![\"5](\"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-content\/uploads\/2013\/08\/5-paini-si-2-pesti1.jpg\")
<\/a>Deschidem dumnezeiasca Evanghelie (Mt. 14, 14-22) \u015fi ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim din ea, rug\u00e2nd pe bunul Dumnezeu s\u0103 sim\u0163im \u015fi ast\u0103zi cuv\u00e2ntul dumnezeiesc, asemenea unei \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fanii. De aceea a \u015fi zis M\u00e2ntuitorul: \u201eNu numai cu p\u00e2ine va tr\u0103i omul, ci cu tot cuv\u00e2ntul care iese din gura lui Dumnezeu\u201c (Matei 4,4). \u015ei, iat\u0103, ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte ast\u0103zi \u015fi cu p\u00e2ine, \u015fi cu al S\u0103u Cuv\u00e2nt: \u201e\u00cen vremea aceea, Iisus a v\u0103zut mul\u0163imea de oameni \u015fi I s-a f\u0103cut mil\u0103 de ei…\u201c \u2013 mila Lui dumnezeiasc\u0103, unic\u0103. Fac\u0103 Domnul s\u0103 ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim \u015fi noi dintr-o asemenea mil\u0103. Mil\u0103 care cuprinde pe to\u0163i; \u00een mil\u0103 suntem cuprin\u015fi noi, cei p\u0103c\u0103to\u015fi \u2013 a\u015fa cum \u00eenva\u0163\u0103 o rug\u0103ciune a Bisericii: \u201eDumnezeu pe cei drep\u0163i \u00eei iube\u015fte \u015fi pe cei p\u0103c\u0103to\u015fi \u00eei miluie\u015fte\u201c (e o nuan\u0163\u0103).\n\u015ei Iisus \u2013 ne descoper\u0103 Evanghelia \u2013 are mil\u0103, v\u0103z\u00e2nd mul\u0163imile, \u015fi t\u0103m\u0103duie\u015fte pe bolnavi. \u015ei iat\u0103, gr\u0103indu-le cuv\u00e2ntul, vindec\u00e2ndu-le bolnavii, a trecut vremea \u015fi s-a f\u0103cut sear\u0103. Atunci s-au apropiat de D\u00e2nsul ucenicii \u015fi I-au zis: \u201eLocul este pustiu \u015fi, iat\u0103, vremea e t\u00e2rzie. D\u0103 drumul, deci, mul\u0163imilor, s\u0103 mearg\u0103 \u00een sate s\u0103-\u015fi cumpere de hran\u0103\u201c.
\nDar hrana, \u00eentr-un loc pustiu, de unde s\u0103 fie? Dou\u0103 taine parc\u0103 se deschid aici, deodat\u0103: pe de o parte \u2013 taina cu adev\u0103rat dumnezeiasc\u0103 \u2013 \u00een loc pustiu Dumnezeu a scos apa din piatr\u0103, iar de data aceasta \u2013 p\u00e2ine va \u00eenmul\u0163i. Iar spiritual, suflete\u015fte, te r\u0103scole\u015fte acest g\u00e2nd: \u00een loc pustiu s\u0103 dai hrana\u2026 Uneori te cuprinde aceast\u0103 nelini\u015fte, durere, sim\u0163ind parc\u0103 pu\u015ftiul acestei lumi; \u015fi, \u00een golul sufletesc al omului, \u00een pustiul lui, s\u0103 dai, de la Hristos, \u00eempreun\u0103 cu El, p\u00e2ine; pustiului sufletesc al nostru, al fiec\u0103ruia. N-a\u015f \u00eendr\u0103zni niciodat\u0103 s\u0103 vorbesc de pustiul cuiva, de nelini\u015ftea cuiva, f\u0103r\u0103 s\u0103 am \u00een vedere mai \u00eent\u00e2i pustiul din sufletul meu, experien\u0163a acestui pustiu interior, pe care o facem fiecare. De aceea, una din \u00eentreb\u0103rile cele mai ad\u00e2nci aceasta este: cum s\u0103 hr\u0103ne\u015fti pustiul din tine ca s\u0103-l faci roditor?
\nPoate aici se potrive\u015fte acea m\u0103rturie: un european, merg\u00e2nd prin pustiul Nubiei, \u00een Africa \u015fi, c\u0103l\u0103uzit de un localnic, undeva, \u00een ad\u00e2ncul pustiului, aude un geam\u0103t, ca un suspin. \u015ei \u00eel \u00eentreab\u0103 pe localnic: ce \u00eenseamn\u0103 acest geam\u0103t? I-a r\u0103spuns: noi spunem c\u0103 e suspinul pustiului, care vrea s\u0103 devin\u0103 gr\u0103din\u0103.
\nOare nu e adev\u0103rat acest lucru pentru orice pustiu sufletesc din lume? Suspinul nu e absent, nu e desfiin\u0163at. Nu poate fi desfiin\u0163at pentru c\u0103 pleac\u0103 din eternitatea lui Dumnezeu, din suflarea divin\u0103 originar\u0103 cu care a fost \u00eenzestrat omul; suflare divin\u0103 care e din eternitatea lui Dumnezeu, nu din lumea aceasta.
