{"id":18030,"date":"2016-08-20T07:06:26","date_gmt":"2016-08-20T10:06:26","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=18030"},"modified":"2016-08-20T14:38:23","modified_gmt":"2016-08-20T17:38:23","slug":"duminica-a-noua-dupa-rusalii-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/duminica-a-noua-dupa-rusalii-2\/","title":{"rendered":"Duminica a noua dup\u0103 Rusalii"},"content":{"rendered":"

Umblarea pe mare – Potolirea furtunii,\u00a0 Pr. Prof. Dumitru St\u0103niloae<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\"mersul<\/a>Credin\u0163a e primul pas \u00een via\u0163a duhovniceasc\u0103. \u201eCredin\u0163a e prin fire \u00eenceputul virtu\u0163ilor.\u201c Astfel, \u201ebinele, fiind sf\u00e2r\u015fitul virtu\u0163ilor, e concentrat \u00eenl\u0103untrul credin\u0163ei\u201c. Credin\u0163a este binele concentrat, iar binele e credin\u0163a actualizat\u0103.[1]<\/a><\/p>\n

De fapt nu se poate porni sistematic la nici o ac\u0163iune \u00eempotriva patimilor \u015fi nu se poate pune \u00eenceputul nici unei virtu\u0163i dac\u0103 nu e prezent\u0103 credin\u0163a ca imbold. \u00cenfr\u00e2narea, ca efort statornic, are nevoie de o legitimare prin credin\u0163\u0103, iar frica de Dumnezeu presupune credin\u0163a \u00een Dumnezeu. E drept c\u0103 \u00eenfr\u00e2narea \u015fi peste tot via\u0163a virtuoas\u0103 \u00eent\u0103resc la r\u00e2ndul lor credin\u0163a, dar primul motor al acestora este totu\u015fi credin\u0163a. Mai \u00eenainte de orice virtute, de orice efort uman, a trebuit \u00eentr-un fel oarecare s\u0103 c\u0103p\u0103t\u0103m \u00een noi credin\u0163a, \u00eentruc\u00e2t credin\u0163a o avem prin harul dumnezeiesc, a trebuit ca harul s\u0103 premearg\u0103 oric\u0103rui bine la care pornim. Astfel, \u00eenceputul bun e pus de Dumnezeu prin Botez. Toat\u0103 via\u0163a virtuoas\u0103 a noastr\u0103 nu e dec\u00e2t o desf\u0103\u015furare a acestui \u00eenceput pus de Dumnezeu. Desigur, nu e vorba de o desf\u0103\u015furare automat\u0103, f\u0103r\u0103 noi, ci de o desf\u0103\u015furare voit\u0103 \u015fi ajutat\u0103 de noi, prin toat\u0103 \u00eencordarea noastr\u0103.<\/p>\n

Deci, mai \u00eenainte de orice virtute, trebuie s\u0103 avem credin\u0163a dob\u00e2ndit\u0103 sau \u00eent\u0103rit\u0103 la Botez. Dar eficacitatea ei depinde de colaborarea noastr\u0103, ca s\u0103 \u00eenaint\u0103m pe drumul virtu\u0163ilor spre des\u0103v\u00e2r\u015fire. Astfel \u015fi credin\u0163a e o virtute, e un bine, dar se arat\u0103 ca bine prin conlucrarea noastr\u0103. Aceast\u0103 conlucrare const\u0103 la \u00eenceput din simpla voin\u0163\u0103 de a crede, \u015fi nu din voin\u0163a de a face ceva. De altfel, \u00een mod inevitabil, prima \u00eencordare a voin\u0163ei noastre \u00een vederea binelui nu poate avea dec\u00e2t acest obiect: a crede. Chiar din partea noastr\u0103 nu se poate \u00eencepe de altundeva, \u00een nici o schimbare \u00een bine a vie\u0163ii noastre, dec\u00e2t de la a crede. Iar cine vrea s\u0103 cread\u0103 ajunge de poate s\u0103 cread\u0103. Nu exist\u0103 om care, vr\u00e2nd cu st\u0103ruin\u0163\u0103 s\u0103 cread\u0103, s\u0103 nu fi ajuns la putin\u0163a de a crede. Dar faptul c\u0103 vr\u00e2nd cineva s\u0103 cread\u0103 ajunge de poate crede se datore\u015fte prezen\u0163ei unui har prealabil \u00een noi. C\u0103ci, prin simpla voin\u0163\u0103 a sa, omul n-ar ajunge niciodat\u0103 s\u0103 cread\u0103. Empiric, el tinde s\u0103-\u015fi \u00eenchipuie c\u0103 totul at\u00e2rn\u0103 numai de voin\u0163a lui, pentru ca s\u0103 se accentueze necesitatea contribu\u0163iei lui. Dar pe plan transempiric e prezent ca ajutor harul. Chiar faptul c\u0103 poate s\u0103 vrea s\u0103 cread\u0103 e un dar al credin\u0163ei, care \u00eens\u0103 nu-l sile\u015fte s\u0103 vrea numaidec\u00e2t s\u0103 cread\u0103. Iar din momentul \u00een care, vr\u00e2nd cineva s\u0103 cread\u0103, a ajuns s\u0103 cread\u0103 de fapt, harul ascuns \u00een el de la Botez, sau credin\u0163a ca virtualitate, s-a trezit la actualitate prin faptul c\u0103 omul \u015fi-a dat contribu\u0163ia lui.<\/p>\n

