{"id":20153,"date":"2024-04-18T18:50:19","date_gmt":"2024-04-18T21:50:19","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=20153"},"modified":"2024-04-19T04:23:32","modified_gmt":"2024-04-19T07:23:32","slug":"pe-drumul-catre-betania-si-ierusalim","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/pe-drumul-catre-betania-si-ierusalim\/","title":{"rendered":"Pe drumul c\u0103tre Betania \u015fi Ierusalim"},"content":{"rendered":"

P\u0103rintele Alexander Schmemann<\/strong><\/em><\/p>\n

A \u015fasea \u015fi cea din urm\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 a Postului este numit\u0103 „S\u0103pt\u0103m\u00e2na St\u00e2lp\u0103rilor”. \u00cen timpul celor \u015fase zile care premerg S\u00e2mbetei lui Laz\u0103r \u015fi Duminicii St\u00e2lp\u0103rilor (Floriilor – n.tr.), slujbele Bisericii ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 fim urm\u0103ritorii lui Hristos, dup\u0103 cum \u00eent\u00e2i El \u00eensu\u015fi ne veste\u015fte moartea prietenului S\u0103u iar apoi \u00eencepe c\u0103l\u0103toria S\u0103 c\u0103tre Betania \u015fi Ierusalim. Tema \u015fi tonul s\u0103pt\u0103m\u00e2nii sunt date Duminic\u0103 seara, la Vecernie: „\u00cencep\u00e2nd cu dragoste a \u015fasea s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 a cinstitului post, s\u0103 aducem credincio\u015filor c\u00e2ntare \u00eenaintea pr\u0103znuirii st\u00e2lpilor Domnului Celui ce vine \u00een slav\u0103 cu puterea dumnezeirii \u00een Ierusalim, ca s\u0103 omoare moartea.”<\/p>\n

Centrul aten\u0163iei este Laz\u0103r, boala sa, moartea sa, m\u00e2hnirea rudeniilor sale \u015fi r\u0103spunsul lui Hristos la toate acestea. Astfel, Lunea auzim: „Ast\u0103zi, umbl\u00e2nd Hristos pe l\u00e2ng\u0103 Iordan, I S-a ar\u0103tat boala lui Laz\u0103r…” Mar\u0163ea: „Ieri \u015fi ast\u0103zi a fost boala lui Laz\u0103r…” Miercurea: „Ast\u0103zi Laz\u0103r murind se \u00eengroap\u0103 \u015fi-l jelesc surorile…” Joi: „Dou\u0103 zile are ast\u0103zi Laz\u0103r cel mort. \u00cen cele din urm\u0103, Vinerea: „\u00een ziua de m\u00e2ine Domnul vine s\u0103 ridice pe fratele cel mort (al Martei \u015fi al Mariei).”<\/p>\n

\u00centreaga s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 este astfel petrecut\u0103 \u00een contempla\u0163ia duhovniceasc\u0103 asupra viitoarei \u00eent\u00e2lniri dintre Hristos \u015fi moarte – \u00eent\u00e2i \u00een persoan\u0103 prietenului S\u0103u, apoi \u00een \u00eens\u0103\u015fi moartea lui Hristos. Este apropierea acelui „ceas al lui Hristos” despre care El a vorbit adesea \u015fi spre care a fost orientat\u0103 \u00eentreaga sa slujire p\u0103m\u00e2nteasc\u0103. Atunci trebuie s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m: Care este locul \u015fi \u00een\u0163elesul acestei contempla\u0163ii \u00een slujbele Postului? Care este leg\u0103tura acesteia cu nevoin\u0163ele noastre din timpul Postului?<\/p>\n

Aceste \u00eentreb\u0103ri presupun o alta, cu care trebuie, pe scurt, s\u0103 ne ocup\u0103m acum. La pomenirea diferitelor evenimente din via\u0163a lui Hristos foarte des, dac\u0103 nu cumva \u00eentotdeauna, Biserica transpune trecutul \u00een prezent. Astfel, \u00een ziua Na\u015fterii Domnului cantam: „Fecioara ast\u0103zi pe Cel mai presus de fiin\u0163a na\u015fte…”; \u00een Vinerea Patimilor: „Ast\u0103zi st\u0103 \u00eenaintea lui Pilat…”; \u00een Duminica Floriilor (St\u00e2lp\u0103rilor): „Ast\u0103zi vine la Ierusalim…” \u00eentrebarea este: care este \u00een\u0163elesul acestei transpuneri, semnifica\u0163ia acestui ast\u0103zi liturgic?<\/p>\n

