Iubi\u0163ilor, parabola aceasta o ascult\u0103m \u00een fiecare an; o \u015ftiu mai to\u0163i cei care cerceteaz\u0103 dumnezeiasca biserica. \u00een calendar citim despre Bogatul nemilostiv \u015fi s\u0103racul Laz\u0103r. \u015ei ne rug\u0103m ca \u00een fiecare an s\u0103 ne lumineze Dumnezeu pentru c\u0103 \u015fi alte, g\u00e2nduri \u015fi cuvinte, mai noi \u015fi mai ad\u00e2nci, poate, s\u0103 ne \u00eenvredniceasc\u0103 s\u0103 v\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim.
\nPrima parte a parabolei zugr\u0103ve\u015fte o imagine a lumii de aici \u2013 de atunci \u015fi de ast\u0103zi, c\u0103ci de la c\u0103dere mereu sunt \u015fi boga\u0163i, \u015fi s\u0103raci; \u015fi boga\u0163i care uit\u0103 de s\u0103raci, \u015fi s\u0103raci care uit\u0103 de Dumnezeu; dar, din fericire, \u015fi boga\u0163i care nu uita de s\u0103raci. \u00een parabola de fa\u0163\u0103, iat\u0103, un om bogat \u2013 \u00een \u00een\u0163elesul acestei lumi, s\u0103rmanul de el \u2013, \u00eembr\u0103cat \u00een purpur\u0103 \u015fi \u00een vison, stofe scumpe din vremea aceea. \u015ei odat\u0103 cu acestea, mesele lui at\u00e2t de \u00eenc\u0103rcate. Tragic era \u00eens\u0103 c\u0103 \u00een mijlocul at\u00e2tor bel\u015fuguri de hran\u0103, nu lua aminte c\u0103 la poarta lui (\u00een acele locuri unde este c\u0103ldur\u0103 mare, \u015fi vara \u015fi iarna) z\u0103cea tot timpul un s\u0103rac, anume Laz\u0103r; care, vai lui, nici ad\u0103post nu avea.
\nM\u00e2ntuitorul \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 aceste dou\u0103 lumi: a bogatului, cu oaspe\u0163ii lui, cu fra\u0163ii lui, probabil, \u015fi cealalt\u0103, a lui Laz\u0103r. \u015ei, semnificativ, bogatului nu-i spune numele. Numele \u00eentotdeauna dezv\u0103luie persoan\u0103, firea, avutul t\u0103u l\u0103untric. G\u00e2ndi\u0163i-v\u0103: c\u00e2nd \u00eengerul veste\u015fte \u00eentruparea \u015fi na\u015fterea Fiului lui Dumnezeu, cum \u00eei spune Maicii Domnului? \u201c\u00eei vei pune numele Iisus\u201d, \u015fi t\u00e2lcuie\u015fte: \u201cpentru c\u0103 Acesta va m\u00e2ntui pe poporul S\u0103u de p\u0103cate\u201d. Deci Iisus \u00eenseamn\u0103 m\u00e2ntuitor. Numele descoper\u0103 ceea ce e\u015fti, ceea ce e\u015fti chemat s\u0103 fii. Cel bogat, s\u0103rmanul, nu are nume \u00een Evanghelie. O, Doamne, te \u00eengroze\u015fti! \u00eenseamn\u0103 c\u0103 exist\u0103 nume care se identifica doar cu obsesia m\u00e2nc\u0103rii \u015fi a b\u0103uturii.
\nDar s\u0103rmanul de la poart\u0103, lep\u0103dat, dispre\u0163uit, are nume. Cu \u00een\u0163eles ne spune dumnezeiasca Evanghelie, pentru c\u0103 numele este Laz\u0103r, care \u00eenseamn\u0103 \u00een limba ebraic\u0103 Dumnezeu ajuta (El Azar). Deci \u00eel dezv\u0103luia pe el \u00een taina firii lui, a sufletului, a con\u015ftiin\u0163ei lui. Con\u015ftiin\u0163a lui se identifica, era una cu numele lui, pentru c\u0103 el credea c\u0103 Dumnezeu \u00eel ajuta; \u015fi sim\u0163ea aceasta, \u00een s\u0103r\u0103cia lui. Aici e una dintre taine. El se afla \u00eentr-o asemenea s\u0103r\u0103cie \u00eenc\u00e2t s-ar fi mul\u0163umit doar cu firmiturile care c\u0103deau de la masa bogatului; \u015fi nici pe acelea nu le avea. \u00een schimb, aveau mil\u0103 de el c\u00e2inii. De bun\u0103 seam\u0103, c\u00e2inii erau hr\u0103ni\u0163i de-a binelea, pentru c\u0103 \u00eel p\u0103zeau pe bogat. Dar nu ajungeau firmiturile la el; doar m\u00e2ng\u00e2ierea c\u00e2inilor, care se dovedeau mai milostivi dec\u00e2t omul. El \u00eens\u0103 nu blestema; nu-l blestema nici pe bogat, nu-\u015fi blestema nici \u201cdestinul\u201d, cu at\u00e2t mai mult nu-L blestema pe Dumnezeu. Nu e u\u015for s\u0103 te afli s\u0103rac, s\u0103 vezi pe cineva \u00eembuibat \u015fi \u00een\u0163olit \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fte, iar tu nici de firmituri s\u0103 nu ai parte de la masa lui; s\u0103 te afli \u00een zdren\u0163e, vara \u015fi iarna, zi \u015fi noapte, s\u0103 stai acolo, ca-n gunoi; \u015fi \u00een dispre\u0163ul lumii s\u0103 te rogi, s\u0103-I mul\u0163ume\u015fti lui Dumnezeu; \u015fi starea aceasta s\u0103 o prime\u015fti drept m\u00e2ng\u00e2iere. Cum zic P\u0103rin\u0163ii: \u201cFacutu-s-a \u0163ie ocara celorlal\u0163i drept cinste\u201d. Aici sunt st\u0103ri de limita, de hotar. Cine poate s\u0103 ajung\u0103 acolo nu e departe de \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu.