Deci, \u00eenainte de a porni pe drumul purific\u0103rii, e necesar ca omul s\u0103-\u015fi \u00eent\u0103reasc\u0103 credin\u0163a primit\u0103 la Botez, prin voin\u0163\u0103.[2]<\/a> Credin\u0163a \u00eens\u0103, fiind o raportare a mea la Dumnezeu, nu se poate \u00eent\u0103ri dec\u00e2t \u00eencep\u00e2nd s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc mai des la El, nu \u00een mod teoretic, ca la o tem\u0103 de reflec\u0163ie filosofic\u0103, ci ca la Cel de care eu depind \u00een toate ale mele \u015fi Care m\u0103 poate ajuta \u00een insuficien\u0163ele mele. Dar g\u00e2ndul la Dumnezeu se concretizeaz\u0103, sau se \u00eentre\u0163ine, prin c\u00e2te o scurt\u0103 \u015fi deas\u0103 pomenire a Lui, f\u0103cut\u0103 cu evlavie, cu sentimentul c\u0103 depindem de El. C\u00e2te un asemenea cuv\u00e2nt ne concentreaz\u0103 g\u00e2ndurile spre Dumnezeu sau spre Iisus Hristos, spre ce a f\u0103cut El pentru noi, ca baz\u0103 pentru \u00eencrederea c\u0103 ne va ajuta \u015fi acum.<\/p>\n

Iat\u0103 de ce consider\u0103m c\u0103 Centuria lui Calist \u015fi Ignatie a procedat foarte just a\u015fez\u00e2nd la \u00eenceputul \u00eentregului urcu\u015f duhovnicesc credin\u0163a ca dar al harului \u015fi pomenirea numelui lui Iisus Hristos. \u201e\u00cenceputul oric\u0103rei lucr\u0103ri pl\u0103cute lui Dumnezeu este chemarea cu credin\u0163\u0103 a numelui Domnului nostru Iisus Hristos, odat\u0103 ce El \u00eensu\u015fi a spus: \u201eF\u0103r\u0103 de Mine nu pute\u0163i face nimic\u201c (In. 14, 9). De aceea, to\u0163i marii dasc\u0103li ai ascezei au \u00eenv\u0103\u0163at c\u0103, \u00eenainte de orice alt\u0103 lucrare \u015fi preocupare bun\u0103, to\u0163i, \u015fi mai ales cei ce voiesc s\u0103 intre \u00een stadiul lini\u015ftei \u00eendumnezeitoare \u015fi s\u0103 se consacre lui Dumnezeu, trebuie s\u0103 se roage \u00een Domnul \u015fi s\u0103 cear\u0103 de la El mila, f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eendoiasc\u0103; \u201eiar preasf\u00e2ntul \u015fi preadulcele Lui nume s\u0103-l aib\u0103 ca obiect nelipsit de lucru \u015fi de medita\u0163ie \u015fi s\u0103-l poarte ne\u00eencetat \u015fi \u00een inim\u0103, \u015fi \u00een minte, \u015fi pe buze, \u015fi \u00een el, \u015fi cu el s\u0103 respire, s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, s\u0103 doarm\u0103, s\u0103 vegheze, s\u0103 se mi\u015fte, s\u0103 m\u0103n\u00e2nce\u201c.[3]<\/a><\/p>\n

