0103 p\u00e2ini \u015fi jum\u0103tate le-am adus trec\u00e2nd Iordanul, carile pre \u00eencet usc\u00e2ndu-se s\u2019au \u00eempietrit, din carile c\u00e2te pu\u0163in \u00een c\u00e2\u0163iva ani gust\u00e2nd, le-am sf\u00e2r\u015fit. \u015ei i-a zis Zosima: Dar cum f\u0103r\u0103 primejdie ai suferit at\u00e2ta vreme, nici o schimbare protivnic\u0103 turbur\u00e2ndu-te pre tine? R\u0103spuns-a aceea: M\u2019ai \u00eentrebat acum, Avva Zosima, ceva de care m\u0103 sp\u0103im\u00e2ntez s\u0103-\u0163i spun; pentru c\u0103 de-mi voiu aduce aminte de at\u00e2tea sup\u0103r\u0103ri \u015fi nevoi, pre carile le-am suferit, \u015fi de g\u00e2ndurile cele cumplite carile m\u2019au turburat, m\u0103 tem nu cumva iar\u0103\u015fi de d\u00e2nsele s\u0103 m\u0103 cuprinz. Iar\u0103\u015fi a zis c\u0103tre d\u00e2nsa Zosima: S\u0103 nu la\u015fi nimic, o, St\u0103p\u00e2na mea, care s\u0103 nu-mi spui mie, pentru c\u0103 o dat\u0103 de aceasta te-am \u00eentrebat pre tine, ca adec\u0103 toate cu deam\u0103runtul s\u0103 \u00eemi ar\u0103\u0163i.<\/p>\n

Iar ea a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: Crede-m\u0103 Avva Zosima, c\u0103 \u015faptesprezece ani am petrecut \u00een pustia aceasta, lupt\u00e2ndu-m\u0103 ca cu ni\u015fte hiare cumplite, cu ale mele nebune\u015fti pofte. C\u0103ci c\u00e2nd \u00eencepeam s\u0103 gust hran\u0103, \u00eemi venea dor de carne \u015fi de pe\u015fte, de care aveam eu \u00een Egipt, \u00eenc\u0103 doream \u015fi de b\u0103utura vinului, pentru c\u0103 mult vin beam \u00een lume fiind, iar aicea \u015fi ap\u0103 nicidecum av\u00e2nd, cumplit m\u0103 ardeam de sete, \u015fi cu anevoie r\u0103bdam. Mi se f\u0103cea \u00eenc\u0103 dor de c\u00e2ntece lume\u015fti, carile foarte m\u0103 turburau \u015fi cu carile m\u0103 deprinsesem. Atuncea \u00eendat\u0103 l\u0103cr\u0103m\u00e2nd, \u015fi \u00een piept b\u0103t\u00e2ndu-m\u0103, \u00eemi aduceam aminte de f\u0103g\u0103duin\u0163ele, carile am f\u0103cut, c\u00e2nd am ie\u015fit la pustia aceasta, \u015fi m\u0103 f\u0103ceam cu g\u00e2ndul \u00eenaintea icoanei Preacuratei de Dumnezeu N\u0103sc\u0103toarei, chez\u0103\u015fuitoarei mele, \u015fi \u00eenaintea ei pl\u00e2ngeam, rug\u00e2ndu-o ca s\u0103 goneasc\u0103 dela mine acele g\u00e2nduri ce a\u015fa \u00eemi turburau tic\u0103losul meu suflet. Iar\u0103 dupre ce deajuns pl\u00e2ngeam, \u015fi \u00een piept cu os\u00e2rdie m\u0103 b\u0103team, atuncea vedeam o lumin\u0103 carea de pretutindenea m\u0103 str\u0103lucea, \u015fi sim\u0163eam o alinare carea m\u0103 scotea din \u00eentreite valuri. Iar\u0103 g\u00e2ndurile carile iar\u0103\u015fi m\u0103 \u00eempingeau spre p\u0103cat, cum \u0163i le voiu spune, p\u0103rinte? Iart\u0103-m\u0103! Pentru c\u0103 foc se aprindea \u00eenl\u0103untrul inimii mele ceii p\u0103tima\u015fe, \u015fi de pretutindenea m\u0103 ardea, \u015fi spre pofta amestec\u0103rii m\u0103 silea. Iar\u0103 c\u00e2nd \u00eemi venea un g\u00e2nd ca acesta, m\u0103 aruncam la p\u0103m\u00e2nt \u015fi cu lacr\u0103mi m\u0103 udam, socotind c\u0103 stau naintea chez\u0103\u015fuitoarei mele, carea \u00eemi judeca c\u0103lcarea mea de a\u015fez\u0103m\u00e2nt; \u015fi nu m\u0103 sculam dela p\u0103m\u00e2nt ziua \u015fi noaptea, p\u00e2n\u0103 ce lumina acea dulce \u00eemi str\u0103lucea mie \u015fi gonea g\u00e2ndurile cele ce m\u0103 turburau. A\u015fa am s\u0103v\u00e2r\u015fit \u015faptesprezece ani, p\u0103timind nenum\u0103rate nevoi. Iar\u0103 de atuncea p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi ajut\u0103toarea mea \u00eentru toate, de Dumnezeu N\u0103sc\u0103toarea, la toate ca de m\u00e2n\u0103 m\u0103 pov\u0103\u0163uie\u015fte.<\/p>\n