\n\u015ei Laz\u0103r n-a fost departe de \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu. Scriptura spune c\u0103, adormind Laz\u0103r, a fost luat de \u00eengeri \u015fi dus \u00een s\u00e2nul lui Avraam. A murit \u015fi bogatul, dar despre el se spune doar at\u00e2t: \u201c…a fost \u00eengropat\u201d. Iat\u0103 c\u0103 mai \u00eenconjurat\u0103 de slava e s\u0103v\u00e2r\u015firea din via\u0163a a lui Laz\u0103r, a celui care a sim\u0163it de-a lungul suferin\u0163ei lui ajutorul, mila lui Dumnezeu! Doamne, s\u0103 \u00eencerci \u00een ad\u00e2ncul t\u0103u mila lui Dumnezeu, \u00een s\u0103r\u0103cie! Dar oare sfin\u0163ii c\u00e2nd erau chinui\u0163i de p\u0103g\u00e2ni, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor \u2013 cu fiare \u00eenro\u015fite \u015fi c\u0103ngi sf\u00e2\u015fiindu-le trupul, sau arunca\u0163i ei \u00een\u015fi\u015fi \u00een foc \u2013 cum pream\u0103reau pe Dumnezeu? Ce se petrecea cu ei? Era mai mult chiar dec\u00e2t suferin\u0163a lui Laz\u0103r. Cu certitudine c\u0103, din ad\u00e2nc, din ultima ad\u00e2ncime, din locul de t\u00e2lc al sufletului cu Dumnezeu, iradia puterea, ajutorul (Domnul ajuta \u2013 era numele lui), mil\u0103, lumin\u0103 divin\u0103 care este mai presus dec\u00e2t toate bog\u0103\u0163iile lumii.
\nPentru c\u0103 bog\u0103\u0163iile lumii te hr\u0103nesc \u015fi au rostul lor, dar nu-\u0163i dau ve\u015fnicia. Tu le po\u0163i \u00eens\u0103 transforma. Aici este taina: po\u0163i transforma bun\u0103t\u0103\u0163ile lumii \u00een c\u0103i spre ve\u015fnicie. Tot ce este zidit, creat, nu e ve\u015fnic, e trec\u0103tor. Au sesizat \u00een\u0163elep\u0163ii: o bucat\u0103 de p\u00e2ine este materie; dac\u0103 m\u0103 \u00eendop cu ea, \u015fi v\u0103d \u00een ea via\u0163a mea, totul, atunci eu tr\u0103iesc \u00een materie, \u00een ce este muritor. Dar c\u00e2nd bucata de p\u00e2ine o dau celui fl\u0103m\u00e2nd, atunci calea p\u00e2inii mele spre cel fl\u0103m\u00e2nd este calea spre \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu. Ea devine atunci cale a ve\u015fniciei. Laz\u0103r, cu certitudine, prin \u00eencrederea pe care o avea \u00een Dumnezeu purta \u00een el arvuna ve\u015fniciei. Scriptur\u0103 este simpl\u0103, dar de o simplitate dumnezeiasc\u0103. Numele lui descoperea via\u0163a lui.
\nIat\u0103 bun\u0103oar\u0103 cum t\u00e2lcuie\u015fte Sf\u00e2ntul Grigorie Teologul despre sora lui, Gorgonia: \u201cSunt convins c\u0103 tu e\u015fti acum \u00eentr-o stare mult mai bun\u0103 dec\u00e2t starea v\u0103zut\u0103 \u00een care erai mai \u00eenainte\u201d. Parc\u0103 ar fi spus: Laz\u0103re, starea \u00een care te afli acum, e ne\u00eenchipuit, negr\u0103it mai luminoas\u0103 \u015fi mai bun\u0103 dec\u00e2t starea \u00een care te aflai c\u00e2nd tr\u0103iai la poarta bogatului. \u015ei ad\u0103ug\u0103 Sf\u00e2ntul Grigorie despre sora lui: \u201cTu ascul\u0163i glasul celor care se veselesc, tu vezi bucuria \u00eengerilor, odihn\u0103 cereasc\u0103, slava dumnezeiasc\u0103 \u015fi, mai mult dec\u00e2t toate, str\u0103lucirea celei mai curate, celei mai perfecte lumini, \u00een care se scald\u0103 Preasf\u00e2nta Treime, ce nu se mai r\u0103pe\u015fte spiritului. C\u0103ci acesta nemaifiind legat \u015fi r\u0103pit de sim\u0163uri, poate privi \u015fi pricepe cu totul Treimea Cea care p\u0103trunde sufletele noastre \u015fi Soarele Dumnezeirii\u201d.