\n\u00cen acest pustiu \u015fi \u00een acest suspin se aflau atunci mul\u0163imile \u00een jurul lui Iisus. Ucenicii evoc\u0103 pustiul (\u201elocul e pustiu\u201c); ucenicii evoc\u0103 \u015fi timpul (\u201evremea e t\u00e2rzie\u201c). Sunt evocate deopotriv\u0103 cele dou\u0103 categorii existen\u0163iale \u2013 spa\u0163iul \u015fi timpul. \u015ei \u00een acest spa\u0163iu pustiu \u015fi timp t\u00e2rziu ucenicii se \u00eentreab\u0103 ce s\u0103 fac\u0103, ce s\u0103 r\u0103spund\u0103 suspinului mul\u0163imilor. \u201eSloboze\u015fte-i, d\u0103 drumul mul\u0163imii s\u0103 mearg\u0103 s\u0103-\u015fi caute p\u00e2ine\u201c \u2013 spun ucenicii. M\u00e2ntuitorul le r\u0103spunde: \u201eNu trebuie s\u0103 se duc\u0103\u201c; poate mai ad\u00e2nc: nu trebuie s\u0103 plece; s\u0103 nu plece nici de l\u00e2ng\u0103 Mine, nici de l\u00e2ng\u0103 voi. C\u00e2nd cineva pleac\u0103 de l\u00e2ng\u0103 Dumnezeu sau pleac\u0103 de l\u00e2ng\u0103 un om al lui Dumnezeu, ce se poate petrece! Dac\u0103 pleac\u0103 de l\u00e2ng\u0103 Dumnezeu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 omul vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een pustiu; c\u0103ci f\u0103r\u0103 Dumnezeu n-ai alternativ\u0103. Nu exist\u0103 alternativ\u0103 la Dumnezeu. Cineva a spus: \u201eSau Dumnezeu sau neantul\u201c. Dac\u0103 pleac\u0103 de l\u00e2ng\u0103 mine, cauza poate s\u0103 fie dubl\u0103: pleac\u0103 poate pentru c\u0103 eu nu-i dau p\u00e2ine. Dar, cum spune M\u00e2ntuitorul: \u201eCare este omul acela care, de-i va cere fiul lui p\u00e2ine, oare \u00eei va da piatr\u0103?\u201c. Poate c\u0103, totu\u015fi, eu \u00een loc de p\u00e2ine, \u00eei dau uneori piatr\u0103. Sau pleac\u0103 de l\u00e2ng\u0103 mine pentru c\u0103 \u00eel izgonesc prin cuvintele mele care cad asupra lui ca o ploaie de pietre. Sau sufletul lui, s\u0103rmanul, n-a ajuns \u00eenc\u0103 s\u0103 se cutremure de pustiul din el, \u015fi s\u0103 doreasc\u0103 fierbinte ca pustiul lui s\u0103 devin\u0103 gradin\u0103\u2026
\nAtunci, M\u00e2ntuitorul spune: \u201eS\u0103 nu plece. Da\u0163i-le voi s\u0103 m\u0103n\u00e2nce\u201c. \u00cei preg\u0103tea pe ucenici pentru misiune. Aceasta avea s\u0103 fie menirea lor: s\u0103 hr\u0103neasc\u0103; s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 cuv\u00e2ntul profetului Amos, de odinioar\u0103: \u201eVa veni vremea c\u00e2nd va fi foame \u00een lume. Dar nu numai foame de p\u00e2ine, ci \u015fi foame de cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu\u201c. Cuv\u00e2nt \u015fi p\u00e2ine. Nu trebuie s\u0103 le separ\u0103m niciodat\u0103. Cel pu\u0163in \u00een veacul de acum nu pot fi separate p\u00e2inea de cuv\u00e2nt \u015fi cuv\u00e2ntul de p\u00e2ine. De aceea M\u00e2ntuitorul a \u015fi instituit \u00cemp\u0103rt\u0103\u015fania: pentru c\u0103 \u00een El s\u0103 fie totodat\u0103 \u015fi cuv\u00e2ntul Lui (prin Evanghelie), \u015fi trupul Lui (p\u00e2inea). C\u0103ci El este P\u00e2inea care S-a pogor\u00e2t din cer. Cuv\u00e2nt \u015fi p\u00e2ine: Evanghelie \u015fi Imparasanie.