\u015ei a zis Zosima c\u0103tre d\u00e2nsa: Dar n\u2019ai mai avut trebuin\u0163\u0103 dupre aceea de hran\u0103 sau de \u00eembr\u0103c\u0103minte? Iar ea a r\u0103spuns: P\u00e2inile acelea sf\u00e2r\u015findu-le \u00een \u015faptesprezece ani, dupre aceea m\u0103 hr\u0103neam cu verde\u0163urile ce se afl\u0103 \u00een pustia aceasta; iar \u00eembr\u0103c\u0103mintea pre carea o am avut trec\u00e2nd Iordanul, \u00eenvechindu-se s\u2019a stricat, \u015fi mult\u0103 nevoie de ger \u015fi de ar\u015fi\u0163\u0103 am r\u0103bdat, cu ar\u015fi\u0163a arz\u00e2ndu-m\u0103, \u015fi cu gerul \u00eenghe\u0163\u00e2ndu-m\u0103 \u015fi tremur\u00e2nd, c\u00e2t de multe ori c\u0103z\u00e2nd la p\u0103m\u00e2nt, z\u0103ceam cu totul nemi\u015fcat\u0103, cu multe \u015fi de multe feluri de nevoi, \u015fi cu ispite f\u0103r\u0103 de num\u0103r lupt\u00e2ndu-m\u0103. Iar\u0103 de atuncea \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi puterea lui Dumnezeu cea \u00een multe chipuri, a p\u0103zit p\u0103c\u0103tosul meu suflet \u015fi pre smeritul trup. Pentru c\u0103 g\u00e2ndind numai din ce feluri de r\u0103ut\u0103\u0163i m\u2019au sc\u0103pat Domnul, hran\u0103 ne\u00eempu\u0163inat\u0103 \u00eemi c\u00e2\u015ftigam cu n\u0103dejdea m\u00e2ntuirii mele; c\u0103 m\u0103 hr\u0103nesc \u015fi m\u0103 acoper cu cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, carele cuprinde toate: c\u0103 nu numai cu p\u00e2inea va tr\u0103i omul. \u015ei c\u00e2\u0163i nu aveau acoper\u0103m\u00e2nt, \u00een piatr\u0103 sau \u00eembr\u0103cat, pre c\u00e2t timp s\u2019au dezbr\u0103cat de \u00eembr\u0103c\u0103mintea p\u0103catului. Auzind Zosima c\u0103 \u015fi de cuvinte din Scriptur\u0103 pomene\u015fte, dela Moisi \u015fi dela Proroci \u015fi din cartea Psalmilor, a zis c\u0103tre d\u00e2nsa: Dar Psalmi \u015fi alte Scripturi \u00eenv\u0103\u0163at-ai, St\u0103p\u00e2n\u0103? Iar ea auzind aceasta, a z\u00e2mbit \u015fi a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: Crede-m\u0103, omule, c\u0103 n\u2019am v\u0103zut alt om de c\u00e2nd am trecut Iordanul, f\u0103r\u0103 numai fa\u0163a ta ast\u0103zi, \u015fi nici hiar\u0103, nici alt\u0103 jivin\u0103 am v\u0103zut; iar\u0103 carte niciodat\u0103 nu m\u2019am \u00eenv\u0103\u0163at, nici pre altul cetind sau c\u00e2nt\u00e2nd nu am auzit. Ci cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu cel viu \u015fi lucr\u0103tor \u00eenva\u0163\u0103 pre om cuno\u015ftin\u0163a. P\u00e2n\u0103 aicea este sf\u00e2r\u015fitul povestirii ceii pentru mine. Deci acum juru-te pre tine cu \u00eentruparea Cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu, s\u0103 te rogi pentru mine, p\u0103c\u0103toasa. Acestea zic\u00e2nd aceea, \u015fi cuv\u00e2ntul sf\u00e2r\u015findu, s\u2019a pornit b\u0103tr\u00e2nul s\u0103 i se \u00eenchine \u015fi cu lacr\u0103mi a strigat: Binecuv\u00e2ntat este Dumnezeu, Cel ce face lucruri mari \u015fi \u00eenfrico\u015fate, sl\u0103vite \u015fi minunate \u015fi negr\u0103ite, c\u0103rora nu este num\u0103r! Binecuv\u00e2ntat este Dumnezeu, cel ce mi-au ar\u0103tat mie c\u00e2te d\u0103ruie\u015fte celor ce se tem de El! Cu adev\u0103rat nu p\u0103r\u0103se\u015fti pre cei ce caut\u0103 pre tine, Doamne! Iar ea apuc\u00e2nd pre b\u0103tr\u00e2nul, nu l\u2019a l\u0103sat s\u0103 se \u00eenchine ei, \u015fi a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: Acestea toate carile ai auzit, P\u0103rinte, juru-te pre tine cu Iisus Hristos, Dumnezeu M\u00e2ntuitorul nostru, ca nim\u0103nuia s\u0103 nu le spui, p\u00e2n\u0103 ce Dumnezeu m\u0103 va lua de pre p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n