O cov\u00e2r\u015fitoare majoritate a credincio\u015filor \u00een\u0163eleg, probabil, c\u0103 este vorba de o metafor\u0103 retoric\u0103, o poetic\u0103 „figur\u0103 de stil \u00een vorbire”. Modul nostru modern de abordare a cultului este fie ra\u0163ional fie sentimental. Abordarea ra\u0163ional\u0103 const\u0103 \u00een reducerea pr\u0103znuirii liturgice la idei. Este \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103 \u00een aceast\u0103 teologie „occidentalizat\u0103” care s-a dezvoltat \u00een R\u0103s\u0103ritul ortodox dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul perioadei patristice \u015fi pentru care cultul este \u00een cel mai fericit caz o zon\u0103 palpabil\u0103 pentru defini\u0163ii \u015fi afirma\u0163ii pur intelectuale. Ceea ce \u00een cult nu poate fi redus la un adev\u0103r intelectual este etichetat drept „poezie” – adic\u0103 ceva ce nu trebuie luat foarte \u00een serios. \u015ei chiar dac\u0103 este evident c\u0103 evenimentul pr\u0103znuit de c\u0103tre Biseric\u0103 apar\u0163ine trecutului, liturgicului ast\u0103zi nu i se d\u0103 nici un \u00een\u0163eles serios. C\u00e2t despre abordarea sentimental\u0103, ea este rezultatul unei piet\u0103\u0163i individualiste \u015fi egocentriste, care este din mai multe puncte de vedere corespondentul teologiei intelectuale. Pentru acest fel de pietate, cultul reprezint\u0103 \u00eenainte de orice altceva un cadru util pentru rug\u0103ciunea particular\u0103, un fundal inspirator, al c\u0103rui scop este de a ne „\u00eenc\u0103lzi” inima \u015fi de a o \u00eentoarce c\u0103tre Dumnezeu. Con\u0163inutul \u015fi \u00een\u0163elesul slujbelor, al textelor, al r\u00e2nduielilor \u015fi actelor liturgice este aici de o importan\u0163\u0103 secundar\u0103; sunt de folos \u015fi suficiente at\u00e2ta vreme c\u00e2t m\u0103 \u00eendeamn\u0103 s\u0103 m\u0103 rog. \u015ei astfel liturgicul ast\u0103zi este dizolvat aici, ca de altfel \u015fi toate celelalte texte liturgice, \u00eentr-un soi de „rug\u0103ciune” nediferen\u0163iat\u0103 din punct de vedere al devo\u0163iunii \u015fi al inspira\u0163iei.<\/p>\n

Datorit\u0103 lungii polariz\u0103ri \u00een mentalitatea Bisericii noastre dintre aceste dou\u0103 moduri de abordare, este foarte dificil ast\u0103zi s\u0103 ar\u0103t\u0103m ca adev\u0103ratul cult al Bisericii nu poate fi redus nici la „idei”, nici la „rug\u0103ciune”. Nu putem pr\u0103znui idei! C\u00e2t despre rug\u0103ciunea particular\u0103, nu st\u0103 scris \u00een Evanghelie c\u0103 atunci c\u00e2nd vrem s\u0103 ne rug\u0103m s\u0103 \u00eenchidem u\u015fa c\u0103m\u0103rii noastre \u015fi s\u0103 intr\u0103m acolo \u00eentr-o comuniune harica personal\u0103 cu Dumnezeu (Matei, VI, 6)? Adev\u0103rata pr\u0103znuire implic\u0103 at\u00e2t un eveniment c\u00e2t \u015fi reac\u0163ia social\u0103 sau ob\u015fteasca la acesta.<\/p>\n

O pr\u0103znuire este posibil\u0103 numai c\u00e2nd oamenii se adun\u0103 laolalt\u0103 \u015fi, dep\u0103\u015find separarea \u015fi izolarea lor obi\u015fnuit\u0103 unul fa\u0163\u0103 de altul, reac\u0163ioneaz\u0103 \u00eempreun\u0103 cu un trup, \u00eentocmai ca o persoan\u0103 \u00een fa\u0163a unui eveniment (de exemplu: venirea prim\u0103verii, o c\u0103s\u0103torie, o \u00eenmorm\u00e2ntare, o biruin\u0163\u0103 etc). Iar miracolul natural al \u00eentregii pr\u0103znuiri este exact acela c\u0103 dep\u0103\u015fe\u015fte, chiar dac\u0103 numai pentru o vreme, nivelul ideilor \u015fi pe acela al individualismului. Unul se pierde cu adev\u0103rat \u00een pr\u0103znuire, iar altul \u00eei g\u0103se\u015fte pe ceilal\u0163i \u00eentr-un fel unic. Dar care este atunci ast\u0103zi \u00een\u0163elesul liturgicului prin care Biserica \u00ee\u015fi \u00eencepe toate pr\u0103znuirile sale? Cu ce \u00een\u0163eles \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ale trecutului sunt pr\u0103znuite ast\u0103zi?<\/p>\n