\nSf\u00e2ntul Grigorie vorbea, dezv\u0103luind o asemenea tain\u0103, dup\u0103 \u00eentruparea Fiului lui Dumnezeu, Care ne-a revelat Treimea, plin\u0103tatea descoperirii. M\u00e2ntuitorul spune doar at\u00e2t: c\u0103 a mers Laz\u0103r \u00een s\u00e2nul lui Avraam \u015fi bogatul a fost \u00eengropat. Aceasta este prima parte a Evangheliei: imaginea lumii de aici. Dar, deodat\u0103, M\u00e2ntuitorul ne dezv\u0103luie chipul, lumea, imaginea de dincolo de \u0163\u0103rmul acesta; cheam\u0103 privirea noastr\u0103 de acum pe \u0163\u0103rmul ve\u015fniciei. Deci fostul bogat, s\u0103rmanul (\u015fi noi putem s\u0103 fim \u00een starea lui), afl\u00e2ndu-se singur \u015fi \u00een chinuri \u2013 pe care M\u00e2ntuitorul le nume\u015fte focul nestins, \u00eentunericul cel mai dinafar\u0103, pl\u00e2nsul \u015fi scr\u00e2\u015fnirea din\u0163ilor, vierme neadormit (toate imagini ale lumii de dincolo, ale suferin\u0163ei, ale Gheenei) \u2013 spune c\u0103 vede departe , \u00een s\u00e2nul lui Avraam, pe Laz\u0103r.
\nDar ce \u00eenseamn\u0103 \u201c\u00een s\u00e2nul lui Avraam\u201d? Sf\u00e2ntul evanghelist Luca, din a c\u0103rui Evanghelie face parte parabola, scrie genealogia M\u00e2ntuitorului p\u00e2n\u0103 la Adam, Evanghelia sa adres\u00e2ndu-se neamurilor, \u00een timp ce Sf\u00e2ntul apostol \u015fi evanghelist Matei, a c\u0103rui Evanghelie se adres\u0103 poporului evreu, are genealogia p\u00e2n\u0103 la Avraam, precum citim: \u201cCartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. \u015ei Avraam a n\u0103scut pe Isaac; Isaac a n\u0103scut pe Iacov; Iacov a n\u0103scut pe Iuda \u015fi pe fra\u0163ii lui…\u201d (Matei 1, 1-2). Obsevati, s\u00e2nul lui Avraam este s\u00e2nul neamurilor din care \u00eensu\u015fi M\u00e2ntuitorul \u015ei-a tras trupul S\u0103u; iar Laz\u0103r era cu \u00eentreaga aceast\u0103 lume \u00een s\u00e2nul lui Avraam; cu to\u0163i descenden\u0163ii de la Avraam p\u00e2n\u0103 la Hristos \u015fi, \u00eenc\u0103 mai ad\u00e2nc, cu to\u0163i cei pe care \u00eei istorise\u015fte Sf\u00e2ntul Luca. Deci aceasta \u00eenseamn\u0103 s\u00e2nul lui Avraam: s\u00e2nul din care \u00eensu\u015fi Fiul lui Dumnezeu S-a \u00eentrupat; pentru c\u0103 Maica Domnului, ea \u00eens\u0103\u015fi era din aceast\u0103 semin\u0163ie.
\n\u015ei atunci, deodat\u0103 se dezv\u0103luie dou\u0103 lumi. E imaginea aceasta at\u00e2t de bogat\u0103, a sanului lui Avraam, a tuturor neamurilor, a celor care preg\u0103teau \u00eentruparea Fiului lui Dumnezeu. Or Laz\u0103r se afla \u00een mijlocul ei, el care a invocat: Doamne, ajut\u0103-mi! Cu aceast\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 a ajuns \u00een s\u00e2nul lui Avraam; nu a r\u0103mas singur. \u00een timp ce, \u00een aceast\u0103 lume, la poarta bogatului, doar c\u00e2inii \u00eel m\u00e2ng\u00e2iau, dincolo are parte de bog\u0103\u0163ia tuturor neamurilor lui Hristos, rudenia lui Hristos. Doamne, ce dezv\u0103luire, ce ad\u00e2nc de tain\u0103 \u015fi de frumuse\u0163e descoper\u0103 Evanghelia!
\nLua\u0163i aminte, c\u00e2nd \u00eei vede pe Avraam, pe Laz\u0103r \u015fi pe to\u0163i \u00eenainta\u015fii, s\u0103rmanul bogat cheam\u0103: \u201cP\u0103rinte Avraame!…\u201d. Ce taina ni se descoper\u0103 aici? C\u0103 plec\u00e2nd peste \u0163\u0103rmul acesta, nemuritorului din tine i se deschid orizonturi mult mai ad\u00e2nci dec\u00e2t cele pe care le ai, de bun\u0103 seam\u0103, aici. Dac\u0103 aici te-ai \u015fi \u00eenmorm\u00e2ntat, \u00een m\u00e2ncare \u015fi \u00een b\u0103utur\u0103, toat\u0103 via\u0163a, care este orizontul t\u0103u atunci? Sau s\u0103 lu\u0103m lumea afacerilor \u2013 dac\u0103 r\u0103m\u00e2i numai \u00een ea, dac\u0103 nu preschimbi afacerile tale \u00een tot at\u00e2tea cai c\u0103tre Dumnezeu \u015fi c\u0103tre semenul t\u0103u, atunci e\u015fti \u00eengropat; e\u015fti \u00eengropat de viu. Pe c\u00e2t\u0103 vreme sufletul \u2013 \u015fi al celui s\u0103rac, \u015fi al celui bogat \u2013 este dumnezeiesc, nemuritor \u015fi, nemuritor fiind, i se deschid orizonturi negr\u0103it mai largi.