Iar acum du-te cu pace, \u015fi \u00een anul viitor iar\u0103 m\u0103 vei vedea, p\u0103zindu-ne Dumnezeescul har. \u00cens\u0103 s\u0103 faci, pentru Domnul, aceasta carea acum \u00ee\u0163i voiu spune \u0163ie, rug\u00e2ndu-m\u0103: \u00cen postul anului viitor s\u0103 nu treci Iordanul, precum v\u2019a\u0163i obicinuit a face \u00een Monastire. Iar\u0103 Zosima se minun\u0103 auzind, c\u0103 \u015fi r\u00e2nduiala Monastirii i-a spus; \u015fi nimic alt nu gr\u0103ia, f\u0103r\u0103 numai: Slav\u0103 lui Dumnezeu, Celui ce au dat at\u00e2tea de mari daruri celor ce-l iubesc pre El! Iar aceea a zis lui: S\u0103 r\u0103m\u00e2i dar, precum \u00ee\u0163i gr\u0103esc \u0163ie, Avva, \u00een Monastire; c\u0103 de ai \u015fi voi s\u0103 ie\u015fi, nu-\u0163i va fi cu putin\u0163\u0103. Iar \u00een Sf\u00e2nta \u015fi Marea Joi, \u00een seara Cinii ceii de Tain\u0103 a lui Hristos, s\u0103 iai din f\u0103c\u0103torul de via\u0163\u0103 Trup \u015fi S\u00e2nge al lui Hristos, Dumnezeului nostru, \u00eentr\u2019un vas sf\u00e2nt, vrednic de o Tain\u0103 ca aceasta, \u015fi s\u0103-mi aduci \u015fi s\u0103 m\u0103 a\u015ftep\u0163i pre mine de ceea parte de Iordan, carea este aproape de l\u0103cuin\u0163a lumeasc\u0103, ca venind s\u0103 m\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc cu darurile cele de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103toare; pentru c\u0103 de c\u00e2nd m\u2019am \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit cu d\u00e2nsele \u00een Biserica Merg\u0103torului-\u00eenainte, mai nainte de a trece Iordanul, p\u00e2n\u0103 acum sfin\u0163enia aceea nu o am c\u00e2\u015ftigat. Iar\u0103 acum cu os\u00e2rdie o doresc, \u015fi m\u0103 rog \u0163ie, ca s\u0103 nu treci cu vederea rug\u0103ciunea mea, ci cu adev\u0103rat s\u0103-mi aduci mie acele f\u0103c\u0103toare de via\u0163\u0103 Dumnezee\u015fti Taine, \u00een ceasul \u00eentru carele Domnul au f\u0103cut p\u0103rta\u015fi Cinei ceii Dumnezee\u015fti pre Ucenicii S\u0103i. Iar\u0103 lui Ioan, igumenul Monastirii \u00een carea l\u0103cuie\u015fti, s\u0103-i spui s\u0103-\u015fi ia aminte de sine\u015fi \u015fi de turma sa; pentru c\u0103 oarecari lucruri se fac acol\u00f2, c\u0103rora le trebuie \u00eendreptare. \u00cens\u0103 voiesc nu acum s\u0103-i spui lui aceea, ci c\u00e2nd Domnul \u00ee\u0163i va porunci \u0163ie. Acestea zic\u00e2ndu-le, \u015fi rug\u0103ciune pentru sine\u015fi dela Stare\u0163ul cer\u00e2nd, s\u2019a dep\u0103rtat \u00eentru cea mai dinl\u0103untru pustie. Iar\u0103 Zosima s\u2019a \u00eenchinat p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt \u015fi a s\u0103rutat locul unde au st\u0103tut urmele picioarelor ei, d\u00e2nd laud\u0103 lui Dumnezeu, \u015fi s\u2019a \u00eentors l\u0103ud\u00e2nd \u015fi binecuv\u00e2nt\u00e2nd pre Hristos, Dumnezeul nostru. \u015ei trec\u00e2nd pustia aceea, a mers \u00een Monastire, \u00een ziua \u00eentru carea se obicinuise a se \u00eentoarce fra\u0163ii cei ce petreceau \u00eentr\u2019\u00eensa, \u015fi \u00eentru acel an le-a t\u0103cut pre toate, ne\u00eendr\u0103znind s\u0103 spuie nim\u0103nui cele ce v\u0103zuse. Iar \u00eentru sine\u015fi se ruga lui Dumnezeu ca s\u0103-i arate lui iar\u0103\u015fi fa\u0163a cea dorit\u0103; \u015fi se m\u00e2hnea \u015fi se \u00eentrista, g\u00e2ndind la lungimea anului, c\u0103ci ar fi voit s\u0103 fie numai o zi anul acela, de ar fi fost cu putin\u0163\u0103.<\/p>\n

Iar\u0103 c\u00e2nd s\u2019a apropiat \u00eent\u00e2ia Duminec\u0103 a sf\u00e2ntului marelui Post, \u00eendat\u0103 dupre obiceiul \u015fi r\u00e2nduiala Monastirii, f\u0103c\u00e2nd rug\u0103ciune ceilal\u0163i to\u0163i fra\u0163ii, c\u00e2nt\u00e2nd au ie\u015fit \u00een pustie, iar\u0103 Zosima, bolnav fiind, nevoie a fost ca, oprindu-se, s\u0103 r\u0103m\u00e2ie \u00een Monastire. \u015ei \u015fi-a adus aminte acela de Cuvioasa ce i-a zis, c\u0103 \u015fi vr\u00e2nd tu s\u0103 ie\u015fi din Monastire, nu-\u0163i va fi cu putin\u0163\u0103. Dar nu dupre multe zile scul\u00e2ndu-se din boal\u0103, petrecea \u00een Monastire. Iar\u0103 dupre ce s\u2019au \u00eentors fra\u0163ii \u015fi s\u2019a apropiat seara Cinei ceii de Tain\u0103 a lui Hristos, a f\u0103cut Zosima ceea ce i se poruncise. A pus \u00eentr\u2019un p\u0103har mic din preacuratul Trup \u015fi S\u00e2nge al lui Hristos, Dumnezeului nostru, a pus \u00eentr\u2019o co\u015fni\u0163\u0103 \u015fi pu\u0163ine smochine uscate, finice \u015fi pu\u0163in\u0103 linte muiat\u0103 \u00een ap\u0103, \u015fi s\u2019a dus \u00eentr\u2019o sear\u0103 foarte t\u00e2rziu \u015fi a \u015fezut pre malul Iordanului, a\u015ftept\u00e2nd pre Cuvioasa. \u015ei z\u0103bovindu-se Sf\u00e2nta, Zosima n\u2019a dormitat, ci cu neabatere privea spre pustie, a\u015ftept\u00e2nd ca s\u0103 vaz\u0103 pre cea cu os\u00e2rdie dorit\u0103. \u015ei gr\u0103ia \u00eentru sine\u015fi Stare\u0163ul: Au doar\u0103 nu cumva nevrednicia mea o a oprit s\u0103 vie? Sau viind, \u015fi neafl\u00e2ndu-m\u0103, s\u2019a \u00eentors? \u015ei a\u015fa cuget\u00e2nd, a suspinat \u015fi a l\u0103cr\u0103mat, \u015fi ochii la Ceriu ridic\u00e2ndu-\u015fi, se ruga lui Dumnezeu, gr\u0103ind: Nu m\u0103 lipsi pre mine, St\u0103p\u00e2ne, ca s\u0103 v\u0103z iar\u0103\u015fi fa\u0163a aceea pre carea a o vedea m\u2019ai \u00eenvrednicit; ca s\u0103 nu m\u0103 duc de\u015fert, purt\u00e2ndu-mi p\u0103catele mele, spre mustrarea mea. A\u015fa cu lacr\u0103mi rug\u00e2ndu-se, a trecut la alt\u0103 g\u00e2ndire, zic\u00e2nd \u00eentru sine\u015fi: Dar\u0103 ce va fi, de va \u015fi veni, c\u0103 luntre nu este, \u015fi cum va trece Iordanul, \u015fi la mine, nevrednicul, cum va veni? Vai de nevrednicia mea! Vai mie, cine m\u2019a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 lipsesc de un bine ca acesta! A\u015fa g\u00e2ndind b\u0103tr\u00e2nul, iat\u0103 Cuvioasa a venit \u015fi a st\u0103tut de ceea parte de r\u00e2u de unde venea. Iar\u0103 Zosima s\u2019a sculat, bucur\u00e2ndu-se \u015fi veselindu-se \u015fi sl\u0103vind pre Dumnezeu. Ci \u00eenc\u0103 cu g\u00e2ndul se lupta, cum c\u0103 nu va putea aceea s\u0103 treac\u0103 Iordanul. \u015ei o a v\u0103zut pre ea \u00eensemn\u00e2nd Iordanul cu semnul Crucii, \u015fi o dat\u0103 cu acea \u00eensemnare s\u2019a suit sf\u00e2nta pre ap\u0103, \u015fi umbl\u00e2nd pre deasupra