Desigur, nu dintr-odat\u0103 se poate ajunge la o asemenea pomenire continu\u0103 a lui Dumnezeu \u015fi \u00een special a numelui lui Iisus. Nici nu e bine s\u0103 se ajung\u0103 prea repede, c\u0103ci s-ar s\u0103v\u00e2r\u015fi atunci prea automat aceast\u0103 pomenire. Ci e bine ca aceast\u0103 pomenire a lui Iisus s\u0103 se \u00eendeseasc\u0103 treptat, pe m\u0103sura obi\u015fnuirii sufletului cu concentrarea \u00een g\u00e2ndul la Dumnezeu, cu cre\u015fterea lui \u00een credin\u0163\u0103 \u015fi \u00een dragoste de Dumnezeu. Dar e bine ca, chiar de la \u00eenceput, s\u0103 se fac\u0103 mai des pomenirea lui Dumnezeu, printr-un nume oarecare (\u201eDoamne\u201c, \u201eIisuse\u201c), sau chiar \u015fi numai printr-o concentrare a g\u00e2ndului la un astfel de nume, \u00eentr-un moment de str\u00e2mtorare, sau de odihn\u0103, pe drum sau la lucru.<\/p>\n

Necesitatea credin\u0163ei ca prim\u0103 treapt\u0103 a urcu\u015fului duhovnicesc rezult\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi din felul patimilor de a se st\u00e2rni. Am v\u0103zut c\u0103 momentul decisiv \u00een st\u00e2rnirea patimilor este alunecarea ra\u0163iunii din pozi\u0163ia ei fireasc\u0103, atras\u0103 de apari\u0163ia unei pofte trezite \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103. \u00cen acel moment, pofta, sau afectul nevinovat, cap\u0103t\u0103 putere \u015fi devine condamnabil\u0103. P\u0103catul \u00eencepe de fiecare dat\u0103 printr-o c\u0103dere a ra\u0163iunii, printr-o c\u0103dere din adev\u0103r, prin lunecarea ei pe un drum r\u0103t\u0103cit[4]<\/a> \u015fi printr-o uitare a rostului ei.[5]<\/a> Deci, aici trebuie adus\u0103 prima \u00eent\u0103rire, la primul post pe care-l cucere\u015fte inamicul. Trebuie \u00eent\u0103rit\u0103 adic\u0103 ra\u0163iunea, ca s\u0103 reziste. Aceast\u0103 \u00eent\u0103rire se face prin credin\u0163\u0103. Credin\u0163a statornice\u015fte ra\u0163iunea \u00eentr-o atitudine intelectual\u0103,[6]<\/a> \u00eentr-o concep\u0163ie de via\u0163\u0103. Desigur, credin\u0163a nu e, cel pu\u0163in la \u00eenceput, o eviden\u0163\u0103 intelectual\u0103 care convinge ra\u0163iunea printr-o stringen\u0163\u0103 de ordin exclusiv gnoseologic. Ea se \u00eensu\u015fe\u015fte \u00een mare parte \u015fi prin voin\u0163\u0103, \u015fi ca atare este o virtute. Ea are un dublu aspect: intelectual \u015fi voluntar.<\/p>\n

