![\"TDorz\"](\"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-content\/uploads\/2009\/11\/TDorz.jpg\" "\\"TDorz\\"")
Starea mea trupeasc\u0103 se agrava din zi \u00een zi. Amenin\u0163\u0103rile deveneau \u015fi ele tot mai mari. Zi \u015fi noapte auzeam deasupra noastr\u0103 izbituri \u015fi vaiete…<\/p>\nTraian Dorz, din HRISTOS \u2013 M\u0102RTURIA MEA<\/p>\n
Starea mea trupeasc\u0103 se agrava din zi \u00een zi. Amenin\u0163\u0103rile deveneau \u015fi ele tot mai mari. Zi \u015fi noapte auzeam deasupra noastr\u0103 izbituri \u015fi vaiete…<\/p>\n
\u00cen Joia Patimilor am avut o zi grea. Cea mai grea. \u00centreb\u0103rile fuseser\u0103 deosebit de grele, iar r\u0103spunsurile nemul\u0163umitoare. Amenin\u0163\u0103rile se rostogoleau asupra mea ca ni\u015fte bolovani tot mai grei. Tot sufletul \u00eemi era \u00een fl\u0103c\u0103ri. Inima mi se str\u00e2ngea, capul \u00eemi vuia \u015fi ochii mi se \u00eentunecau. Tot trupul \u00eemi tremura ca de friguri. \u00cen noaptea trecut\u0103 \u015fi avusesem un fel de vis care nu-mi ie\u015fea din minte:<\/p>\n
Se f\u0103cea c\u0103 era ziua de Pa\u015fti. Eram \u00eentr-o mare catedral\u0103, la slujba \u00cenvierii. Dar nu eram jos, unde vedeam str\u00e2ns tot poporul, ci undeva foarte sus, deasupra iconostasului \u015fi altarului, de unde m\u0103 uitam \u00een jos la marea mul\u0163ime a \u00eenchin\u0103torilor care ascultau predica unui episcop \u00eembr\u0103cat \u00een str\u0103lucitoare od\u0103jdii \u015fi st\u00e2nd pe un amvon \u00eenalt. Ascultam \u015fi eu la predica lui, cu to\u0163i cei pe care \u00eei sim\u0163eam acolo, sus, \u00een jurul meu, dar care nu \u015ftiam cine sunt. Am re\u0163inut din predica episcopului doar c\u00e2teva cuvinte: \u201eHristos a \u00cenviat, zicea el… Hristos a \u00cenviat prin Sine \u00censu\u015fi, fiind Dumnezeu, dup\u0103 cum spusese: Eu \u00cemi dau Via\u0163a \u015fi tot Eu Mi-o iau iar\u0103\u015fi…\u201c<\/p>\n
O lumin\u0103 \u015fi o s\u0103rb\u0103toare \u00eenalt\u0103 \u015fi cereasc\u0103 era peste tot unde priveam, foarte de sus…
\nAcum \u00eemi explicam c\u0103 sigur voi muri. Peste trei zile vor fi Pa\u015ftile \u015fi atunci c\u00e2nd se va rosti \u00een biseric\u0103 predica de Pa\u015fti eu nu voi mai fi printre cei de pe p\u0103m\u00e2nt \u2013 ci undeva mult mai sus… Visul era at\u00e2t de neobi\u015fnuit, iar starea mea trupeasc\u0103 era at\u00e2t de apropiat\u0103 de o astfel de explica\u0163ie, \u00eenc\u00e2t acum a\u015fteptam lini\u015ftit acest eveniment. Poate va fi ast\u0103zi, poate m\u00e2ine, \u00een Vinerea Patimilor. Ce potrivit ar fi totul \u00een felul acesta \u015fi ce fericit a\u015f fi s\u0103 scap chiar acum din tot acest chin de moarte! M-am n\u0103scut trupe\u015fte la Cr\u0103ciun, m-am n\u0103scut duhovnice\u015fte la Rusalii, ce bine ar fi s\u0103 mor la Pa\u015fti…
\nVinerea Patimilor 1959. U\u015fa celulei se deschise \u015fi noi to\u0163i ne \u00eentoarser\u0103m ca de obicei, cu fa\u0163a la peretele din fund. C\u00e2nd se auzi \u201ePssst!\u201c, ne \u00eentoarser\u0103m. Cel care st\u0103tea \u00een u\u015f\u0103 cu ochelarii \u00een m\u00e2n\u0103 \u00eemi f\u0103cu semn mie, \u00eentinz\u00e2ndu-mi ochelarii:
\n\u2013 Hai!