\nVede\u0163i, M\u00e2ntuitorul ne spune despre fostul bogat, ca el vedea. Era \u00een v\u0103paie, dar vedea departe pe Avraam, pe Laz\u0103r. Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur t\u00e2lcuie\u015fte: ad\u00e2ncul din noi, sufletul nostru, fiin\u0163a noastr\u0103 l\u0103untric\u0103, ea nu-\u015fi pierde sim\u0163urile, \u00een\u0163elegerea; dimpotriv\u0103, grani\u0163ele, hotarele min\u0163ii, ale cunoa\u015fterii \u015fi ale inimii, ale iubirii, se deschid mereu, se deplaseaz\u0103 \u00een nem\u0103rginire. Pentru c\u0103 a\u015fa a fost creat omul, dup\u0103 chipul lui Dumnezeu \u015fi \u00een perspectiva infinitei asem\u0103n\u0103ri cu El. Atunci \u2013 zice Ioan Gur\u0103 de Aur \u2013 deodat\u0103, tu,cu sufletul t\u0103u, \u015fi vezi, \u015fi auzi, iar picioarele tale se mi\u015fca, \u015fi \u00een toate p\u0103r\u0163ile \u0163i se deschid c\u0103ile vie\u0163ii \u015fi-\u0163i aduci aminte, mai ales, de tot trecutul t\u0103u.
\nIubi\u0163ilor, v\u0103 spuneam c\u0103 nu numai Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i, nu numai revela\u0163ia dumnezeiasc\u0103, ci \u015fi oamenii care caut\u0103 afla (a zis M\u00e2ntuitorul: \u201cC\u0103uta\u0163i \u015fi ve\u0163i afla!\u201d). O doamn\u0103 doctor din Elve\u0163ia , femeie credincioas\u0103, s-a ocupat de-a lungul anilor de cei readu\u015fi la via\u0163a din moartea clinic\u0103. Din m\u0103rturiile f\u0103cute de ace\u015fti oameni ea a f\u0103cut urm\u0103toarea sesizare ad\u00e2nc\u0103: o asemenea persoan\u0103, care a murit clinic (nu \u015fi fiziologic, deci a fost la hotar), este \u00eent\u00e2mpinat\u0103 de o lumin\u0103 negr\u0103it\u0103, iar cei care v\u0103d lumina aceea nu mai vor s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la via\u0163\u0103 (\u015fi p\u0103rintele Nicolae Bordasiu \u015fi-a istorisit, \u00een acest sens, propria experien\u0163\u0103). \u015ei auzi\u0163i, mai ales acest cuv\u00e2nt: \u201c\u00een aceast\u0103 lumin\u0103 tr\u0103it\u0103, tr\u0103ie\u015fte omul pentru prima oar\u0103 ceea ce ar fi putut anume s\u0103 fie\u201d. Adic\u0103 \u00ee\u0163i vezi taina sufletului, fiin\u0163a ta cea mai ad\u00e2nc\u0103, proiectul t\u0103u, structur\u0103.
\nLa temelia fiin\u0163ei oric\u0103rui om \u015fi a oric\u0103rei existente sta proiectul , iubi\u0163ilor, aceasta este marea descoperire a \u015ftiin\u0163ei, care vine \u00een \u00eent\u00e2mpinarea dumnezeie\u015ftii revela\u0163ii. C\u0103ci, \u00eent\u00e2i Scriptura a spus:\u201cS\u0103 facem om dup\u0103 chipul…\u201d; chipul este proiectul, iar asem\u0103narea este ne\u00eencetat\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fire a proiectului \u00een infinitul asem\u0103n\u0103rii cu Dumnezeu. Or ce spune aceast\u0103 descoperire? \u00een lumina care \u00eei \u00eent\u00e2mpina pe cei care cad, \u00een urma unui accident, \u00een a\u015fa-numita moarte clinic\u0103, deodat\u0103 ei \u00ee\u015fi v\u0103d ad\u00e2ncul, structur\u0103, proiectul. Iar \u00een proiect se descoper\u0103 ceea ce e\u015fti \u015fi ceea ce trebuie s\u0103 fii.
\nLa acel dar, la acea structur\u0103, la acel plan dumnezeiesc care este \u00een tine, mereu s\u0103 fii atent \u015fi a\u015fa s\u0103 te \u00eempline\u015fti, cum se \u00eempline\u015fte o catedral\u0103 din proiectul care a fost odr\u0103slit pentru ea. M\u0103rturise\u015fte doamna Elisabeth K\u00fcbler Ross ca cei care au fost adu\u015fi din aceast\u0103 moarte clinic\u0103 v\u0103d lumina, \u015fi-\u015fi v\u0103d \u00eentreg trecutul lor, tot ceea ce trebuia s\u0103 fac\u0103 \u015fi n-au f\u0103cut.