Pe de o parte, e o concep\u0163ie, un punct de vedere, pe de alta, e un act de voin\u0163\u0103. E o sintez\u0103 intelectual-voli\u0163ional\u0103. Dar nici alunecarea ra\u0163iunii nu e un act pur intelectual, ci \u015fi unul voluntar. Nici ra\u0163iunea nu s-a dat de partea poftei pentru c\u0103 s-a convins prin temeiuri pur intelectuale de adev\u0103rul reprezentat de ea, ci a f\u0103cut aceasta dintr-o sl\u0103bire a voin\u0163ei, pref\u0103c\u00e2ndu-se mai mult c\u0103 e convins\u0103 pe cale intelectual\u0103 dec\u00e2t fiind cu adev\u0103rat convins\u0103. Prin urmare, \u015fi \u00een readucerea ra\u0163iunii la fermitatea de la \u00eenceput nu e necesar, sau cel pu\u0163in nu e \u00eendestul\u0103tor, un act pur intelectual, care s\u0103 o conving\u0103 simplu de gre\u015feala ei de judecat\u0103, ci \u015fi de un ajutor moral. Precum ra\u0163iunea a c\u0103zut pentru c\u0103 a voit s\u0103 cad\u0103, a\u015fa se fixeaz\u0103 acum prin credin\u0163\u0103, pentru c\u0103 vrea s\u0103 se fixeze. C\u0103derea e un act intelectual-voluntar; remedierea ei tot prin asemenea acte trebuie s\u0103 se fac\u0103. Desigur, accentu\u00e2nd voin\u0163a \u00een actul credin\u0163ei, nu voim s\u0103 spunem c\u0103 credin\u0163a nu cuprinde \u015fi o anumit\u0103 eviden\u0163\u0103. Ea nu e o atitudine intelectual\u0103 \u00een func\u0163ie exclusiv de voin\u0163\u0103. Un teolog catolic spune: \u201e\u00cen lumina credin\u0163ei, acelea\u015fi nume divine pe care le pronun\u0163\u0103 filosoful primesc dimensiuni neb\u0103nuite; ele sunt aprofundate \u00een con\u0163inutul lor, semnifica\u0163ia lor devine analog\u0103 unei noi puteri\u201c.[7]<\/a> Conceptele referitoare la Dumnezeu, pe care le are ra\u0163iunea natural\u0103, cap\u0103t\u0103 prin credin\u0163\u0103 o str\u0103lucire nou\u0103, necunoscut\u0103 metafizicii \u015fi omului natural, ele seam\u0103n\u0103 cu ni\u015fte perle puse \u00een lumina soarelui.[8]<\/a> A\u015fadar, credin\u0163a revars\u0103 o nou\u0103 eviden\u0163\u0103 peste anumite adev\u0103ruri ra\u0163ionale referitoare la Dumnezeu. Este o eviden\u0163\u0103 care spore\u015fte treptat, \u00eenc\u00e2t, cu vremea, credin\u0163a devine o vedere. Dar chiar de la \u00eenceput ea aduce un plus de eviden\u0163\u0103 unor adev\u0103ruri ce le avea ra\u0163iunea, iar aceasta \u00eenseamn\u0103 totodat\u0103 o fixare a ra\u0163iunii \u00een anumite certitudini.[9]<\/a> Catolicismul consider\u0103 c\u0103 ra\u0163iunea are certitudinea unor adev\u0103ruri divine chiar \u00eenainte de credin\u0163\u0103. Ortodoxia e mai pu\u0163in optimist\u0103 \u00een aceasta; ea recunoa\u015fte c\u0103 ra\u0163iunea natural\u0103 poate desprinde din contemplarea lumii anumite adev\u0103ruri despre Dumnezeu, dar socote\u015fte c\u0103 \u00eei lipse\u015fte certitudinea absolut\u0103 \u00een ele. \u00cen orice caz, plusul de eviden\u0163\u0103 adus de credin\u0163\u0103 trebuie s\u0103 \u00eensemne \u015fi pentru catolici un plus de certitudine, un plus de t\u0103rie \u00een hot\u0103r\u00e2rea de a sta pe l\u00e2ng\u0103 aceste adev\u0103ruri.<\/p>\n

