![\"Pr-Iosif-si-Calfele\"](\"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-content\/uploads\/2013\/12\/Pr-Iosif-si-Calfele.jpg\")
<\/a>Suntem \u00een decembrie 1937.\nFoaia \u00abOsta\u015ful Domnului\u00bb de la Bucure\u015fti fusese oprit\u0103 dup\u0103 nr. 3, din 21 nov., \u00een timp ce lupta \u00eentre duh \u015fi liter\u0103 era \u00een cea mai dramatic\u0103 desf\u0103\u015furare.
\nR\u00e2nd pe r\u00e2nd, preo\u0163ii \u015fi c\u0103rturarii din Oaste se lep\u0103dau de voluntariatul ei curat \u015fi frumos, trec\u00e2nd de partea interesului firesc \u015fi lumesc.
\nMul\u0163imea fra\u0163ilor simpli \u00eens\u0103 r\u0103m\u0103sese necl\u0103tinat\u0103, privind cu o mil\u0103 amar\u0103 la cl\u0103tinarea \u015fi pr\u0103bu\u015firea acelor p\u0103pu\u015fi s\u0103rb\u0103tore\u015fti care defilaser\u0103 \u00een fruntea ei…
\nEcoul hot\u0103r\u00e2rii fra\u0163ilor curajo\u015fi r\u0103suna \u00eenc\u0103 de prin coloa\u00acnele foilor oprite. Dar nevoia de un organ de leg\u0103tur\u0103 \u00eentre fra\u0163i era cu at\u00e2t mai mare, cu c\u00e2t acum presiunea potrivnicului era din ce \u00een ce mai mare. \u015ei ura lui mai necru\u0163\u0103toare.
\nDup\u0103 respingerea tuturor \u00eencerc\u0103rilor de recurs pentru anularea sentin\u0163ei judec\u0103\u0163ilor biserice\u015fti \u00eempotriva P\u0103rintelui Iosif Trifa, urmau acum presiunile pentru confiscarea \u00eentregii sale averi prin sentin\u0163ele judec\u0103\u0163ilor civile.
\nMitropolia gr\u0103bea, prin toate mijloacele pe care banul \u015fi puterea ei le avea la \u00eendem\u00e2n\u0103, procesul \u00eempotriva omului lui Dumnezeu, bolnav \u015fi lipsit. Foile mitropoliei tr\u0103geau cu s\u0103ge\u0163ile cele mai veninoase \u00eempotriva a tot ce era adev\u0103rat, drept \u015fi sf\u00e2nt \u00een Lucrarea Domnului \u015fi \u00een alesul Lui, pentru a-i rupe pe to\u0163i fra\u0163ii de el \u015fi a-i nimici total.
\nIar\u0103\u015fi era cea mai mare nevoie s\u0103 se g\u0103seasc\u0103 un alt \u201ecirinean\u201c, care s\u0103 ajute la purtarea crucii o alt\u0103 parte de drum.<\/p>\n
Atunci eram din nou l\u00e2ng\u0103 P\u0103rintele Iosif. Venisem tocmai la timp, c\u0103ci fratele Marini c\u0103zuse iar\u0103\u015fi la pat.
\n\u00cen ziua de 15 decembrie 1937 avur\u0103m acas\u0103, cu to\u0163ii, o stare de vorb\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu arz\u0103toarea nevoie de foaie, \u00een care p\u0103rintele zise:
\n\u2013 Sunt aici, \u00een Sibiu, doi oameni cu care am putea conveni: Munteanu, care are ziarul \u00abAc\u0163iunea\u00bb \u015fi Stoichi\u0163\u0103, care are gazeta \u00abGlasul Drept\u0103\u0163ii\u00bb.
\nCu unul dintre ace\u015ftia doi va trebui s\u0103 lu\u0103m contact \u015fi s\u0103 \u00eencerc\u0103m o \u00een\u0163elegere, ca s\u0103 scoatem sub numele lor o foaie pentru fra\u0163i. Cu care crede\u0163i c\u0103 am putea mai bine?