\nEi bine, din aceast\u0103 perspectiv\u0103 \u00eel vedem acum pe cel bogat, \u015fi prin el ne \u00een\u0163elegem pe noi \u015fi \u00een\u0163elegem ce \u00eenseamn\u0103 lumea de dincolo, cum se dezv\u0103luie taina sufletului din pl\u00e2nsul, din suspinul lui: Avraame, Avraame, eu m\u0103 aflu \u00een chin, \u00een v\u0103paie! Las\u0103-l pe Laz\u0103r, care e \u00een s\u00e2nul t\u0103u, s\u0103-\u015fi \u00eenmoaie degetul \u00een ap\u0103, s\u0103 m\u0103 r\u0103coreasc\u0103. R\u0103u m\u0103 chinuiesc \u00een v\u0103paia aceasta. Iat\u0103, deci, \u00eentreaga viziune pe care o are, \u015fi strig\u0103tul lui c\u0103tre Laz\u0103r, pe care \u00eel dispre\u0163uise. O, Doamne, s\u0103 ne g\u00e2ndim f\u0103r\u0103 preget: \u00een \u00eemprejur\u0103rile noastre, dac\u0103 vreun nefericit strig\u0103 la noi dup\u0103 ajutor \u015fi nu lu\u0103m aminte la strig\u0103tul lui, nu cumva tocmai la acesta s\u0103 ne vedem nevoi\u0163i s\u0103 apel\u0103m, c\u00e2nd vom fi pe cel\u0103lalt t\u0103r\u00e2m, precum bogatul la Laz\u0103r, pe care l-a dispre\u0163uit.
\n\u015ei atunci, r\u0103spunsul lui Avraam: \u201cFiule, c\u00e2t\u0103 vreme ai tr\u0103it tu aici, ai avut cele bune (c\u00e2t vor fi fost ele de bune dac\u0103 l-au dus la foc?), iar Laz\u0103r cele rele (c\u00e2t vor fi fost ele de rele dac\u0103 l-au dus \u00een s\u00e2nul lui Avraam?). Acum tu te chinui, iar el se m\u00e2ng\u00e2ie.\u201d
\n\u00ceng\u0103dui\u0163i s\u0103 relatez experienta unui cre\u015ftin din Moldova, care adun\u0103 oile satului. Acest \u0163\u0103ran \u2013 Neculai \u00eel chema \u2013 \u00een fiecare prim\u0103var\u0103 aduna oile satului, f\u0103cea stana \u015fi \u00eencheia contract. Se \u00eenvoia la prim\u0103rie \u015fi peste ceea ce cerea \u2013 un b\u0103nu\u0163, fain\u0103 de p\u0103pu\u015foi (m\u0103lai) \u015fi celelalte \u2013 mai adaug\u0103 \u015fi dou\u0103 mielu\u015fele. Totdeauna \u00een contractul lui figurau \u015fi dou\u0103 mielu\u015fele. Toamna, c\u00e2nd \u00eentorcea el oile din nou pe la casele oamenilor, la gospodarii, i se d\u0103deau cele dou\u0103 mielu\u015fele. Iar el, s\u0103rmanul, le d\u0103dea, la r\u00e2ndul lui, de poman\u0103. Dar de ce dou\u0103 mielu\u015fele, v\u0103 ve\u0163i \u00eentreba? Un nepot de-al lui, c\u00e2nd se afla mo\u015f Neculai la hotarul de trecere \u00een lumea de dincolo, l-a \u00eentrebat ce era cu cele dou\u0103 mielu\u015fele \u015fi de ce numai dou\u0103, negre\u015fit. Atunci, mo\u015f Neculai i-a spus taina: tat\u0103l lui fusese argat la un boier, \u015fi boierul, zg\u00e2rcit foc (foc \u2013 adic\u0103 vrednic \u015fi el de v\u0103paie, s\u0103rmanul), \u015fi-a c\u0103lcat pe inim\u0103 \u015fi, la nunta lui Neculai, i-a dat \u00een dar o mielu\u015fea. A murit boierul, iar tat\u0103l lui mo\u015f Neculai, care-i fusese argat, l-a v\u0103zut c\u0103 \u00eentr-un fel de ar\u0103tare pe boier, cum, asemenea bog\u0103ta\u015fului, ardea \u00een fl\u0103c\u0103ri. Dar \u00een chinul lui, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, vedea mielu\u015feaua pe care o d\u0103duse cadou la nunt\u0103. \u015ei mielu\u015feaua aceea se ducea la un iezer departe, intra \u00een iezer, se \u00eembiba de ap\u0103, venea deasupra lui \u015fi se scutur\u0103; \u015fi-l r\u0103corea biata mielu\u015fea. Apoi iar pleca p\u00e2n\u0103 la iezerul de departe, din nou venea, se scutur\u0103 \u015fi-l r\u0103corea. Atunci, iat\u0103 ce-a zis tat\u0103l lui Neculai: dac\u0103 boierul ar fi dat nu una, ci dou\u0103 mielu\u015fele, atunci ele ar fi f\u0103cut cu schimbul: c\u00e2nd era una s\u0103-l r\u0103coreasc\u0103, cealalt\u0103 s-ar fi preg\u0103tit la iezer s\u0103 fac\u0103 la r\u00e2ndul ei lucrul acesta. De aceea mo\u015f Neculai, cu \u00een\u0163elepciune, d\u0103ruia totdeauna dou\u0103 mielu\u015fele.