De unde vine acest plus? Chiar dac\u0103 ar \u00eensemna o sporire a eviden\u0163ei ra\u0163ionale, el nu provine din puterile ei, ci de sus (de la Dumnezeu – n.r.). Ortodoxia aplic\u0103 aici doctrina sa despre energiile necreate ale lui Dumnezeu. O energie necreat\u0103 a lui Dumnezeu p\u0103trunde ca o lumin\u0103 \u00een minte. De aceea am spus c\u0103 nu depinde credin\u0163a numai de voin\u0163\u0103, ci ea este u\u015furat\u0103 \u015fi prin eviden\u0163a ei intrinsec\u0103, \u015fi prin puterea de sus care aduce aceast\u0103 eviden\u0163\u0103, sau atinge puterile spiritului nostru ca s\u0103 sesizeze realitatea lui Dumnezeu. Dar trebuind s\u0103 fie sesizat\u0103 prin puterile noastre, ele trebuie s\u0103 fac\u0103 \u015fi un efort, chiar dac\u0103 el e \u00eenlesnit de \u00eenr\u00e2urirea dumnezeiasc\u0103. De aceea e necesar\u0103 \u015fi voin\u0163a: nu pentru a crea aceast\u0103 eviden\u0163\u0103, ci pentru a o scoate \u00een relief. Prin lenea voluntar\u0103 a ra\u0163iunii, ea s-a \u00eentunecat; prin silin\u0163a voluntar\u0103 a ra\u0163iunii, ajutat\u0103 s\u0103 \u00eenving\u0103 lenea de c\u0103tre harul divin, se lumineaz\u0103 iar\u0103\u015fi. Pe de o parte, \u00een credin\u0163\u0103 e un element de \u00eent\u0103rire a voin\u0163ei \u015fi a ra\u0163iunii, de stimulare a lor, pe de alta, voin\u0163a contribuie la reliefarea eviden\u0163ei din credin\u0163a propus\u0103 de har. Una cre\u015fte prin alta \u00een mod reciproc. Ascunz\u00e2ndu-Se din fa\u0163a omului, Dumnezeu \u00eel stimuleaz\u0103 prin oarecare presiune s\u0103-L caute; iar c\u0103utat, Se descoper\u0103 \u00een parte ca s\u0103 stimuleze \u015fi mai mult pe om. El pune \u00een lucrare voin\u0163a noastr\u0103, dar f\u0103r\u0103 aceast\u0103 voin\u0163\u0103 nu ni Se descoper\u0103.<\/p>\n

Credin\u0163a cre\u015fte cu vremea la o eviden\u0163\u0103 atotluminoas\u0103. Dar cre\u015fte pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eemplinim poruncile \u015fi dob\u00e2ndim virtu\u0163ile. C\u0103ci prin acestea ar\u0103t\u0103m c\u0103 sim\u0163im pe Dumnezeu \u015fi ne deschidem \u015fi mai mult Lui. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e prezent\u0103 de la \u00eenceput, dar cre\u015fte prin toate virtu\u0163ile ce le dob\u00e2ndim ulterior. De altfel, fiecare virtute, odat\u0103 dob\u00e2ndit\u0103, nu se mai pierde dac\u0103 persist\u0103m pe drumul ascendent al vie\u0163ii cre\u015ftine duhovnice\u015fti, ci r\u0103m\u00e2ne \u015fi dup\u0103 ce se nasc din ea virtu\u0163ile urm\u0103toare, cresc\u00e2nd \u015fi primind modific\u0103ri calitative superioare, sub \u00eenr\u00e2urirea noilor virtu\u0163i, pentru a se coordona cu acelea.<\/p>\n

Credin\u0163a e prima virtute cu care pornim la drum. E p\u00e2r\u00e2ia\u015ful c\u0103ruia i se adaug\u0103 pe urm\u0103 p\u00e2r\u00e2ia\u015fele altor virtu\u0163i, devenind \u00eempreun\u0103 fluviul larg, atotcuprinz\u0103tor \u015fi de ne\u00eentors al unei vie\u0163i total virtuoase. Astfel \u00een iubire adun\u0103 ea toate virtu\u0163ile.[10]<\/a> \u00centre timp credin\u0163a, f\u0103r\u0103 s\u0103 se piard\u0103, a c\u00e2\u015ftigat treptat \u00een eviden\u0163\u0103, devenind \u00een faza iubirii o contemplare a lui Dumnezeu, precum \u015fi iubirea este contemplare.[11]<\/a><\/p>\n

Dar credin\u0163a nu putea fi de la \u00eenceput cunoa\u015ftere propriu-zis\u0103. De la starea primordial\u0103 la cea de contemplare a lui Dumnezeu e de parcurs o cale lung\u0103, pentru eliberarea min\u0163ii de \u00eentunecarea adus\u0103 prin patimi.[12]<\/a> Deocamdat\u0103 ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim de o lic\u0103rire \u015fi numai pe m\u0103sur\u0103 ce sub\u0163iem stratul de tin\u0103 al patimilor, lic\u0103rirea credin\u0163ei \u00een \u00eentunericul \u00een care ne afl\u0103m la \u00eenceput devine lumin\u0103 orbitoare. Sc\u0103parea de ignoran\u0163a de la \u00eenceput spore\u015fte \u00eenfr\u00e2narea din fric\u0103.<\/p>\n