apei, venea la d\u00e2nsul. Iar acela a vrut s\u0103 se \u00eenchine ei, ci aceea l-a oprit c\u00e2nd c\u0103l\u0103toria \u00eenc\u0103 pre ap\u0103, zic\u00e2ndu-i: Ce faci, Avva, Preot fiind, \u015fi purt\u00e2nd dumnezee\u015ftile Taine? Iar el a ascultat-o, \u015fi pogor\u00e2ndu-se ea de pre ap\u0103, a zis c\u0103tre b\u0103tr\u00e2nul: Blagoslove\u015fte, p\u0103rinte, blagoslove\u015fte! Iar el r\u0103spunz\u00e2nd cu cutremur, a zis: Cu adev\u0103rat, Dumnezeu nemincinos este, Cel ce au f\u0103g\u0103duit ca s\u0103 asemeneze lui pre aceia carii se cur\u0103\u0163esc pre sine\u015fi dupre putere. Slav\u0103 \u0163ie, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce mi-ai ar\u0103tat prin roaba ta aceasta, c\u00e2t s\u00e2nt de departe dela m\u0103sura des\u0103v\u00e2r\u015firii!<\/p>\n

Aceasta zic\u00e2nd, l-a rugat aceea ca s\u0103-i ceteasc\u0103 Simvolul sfintei credin\u0163e: Crez \u00eentru unul Dumnezeu, \u015fi rug\u0103ciunea Domnului: Tat\u0103l nostru carele e\u015fti \u00een Ceruri. \u015ei sf\u00e2r\u015findu-se rug\u0103ciunea, s\u2019a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit Sf\u00e2nta cu preacuratele \u015fi de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103toarele lui Hristos Taine, \u015fi dupre obiceiu a s\u0103rutat pre b\u0103tr\u00e2nul. Dupre aceea, ridic\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2inile la cer, a suspinat, a l\u0103cr\u0103mat \u015fi a strigat: Acum sloboze\u015fte pre roaba ta, St\u0103p\u00e2ne, dupre graiul t\u0103u \u00een pace, c\u0103 v\u0103zur\u0103 ochii mei m\u00e2ntuirea ta. \u015ei a zis c\u0103tre b\u0103tr\u00e2nul: Iart\u0103-m\u0103, Avva Zosima, \u00eenc\u0103 \u015fi alt\u0103 dorire a mea s\u0103 pline\u015fti: Mergi acum la Monastirea ta, cu pacea lui Dumnezeu p\u0103zindu-te, iar \u00een anul viitor, s\u0103 vii iar\u0103\u015fi la acela\u015fi p\u00e2r\u0103u, unde \u00eent\u00e2iu cu tine am vorovit; s\u0103 vii dar, s\u0103 vii pentru Domnul, \u015fi iar\u0103\u015fi m\u0103 vei vedea pre mine, precum va voi Domnul. Iar el a zis c\u0103tre d\u00e2nsa: A\u015f fi voit, de ar fi fost cu putin\u0163\u0103, \u00een urma ta s\u0103 umblu \u015fi s\u0103 v\u0103d cinstit\u0103 fa\u0163a ta; ci m\u0103 rog s\u0103 faci ceea ce voiu cere dela tine eu, b\u0103tr\u00e2nul: Gust\u0103 pu\u0163in din hrana pre carea o am adus aicea. \u015ei aceasta zic\u00e2nd, i-a ar\u0103tat ei cele ce, adusese \u00een co\u015fni\u0163\u0103. Iar ea cu v\u00e2rfurile degetelor ating\u00e2ndu-se de linte, \u015fi ca trei gr\u0103un\u0163e lu\u00e2nd, la gura sa le-a adus \u015fi a zis: Destul este aceasta darului celui duhovnicesc, care p\u0103ze\u015fte firea sufletului nespurcat\u0103. \u015ei iar\u0103\u015fi a zis c\u0103tre b\u0103tr\u00e2nul: Roag\u0103-te Domnului pentru mine, p\u0103rinte al meu, roag\u0103-te, aduc\u00e2ndu-\u0163i aminte totdeauna de a mea tic\u0103lo\u015fie. Iar el s\u2019a \u00eenchinat \u00eenaintea picioarelor ei \u015fi o poftea s\u0103 se roage lui Dumnezeu pentru Biserici \u015fi pentru \u00eemp\u0103ra\u0163i \u015fi pentru d\u00e2nsul. \u015ei aceasta cer\u00e2ndu-o cu lacr\u0103mi, o a l\u0103sat s\u0103 se duc\u0103, singur suspin\u00e2nd \u015fi t\u00e2nguindu-se; pentru c\u0103 nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 o opreasc\u0103 pre ea mai mult, c\u0103 de ar fi \u015fi voit, neoprit\u0103 era. Iar aceea iar\u0103\u015fi \u00eensemn\u00e2nd Iordanul, a trecut pre deasupra apei, ca \u015fi mai nainte; iar\u0103 b\u0103tr\u00e2nul s\u2019a \u00eentors, cuprins de bucurie \u015fi de fric\u0103, \u015fi se def\u0103ima pre sine, \u015fi-i era jale, c\u0103 nu \u015ftia numele Cuvioasei; n\u0103d\u0103jduia \u00eens\u0103 s\u0103 o c\u00e2\u015ftige aceasta \u00een anul viitor.<\/p>\n