\nCu foarte mare greutate am urcat sc\u0103rile. Picioarele \u00eemi erau at\u00e2t de sl\u0103bite, \u00eenc\u00e2t tremurau gata s\u0103 nu m\u0103 mai \u0163in\u0103. Inima mi se str\u00e2ngea \u00een piept, \u00eemi ardea, \u00eemi \u015fchiop\u0103ta, \u00een cap mi se f\u0103ceau goluri ca \u015fi c\u00e2nd a\u015f c\u0103dea \u00een vid. Ochii \u00eemi umblau numai prin cea\u0163\u0103 \u015fi urechile \u00eemi \u0163iuiau metalic…<\/p>\n
Am ajuns \u00een fa\u0163a chinuitorului a c\u0103rui fa\u0163\u0103 \u015fi a c\u0103rui privire erau ast\u0103zi mai cumplite \u015fi mai amenin\u0163\u0103toare ca oric\u00e2nd.
\n\u00centreb\u0103rile r\u0103mase de ieri f\u0103r\u0103 r\u0103spunsul dorit revenir\u0103 din nou, scr\u00e2\u015fnind. Sufletul \u00eemi era \u00een totul lini\u015ftit, dar trupul, sim\u0163eam c\u0103 nu mai poate. Nu m\u00e2ncasem nimic nici diminea\u0163\u0103 \u2013 era Vinerea Patimilor Domnului \u015fi M\u00e2ntuitorului nostru. M\u00e2na nu-mi mai putu \u0163ine stiloul cu care scriam. Ochii \u00eencepur\u0103 s\u0103 mi se \u00eentunece de tot. Ceva cald \u015fi gol mi se sui spre cap \u015fi mi se p\u0103ru c\u0103 totul \u00eencepe s\u0103 se clatine \u015fi s\u0103 se \u00eenv\u00e2rt\u0103 dintr-o parte \u00een alta. M\u0103 scuturai s\u0103-mi revin \u2013 \u015fi luptai s\u0103 pot scrie.<\/p>\n
\u2013 \u0162i-e r\u0103u? m\u0103 \u00eentreb\u0103 anchetatorul, v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103, probabil, palid.
\n\u2013 Cred c\u0103 este ceva trec\u0103tor, r\u0103spunsei.
\n\u00cen clipa aceea intr\u0103 pe u\u015f\u0103 comandantul, care inspecta anchetele. Arunc\u0103 o privire spre mine, apoi spre el, care se ridicase \u00een picioare ca s\u0103-l salute, \u015fi \u00eentreb\u0103 aspru:
\n\u2013 Cum merge?
\n\u2013 Nu vrea deloc s\u0103 spun\u0103!
\n\u2013 Nu vrea? Ia d\u0103-i un bocanc, s\u0103 vezi cum vrea!
\n\u015ei ie\u015fi.<\/p>\n
Un nou \u00eentuneric reveni \u015fi alt val, mai cald \u015fi mai gol, mi se ridic\u0103 spre cap, cl\u0103tin\u00e2ndu-m\u0103. Nu-mi putui st\u0103p\u00e2ni m\u00e2na \u015fi sc\u0103pai stiloul, l\u0103s\u00e2nd capul pe mas\u0103.
\n\u2013 Dac\u0103 \u0163i-e r\u0103u, auzii ca prin vis, sun s\u0103 te duc\u0103 jos.
\n\u2013 Poate c\u0103 \u00eemi revin, am \u015foptit eu. Mai stau.
\nDar nu-mi mai putui reveni. Cred c\u0103 \u015fi fa\u0163a mi se schimbase mult, fiindc\u0103 el \u015fi sunase dup\u0103 gardian.
\n\u2013 Du-l jos, zise el.<\/p>\n
Dar eu nu m\u0103 mai putui ridica de pe scaun. Sim\u0163ii c\u0103 toat\u0103 partea st\u00e2ng\u0103 a trupului \u00eemi amor\u0163e\u015fte \u015fi nu m\u0103 mai ascult\u0103 nici ochiul, nici urechea, nici m\u00e2na, nici piciorul. Un g\u00e2nd c\u0103 voi paraliza \u00eemi fulger\u0103 mintea. Mai veni un gardian puternic \u015fi m\u0103 luar\u0103 mai mult pe sus. Nu m\u0103 mai puteam folosi de piciorul st\u00e2ng. Nu-l mai sim\u0163eam. Nu-mi mai puser\u0103 nici ochelarii. M\u0103 t\u00e2r\u00e2r\u0103 a\u015fa, tr\u0103g\u00e2nd piciorul dup\u0103 mine pe coridor, apoi pe sc\u0103ri p\u00e2n\u0103 \u00een celul\u0103, la patul meu, unde m\u0103 \u00eentinser\u0103 \u015fi m\u0103 l\u0103sar\u0103 a\u015fa. Dup\u0103 aceea nu mai \u015ftiu nimic…<\/p>\n
C\u00e2nd m-am trezit era noapte. M\u0103 dureau toate m\u0103dularele \u015fi mai ales capul. Gardianul de pe sal\u0103, pus s\u0103 m\u0103 supravegheze, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 m-am trezit, chem\u0103 pe \u015feful de sec\u0163ie care m\u0103 \u00eentreb\u0103:
\n\u2013 Cum te sim\u0163i?
\n\u2013 M\u0103 doare r\u0103u capul!