\nUnii avur\u0103 o p\u0103rere, al\u0163ii alta, c\u00e2nd p\u0103rintele zise:
\n\u2013 S\u0103 mergem la Stoichi\u0163\u0103! Drag\u0103 Dorz, vii cu mine, mergem noi doi.<\/p>\n
Pe ma\u015fina Oastei era \u015fofer fratele Popovici. L-am suit pe p\u0103rintele \u00een ma\u015fin\u0103, iar eu am urcat al\u0103turi. Era sear\u0103. Se aprinseser\u0103 luminile c\u00e2nd din Aleea Filozofilor pornir\u0103m spre strada Avram Iancu num\u0103rul 9, unde \u00ee\u015fi avea biroul s\u0103u avocatul Ieronim Stoichi\u0163\u0103. L-am g\u0103sit \u00een birou, \u00eempreun\u0103 cu stagiarul s\u0103u, Cornel Radu, \u015fi el, t\u00e2n\u0103r avocat.
\n\u00cenc\u00e2ntat de \u00eent\u00e2lnire, dl. Stoichi\u0163\u0103 \u2013 care era un om la fel de vrednic \u015fi de binevoitor cum fusese la vremea sa dl. Metea \u2013 \u015fi la fel \u015fi dl. Radu, ne-au primit cu bucurie. Am\u00e2ndoi ace\u015fti oameni cumsecade cuno\u015fteau bine toat\u0103 situa\u0163ia Oastei \u015fi a p\u0103rintelui. Ne-am a\u015fezat to\u0163i patru la o mas\u0103.
\nDup\u0103 c\u00e2teva vorbe \u00eencep\u0103toare, p\u0103rintele descrise pe scurt starea noastr\u0103, motivul venirii noastre \u015fi rug\u0103mintea noastr\u0103 st\u0103ruitoare de a ne pune la \u00eendem\u00e2n\u0103 foaia lor care, \u015fi a\u015fa, nu ap\u0103rea dec\u00e2t din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u015fi doar local.
\n\u2013 Cu toat\u0103 bucuria, P\u0103rinte Trifa! \u2013 r\u0103spunse dl. Stoichi\u0163\u0103. R\u0103m\u00e2ne numai s\u0103 stabilim \u00een am\u0103nunt cum s\u0103 facem acest lucru.
\n\u2013 Foarte u\u015for pentru d-voastr\u0103, d-le avocat! Totul r\u0103m\u00e2ne \u00een seama noastr\u0103. Iar dac\u0103 se vor mai ivi neprev\u0103zute, cu Dumnezeu le vom rezolva pe toate.
\n\u2013 Atunci, s\u0103 fie \u00eentr-un ceas bun! \u2013 zise z\u00e2mbind dl. Stoichi\u0163\u0103. \u015ei ne desp\u0103r\u0163ir\u0103m str\u00e2ng\u00e2ndu-ne m\u00e2inile cu c\u0103ldur\u0103 \u015fi prietenie.<\/p>\n
\u2013 Sl\u0103vit s\u0103 fie Domnul! \u2013 izbucni voios p\u0103rintele, \u00eendat\u0103 ce ne v\u0103zur\u0103m singuri. Iat\u0103 ce minunat a lucrat El \u015fi de ast\u0103 dat\u0103!
\nAcum, drag\u0103 Dorz, la lucru! Cu ajutorul Domnului, foaia trebuie s\u0103 apar\u0103 chiar acum de Cr\u0103ciun. O, ce bucurie vor avea fra\u0163ii no\u015ftri v\u0103z\u00e2nd o nou\u0103 minune a dragostei lui Dumnezeu pentru noi! S\u0103 facem o foaie cum n-a mai fost alta.
\nAstfel ap\u0103ru din nou, sub denumirea \u00abGlasul Drept\u0103\u0163ii\u00bb, pentru 25 dec. 1937, scrisul dorit \u015fi a\u015fteptat de to\u0163i fra\u0163ii. Mult \u00eencercatul an 1937 se sf\u00e2r\u015fea \u00een lumina unei mari bucurii.