\nIubi\u0163ilor, atunci a mai ad\u0103ugat Avraam: \u201cFiule, pr\u0103pastie ad\u00e2nc\u0103 e \u00eentre noi \u015fi voi, \u00eenc\u00e2t dac\u0103 ar dori cineva s\u0103 treac\u0103 dintr-o parte \u00een alta, nu poate\u201d. Care-i pr\u0103pastia aceasta? O t\u00e2lcuiesc dumnezeie\u015ftii P\u0103rin\u0163i, \u00eendeosebi Sf\u00e2ntul Maxim M\u0103rturisitorul: este pr\u0103pastia s\u0103pat\u0103 ad\u00e2nc de egoismul meu, de adorarea mea de sine \u015fi de adorarea bun\u0103t\u0103\u0163ilor trec\u0103toare, p\u0103m\u00e2nte\u015fti, care devin morm\u00e2ntul meu dac\u0103 nu fac din ele cale spre ve\u015fnicie. C\u0103ci nu era at\u00e2t pr\u0103pastia \u00eentre nefericitul bogat \u015fi Laz\u0103r din s\u00e2nul lui Avraam, c\u00e2t pr\u0103pastia \u00eentre noi \u015fi Dumnezeu; prin neiubire, prin \u00eenchiderea \u00een sine ca \u00eentr-un morm\u00e2nt. O m\u0103rturisesc P\u0103rin\u0163ii \u015fi o repet\u0103m mereu: p\u0103c\u0103tosul nu cade din bra\u0163ele lui Dumnezeu, dar se \u00eenchide \u00een sine ca \u00eentr-o groap\u0103. Aceasta este pr\u0103pastia, pe care numai iubirea \u015fi lumin\u0103 divin\u0103 o pot surpa. Acestea dou\u0103 pot surpa pr\u0103p\u0103stiile.
\n\u015ei se \u00eenfirip\u0103 un alt dialog acum: \u201cRogu-te, dar, p\u0103rinte, s\u0103-l trimi\u0163i \u00een casa tat\u0103lui meu, c\u0103ci am cinci fra\u0163i, s\u0103 le spun\u0103 \u015fi lor acestea, ca s\u0103 nu vin\u0103 \u015fi ei \u00een acest loc de chin.\u201d \u015etim r\u0103spunsul lui Avraam: \u201cAu pe Moise \u015fi pe prooroci\u201d. Dar avem aici \u00eenc\u0103 o predic\u0103 a nefericitului bogat: el descrie nu numai starea de dincolo, ci el \u00ee\u015fi arunc\u0103 privirile \u015fi dincoace, spre lumea noastr\u0103; \u00eenc\u00e2t, deodat\u0103, Evanghelia \u00ee\u0163i deschide aripile spre lumea de dincolo \u015fi spre lumea de aici. Nefericitul bogat privea de dincolo aici, la fra\u0163ii lui, la noi; pentru ca s\u0103 ne cheme \u015fi pe noi s\u0103 ne \u00eentindem aripile, s\u0103 privim de aici dincolo, \u00een lumea lui \u015fi \u00een lumea lui Laz\u0103r, \u00een lumea sfin\u0163ilor. El se g\u00e2nde\u015fte la fra\u0163ii lui, poate la fra\u0163ii al\u0103turi de care petrecuse \u00een ospe\u0163e, tem\u00e2ndu-se \u201cs\u0103 nu vin\u0103 \u015fi ei \u00een acest loc de chin\u201d. El negre\u015fit \u00eei vedea cum petreceau \u00een stric\u0103ciuni, \u00een adorarea de sine, \u00een \u00eenchiderea lor ca \u00eentr-un morm\u00e2nt. Se g\u00e2nde\u015fte cu dragoste la ei, deci se treze\u015fte mil\u0103 \u00eentr-\u00eensul \u015fi aproape c\u0103 se roag\u0103 lui Avraam pentru ei.
\nS\u0103 re\u0163inem cele dou\u0103 orizonturi: nefericitul privea la noi ca noi s\u0103 putem privi la el. Dac\u0103 el, bogatul, se g\u00e2ndea la fra\u0163ii lui, \u00een\u0163elegem oare cum se g\u00e2ndesc sfin\u0163ii la noi? Ce \u00eenseamn\u0103 toate acatistele, bun\u0103oar\u0103, prin care \u00eei invoc\u0103m pe to\u0163i sfin\u0163ii, prin care sim\u0163im ca cerul este at\u00e2t de bogat? \u015ei s\u00e2nul lui Avraam \u2013 lumea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei lui Dumnezeu, care este, iat\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu Hristos, Biserica; \u015fi, odat\u0103 cu sfin\u0163ii, p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri, mo\u015fii \u015fi str\u0103mo\u015fii no\u015ftri, iubi\u0163ilor! Deschidem larg por\u0163ile min\u0163ii \u015fi ale inimii, \u015fi mul\u0163i dintre noi sim\u0163im cum ne c\u0103l\u0103uzesc ace\u015fti \u00eenainta\u015fi ai no\u015ftri. Lumea de dincolo nu zace, nu st\u0103 \u00een nemi\u015fcare, \u00een neaten\u0163ie. S\u0103-\u0163i deschizi atunci aripile!\u2026 Sunt dou\u0103 aripi, iubi\u0163ilor, cu care omul e \u00eenzestrat de Dumnezeu, dup\u0103 chipul S\u0103u: lumina \u015fi iubirea. Dumnezeiescul apostol \u015fi evanghelist Ioan spune \u00een prima lui epistola: \u201cDumnezeu este lumina \u015fi nici un \u00eentuneric nu este \u00eentru El\u201d (I Ioan 1, 5); \u015fi \u201cDumnezeu este iubire\u201d (I Ioan 4, 16). Lumina \u015fi iubirea divin\u0103 sunt aripile cu care Dumnezeu ne-a \u00eenzestrat, ca s\u0103 privim aici \u015fi de aici s\u0103 putem privi dincolo.
