![\"paraclis-antim\"](\"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-content\/uploads\/2013\/08\/paraclis-antim.jpg\")
<\/a>IISUS PE MARE<\/p>\nI
\n– Iisus sili pe ucenicii Lui s\u0103 intre \u00een corabie (\u00een Biseric\u0103).
\n– Corabia trecea de cea parte a m\u0103rii.
\n– Iisus e luat pe valuri drept o n\u0103luc\u0103.
\n– Petru, ca s\u0103 scape de \u00eendoiala n\u0103lucirii, cere o prob\u0103 despre existen\u0163a lui Dumnezeu pe mare. I se \u00eempline\u015fte dorin\u0163a, dar \u201ev\u0103z\u00e2nd urgia valurilor\u201c se teme \u015fi \u00eencepe s\u0103 se scufunde.
\nCufundarea lui Petru \u00een \u00eendoial\u0103, din cauza eviden\u0163ei potrivnice, ne \u00eenva\u0163\u0103 virtutea credin\u0163ei: s\u0103 crezi \u00een chemarea lui Iisus, \u00eempotriva m\u0103rii. \u0162ine sufletul t\u0103u lini\u015ftit \u00een Dumnezeu, \u00eempotriva talazurilor evidente. A pune eviden\u0163a valurilor \u00een primul plan al sufletului, e \u00eendoial\u0103 declarat\u0103 din punct de vedere al credin\u0163ei.
\nA fi \u00een \u00eendoial\u0103, din cauza eviden\u0163ei, e dup\u0103 fire; a fi \u00een chemarea lui Iisus, e mai presus de fire, e firea dup\u0103 har. Aceasta nu se scufund\u0103 \u00een mare.<\/p>\n
II
\nIat\u0103 pe scurt faptele petrecute \u00eenainte, a c\u0103ror urmare e Evanghelia de ast\u0103zi:
\nDup\u0103 \u00eenmul\u0163irea minunat\u0103 a c\u00e2torva p\u00e2ini \u015fi pe\u015fti la mai multe mii de oameni, oamenii au vrut s\u0103-L pun\u0103 pe Iisus \u00eemp\u0103rat; – spun locurile paralele ale \u00eent\u00e2mpl\u0103rii. Ziceau ei c\u0103 Iisus, iat\u0103, poate s\u0103-i scape de grija – ve\u015fnica grij\u0103 a omului – c\u0103 moare de foame.
\nIisus S-a am\u0103r\u00e2t profund v\u0103z\u00e2ndu-i c\u0103 a\u015fa p\u0103m\u00e2nte\u015fte \u00een\u0163eleg ei minunea cu p\u00e2inea. Iisus voia altceva cu ei: voia s\u0103-i suie la \u00een\u0163elegerea superioar\u0103 a unei p\u00e2ini cere\u015fti, la trebuin\u0163a Sfintei \u00cemp\u0103rt\u0103\u015fanii.
\nIzbutise Iisus s\u0103 ridice la o \u00een\u0163elegere superioar\u0103, pe o femeie – \u015fi aceea p\u0103c\u0103toas\u0103 -, de la apa obi\u015fnuit\u0103 la apa cea vie, la o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u015fi la o veste, care a facut-o s\u0103-\u015fi lase g\u0103leata cu ap\u0103 obi\u015fnuit\u0103 \u015fi s\u0103 trezeasc\u0103 Samaria \u00een \u00eent\u00e2mpinarea lui Dumnezeu.
\n– Dar aci, cu mul\u0163imile n-a izbutit acela\u015fi lucru.
\nDe aceea, din cauza am\u0103r\u0103ciunii, c\u0103 n-a avut pe cine ridica la trebuin\u0163a dup\u0103 o p\u00e2ine a vie\u0163ii ve\u015fnice, de aceea a \u00eencheiat repede cu ei, a silit pe ucenicii S\u0103i s\u0103 intre \u00eentr-o corabie, \u00eendrept\u00e2ndu-i de ceea parte a m\u0103rii Galileii, iar El s-a retras singur s\u0103 se roage.