\n\u201eDa\u0163i-le voi…!\u201c, le spune M\u00e2ntuitorul. Dar, Doamne, \u201en-avem aici dec\u00e2t cinci p\u00e2ini \u015fi doi pe\u015fti\u015fori\u201c. De unde agonisiser\u0103? Nu erau de la ei, le primiser\u0103, cum ne \u00eencredin\u0163eaz\u0103 Sf\u00e2ntul Apostol \u015fi Evanghelist Ioan, de la un b\u0103ie\u0163el din cei care veniser\u0103 cu mul\u0163imea. C\u0103ci, a\u015fa cum citim mai departe, erau de fa\u0163\u0103 atunci cinci mii de b\u0103rba\u0163i, pe l\u00e2ng\u0103 femei \u015fi copii. C\u00e2t despre acel b\u0103ie\u0163el, m\u0103icu\u0163\u0103 lui avusese grij\u0103 \u015fi-i pusese \u00een traist\u0103 cinci p\u00e2ini\u015foare de orz. Mereu ne \u00eent\u00e2mpin\u0103 smerenia (p\u00e2ini\u015foare de orz). \u015ei unul din ucenici \u2013 Sf\u00e2ntul Andrei \u2013 a luat leg\u0103tura cu b\u0103ie\u0163elul \u015fi a m\u0103rturisit M\u00e2ntuitorului: \u201eIat\u0103, este un b\u0103ie\u0163el aici, care are cinci p\u00e2ini\u015foare de orz \u015fi doi pe\u015fti\u015fori\u201c. \u201eAduceti-Mi-le aici\u201c. \u015ei au adus la M\u00e2ntuitorul p\u00e2inile \u015fi pe\u015fti\u015forii.
\nPe\u015ftele are un \u00een\u0163eles deosebit \u00een Scriptur\u0103. De aceea, \u00een catacombe e \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat chipul M\u00e2ntuitorului, precum \u015fti\u0163i; \u015fi pentru faptul c\u0103 cele cinci litere ale cuv\u00e2ntului grecesc ihtis = peste (de aici \u015fi o \u015ftiin\u0163\u0103: ihtiologia) sunt ini\u0163ialele expresiei: Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, M\u00e2ntuitorul. Au adus a\u015fadar la M\u00e2ntuitorul p\u00e2inile \u015fi cei doi pe\u015fti\u015fori. \u015ei El a poruncit mul\u0163imilor s\u0103 \u015fad\u0103 pe iarb\u0103. Tot Sf\u00e2ntul Ioan ne spune c\u0103 i-a a\u015fezat \u00een cete de c\u00e2te cincizeci. \u015ei lu\u00e2nd cele cinci p\u00e2ini \u015fi cei doi pe\u015fti, \u015ei-a ridicat ochii spre cer, a binecuv\u00e2ntat \u015fi, fr\u00e2ng\u00e2nd, a dat ucenicilor, iar ucenicii, mul\u0163imilor.
\nAici se dezv\u0103luie o tain\u0103 negr\u0103it de ad\u00e2nc\u0103: \u00een ziua \u00cenvierii, M\u00e2ntuitorul, intr\u00e2nd la ucenici, le va spune, \u00eentre altele: \u201ePrecum M-a trimis pe Mine Tat\u0103l, \u015fi Eu v\u0103 trimit pe voi. \u015ei acestea zic\u00e2ndu-le, a suflat asupra lor \u015fi le-a zis: Lua\u0163i Duh Sf\u00e2nt! C\u0103rora ve\u0163i ierta p\u0103catele, li se vor ierta, c\u0103rora le ve\u0163i \u0163inea, \u0163inute le vor fi\u201c. Re\u0163inem cuv\u00e2ntul care mereu se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte sub alte chipuri \u00een Evanghelie. Acum M\u00e2ntuitorul prive\u015fte la cer, \u00ce\u015fi \u00een\u0103l\u0163\u0103 ochii \u015fi se roag\u0103; binecuv\u00e2nteaz\u0103, fr\u00e2nge \u015fi d\u0103 ucenicilor, iar ucenicii \u2013 mul\u0163imilor. La fel: \u201eCum m-a trimis pe Mine Tat\u0103l, Eu v\u0103 trimit pe voi\u201c. Anticipa Ziua \u00cenvierii. \u015ei ucenicii \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc; \u015fi, de atunci, ne\u00eencetat, urma\u015fii apostolilor au sarcina aceasta: ca, de la Hristos \u015fi de la Tat\u0103l \u2013 c\u0103tre Care El \u015ei-a \u00eendreptat privirea, inima, ad\u00e2ncul din El, \u015fi L-a invocat \u2013 s\u0103 primeasc\u0103 darul \u015fi s\u0103-l dea aproapelui. Cineva \u00eentreba: avea nevoie Iisus s\u0103 Se roage? Dar nu a\u015fa se pune \u00eentrebarea, pentru c\u0103 Iisus e ne\u00eencetat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu P\u0103rintele Ceresc; \u015fi ca s\u0103 ne arate nou\u0103, \u00een iconomia m\u00e2ntuirii, c\u0103 el e Mijlocitorul. Nimeni nu vine la Tat\u0103l dec\u00e2t prin El. \u015ei atunci, El Se \u00eendreapt\u0103 c\u0103tre Tat\u0103l, c\u0103ci toate, cum spun P\u0103rin\u0163ii, s-au f\u0103cut de Tat\u0103l prin Fiul \u00een Duhul Sf\u00e2nt. \u00cen acest moment se va s\u0103v\u00e2r\u015fi un act ziditor \u015fi m\u00e2ntuitor. Pentru c\u0103 cele cinci p\u00e2ini se \u00eenmul\u0163esc, se rezidesc ne\u00eencetat; a\u015fa cum \u00een fiecare an, din bobul de gr\u00e2u se rezide\u015fte spicul \u015fi se face holda.