Trec\u00e2nd anul, a mers Zosima iar\u0103\u015fi \u00een pustie, toate plinindu-le dupre obiceiu, \u015fi alerga spre acea prealuminat\u0103 vedenie. \u015ei trec\u00e2nd lungimea pustiei \u015fi ajung\u00e2nd la oarecari semne carile \u00eei ar\u0103tau locul cel c\u0103utat, privea \u00een dreapta \u015fi \u00een st\u00e2nga, \u015fi \u00een toate p\u0103r\u0163ile c\u0103uta cu ochii, ca un v\u00e2n\u0103tor preaiscusit, unde \u015fi-ar fi putut c\u00e2\u015ftiga v\u00e2natul cel pl\u0103cut. Iar\u0103 dupre ce de nic\u0103iri n\u2019a v\u0103zut a\u015fa ceva mi\u015fc\u00e2ndu-se, a \u00eenceput a se uda pre sine\u015fi cu lacr\u0103mile, \u015fi ridic\u00e2ndu-\u015fi la Cer ochii, se ruga lui Dumnezeu, zic\u00e2nd: Arat\u0103-mi, Doamne, comoara ta cea nefurat\u0103, pre carea \u00een pustia aceasta o ai ascuns! Arat\u0103-mi, rogu-m\u0103, pre \u00eengerul cel \u00een trup, c\u0103reia a se asem\u0103na nu este vrednic\u0103 toat\u0103 lumea. A\u015fa rug\u00e2ndu-se, a ajuns la locul pre care p\u00e2r\u00e2ul acela \u00eel \u00eensemna, \u015fi st\u00e2nd pre marginea aceluia, a v\u0103zut pre partea ce era spre r\u0103s\u0103rit pre Cuvioasa moart\u0103 z\u0103c\u00e2nd, cu m\u00e2inile str\u00e2nse precum se c\u0103dea \u015fi cu fa\u0163a \u00eentoars\u0103 spre r\u0103s\u0103rit. Spre carea alerg\u00e2nd, picioarele fericitei cu lacr\u0103mile sale le-a sp\u0103lat, pentru c\u0103 n\u2019a \u00eendr\u0103znit a se atinge de vreo alt\u0103 parte a trupului. \u015ei pl\u00e2ng\u00e2nd mult, \u015fi Psalmii cei cuviincio\u015fi la trebuin\u0163a vremii aceleia cetindu-i, a f\u0103cut rug\u0103ciunea cea de \u00eengropare, \u015fi zicea \u00eentru sine\u015fi: Oare \u00eengropa-voiu trupul Cuvioasei, sau doar\u0103 nu-i va fi pl\u0103cut fericitei un lucru ca acesta? \u015ei acestea \u00een g\u00e2ndul s\u0103u socotindu-le, a v\u0103zut l\u00e2ng\u0103 capul ei pre p\u0103m\u00e2nt \u00eenchipuit\u0103 scrisoarea aceasta: \u00cengroap\u0103, Avva Zosima, la acest loc trupul smeritei Mariei. D\u0103 \u0163\u0103r\u00e2na \u0163\u0103r\u00e2nei, \u015fi te roag\u0103 Domnului pentru mine, ceea ce am r\u0103posat \u00een luna lui Farmutie eghiptene\u015fte, iar\u0103 grece\u015fte Aprilie \u00eent\u00e2iu, \u00een chiar noaptea m\u00e2ntuitoarelor Patimi ale lui Hristos, dupre \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea Dumnezee\u015ftii Cinei ceii de Tain\u0103.<\/p>\n

Aceast\u0103 scrisoare cetindu-o b\u0103tr\u00e2nul, mai \u00eent\u00e2iu g\u00e2ndea, cine este cel ce a scris? Pentru c\u0103 ea, precum zicea, nu \u015ftia carte. \u00cens\u0103 s\u2019a bucurat foarte, c\u0103 s\u2019a \u00een\u015ftiin\u0163at de numele Cuvioasei. \u015ei a cunoscut c\u0103 Cuvioasa c\u00e2nd s\u2019a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit l\u00e2ng\u0103 Iordan cu Dumnezee\u015ftile Taine, \u00eendat\u0103 la locul acela s\u2019a luat, unde s\u2019a \u015fi prist\u0103vit; \u015fi unde el a c\u0103l\u0103torit calea cea de dou\u0103sprezece zile ostenindu-se, acol\u00f2 