\nEra sear\u0103 \u015fi s-a f\u0103cut noapte. Pe mare s-a iscat furtun\u0103. Corabia era \u00een mijlocul m\u0103rii \u015fi \u00een mijlocul nop\u0163ii. – Ucenicii \u00eengrijora\u0163i – dac\u0103 nu chiar speria\u0163i – se g\u00e2ndeau la Iisus. C\u00e2nd erau mai b\u00e2ntui\u0163i de groaz\u0103, iat\u0103 v\u0103d pe Domnul umbl\u00e2nd pe mare \u015fi apropiindu-Se de ei.
\nPe ei nu-i p\u0103r\u0103sise.
\nL\u0103s\u0103m descrierea faptelor concrete \u015fi trecem la semnifica\u0163ia lor. Toate \u00eent\u00e2mpl\u0103rile \u015fi faptele \u00een care apare \u015fi persoana M\u00e2ntuitorului au o semnifica\u0163ie pentru toate veacurile. Toat\u0103 via\u0163a lui lisus, cu toate am\u0103nuntele ei, are o permanen\u0163\u0103 peste veacuri.
\nDeci corabia ucenicilor e corabia Bisericii. Biserica e corabia ucenicilor lui lisus, care are s\u0103-i treac\u0103 de cea parte a m\u0103rii, de cea parte a lumii.
\nMarea e marea vie\u0163ii acesteia, care, c\u00e2teodat\u0103 se \u00eenfurie de v\u00e2nturi. Sf\u00e2ntul Pavel le spune: \u201eV\u00e2nturile tuturor \u00eenv\u0103\u0163\u0103turilor\u201c. Marea \u00eenfuriat\u0103 \u00eencepe s\u0103 fie o primejdie; iar pe deasupra o mai acopere \u015fi noaptea: \u201enoaptea ne\u015ftiin\u0163ei \u015fi a uit\u0103rii de Dumnezeu\u201c, – cum \u00eei zic P\u0103rin\u0163ii.
\nIn atare \u00eemprejur\u0103ri Iisus, de\u015fi vine pe mare ca pe uscat, e luat drept o n\u0103luc\u0103, – poate tocmai de aceea c\u0103 e mai presus de marea \u00eenfuriat\u0103.
\nPetru se face delegatul acestei societ\u0103\u0163i omene\u015fti, zbuciumate de valuri \u015fi acoperite de \u00eentunerec, cere o prob\u0103 despre existen\u0163a real\u0103 a lui Dumnezeu, ca s\u0103 scape de \u00eendoiala n\u0103lucii.
\nI se \u00eempline\u015fte dorin\u0163a, dar, \u201ev\u0103z\u00e2nd urgia valurilor, se temu \u015fi \u00eencepu a se scufunda\u201c.
\nCufundarea lui Petru \u00een \u00eendoial\u0103, din cauza eviden\u0163ei potrivnice, ne \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 lu\u0103m aminte la virtutea credin\u0163ei: s\u0103 crezi \u00een chemarea lui Iisus \u00eempotriva m\u0103rii. S\u0103 \u0163ii sufletul t\u0103u lini\u015ftit \u00een Dumnezeu, \u00eempotriva talazurilor evidente.
\nA pune eviden\u0163a valurilor \u00een primul plan al sufletului, aceasta e \u00eendoial\u0103 declarat\u0103, din punctul de vedere al lui Dumnezeu.
\nPe aceasta a mustrat-o Iisus, zic\u00e2ndu-i lui Petru: \u201eDe ce te-ai \u00eendoit, pu\u0163in credinciosule?!\u201c.
\nRecunoa\u015ftem: a fi \u00een \u00eendoial\u0103, din cauza eviden\u0163ei, din cauza \u00eentunerecului nop\u0163ii, din cauza sufletului \u00eengrozit, a b\u0103nuielii: \u201enu cumva Dumnezeu e o n\u0103luc\u0103\u201c, – recunoa\u015ftem: e dup\u0103 fire.