\nA\u015fadar, acum, de la Tat\u0103l, prin Fiul, \u00een Duhul Sf\u00e2nt, p\u00e2inile cap\u0103t\u0103 o nou\u0103 via\u0163\u0103, un nou botez, dac\u0103 vre\u0163i; \u015fi trec \u00een m\u00e2inile ucenicilor parte cu parte, iar de la ei, la mul\u0163imi \u015fi se hr\u0103nesc mul\u0163imile. C\u00e2t am dori s\u0103 sim\u0163im taina aceasta, permanent s\u0103v\u00e2r\u015findu-se \u00een Biseric\u0103! Permanent s\u0103 sim\u0163im cum Hristos e \u00een fa\u0163a Tat\u0103lui, Se roag\u0103, invoc\u0103, apoi, El, pe altar, binecuv\u00e2nteaz\u0103, fr\u00e2nge, \u015fi preo\u0163ii \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc mul\u0163imile. \u015ei to\u0163i alc\u0103tuim una \u2013 Biserica, familia divin\u0103. Din acest bel\u015fug al \u00eennoirii zidirii, cu fiecare moment al \u00cemp\u0103rt\u0103\u015faniei se \u00eennoie\u015fte actul creator originar. E at\u00e2t de adev\u0103rat\u0103 m\u0103rturia Evangheliei: C\u0103 \u201etoate prin El \u2013 prin Dumnezeu-Cuvantul, Fiul lui Dumnezeu \u2013 s-au f\u0103cut. \u015ei f\u0103r\u0103 de El nimic nu s-a f\u0103cut din ce s-a f\u0103cut\u201c. Atunci, \u00een \u00cemp\u0103rt\u0103\u015fanie, hot\u0103r\u00e2t c\u0103 e El, c\u0103ci prin El s-au f\u0103cut toate. \u015ei de la El vine trezirea sufletului nostru, ca un act dumnezeiesc de zidire, de \u00eennoire, de na\u015ftere din nou a p\u00e2inii \u015fi vinului \u00een Trup \u015fi S\u00e2nge dumnezeiesc.
\n\u015ei c\u00e2t bel\u015fug, Doamne, ai adus \u00een locul acesta pustiu, c\u0103ci, iat\u0103, au r\u0103mas dou\u0103sprezece co\u015furi, pe care le-au str\u00e2ns ucenicii. Astfel e bel\u015fugul harului dumnezeiesc \u2013 nesf\u00e2r\u015fit; nesf\u00e2r\u015fire din nesf\u00e2r\u015firea lui Dumnezeu. Re\u0163ine\u0163i \u015fi reg\u00e2ndi\u0163i acel moment. S\u0103 ne sim\u0163im acum, aici, \u00een fa\u0163a lui Hristos. A\u015fadar ne-am hr\u0103nit. Ce a urmat, ce urmeaz\u0103? Urmeaz\u0103 alte taine tot at\u00e2t de ad\u00e2nci, dac\u0103 nu \u015fi mai ad\u00e2nci. Anume: \u00een jur e pustiu; dar \u00een acel pustiu e o oaz\u0103 de paradis, \u00een care Hristos \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte mul\u0163imile; transform\u0103 pustiul \u00een gr\u0103din\u0103 a Edenului. \u015ei mul\u0163imile, cum ne \u00eencredin\u0163eaz\u0103 iar Sf\u00e2ntul Ioan, s-au g\u00e2ndit atunci s\u0103-L proclame pe M\u00e2ntuitorul, \u00eemp\u0103rat. \u00ce\u015fi ziceau: cine vorbe\u015fte mai dumnezeie\u015fte dec\u00e2t El? Cine ne vindec\u0103 bolile? Cine ne hr\u0103ne\u015fte trupurile? El e vrednic s\u0103 fie regele nostru. S\u0103-l proclam\u0103m! M\u00e2ntuitorul \u00eens\u0103 n-a venit s\u0103 seduc\u0103; n-a venit doar s\u0103 satisfac\u0103 sentimente \u015fi dorin\u0163e de\u015farte, ori s\u0103 flateze setea de miracol a lumii.