\nPe prima pagin\u0103 foaia anun\u0163\u0103 un t\u00e2lc frumos de Na\u015fterea Domnu\u00aclui:<\/p>\n
\u201e\u015ei iar\u0103\u015fi va veni<\/strong>… Acum 1937 ani, Iisus a venit ca M\u00e2ntuitor; a doua oar\u0103 El va veni ca Judec\u0103tor…\u201c Traian DORZ fragment din ISTORIA UNEI\u00a0 JERTFE Suntem \u00een decembrie 1937. Foaia \u00abOsta\u015ful Domnului\u00bb de la Bucure\u015fti fusese oprit\u0103 dup\u0103 nr. 3, din 21 nov., \u00een timp ce lupta \u00eentre duh \u015fi liter\u0103 era \u00een cea mai dramatic\u0103 desf\u0103\u015furare. R\u00e2nd pe r\u00e2nd, preo\u0163ii \u015fi c\u0103rturarii din Oaste se lep\u0103dau de voluntariatul ei curat \u015fi frumos, <\/p>\n
\nNum\u0103rul de \u00eenceput ap\u0103rea s\u0103rb\u0103tore\u015fte, \u00een 16 pagini \u015fi era plin de o bogat\u0103 \u015fi aleas\u0103 hran\u0103 sufleteasc\u0103.
\n\u00cempreun\u0103 cu p\u0103rintele noi lucram plini de h\u0103rnicie \u015fi curaj, am\u00e2ndoi, cu fratele Marini. Dar, de obicei, noi lucram \u00eenc\u0103 destul de \u00eencet. Scriam, \u015ftergeam \u015fi iar scriam, fiindc\u0103 tot ce lucram trecea prin \u201ecenzura\u201c p\u0103rintelui, care corecta sau chiar respingea ceea ce nu era \u00een \u00eentregime f\u0103cut c\u00e2t se putea de bine de c\u0103tre noi. Uneori, c\u00e2nd trebuia trimis \u00een grab\u0103 materialul la tipografie, p\u0103rintele se uita la noi mustr\u0103tor. O dat\u0103, lu\u00e2ndu-i din m\u00e2n\u0103 fratelui Marini un articol la care tot \u015ftergea \u015fi nu-l mai termina, zise:
\n\u2013 M\u0103i Marinel, dac\u0103 a\u015f fi lucrat eu ca voi, ar fi fost vai de capul meu. D\u0103-l \u00eencoace!
\n\u015ei, \u00een c\u00e2teva clipe, fu gata. Era de fa\u0163\u0103 \u015fi fratele Opri\u015f \u00een clipa aceea \u00een redac\u0163ie. A\u015fa am \u00eenv\u0103\u0163at noi slujba cea grea a scrisului sf\u00e2nt.
\nTotdeauna ne-am uimit de puterea de munc\u0103 a acestui mare suflet. De darul dumnezeiesc pe care \u00eel avea \u00een toate: de limpezimea g\u00e2ndurilor, de voin\u0163a \u015fi de puterea lui de munc\u0103. De inspira\u0163ia ideilor \u015fi de uimitoarea \u00eenlesnire \u00een exprimarea g\u00e2ndului s\u0103u. Am avut de la cine \u00eenv\u0103\u0163a, dar am fost prea slabi ucenici.
\nAcum eu eram fericit ca nimeni altul pe lume. Ne reg\u0103sisem iar\u0103\u015fi \u015fi lucram \u00eempreun\u0103, la aceea\u015fi mas\u0103, cu p\u0103rintele \u015fi cu fratele Marini.
\nVonica se dusese… Dar parc\u0103 pe acest om nu-l sim\u0163isem niciodat\u0103 dec\u00e2t ca pe ceva c\u00e2rpit, nu ca pe ceva crescut din noi.
\nFratele Marini, de\u015fi era \u00eenc\u0103 sl\u0103bu\u0163, st\u0103tea pe pat sau pe canapea \u015fi lucra de diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 noaptea neobosit.
\nPe p\u0103rintele, de obicei, \u00eel coboram sprijinit, c\u00e2nd Titus, c\u00e2nd Opri\u015f, c\u00e2nd Popovici, c\u00e2nd eu; \u015fi, \u00eentins pe canapeaua lui din redac\u0163ie, lucra \u00eempreun\u0103 cu noi.
\nLucra \u00eempreun\u0103 cu noi, dar boala necru\u0163\u0103toare \u00eei storcea, v\u0103z\u00e2nd cu ochii, toat\u0103 vlaga \u015fi via\u0163a din corpul s\u0103u care ajunsese ca o umbr\u0103… Ciudat, ce tare sl\u0103bea din zi \u00een zi!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"