\nDar, a fi \u00een chemarea lui Iisus, \u00een credin\u0163a \u00een El, \u00eempotriva eviden\u0163ei contrare, aceasta e mai presus de fire, e firea dup\u0103 Har.
\nAceast\u0103 credin\u0163\u0103, mai presus de fire, e clar c\u0103 nu se scufund\u0103 \u00een mare.
\nDup\u0103 ce Iisus a t\u0103m\u0103duit \u00eendoiala din sufletul ucenicului, a t\u0103m\u0103duit \u015fi marea de vifor, \u00eenc\u00e2t s-a f\u0103cut lini\u015fte mare, c\u00e2t s-au temut ucenicii.
\nIat\u0103, trebuie s\u0103 cread\u0103 Cineva pentru noi, p\u00e2n\u0103 ce credem \u015fi noi: c\u0103 Iisus nu e o n\u0103luc\u0103. (- \u015ei c\u0103 totu\u015fi de El ascult\u0103 marea…)
\nDar corabia Bisericii e \u015fi Casa B\u0103rbatului \u00een\u0163elept; – Iisus e b\u0103rbatul \u00een\u0163elept, care \u015fi-a cl\u0103dit casa pe st\u00e2nc\u0103 – dumnezeirea Sa – \u015fi au venit ploile \u015fi v\u00e2nturile \u015fi valurile \u015fi au izbit \u00eentr-\u00eensa \u015fi n-au putut-o d\u0103r\u00e2ma, fiindc\u0103 era cl\u0103dit\u0103 pe st\u00e2nc\u0103. Dar iat\u0103, \u00een minunea aceasta, st\u00e2nca umbla pe mare \u015fi sprijinea corabia ucenicilor.
\nA\u015fa a fost p\u00e2n\u0103 acum: au venit cerc\u0103rile asupra Bisericii: v\u00e2nturile, ploile, valurile: ereziile, prigoanele – veacuri de-a r\u00e2ndul – \u015fi ispitele triumfului. – Da, \u015fi biruin\u0163ele Bisericii sunt \u00eencerc\u0103ri. Un cuget\u0103tor cre\u015ftin din zilele noastre zice, nici mai mult nici mai pu\u0163in, c\u0103 Biserica a supravie\u0163uit ereziilor, a supravie\u0163uit prigoanelor, dar nu se poate spune c\u0103 s-a comportat la fel, c\u00e2nd a ajuns \u00een ispita triumfului.
\nE de-ajuns s\u0103 ne amintim de veacul al IV-lea al erei cre\u015ftine -veac de libertate pentru cre\u015ftinism, cre\u015ftinismul religie de stat -, a\u015fa se tic\u0103lo\u015fiser\u0103 cre\u015ftinii, \u00eenc\u00e2t un istoric al vremii scrie c\u0103 dac\u0103 n-ar fi trimis Dumnezeu pe sfin\u0163ii Vasile, Grigorie \u015fi loan Gur\u0103 de aur, ar fi trebuit s\u0103 vie Hristos a doua oar\u0103.
\nIat\u0103 de ce e cu voia lui Dumnezeu ca marea s\u0103 fie \u00eenfuriat\u0103 c\u00e2teodat\u0103.<\/p>\n
Unde e Biserica?<\/p>\n
Zic unii: \u201eUnde-s doi sau trei, aduna\u0163i \u00een numele Meu…” Zic al\u0163ii: \u201eIncuie-te \u00een c\u0103mara ta \u015fi te roag\u0103 \u00een ascuns…” \u015ei iar\u0103\u015fi al\u0163ii: \u201eBiseric\u0103 sunt eu \u00abTemplu al Duhului Sfan\u0163\u00bb.” Iar al\u0163ii zic: \u201eUnde e Papa, acolo e Biserica”.