\nCum vom vedea, \u00een seara aceea, dup\u0103 ce S-a retras, s-a petrecut umblarea pe mare. Prin urmare, a doua zi, seara, mul\u0163imile nev\u0103z\u00e2ndu-L pe M\u00e2ntuitorul cu ele, au luat cum au putut, cor\u0103bii, b\u0103rci, \u015fi s-au \u00eentors \u00een Capernaum. L-au c\u0103utat pe M\u00e2ntuitorul: unde e\u015fti? \u201eM\u0103 c\u0103uta\u0163i nu pentru c\u0103 a\u0163i v\u0103zut semn, ci pentru c\u0103 a\u0163i m\u00e2ncat p\u00e2inile \u015fi v-a\u0163i s\u0103turat\u201c. Semn \u015fi p\u00e2ine. Semn, mai bine zis dec\u00e2t minune. Minunea te arunca \u00een uimire, \u00een miracol, \u00een ceva neobi\u015fnuit, care uneori te tulbura; \u00een care nu \u015ftii s\u0103 deslu\u015fe\u015fti. \u015ei demonul e \u00een stare de asemenea fapte. Semnul dumnezeiesc e altceva: \u00ee\u0163i transmite un mesaj dumnezeiesc. Or: a\u0163i dorit p\u00e2ine, s\u0103 v\u0103 satura\u0163i; dori\u0163i s\u0103 v\u0103 vindec bolnavii; s\u0103 v\u0103 spun cuv\u00e2nt care s\u0103 v\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie. Dar prin semn ce \u00een\u0163elege\u0163i? S\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i ceea ce vreau s\u0103 v\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 \u015fi cum vreau s\u0103 v\u0103 \u00eenalt la chemarea voastr\u0103 de chip al lui Dumnezeu, de asem\u0103nare a lui Dumnezeu, de fii ai lui Dumnezeu!
\nMul\u0163imea at\u00e2t \u00een\u0163elegea atunci, \u00een acea sear\u0103; \u015fi s\u0103-L proclame pe M\u00e2ntuitorul \u00eemp\u0103rat. Adeseori \u015fi noi suntem asemenea mul\u0163imii: ne dorim s\u0103 avem pe cineva care s\u0103 ne tuteleze, s\u0103 ne dea de toate: \u015fi cuv\u00e2nt, \u015fi vindecare, \u015fi s\u0103n\u0103tate, de toate. Iar dac\u0103 nu ne d\u0103, s\u0103 protest\u0103m. Dar ce se petrece? Mie mi se pare de o ad\u00e2ncime negr\u0103it\u0103 ceea ce face M\u00e2ntuitorul atunci. A\u015fadar simte c\u0103 ei vor s\u0103-L proclame \u00eemp\u0103rat, iar El s\u0103 le dea de toate, urm\u00e2nd ca ei s\u0103 fie, dac\u0103 s-ar putea, \u00eentr-un fel de azil universal. M\u00e2ntuitorul \u00eens\u0103 vrea altceva. Sf\u00e2ntul Pavel nume\u015fte aceast\u0103 lume o aren\u0103 de lupt\u0103: \u201eM\u0103 lupt nu ca \u015fi cum a\u015f arunca cu pumnul \u00een v\u0103zduh\u201c, adic\u0103 \u00een gol, \u00een pustiu. Nu exist\u0103 pustiu \u00eenaintea lui Dumnezeu, ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pustiu. Exist\u0103 pustiu ca noi s\u0103-l transform\u0103m \u00een gr\u0103din\u0103.
\n\u015ei atunci, M\u00e2ntuitorul porunce\u015fte mai \u00eent\u00e2i ucenicilor s\u0103 plece. Ucenicii merg la malul m\u0103rii, se suie \u00een corabie \u015fi pleac\u0103 pe mare; \u015fi cum? \u2013 s\u0103 \u00eenfrunte marea. Pentru c\u0103 \u00een noaptea aceea va fi furtun\u0103; iar Dumnezeu (M\u00e2ntuitorul) \u00eei trimite s\u0103 \u00eenfrunte furtuna. Iar, pe m\u0103sur\u0103 ce umbrele \u00eenser\u0103rii \u00cel fac mai pu\u0163in vizibil \u2013 trupe\u015fte \u2013 pe M\u00e2ntuitorul, El se retrage, se urc\u0103 pe muntele din preajm\u0103 \u015fi se roag\u0103. \u015ei eu cred c\u0103 ne\u00eencetat M\u00e2ntuitorul e \u00een stare de rug\u0103ciune, de mijlocire \u00eentre noi \u015fi Tat\u0103l. Evanghelia spune c\u0103 la \u00eenceput era Cuv\u00e2ntul \u015fi Cuv\u00e2ntul era la Dumnezeu \u2013 fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 (\u00een grece\u015fte: pro ston Theon ).
\nDeci M\u00e2ntuitorul, \u00een munte, se roag\u0103, retras. Jos, la poalele muntelui \u2013 mul\u0163imile; pe mare \u2013 ucenicii. Nu sim\u0163i, parc\u0103, aici, o stare de retragere tainic\u0103 a lui Dumnezeu, a lui Hristos? \u00cen fa\u0163a Tat\u0103lui, dar \u00een rug\u0103ciune pentru noi. Iar noi, mul\u0163imile, aici; ucenicii, deodat\u0103, \u00een plin\u0103 furtuna, printre valuri care sunt gata-gata s\u0103 \u00eenece s\u0103rmana corabie. Ce taina se dezv\u0103luie aici! Nu sim\u0163im noi \u2013 \u00een via\u0163a particular\u0103, dar \u015fi \u00een via\u0163a comunitar\u0103, \u00een ziua de azi, a neamului nostru, a valurilor ce ne b\u00e2ntuie, a \u00eencerc\u0103rilor la care suntem supu\u015fi \u2013 c\u0103, parc\u0103, undeva, Dumnezeu se retrage?