Ascetica \u015fi mistica Bisericii Ortodoxe<\/em>, EIBMBOR, Bucure\u015fti, 2002, p. 130-136.<\/p>\n

<\/div>\n
\n
\n

[1]<\/a> Sf. Maxim M\u0103rturisitorul, Quaest. ad Thalas., q. 55; P.G. 90, 564.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[2]<\/a> Centuria lui Calist \u015fi Ignatie, cap. 8, Filoc. gr., ed. II, vol. II, p. 351.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[3]<\/a> Filoc. gr., ed. II, vol. II, p. 352.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[4]<\/a> Diadoh, op. cit., Filoc. rom., I, p. 341; Filoc. gr., ed. III, vol. I, p. 241.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[5]<\/a> Desigur, sunt \u015fi cazuri c\u00e2nd cineva recurge la anumite acte condamnabile, asigur\u00e2nd pe to\u0163i c\u0103 le face \u00eempotriva convingerii, silit, pentru c\u0103 e \u00een joc via\u0163a lui etc. Dar \u015fi \u00een aceste cazuri ra\u0163iunea a trebuit s\u0103-\u015fi aduc\u0103 argumentele ei c\u0103 e necesar de luat aceast\u0103 atitudine, chiar \u201e\u00eempotriva convingerii\u201c, c\u0103 le produce contrar adev\u0103rului. \u00cen aceste cazuri, ra\u0163iunea \u00ee\u015fi joac\u0103 cele mai perverse roluri, argumenteaz\u0103 \u201era\u0163ionalitatea\u201c unor acte potrivnice \u00een mod con\u015ftient ra\u0163iunii.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[6]<\/a> \u00cen Centuria lui Calist \u015fi Ignatie se spune: \u201eCredin\u0163a, c\u00e2nd r\u0103sare \u00een suflet din lumina harului, \u00eentru m\u0103rturia cuget\u0103rii, sprijin\u0103 inima ca s\u0103 fie ne\u00eendoielnic\u0103 \u00een siguran\u0163a n\u0103dejdii\u201c (Filoc. gr. cit., p. 358). Iar Diadoh (op. cit., cap. 21, 16; Filoc. rom. I, pp. 347, 345) zice despre credin\u0163a neprogresat\u0103 p\u00e2n\u0103 la fric\u0103 \u015fi dragoste: \u201eCel ce crede numai, \u015fi nu este \u00eentru dragoste, nu are nici credin\u0163a \u00eens\u0103\u015fi, pe care socote\u015fte c\u0103 o are. C\u0103ci crede cu o minte u\u015furatic\u0103, ce nu lucreaz\u0103 sub pecetea plin\u0103 de slav\u0103 a dragostei\u201c.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[7]<\/a> Ch. Journet, Connaissance et inconnaissance de Dieu, Fribourg, 1943, p. 96.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[8]<\/a> Idem, op. cit., p. 92: \u201eLa lumi\u00e8re, on pourrait dire la magie de la foi, en attirant dans le champ de son influence des \u00e9noncesconceptuels, telsque \u00abDieu est\u00bb, ou \u00abDieu est r\u00e9mun\u00e9rateur\u00bb, leurconf\u00e8re une valeur de verit\u00e9 si haute qu\u00e2il d\u00e9bouche alors d\u00e2embl\u00e9e sur le dernier plan du myst\u00e8re de l\u00e2existence divine (c\u00e2est la Trinit\u00e9) et de Ia Providence divine (c\u00e2est l\u00e2Incarnation redemptrice)\u201c (vezi \u015fi pp. 97-98).<\/p>\n<\/div>\n