\nVechiul Testament – Sf\u00e2nta Sfintelor cuprindea:
\n1) Tablele Legii; 2) Mana din pustie, \u015fi 3) Toiagul lui Aaron.
\nNoul Testament – Sf\u00e2ntul Altar:
\n1) Sf\u00e2nta Evanghelie; 2) Sf\u00e2nta \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fanie, \u015fi 3) Sf\u00e2nta Cruce.
\nUnde sunt acestea acolo e Biserica. Acolo e \u015fi P\u00e2inea Vie\u0163ii de care voia s\u0103 le vorbeasc\u0103 mul\u0163imilor, – dar n-a avut la cine.
\nBiserica e asem\u0103nat\u0103 cu o cas\u0103 zidit\u0103 pe st\u00e2nc\u0103 \u015fi totu\u015fi ca o corabie care \u00eenoat\u0103 prin mijlocul valurilor, b\u00e2ntuit\u0103 de v\u00e2nturi \u015fi furtuni. – Parc\u0103 nimic mai slab ca Biserica, mereu agitat\u0103; \u015fi nimic mai tare ca ea, fiindc\u0103 nimic n-a putut-o cufunda, \u015fi iat\u0103 r\u0103m\u00e2ne mereu neatins\u0103, cu toate sfor\u0163\u0103rile iadului.
\nIisus pare s\u0103 o p\u0103r\u0103seasc\u0103 furtunii, \u015fi El vrea s\u0103 treac\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 ea, ca \u015fi c\u00e2nd nu L-ar fi atins primejdia ei.
\nTotu\u015fi s\u0103 nu crede\u0163i c-a uitat-o: El va \u00eeng\u0103dui ca valurile s\u0103 o zbuciume, dar nu s\u0103 o \u00eenece, nici s\u0103 o cufunde. El porunci v\u00e2nturilor \u015fi \u201eele se oprir\u0103; El intr\u0103 \u00een corabie \u015fi ajunge la liman\u201c.
\nIat\u0103 cele trei furtuni furioase care au tulburat starea Bisericii: de \u00eendat\u0103 ce ap\u0103ru pe p\u0103m\u00e2nt, s-a ridicat necredin\u0163a \u015fi a \u00eente\u0163it persecu\u0163iile; apoi curiozitatea s-a st\u00e2rnit \u015fi ea a f\u0103cut s\u0103 se nasc\u0103 ereziile; \u00een sf\u00e2r\u015fit corup\u0163ia moravurilor s-a ivit, care a\u015fa de puternic a umflat talazurile, \u201ec\u00e2t corabia p\u0103rea aproape \u00eenv\u0103luit\u0103\u201c. Necredincio\u015fii s-au adunat ca s\u0103-i distrug\u0103 temeliile; ereticii au ie\u015fit ca s\u0103-i smulg\u0103 copiii \u015fi s\u0103-i de\u015fire m\u0103runtaiele; iar dac\u0103 cre\u015ftinii r\u0103i au r\u0103mas \u00een s\u00e2nul s\u0103u, aceasta ca s\u0103-i \u00eemping\u0103 veninul p\u00e2n\u0103 la inim\u0103.
\nTrebuie c\u0103 e bine \u00eent\u0103rit\u0103 aceast\u0103 Biseric\u0103, dac\u0103 ea \u015fi-a sus\u0163inut tr\u0103inicia, cu toat\u0103 silin\u0163a prigoanelor; cu toate atacurile ereziilor, ea a fost st\u00e2lp al adev\u0103rului; cu toate pogor\u0103mintele deprav\u0103rilor, Biserica a r\u0103mas totu\u015fi centrul iubirii.