\nNu-I mai sim\u0163i, parc\u0103, prezenta, dar sim\u0163i ceva tot at\u00e2t de ad\u00e2nc \u015fi mai sf\u00e2\u015fietor, anume: prezenta absen\u0163ei. Pentru c\u0103 \u015ftii c\u0103 El exist\u0103. Nu e lucru mai dureros dec\u00e2t s\u0103 \u00eenduri \u015fi s\u0103 sim\u0163i c\u0103 \u00eenduri, s\u0103 ai con\u015ftiin\u0163a c\u0103 \u00eenduri prezen\u0163a absen\u0163ei Lui; pe care \u015fi mul\u0163imile, \u015fi ucenicii o sim\u0163eau adeseori.
\nS\u0103 medit\u0103m \u00eempreun\u0103: pentru omul credincios marea problem\u0103, iubi\u0163ilor, nu este \u2013 mai ales pentru noi, r\u0103s\u0103ritenii \u2013 existen\u0163a lui Dumnezeu. Pentru c\u0103 numai cel nebun, s\u0103rmanul, poate s\u0103 t\u0103g\u0103duiasc\u0103 existen\u0163a lui Dumnezeu, eviden\u0163a eviden\u0163elor. Cu lacrimi o spun, pentru c\u0103 trebuie s\u0103-l pl\u00e2ng pe nebun. Dar \u00een Apus se pune problema aceasta, din nefericire. Dar ce vreau s\u0103 spun acum? Problema pentru credincios nu este aceasta. Dumnezeu exist\u0103 indiferent dac\u0103 eu \u00cei dau sau nu \u201ecertificat de existen\u0163\u0103\u201c (\u00een cursul de Teologie Fundamental\u0103, pe care \u00eel predau, nici nu mai pun problema argumentelor ra\u0163ionale pentru existen\u0163a lui Dumnezeu). Toat\u0103 f\u0103ptura \u00cel m\u0103rturise\u015fte pe Dumnezeu. Deci, la noi, nu aceast\u0103 problem\u0103 se pune; Dumnezeu exist\u0103. Cealalt\u0103 problem\u0103 este de cea mai mare ad\u00e2ncime pentru noi: a rela\u0163iei mele cu Dumnezeu. Aceasta e adev\u0103rata problem\u0103: cum stau eu \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu; cum \u00cel simt eu pe Dumnezeu.
\n\u00cen seara aceea M\u00e2ntuitorul S-a retras. Avem aici dialectica leg\u0103turii cu Dumnezeu, dialectica harului lui Dumnezeu. Totul e cum stau eu \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu, nu cum st\u0103 Dumnezeu fa\u0163\u0103 de mine. S\u0103 re\u0163inem aceast\u0103 idee: Dumnezeu exist\u0103, dar cum stau eu \u00een fa\u0163a Lui? Eu pot fi deschis sau \u00eenchis \u00een fa\u0163a Lui; libertatea mea, libertatea pe care mi-a dat-o Dumnezeu, uneori se retrage. Or, ce fac eu atunci, \u00een \u00eencerc\u0103rile, \u00een durerile mele?
\nViktor Frankl distinge trei dimensiuni de manifestare a omului: homo faber (omul lucr\u0103tor, care realizeaz\u0103 valori \u015fi \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte \u00een ele un sens al vie\u0163ii); homo amans (omul iubitor, care \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte \u00eemplinirea \u00een iubire; \u00een iubirea obi\u015fnuit\u0103, fa\u0163\u0103 de semeni. Iar cineva spune at\u00e2t de ad\u00e2nc: eu \u00eemi verific iubirea, fundamental, prin leg\u0103tura cu Dumnezeu, \u00een raport cu \u00eemplinirea poruncilor Lui. Din acea m\u0103sur\u0103 trebuie s\u0103 \u015ftiu c\u0103 iubesc cu adev\u0103rat: dac\u0103 \u00eemplinesc poruncile Lui; atunci El vine \u015fi mi se arat\u0103. Cum a spus M\u00e2ntuitorul: \u201eDe m\u0103 iubi\u0163i, p\u0103zi\u0163i poruncile Mele; cel ce iube\u015fte poruncile Mele, iubit va fi de Tat\u0103l Meu, la El vom veni, loca\u015f la D\u00e2nsul vom face\u201c); \u015fi homo patiens (omul suferin\u0163ei). Frankl sus\u0163in\u0103 c\u0103, \u00een suferin\u0163a mai degrab\u0103, se descoper\u0103 cel mai ad\u00e2nc sens al existen\u0163ei. Dac\u0103 \u00een celelalte dou\u0103 