\n\u015ei, Doamne, ce luminos, ce dumnezeiesc este acest cer al credin\u0163ei, al descoperirilor dumnezeie\u015fti! \u2013 \u00een care nimic nu este blestemat, \u00een care nu e\u015fti oprit s\u0103 aduni aici bucat\u0103 de p\u00e2ine \u015fi banul t\u0103u muncit cu sudoare; dar s\u0103 faci din ele chei ale \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei cerurilor \u015fi s\u0103 tr\u0103ie\u015fti cu Dumnezeu \u015fi cu to\u0163i sfin\u0163ii prin aceast\u0103 lumin\u0103 \u015fi iubire dumnezeiasc\u0103. Pentru care i-a spus Avraam nefericitului bogat: \u201c…Nu-i nevoie. S\u0103 asculte de Moise \u015fi de prooroci!\u201d. S\u0103 asculte, da! \u00een esen\u0163a \u00eenv\u0103\u0163\u0103turilor lui Moise, odat\u0103 cu cele zece porunci, erau cele dou\u0103 porunci ale iubirii, din Vechiul Testament: iubirea de aproapele, pus\u0103 la Levitic 19, 18: \u201cS\u0103 iube\u015fti pe aproapele t\u0103u ca \u00eensu\u0163i pe tine\u201d, \u015fi iubirea de Dumnezeu, la Deuteronom 6, 5: \u201cS\u0103 iube\u015fti pe Domnul Dumnezeul t\u0103u din toat\u0103 inima ta, din tot cugetul t\u0103u, cu toat\u0103 puterea ta, cu tot sufletul t\u0103u\u201d. Deci s\u0103 asculte de Moise \u015fi de prooroci, c\u0103ci dac\u0103 de ace\u015ftia nu ascult\u0103, chiar dac\u0103 ar \u00eenvia cineva din mor\u0163i, n-ar crede. \u015ei, \u00eentr-adev\u0103r, c\u00e2t de slabi suntem noi \u00een credin\u0163\u0103! Iat\u0103, nu a \u00eenviat Hristos?! \u015ei, din nefericire, at\u00e2t de mare e num\u0103rul celor care nu cred \u00een El. De ce? Hristos a \u00eenviat, dar ca s\u0103 crezi \u00een \u00eenvierea Lui trebuie s\u0103 \u00eenviezi \u015fi tu. De aceea a \u00eenviat Hristos, ca s\u0103 \u00eenviem \u015fi noi. S\u0103 sim\u0163i \u00eenvierea \u00eenc\u0103 de aici.
\nTragedia necredin\u0163ei e tragedia mor\u0163ii. Suntem mor\u0163i \u00een p\u0103catele noastre. Iar tragedia nefericirii nu se poate \u00een nici un chip vindeca dec\u00e2t prin \u00eenviere; \u00eenvierea de aici; prin iubire divin\u0103 \u015fi lumin\u0103 divin\u0103. S\u0103 sim\u0163im, iubi\u0163ilor, acest chip, aceasta zestre, aceast\u0103 structur\u0103, acest proiect dumnezeiesc \u00een noi, plec\u00e2nd de la ad\u00e2ncul din noi, de la chipul lui Dumnezeu din noi, spre chemarea asem\u0103n\u0103rii, care e simbioz\u0103 ad\u00e2nc\u0103 de har dumnezeiesc, de lumin\u0103 divin\u0103 \u015fi iubire divin\u0103 a sufletului nostru nemuritor.
\n\u00ceng\u0103dui\u0163i m\u0103rturia unui scriitor, care e m\u0103rturia fiec\u0103ruia dintre noi: \u201cO, permanent\u0103 a sufletului meu, identitate de sine cu sine \u00eensu\u015fi, din tot timpul \u015fi pentru totdeauna!\u201d. Fiecare g\u00e2ndi\u0163i-v\u0103 acum, \u015fi tineri, \u015fi b\u0103tr\u00e2ni. Nu sim\u0163im noi, iubi\u0163ilor, sufletul nostru, identitatea cu noi \u00een\u015fine? Parc\u0103 ne vedem: copila\u015fi, adolescen\u0163i, tineri, m\u0103turi, trecu\u0163i prin \u015fcoli, prin greut\u0103\u0163ile vremii, apoi anii: 40, 60, 80\u2026 \u015fi de at\u00e2tea ori s-a primenit acest trup, cum spun \u00eenv\u0103\u0163a\u0163ii; celulele mereu s-au primenit, iar eu acela\u015fi am r\u0103mas. Ei bine, a\u015fa cum am lep\u0103dat mereu ceea ce e trec\u0103tor \u00een mine, dar a r\u0103mas substan\u0163a sufletului meu pe care o simt de ani de zile aceea\u015fi, tot a\u015fa, la acel moment, la acel prag, eu lep\u0103d ultima parte trec\u0103toare a mea, \u015fi sufletul meu deodat\u0103 \u00ee\u015fi deschide aripile \u00een lumin\u0103 \u015fi iubire divin\u0103 . \u015ei, dac\u0103 eu m-am \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit din cuv\u00e2ntul Evangheliei, care spune: \u201cCel ce va crede \u00een Mine, de va \u015fi muri, viu va fi\u201d, \u00een Hristos eu \u00eemi simt via\u0163a. G\u00e2ndi\u0163i-v\u0103: vinul de la masa bogatului, de s-ar fi g\u00e2ndit bietul de el, vinul acela, \u00een Hristos, nu devine s\u00e2nge divin? S\u0103-l fi transformat el, bietul, d\u0103ruindu-l. \u015ei p\u00e2inea s-o fi oferit sarmanilor ca \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fanie, iar vinul ca s\u00e2nge divin. Iat\u0103 cum bunurile acestei lumi devin c\u0103i ale \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei.