\nNu e de mirare – dac\u0103 vom \u00een\u0163elege omul. Spun, c\u0103 noi to\u0163i avem \u00een ad\u00e2ncul inimii o \u00eencep\u0103tur\u0103 (principiu) de \u00eempotrivire \u015fi de respingere a tuturor adev\u0103rurilor divine; \u00een a\u015fa m\u0103sur\u0103 c\u0103, omul l\u0103sat de capul lui, nu numai c\u0103 nu le poate \u00een\u0163elege, ci, ca urmare, nu le poate suferi, \u015fi fiind izbit \u00een acest punct, el e ca for\u0163at s\u0103 le combat\u0103. Aceast\u0103 \u00eencep\u0103tur\u0103 de respingere se nume\u015fte \u00een Scripturi necredin\u0163\u0103 (Luca 9,41); alteori duh de ne\u00eencredere (Efeseni 2,2); alteori duh de necredin\u0163\u0103 (Coloseni 3,6). El e \u00een to\u0163i oamenii, dar nu produce \u00een noi toate efectele sale, pentru c\u0103 darul lui Dumnezeu \u00eel \u00eempiedec\u0103.
\nDac\u0103 ve\u0163i sui p\u00e2n\u0103 la ob\u00e2r\u015fii, ve\u0163i g\u0103si, dumneavoastr\u0103, c\u0103 dou\u0103 lucruri produc \u00een noi aceast\u0103 respingere: prima e orbia; a doua trufia. Orbia ne e ar\u0103tat\u0103 \u00een Scripturi \u00eentr-un chip limpede: ele spun c\u0103 \u201ep\u0103c\u0103to\u015fii au uitat pe Dumnezeu…\u201c (Psalmii 9,18; 118,139; 49,22). Ce vrea s\u0103 spun\u0103 acest \u201euitat\u201c, fra\u0163ii mei ? E u\u015for de \u00een\u0163eles: c\u0103 Dumnezeu, \u00een adev\u0103r, luminase omul cu cuno\u015ftin\u0163a de bine, dar omul a \u00eenchis ochii de la aceast\u0103 lumin\u0103; el s-a l\u0103sat condus de sim\u0163urile sale; pu\u0163in c\u00e2te pu\u0163in el n-a mai g\u00e2ndit la ceea ce nu mai vedea: el a uitat cu u\u015furin\u0163\u0103 ceea ce nu mai g\u00e2ndea.
\nAceast\u0103 uitare n-ar fi mare lucru, ca s\u0103 ne \u00eendemne la \u00eempotrivire, dac\u0103 nu i s-ar uni orgoliul (trufia); dar el a venit, spre nenorocirea noastr\u0103, ca, pe l\u00e2ng\u0103 ca omul s\u0103 fie orb des\u0103v\u00e2r\u015fit (a l’extremite), pe deasupra s\u0103 mai fie \u015fi trufa\u015f. P\u0103r\u0103sind \u00een\u0163elepciunea lui Dumnezeu, el \u015fi-a f\u0103cut o \u00een\u0163elepciune dup\u0103 chipul s\u0103u: el nu \u015ftie nimic \u015fi crede c\u0103 \u015ftie toate; – iar dac\u0103 i-am aminti c\u0103 din tot ce spune nu \u00een\u0163elege nimic, o ia ca o \u00eenfruntare pentru ne\u015ftiin\u0163\u0103; el n-o poate suferi, \u00eel irit\u0103. Dac\u0103 \u00eei lipse\u015fte ra\u0163iunea, el \u00eentrebuin\u0163eaz\u0103 for\u0163a.
\nTot ce nu \u00een\u0163elege, combate. \u201eTot ce nu \u00een\u0163elege, hule\u015fte\u201c(Judec. 10). Iat\u0103 pentru ce le spune Iisus: \u201eVoi vre\u0163i s\u0103 m\u0103 omor\u00e2\u0163i, r\u0103i ce sunte\u0163i, pentru c\u0103 cuvintele Mele nu \u00eencap (prind) \u00een voi\u201c (Ioan 8, 37). Ce teroare, fra\u0163ii mei, de-a urzi s\u0103 omori un om, pentru c\u0103 nu \u00een\u0163elegi cuvintele lui.