situa\u0163ii existen\u0163iale \u2013 a presta\u0163iei creatoare (spirituale \u015fi materiale) \u015fi a iubirii \u2013 \u00ee\u0163i po\u0163i g\u0103si \u00eemplinirea prin ele, dar \u00een lumea aceasta, singur\u0103 suferin\u0163a te \u00een\u0103l\u0163a mai presus de lume. \u00cen suferin\u0163\u0103 vezi cum se destram\u0103 totul \u00een jurul t\u0103u. \u015ei depinde de tine s\u0103 descoperi sensul \u2013 care exist\u0103! \u2013 \u015fi s\u0103 suspini \u00een aceast\u0103 durere a prezen\u0163ei absen\u0163ei, \u00een ad\u00e2ncul t\u0103u, \u015fi s\u0103-l cau\u0163i. Dumnezeu se cere c\u0103utat; sensul se cere c\u0103utat. Sensul nu-l produc eu, spune Frankl; ceea ce produc eu e ceva subiectiv sau un non-sens. Sensul este unic. \u015ei numai suferin\u0163a m\u0103 \u00eenalt\u0103, m\u0103 ridic\u0103 din platitudinea lumii. Pentru c\u0103 \u00een suferin\u0163a v\u0103d cum se pr\u0103bu\u015fe\u015fte totul \u00een jurul meu; \u00een lipsuri, \u00een necazuri, \u00eentr-o boal\u0103 \u00een care f\u0103ptura mea e sf\u00e2\u015fiat\u0103, a\u015fa cum spune un mitropolit: numai \u00een boal\u0103 eu simt c\u0103 una e sufletul \u015fi alta e trupul, \u015fi atunci eu strig.
\nDe aceea Dumnezeu lasa uneori loc unui fel de absent\u0103, \u00een care eu trebuie s\u0103 simt \u015fi s\u0103 v\u0103d prezen\u0163a Lui. Iar prezen\u0163a Lui s\u0103 o resimt c\u0103 o na\u015ftere a mea.
\nDeci Dumnezeu ne-a dat p\u00e2inea, vindecarea de boli, cuv\u00e2ntul, totul. Dar, deodat\u0103, Se retrage; pentru c\u0103, repet, Dumnezeu nu vrea s\u0103 fac\u0103 din lumea noastr\u0103 un azil de neputincio\u015fi; ci o aren\u0103 de osteneal\u0103, de nevoin\u0163\u0103.
\nNoi tr\u0103im ast\u0103zi asemenea \u00eencerc\u0103ri. Simt \u00eens\u0103 c\u0103 se na\u015fte o lume nou\u0103. Suntem la sf\u00e2r\u015fit de lume \u015fi \u00eenceput de lume. Or, noi \u00eenv\u0103\u0163\u0103m, din chiar \u00eencerc\u0103rile care ne sunt date ast\u0103zi, cum se na\u015fte aceast\u0103 lume.
\nCineva observ\u0103: ne-am ocupat foarte mult de moarte. Cine \u00eens\u0103 este preocupat de na\u015ftere? Nu numai de na\u015fterea trupeasc\u0103, evident. Mai mult: dac\u0103 la moartea noastr\u0103 \u00eencercam fel de fel de mijloace pentru a o \u00eendep\u0103rta, sau pentru a o face benefic\u0103 (vezi Doamne, euthanasia), atentatele la via\u0163\u0103 \u00eens\u0103\u015fi se \u00eenmul\u0163esc. E o tragedie aceasta, de propor\u0163ii f\u0103r\u0103 precedent. \u015ei p\u0103rintele Ioanichie B\u0103lan avea dreptate c\u00e2nd semnala c\u0103 \u00eentr-o maternitate, la o sut\u0103 de sarcini, abia trei-patru dac\u0103 vin pe lume, restul sunt ucise. Sim\u0163im oare? Cu noi se na\u015fte ast\u0103zi o lume nou\u0103! Nu numai \u00een \u0163ara noastr\u0103. Se na\u015fte \u00een lume un nou eon, o nou\u0103 perioad\u0103 \u00een istorie, cu noi. Dac\u0103 na\u015fterea fireasc\u0103 se face f\u0103r\u0103 noi (cum scria Heidegger: \u201eSuntem arunca\u0163i \u00een lume f\u0103r\u0103 s\u0103 fim \u00eentreba\u0163i\u201c), na\u015fterea duhovniceasc\u0103 o primim la botez; \u015fi aceast\u0103 na\u015ftere nu se face f\u0103r\u0103 noi, ci cu noi. \u015ei \u00een m\u0103sura \u00een care suntem con\u015ftien\u0163i de aceast\u0103 na\u015ftere din nou a lumii de ast\u0103zi, \u00een acea m\u0103sur\u0103 particip\u0103m la propria noastr\u0103 na\u015ftere \u015fi cre\u015ftere.