\n

[9]<\/a> Sf. Grigorie Palama, Trat. III, Triada poster., Cod. Coisl. gr. 100, ff. 183-183v; Ed. Hristou, op. cit., vol. I, p. 575; Filoc. rom., VII, p. 318 (cap. 42): \u201eCredin\u0163a elibereaz\u0103 pururea neamul nostru din toate felurile de r\u0103t\u0103cire \u015fi ne \u00eentemeiaz\u0103 \u00een adev\u0103r, \u015fi adev\u0103rul \u00een noi, \u015fi nimenea nu ne va clinti din el, chiar de ne-ar socoti nebuni pe noi, cei ce prin credin\u0163a cea adev\u0103rat\u0103 ie\u015fim \u00een extazul mai presus de \u00een\u0163elegere \u015fi m\u0103rturisim acest adev\u0103r cu fapta \u015fi cu cuv\u00e2ntul, nel\u0103s\u00e2ndu-ne purta\u0163i de orice v\u00e2nt al \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii de\u015farte, ci persist\u00e2nd \u00een cuno\u015ftin\u0163a cea unic\u0103 \u015fi adev\u0103rat\u0103. Credin\u0163a, dep\u0103\u015find ideile n\u0103scute din contemplarea f\u0103pturilor, ne-a unit pe noi cu ra\u0163iunea a\u015fezat\u0103 mai presus de toate. Credin\u0163a nu e nebunie, ci cuno\u015ftin\u0163\u0103 ce \u00eentrece tot ra\u0163ionamentul\u201c.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[10]<\/a> Sf. Maxim M\u0103rturisitorul, Qua est. ad. Thalas., 54, sc. 3; P.G. 90, 520: \u201ePrin femei a \u00een\u0163eles virtu\u0163ile al c\u0103ror cap\u0103t din urm\u0103 este iubirea\u201c (Filoc. rom. III, p. 248).<\/p>\n<\/div>\n

\n

[11]<\/a> Marcu Ascetul, Despre Botez, Filoc. rom., I, ed. I, p. 295: \u201eDrept aceea, o omule, care ai fost botezat \u00een Hristos, d\u0103 numai lucrarea pentru care ai luat puterea \u015fi te preg\u0103te\u015fte s\u0103 prime\u015fti ar\u0103tarea Celui ce locuie\u015fte \u00een tine\u201c. Centuria lui Calist \u015fi Ignatie, Filoc. gr., ed. II, vol. II, pp. 358-359: \u201eCredin\u0163a este dubl\u0103: una este a tuturor cre\u015ftinilor, \u00een genere\u201c. Dar nu la aceasta ne g\u00e2ndim, ci la \u201ecea care r\u0103sare din lumina harului ascuns\u0103 \u00een suflet, av\u00e2nd m\u0103rturia \u00een\u0163elegerii care sprijin\u0103 inima ca s\u0103 fie ne\u00eendoielnic\u0103 \u00een siguran\u0163a n\u0103dejdii ce scap\u0103 pe om de orice p\u0103rere de sine; aceasta nu se arat\u0103 \u00een aceea c\u0103 d\u0103m urechilor ascultare (credin\u0163a din auz, nota trad.), ci \u00een aceea c\u0103 vede cu ochii duhovnice\u015fti tainele ascunse \u00een suflet \u015fi bog\u0103\u0163ia dumnezeiasc\u0103 ascuns\u0103, acoperit\u0103 pentru ochii fiilor trupului \u015fi descoperit\u0103 \u00een duh celor ce se osp\u0103teaz\u0103 la masa lui Hristos\u201c. Sf. Grigorie Palama, Trat. III, Triada poster., Despre lumina sf\u00e2nt\u0103. Cod. Coisl. gr. 100, f. 181 v. Ed. Hristou, vol. I, p. 574, cap. 41; Filoc. rom., VII, p. 317: \u201eDe fapt credin\u0163a noastr\u0103 este o vedere mai presus de minte. Dar posedarea celor crezute e o vedere mai presus de acea vedere ce e mai presus de minte\u201c.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[12]<\/a> Centuria cit., cap. 6; Filoc. gr., ed. III, vol. IV, p. 350.<\/p>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Umblarea pe mare – Potolirea furtunii,\u00a0 Pr. Prof. Dumitru St\u0103niloae \u00a0Credin\u0163a e primul pas \u00een via\u0163a duhovniceasc\u0103. \u201eCredin\u0163a e prin fire \u00eenceputul virtu\u0163ilor.\u201c Astfel, \u201ebinele, fiind sf\u00e2r\u015fitul virtu\u0163ilor, e concentrat \u00eenl\u0103untrul credin\u0163ei\u201c. Credin\u0163a este binele concentrat, iar binele e credin\u0163a actualizat\u0103.[1] De fapt nu se poate porni sistematic la nici o ac\u0163iune \u00eempotriva patimilor \u015fi <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-18030","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18030","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18030"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18030\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18030"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18030"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18030"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}