\n… Cu c\u00e2t adev\u0103rurile erau mai \u00eenalte, cu at\u00e2t superba lor ra\u0163iune era turtit\u0103 (etourdie) \u015fi nebuna lor \u00eempotrivire era aprins\u0103. Dup\u0103 acestea, v\u0103 mai \u00eendoi\u0163i de acea \u00eencep\u0103tur\u0103 a \u00eempotrivirii, pe care o ignoran\u0163\u0103 \u00eenvechit\u0103 \u015fi trufa\u015f\u0103 a br\u0103zdat-o \u00een inima oamenilor \u00eempotriva lui Dumnezeu \u015fi a adev\u0103rurilor Sale ? Iisus Hristos a probat-o primul.
\nBiserica Sa, d\u0103inuind \u00een lume, ca s\u0103 sus\u0163ie aceea\u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 prin care dumnezeiescul \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor smintise pe trufa\u015fi, va putea ea fi lipsit\u0103 de vr\u0103jma\u015fi ? Nu, fra\u0163ii mei, nu-i cu putin\u0163\u0103: fiindc\u0103 credin\u0163a pe care o m\u0103rturise\u015fte ea surprinde lumea prin noutatea sa, turbur\u0103 duhurile prin \u00een\u0103l\u0163imea sa; sperie sim\u0163urile prin asprimea sa, – iat\u0103 de ce se preg\u0103te\u015fte ea de suferin\u0163e !
\nTrebuie ca ea s\u0103 fie ur\u00e2t\u0103 de toat\u0103 lumea, \u015fi trebuie s-o \u015fti\u0163i, cre\u015ftini, e un lucru de ne\u00een\u0163eles ceea ce a suferit Biserica lui Dumnezeu vreme de aproape 400 de ani sub \u00eemp\u0103ra\u0163i necredincio\u015fi. Ar fi nesf\u00e2r\u015fit de spus. Mul\u0163umi\u0163i-v\u0103 cu aceasta c\u0103 era a\u015fa de \u00eempov\u0103rat\u0103 \u015fi de ura public\u0103 \u015fi de \u00eenvinuirile de tot felul, c\u00e2t era acuzat\u0103 puternic de toate neor\u00e2nduielile lumii.
\nDac\u0103 nu ploua pe p\u0103m\u00e2nt, dac\u0103 barbarii n\u0103v\u0103leau \u015fi f\u0103ceau pr\u0103p\u0103d, dac\u0103 inunda Tibrul, cre\u015ftinii erau cauza !
\nPsalmul 128: \u201eCopiii mei, r\u0103spunde Biserica, nu m\u0103 mir prin c\u00e2te am trecut: sunt obi\u015fnuit\u0103 din tinere\u0163ile mele; aceia\u015fi du\u015fmani care m\u0103 atac\u0103, m-au prigonit din tinere\u0163ile mele\u201c.
\nAvel, omor\u00e2t de frate-s\u0103u Cain… Enoh… familia lui Noe… Avraam… Moise… Ilie… Profe\u0163ii… Iisus Hristos… Apostolii. Prin urmare, fiii mei, zice Biserica, nu e mirare de prigoane. Prive\u015fte vechimea mea, p\u0103rul meu argintiu… Nu-mi \u00eentorc fa\u0163a \u00eempotriva lor, pentru a m\u0103 \u00eempotrivi prigoanelor…
\nCu toate c\u0103 par mereu plutind, m\u00e2na atotputernic\u0103 ce-mi serve\u015fte de sprijin va \u015fti cum s\u0103 m\u0103 fereasc\u0103 de \u00eenec.\u201c
\nDac\u0103 Dumnezeu o a sprijinit cu at\u00e2ta putere \u00eempotriva prigoanelor, crede\u0163i, dragii mei, c\u0103 o va l\u0103sa \u00eenfr\u00e2nt\u0103 de erezii ? Nu, dragii mei, s\u0103 n-o crede\u0163i.