\nAceasta vrea Dumnezeu de la noi: s\u0103 \u00eenfrunt\u0103m \u00eencerc\u0103rile, greut\u0103\u0163ile; s\u0103 socotim acest timp, de lucru, \u00een care Dumnezeu ne cheam\u0103, a\u015fa cum a chemat atunci mul\u0163imile, s\u0103 nu le dea totul de-a gata; a\u015fa cum a chemat pe ucenici, c\u0103 ei s\u0103 \u00eenfrunte valurile; s\u0103 sporeasc\u0103 \u00een fiecare dintre noi con\u015ftiin\u0163a particip\u0103rii la na\u015fterea noastr\u0103 din nou; a lumii de aici \u015fi a lumii \u00eentregi.
\nPretutindeni \u00een Europa \u015fi \u00een lume e aceasta mare trecere pascal\u0103 c\u0103tre o arvun\u0103 a \u00eenvierii, a veacului viitor. O simt \u015fi o tr\u0103iesc cu toate fibrele fiin\u0163ei mele. Dar \u00een care noi to\u0163i suntem chema\u0163i. Dar \u00een fa\u0163a greut\u0103\u0163ilor, la marile noastre \u00eencerc\u0103ri, \u00een orice stare a valurilor ar fi corabia noastr\u0103, nimeni s\u0103 nu cad\u0103 \u00een dezn\u0103dejde. Dumnezeu ne cheam\u0103 c\u0103, \u015fi \u00een momentele \u00een care sim\u0163im c\u0103 cerul e de aram\u0103 \u015fi nu ne r\u0103spunde, s\u0103 sim\u0163im c\u0103 e timpul s\u0103 se trezeasc\u0103 \u00een noi chipul Lui dumnezeiesc, asem\u0103narea cu El; nevoin\u0163a noastr\u0103, credin\u0163a noastr\u0103, n\u0103dejdea noastr\u0103, iubirea noastr\u0103, p\u0103zirea poruncilor Lui, cu con\u015ftiin\u0163a c\u0103 El Se roag\u0103. Nu uita\u0163i, c\u00e2nd corabia e gata s\u0103 se \u00eenece (a\u015fa li se p\u0103rea ucenicilor), El apare pe valuri \u015fi roste\u015fte: \u201eEu sunt, nu v\u0103 teme\u0163i\u201c. Eu exist! Eu sunt cu voi! \u015ei \u00eempreun\u0103 biruim \u015fi ne na\u015ftem din nou.
\nAcesta e mesajul Evangheliei de ast\u0103zi. Iisus vegheaz\u0103, dar vrea s\u0103 vad\u0103 c\u0103 noi ostenim pentru salvarea noastr\u0103. C\u0103 noi, mai ales, \u015ftim c\u0103 El, Iisus, Fiul lui Dumnezeu, El care a hr\u0103nit mul\u0163imile (\u015fi poate c\u0103 o parte din aceste mul\u0163imi, \u00eempreun\u0103 cu fariseii, L-au pus pe cruce) e trimisul P\u0103rintelui Ceresc. \u015ei, ca Fiu al P\u0103rintelui Ceresc, ne \u015ftie pe noi to\u0163i, \u00eenr\u0103d\u0103cina\u0163i \u00een aceea\u015fi ob\u00e2r\u015fie, a Lui, ca fra\u0163i ai Lui. El sufer\u0103 \u00eempreun\u0103 cu noi \u015fi noi suferim \u00eempreun\u0103 cu El \u015fi biruim \u00eempreun\u0103 cu El, \u015ftiind c\u0103 pe El, Fiul lui Dumnezeu, L-a trimis Tat\u0103l, pentru noi oamenii \u015fi pentru a noastr\u0103 m\u00e2ntuire. S\u0103 ne hr\u0103neasc\u0103, dar s\u0103 ne \u015fi creasc\u0103 pe noi, prin suferin\u0163\u0103, prin \u00eencerc\u0103ri \u015fi prin iubire \u015fi, mai mult, prin nevoin\u0163a s\u0103 biruim. Cum a spus El: \u201e\u00cen lume \u00eencerc\u0103ri ve\u0163i avea; dar \u00eendr\u0103zni\u0163i! Eu am biruit lumea\u201c. Cu El biruim orice \u00eencercare, orice lips\u0103, orice nevoie, \u015ftiind c\u0103 atunci c\u00e2nd e nevoie, El intervine.
\n\u015ei roste\u015fte: \u201eEu sunt cu voi \u015fi nimeni \u00eempotriva voastr\u0103\u201c. Amin!<\/p>\n
P\u0103rintele Constantin Galeriu<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Binecuv\u00e2nta\u0163i \u015fi dreptm\u0103ritori cre\u015ftini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru Iisus Hristos, Deschidem dumnezeiasca Evanghelie (Mt. 14, 14-22) \u015fi ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim din ea, rug\u00e2nd pe bunul Dumnezeu s\u0103 sim\u0163im \u015fi ast\u0103zi cuv\u00e2ntul dumnezeiesc, asemenea unei \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fanii. De aceea a \u015fi zis M\u00e2ntuitorul: \u201eNu numai cu p\u00e2ine va tr\u0103i omul, ci cu tot cuv\u00e2ntul care iese <\/p>\n