\nVoi to\u0163i, cei de fa\u0163\u0103 \u015fi de pretutindeni, sunte\u0163i ca ni\u015fte \u00eenvia\u0163i. De aceea, ruga\u0163i-v\u0103 \u015fi m\u0103rturisi\u0163i \u00eempreun\u0103 cu Simeon Noul Teolog, care spune: \u201cO, Doamne, Duhul T\u0103u dumnezeiesc \u00eel simt sufl\u00e2nd \u00een mine, s\u0103l\u0103\u015fluindu-Se \u00een mine; lumin\u00e2ndu-m\u0103 m\u0103 umple de str\u0103lucire \u015fi m\u0103 reface \u00eentreg. \u015ei-mi simt, Doamne, de aici firea mea, casa \u00eenvechit\u0103 a mea, o simt \u00eennoita, \u015fi trupul meu \u2013 o minune, o tain\u0103! \u2013 devine templu al T\u0103u, al luminii \u015fi iubirii. \u015ei o spun aceasta, taina aceasta necunoscut\u0103 celorlal\u0163i, necunoscut\u0103 celor \u00eemp\u0103timi\u0163i, necunoscut\u0103 celor lume\u015fti, necunoscut\u0103 iubitorilor de slav\u0103, necunoscut\u0103 celor m\u00e2ndri, necunoscut\u0103 celor furio\u015fi, necunoscut\u0103 celor r\u0103zbun\u0103tori, necunoscut\u0103 iubitorilor de trup, iubitorilor de argint, celor pizma\u015fi, celor b\u00e2rfitori, celor f\u0103\u0163arnici, celor lacomi de m\u00e2ncare, celor ce m\u0103n\u00e2nc\u0103 pe ascuns, be\u0163ivii \u015fi desfr\u00e2na\u0163ii, flecarii, b\u00e2rfitorii, batjocoritorii, nerecunosc\u0103torii de binefacerile primite, gr\u0103itorii de cuvinte ur\u00e2te, tr\u00e2ndavii, celor care nu se \u00eengrijesc de poc\u0103in\u0163\u0103, necunoscut\u0103 celor ce nu pl\u00e2ng, celor nesupu\u015fi, celor ce se \u00eempotrivesc \u015fi le place ceart\u0103 de cuvinte, celor vie\u0163uitori numai pentru ei, necunoscut\u0103 l\u0103ud\u0103ro\u015filor; dar cunoscut\u0103 \u2013 aceast\u0103 tain\u0103, arvuna a \u00eenvierii \u2013 celor care \u015ftiu, Doamne, s\u0103 se roage \u0163ie, care Te iubesc pe Tine, \u015fi prin Tine \u00eei iubesc pe to\u0163i ceilal\u0163i, \u015fi nu os\u00e2ndesc, \u015fi nu judec\u0103, \u015fi nu-\u015fi \u00eentineaz\u0103, nu-\u015fi otr\u0103vesc limba \u015fi buzele lor cu r\u0103ut\u0103\u0163ile \u015fi veninul lumii acesteia. \u015ei prin poc\u0103in\u0163a ei \u00ee\u015fi pl\u00e2ng p\u0103catele, \u00ee\u015fi cur\u0103\u0163\u0103 inima, se bucura de cuvintele Tale \u015fi ajung de aici la \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea de lumina Ta divin\u0103\u201d.
\n\u015ei, plec\u00e2nd de aici, se \u00eenalta mereu \u00een lumina cea f\u0103r\u0103 de ani \u015fi pururea fiitoare a Ta, P\u0103rinte, Fiule \u015fi Duhule Sfinte, cu Maica Ta sf\u00e2nt\u0103, cu Laz\u0103r \u015fi cu to\u0163i sfin\u0163ii. Amin.<\/p>\n
P\u0103rintele Constantin Galeriu<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Iubi\u0163ilor, parabola aceasta o ascult\u0103m \u00een fiecare an; o \u015ftiu mai to\u0163i cei care cerceteaz\u0103 dumnezeiasca biserica. \u00een calendar citim despre Bogatul nemilostiv \u015fi s\u0103racul Laz\u0103r. \u015ei ne rug\u0103m ca \u00een fiecare an s\u0103 ne lumineze Dumnezeu pentru c\u0103 \u015fi alte, g\u00e2nduri \u015fi cuvinte, mai noi \u015fi mai ad\u00e2nci, poate, s\u0103 ne \u00eenvredniceasc\u0103 s\u0103 v\u0103 <\/p>\n