M\u0103ria \u00eentr\u2019un ceas a trecut, \u015fi \u00eendat\u0103 c\u0103tre Dumnezeu s\u2019a dus. Atunci b\u0103tr\u00e2nul, l\u0103ud\u00e2nd pre Dumnezeu, \u015fi cu lacr\u0103mile ud\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul \u015fi trupul Cuvioasei, a zis \u00eentru sine\u015fi: Vremea este, o, b\u0103tr\u00e2nule Zosima, ca cea poruncit\u0103 \u0163ie s\u0103 o s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fti; ci cum vei s\u0103pa, tic\u0103loase, neav\u00e2nd nimic \u00een m\u00e2ini? \u015ei aceasta zic\u00e2nd, a v\u0103zut nu departe un lemni\u015for mic aruncat \u00een pustie, pre carele lu\u00e2ndu-l, a \u00eenceput a s\u0103pa cu d\u00e2nsul. \u00cens\u0103 uscat fiind p\u0103m\u00e2ntul, nicidecum nu asculta pre b\u0103tr\u00e2nul cel ce se ostenea, carele s\u0103pa ud\u00e2ndu-se cu sudorile \u015fi nimic nu putea s\u0103 sporeasc\u0103. \u015ei suspin\u00e2nd foarte dintru ad\u00e2ncul sufletului, a v\u0103zut un leu mare st\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 trupul Cuvioasei M\u0103riei \u015fi ling\u00e2ndu-i picioarele. Deodat\u0103 s\u2019a cutremurat, tem\u00e2ndu-se de acea hiar\u0103, iar\u0103 mai apoi aduc\u00e2ndu-\u015fi aminte de ceea ce zisese fericita, c\u0103 adec\u0103 niciodat\u0103 hiar\u0103 nu a v\u0103zut, \u015fi \u00eensemn\u00e2ndu-se cu semnul crucii, a crezut c\u0103 nev\u0103t\u0103mat se va p\u0103zi cu puterea celeia ce z\u0103cea. Leul a \u00eenceput a se apropia cu lini\u015fte de b\u0103tr\u00e2nul, cucerindu-se cu semnele lui, ca cum i s\u2019ar \u00eenchina. Iar\u0103 Zosima a zis c\u0103tre leu: De vreme ce, o, hiar\u0103, aceast\u0103 mare Cuvioas\u0103 mi-a poruncit s\u0103-i \u00eengrop trupul, \u015fi eu s\u00e2nt b\u0103tr\u00e2n \u015fi nu pot s\u0103-i sap groap\u0103, neav\u00e2nd nici unealt\u0103 spre trebuin\u0163a s\u0103patului \u015fi fiind \u00eentru at\u00e2ta dep\u0103rtare dela Monastire, nu pot degrab s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u015fi s\u0103 o aduc pre ea; deci sap\u0103 tu cu unghiile tale, ca s\u0103 d\u0103m p\u0103m\u00e2ntului trupul Cuvioasei. \u015ei \u00eendat\u0103 auzind leul cuv\u00e2ntul acesta, a s\u0103pat groap\u0103 cu picioarele cele dinainte, pre c\u00e2t destul era ca s\u0103 acopere pre ceea ce se \u00eengropa. Deci, iar\u0103\u015fi b\u0103tr\u00e2nul sp\u0103l\u00e2nd cu lacr\u0103mi picioarele Cuvioasei, \u015fi mult rug\u00e2ndu-se ei ca pentru to\u0163i s\u0103 se roage, a acoperit trupul ei cu p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n

Dupre aceea s\u2019au dus am\u00e2ndoi, leul adec\u0103 \u00een pustia cea mai din l\u0103untru, ca o oaie cu lini\u015fte s\u2019a desp\u0103r\u0163it, iar\u0103 Zosima \u00eentru ale sale s\u2019a \u00eentors, binecuv\u00e2nt\u00e2nd \u015fi l\u0103ud\u00e2nd pre Hristos, Dumnezeul nostru. \u015ei merg\u00e2nd \u00een Monastirea aceea, a spus tuturor monahilor pentru Cuvioasa aceasta Maria, neascunz\u00e2nd nimic din cele ce a v\u0103zut \u015fi din cele ce a auzit dela d\u00e2nsa; \u00eenc\u00e2t to\u0163i cei ce au auzit sl\u0103virile lui Dumnezeu s\u2019au minunat, \u015fi cu fric\u0103 \u015fi cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu dragoste au \u00eenceput a-i face pomenire \u015fi a cinsti ziua mut\u0103rii Cuvioasei Mariei. Iar Ioan igumenul a aflat oarecari lucruri \u00een Monastire c\u0103rora le trebuia \u00eendreptare, dupre cuv\u00e2ntul Cuvioasei, \u015fi pre acestea cu ajutorul lui Dumnezeu le-a \u00eendreptat. Iar\u0103 Zosima, petrec\u00e2nd cu dumnezeiasca pl\u0103cere, c\u00e2nd era aproape de o sut\u0103 de ani \u015fi-a sf\u00e2r\u015fit \u00eentru acea Monastire via\u0163a cea vremelnic\u0103 \u015fi s\u2019a dus spre cea vecinic\u0103 c\u0103tre Domnul. \u015ei a r\u0103mas monahilor Monastirii aceleia nescris acol\u00f2 cuv\u00e2ntul acesta pentru Cuvioasa aceasta Maria, carele dupre auzire, unii dela al\u0163ii \u00eel gr\u0103iau, \u015fi spre folosul de ob\u015fte puneau \u00eenainte povestirea aceasta la cei ce ascultau, iar \u00een scris nu se afla. Eu \u00eens\u0103, zice Sf\u00e2ntul Sofronie, pre acea nescris\u0103 priimindu-o, o dau \u00een scris. Dac\u0103 \u00eens\u0103 al\u0163ii vor fi scris via\u0163a Cuvioasei acesteia, mai bine \u015ftiindu-o, aceasta n\u2019a venit \u00eenc\u0103 la a mea \u015ftiin\u0163\u0103. \u00cens\u0103 \u015fi eu pre c\u00e2t am putut, dupre puterea mea am scris, nimic mai mult pre\u0163uind dec\u00e2t adev\u0103rata povestire. Iar\u0103 Dumnezeu, Cel ce face preaminunate minuni \u015fi r\u0103spl\u0103te\u015fte cu mari d\u0103ruiri celor ce cu credin\u0163\u0103 scap\u0103 la D\u00e2nsul, Acela s\u0103 dea plat\u0103 celor ce vor c\u00e2\u015ftiga folos din cetirea \u015fi ascultarea acestei povestiri; asemenea \u015fi celui ce s\u2019a silit s\u0103 dea povestirea aceasta \u00een scris, \u015fi s\u0103-i \u00eenvredniceasc\u0103 pre to\u0163i p\u0103r\u0163ii ceii bune a fericitei Mariei, \u00eempreun\u0103 cu to\u0163i cei ce cu cugetarea de Dumnezeu \u015fi cu ostenelele bine au pl\u0103cut lui din veac. S\u0103 d\u0103m \u015fi noi slav\u0103 lui Dumnezeu \u015fi s\u0103 ne rug\u0103m \u00cemp\u0103ratului celui vecinic, ca \u015fi pre noi s\u0103 ne \u00eenvredniceasc\u0103 s\u0103 afl\u0103m mil\u0103 \u00een ziua Judec\u0103\u0163ii, \u00eentru Hristos Iisus, Domnul nostru, c\u0103ruia se cuvine toat\u0103 slava, cinstea, puterea \u015fi \u00eenchin\u0103ciunea, \u00eempreun\u0103 \u015fi Tat\u0103lui, \u015fi preasf\u00e2ntului \u015fi de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103torului Duh, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor. Amin.<\/p>\n

Sursa: nistea.com\/maria_egipteanca<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Scris\u0103 de Sf\u00e2ntul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului Taina \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 a o p\u0103zi bine este, iar\u0103 lucrurile lui Dumnezeu a le descoperi \u015fi a le vesti, datorie sf\u00e2nt\u0103 este. Drept aceea \u015fi eu, zice Sf\u00e2ntul Sofronie, tem\u00e2ndu-m\u0103 a ascunde \u00een t\u0103cere cele dumnezeie\u015fti, aduc\u00e2ndu-mi aminte de soarta cea \u00eenfrico\u015fat\u0103 a slugii cei lene\u015fe, carele lu\u00e2nd dela Domnul <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-16599","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-patericale"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16599","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16599"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16599\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16599"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16599"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16599"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}