\nA doua furtun\u0103 asupra Bisericii a \u00eente\u0163it-o curiozitatea: curiozitatea, fra\u0163i cre\u015ftini, e pacostea min\u0163ilor, ruina evlaviei \u015fi mama ereziilor. Pentru a \u00een\u0163elege bine acest adev\u0103r, trebuie ar\u0103tat, \u00eenainte de toate, c\u0103 \u00een\u0163elepciunea divin\u0103 a pus margini cuno\u015ftin\u0163elor noastre. C\u0103ci dup\u0103 cum Providen\u0163a v\u0103z\u00e2nd c\u0103 apele m\u0103rii se \u00eentind \u015fi se \u00eempr\u0103\u015ftiaser\u0103 peste tot p\u0103m\u00e2ntul, acoperindu-i toat\u0103 suprafa\u0163a, le-a prescris un hotar care s\u0103 nu le permit\u0103 de a-1 trece, tot a\u015fa, \u015ftiind c\u0103 ne\u00eenfr\u00e2narea min\u0163ilor se va \u00eentinde p\u00e2n\u0103 la infinit, i-a hot\u0103rnicit limite peste care i-a poruncit s\u0103 nu se \u00eentind\u0103. (Tit3,9)
\n…Dar curiozitatea min\u0163ilor trufa\u015fe nu poate suferi aceast\u0103 modestie. \u201eValurile se ridic\u0103 p\u00e2n\u0103 la cer \u015fi se pogoar\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een str\u0103funduri\u201c – zice Scriptura (Ps. 106, 25-26)
\nEi sunt turbura\u0163i ca be\u0163ivii. In capul lor e huruial\u0103. Acolo toat\u0103 \u00een\u0163elepciunea lor se \u00eempr\u0103\u015ftie, \u015fi pierz\u00e2nd drumul r\u0103t\u0103cesc, \u00eenfund\u00e2ndu-se \u00een erezii. Arie, Nestorie… curiozitatea voastr\u0103 v-a pierdut! Singurul remediu: ascultarea de Biseric\u0103.
\nTrufia ereticului se r\u0103scoal\u0103: Ce ?! Voi crede eu credin\u0163a altuia ? Eu vreau s\u0103 v\u0103d, s\u0103 \u00een\u0163eleg eu. … Copii denatura\u0163i…<\/p>\n
III.
\nNu v\u0103 pot ascunde ru\u015finea sa: vreau s\u0103 zic despre purt\u0103rile stricate ale celor din s\u00e2nul s\u0103u.
\nProsperitatea a atras pierzarea. (Tr\u00e2nd\u0103via a venit, disciplina a sl\u0103bit.) \u00een vreme ce num\u0103rul credincio\u015filor cre\u015ftea, ardoarea credin\u0163ei sc\u0103dea…
\nBiserica nu-i f\u0103cut\u0103 dec\u00e2t pentru sfin\u0163i – drept c\u0103 din toate p\u0103r\u0163ile sunt chema\u0163i copiii lui Dumnezeu; to\u0163i cei ce sunt \u00een num\u0103r, s\u0103 intre, – dar mul\u0163i intr\u0103 peste num\u0103r.
\nDragostea a r\u0103cit, scandalul (sminteala) s-a ridicat p\u00e2n\u0103 \u00een Casa lui Dumnezeu. Iar Satana va zice: \u201eAceasta e Biserica? Ace\u015ftia sunt urma\u015fii Apostolilor?\u201c (I Cor. 13).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Umblarea pe Mare – Potolirea furtunii IISUS PE MARE I – Iisus sili pe ucenicii Lui s\u0103 intre \u00een corabie (\u00een Biseric\u0103). – Corabia trecea de cea parte a m\u0103rii. – Iisus e luat pe valuri drept o n\u0103luc\u0103. – Petru, ca s\u0103 scape de \u00eendoiala n\u0103lucirii, cere o prob\u0103 despre existen\u0163a lui Dumnezeu pe <\/p>\n