\nMi-a adus ni\u015fte tablete \u015fi mi-a spus:
\n\u2013 Ai drept la pat o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103.
\n(Dreptul la pat era o \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103 pe care anchetatorul o acorda celui peste m\u0103sur\u0103 de bolnav \u015fi de sl\u0103bit, \u00een momentul c\u00e2nd mersul anchetei ar fi fost \u00eempiedicat de neputin\u0163a fizic\u0103 a arestatului prea bolnav. Acei cu drept la pat puteau odihni pe pat o zi, o jum\u0103tate sau c\u00e2teva ore \u2013 dup\u0103 cum \u00eei acordase anchetatorul. Altfel ceilal\u0163i n-aveau voie s\u0103 stea pe pat de la de\u015fteptare \u015fi p\u00e2n\u0103 la stingere, de diminea\u0163a de la ora cinci \u015fi p\u00e2n\u0103 seara la ora zece. \u00cen acest timp, dac\u0103 erai g\u0103sit culcat pe pat, gardianul te putea pedepsi oricum voia el: b\u0103taie pe loc, \u0163inere \u00een picioare, cu fa\u0163a la perete \u015fi cu m\u00e2inile sus ori \u00eentr-un picior, cu m\u00e2inile la ceaf\u0103 \u2013 ceasuri \u00eentregi, p\u00e2n\u0103 ame\u0163eai \u015fi c\u0103deai…)<\/p>\n
Zilele \u015fi nop\u0163ile p\u00e2n\u0103 \u00een Noaptea \u00cenvierii le-am tr\u0103it doar pe jum\u0103tate. Dormitam tot timpul, absent la tot ce se petrecea \u00een jurul meu. C\u00e2nd m\u0103 trezeam uneori, nu \u015ftiam unde sunt \u015fi \u00eei \u00eentrebam pe cei din jurul meu ce-i cu mine. \u015etiam numai c\u0103 trebuie neap\u0103rat s\u0103 mor \u015fi de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd trebuia s\u0103 deschid ochii m\u0103 a\u015fteptam s\u0103 nu mai v\u0103d lumea asta. M\u0103 miram de ce se tot am\u00e2n\u0103 at\u00e2ta. Eram ner\u0103bd\u0103tor de aceast\u0103 am\u00e2nare. Nu m\u0103 \u00eendoiam c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in de \u00eemplinirea visului meu \u015fi a\u015fteptam diminea\u0163a de Pa\u015fti ca pe singura salvare pe care o mai doream, pentru ca nu cumva, prea sl\u0103bit, s\u0103 cedez \u015fi s\u0103 cad tocmai acum c\u00e2nd sunt at\u00e2t de aproape de Domnul \u015fi M\u00e2ntuitorul meu.<\/p>\n
Nu-mi pot explica starea pe care o aveam. Nu m\u0103 rugam, nu m\u0103 g\u00e2ndeam, nu doream nimic altceva, st\u0103team \u015fi a\u015fteptam cu ner\u0103bdarea acelui g\u00e2nd… Ce greu a trecut s\u00e2mb\u0103t\u0103 ziua, apoi s\u00e2mb\u0103t\u0103 noaptea…<\/p>\n
C\u00e2nd am auzit r\u0103sun\u00e2nd clopotele \u00cenvierii la catedrala apropiat\u0103, am deschis ochii \u2013 \u015fi, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 n-am murit, am sim\u0163it cea mai mare \u015fi mai amar\u0103 dezam\u0103gire din via\u0163a mea. Oare pentru ce am mai fost izb\u0103vit din moarte? De ce n-am fost ascultat \u015fi luat de pe p\u0103m\u00e2nt? De ce n-a fost de-ajuns c\u00e2t am fost chinuit \u00een aceast\u0103 groap\u0103 cu lei \u00eenfuria\u0163i \u015fi cumpli\u0163i? Dumnezeul meu, de ce oare n-ai avut mil\u0103 de mine? Ce mai ai oare de f\u0103cut cu via\u0163a mea neputincioas\u0103, care mi-a ajuns o povar\u0103 at\u00e2t de grea?<\/p>\n
De undeva, nu \u015ftiu de c\u00e2t de sus, mi s-a p\u0103rut c\u0103 aud un glas:
\n\u2013 Nu pentru moarte ai fost tu adus aici, de\u015fi \u2013 \u00eentr-un anumit fel \u2013 ai \u015fi murit deja…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Traian Dorz, din HRISTOS \u2013 M\u0102RTURIA MEA Starea mea trupeasc\u0103 se agrava din zi \u00een zi. Amenin\u0163\u0103rile deveneau \u015fi ele tot mai mari. Zi \u015fi noapte auzeam deasupra noastr\u0103 izbituri \u015fi vaiete… \u00cen Joia Patimilor am avut o zi grea. Cea mai grea. \u00centreb\u0103rile fuseser\u0103 deosebit de grele, iar r\u0103spunsurile nemul\u0163umitoare. Amenin\u0163\u0103rile se rostogoleau asupra <\/p>\n