Se poate spune f\u0103r\u0103 exagerare ca \u00eentreaga via\u0163\u0103 a Bisericii este o continu\u0103 comemorare \u015fi aducere aminte. La sf\u00e2r\u015fitul fiec\u0103rei slujbe ne referim la sfin\u0163ii „a c\u0103ror pomenire o s\u0103v\u00e2r\u015fim”, dar \u00eenainte de toate pomenirile, Biserica este aducerea aminte de Hristos. Dintr-un punct de vedere c\u00e2t se poate de firesc memoria este o facultate ambigu\u0103. Astfel, s\u0103 ne aducem aminte de cineva pe care \u00eel iubim \u015fi pe care l-am pierdut; aceasta semnifica dou\u0103 lucruri. Pe de o parte, memoria este mai mult dec\u00e2t simpla cunoa\u015ftere a trecutului. C\u00e2nd \u00eemi amintesc de r\u0103posatul meu tat\u0103, \u00eel v\u0103d; el este prezent \u00een memoria mea nu ca un rezumat a tot ceea ce \u015ftiu despre el, ci a\u015fa cum l-am cunoscut \u00een \u00eentreaga sa realitate vie. Totu\u015fi, pe de o alt\u0103 parte, tocmai aceast\u0103 prezen\u0163\u0103 m\u0103 determina s\u0103 simt acut faptul c\u0103 el nu mai este aici, c\u0103 niciodat\u0103 \u00een aceast\u0103 lume \u015fi \u00een aceast\u0103 via\u0163\u0103 nu-i voi mai atinge m\u00e2na pe care at\u00e2t de viu o p\u0103strez \u00een amintire. Memoria este astfel cea mai minunat\u0103, dar \u00een acela\u015fi timp \u015fi cea mai dramatic\u0103 facultate uman\u0103, pentru c\u0103 nimic nu descoper\u0103 mai bine natura c\u0103zut\u0103 a vie\u0163ii noastre, imposibilitatea omului de a p\u0103stra, de a poseda cu adev\u0103rat ceva \u00een aceast\u0103 lume.<\/p>\n

Memoria ne descoper\u0103 faptul c\u0103 „timpul \u015fi moartea st\u0103p\u00e2nesc pe p\u0103m\u00e2nt”. Dar, tocmai din pricina acestei func\u0163ii umane unice a memoriei, cre\u015ftinismul este axat pe ea, pentru c\u0103 ea const\u0103 mai \u00eent\u00e2i \u00een amintirea unui Om, a unui Eveniment, a unei Nop\u0163i, \u00een ad\u00e2ncul \u015fi \u00eentunericul despre care ni s-a spus: „… face\u0163i aceasta spre pomenirea Mea”. \u015ei, iat\u0103, minunea se \u00eempline\u015fte! \u00ceI pomenim \u015fi El este aici – nu ca o icoan\u0103 nostalgic\u0103 a trecutului, nu ca un trist „niciodat\u0103 mai mult”, ci cu o a\u015fa puternic\u0103 prezen\u0163\u0103 \u00eenc\u00e2t Biserica poate repeta la nesf\u00e2r\u015fit ceea ce apostolii au rostit dup\u0103 \u00eent\u00e2lnirea pe drumul spre Emaus: „Oare nu ardea \u00een noi inima noastr\u0103? (Luca, XXIV, 32.)<\/p>\n

Memoria natural\u0103 este \u00eent\u00e2i de toate o „prezen\u0163\u0103 a absen\u0163ei”, astfel \u00eenc\u00e2t, \u00een m\u0103sura \u00een care cel pe care ni-l amintim este prezent, cu at\u00e2t este mai acut\u0103 durerea absen\u0163ei sale. Dar \u00een Hristos, memoria a devenit din nou puterea de a umple timpul \u00eentrerupt de p\u0103cat \u015fi moarte, de ur\u0103 \u015fi uitare. Aceasta memorie, ca putere peste timp, \u015fi fr\u00e2ngerea lui reprezint\u0103 tocmai ceea ce se afla \u00een centrul pr\u0103znuirii liturgice, a liturgicului ast\u0103zi. S\u0103 fim siguri, Fecioara nu na\u015fte ast\u0103zi, ca „stare de fapt” nimeni nu st\u0103 \u00een fa\u0163a lui Pilat, iar ca fapte, aceste evenimente apar\u0163in trecutului. Dar ast\u0103zi ne putem aminti aceste fapte, iar Biserica este mai \u00eent\u00e2i de toate darul \u015fi puterea acelei amintiri care transform\u0103 faptele trecutului \u00een evenimente ve\u015fnic pline de \u00een\u0163eles.<\/p>\n

Pr\u0103znuirea liturgic\u0103 este astfel o re-intrare a Bisericii \u00een eveniment, iar aceasta nu \u00eenseamn\u0103 pur \u015fi simplu „ideea” acestuia, ci este bucuria sau triste\u0163ea lui, realitatea vie \u015fi concret\u0103 a sa. Una este s\u0103 \u015ftim c\u0103 prin strigarea „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai p\u0103r\u0103sit!” Hristos cel r\u0103stignit \u00ee\u015fi manifesta „chenoza” \u015fi smerenia Sa. Cu totul altceva este s\u0103 pr\u0103znuim acest eveniment \u00een fiecare an, \u00een acea Vinere unic\u0103, c\u00e2nd, f\u0103r\u0103 s\u0103-l „ra\u0163ionaliz\u0103m”, \u015ftim cu toat\u0103 convingerea c\u0103 aceste cuvinte, fiind oferite o dat\u0103, r\u0103m\u00e2n etern reale, astfel \u00eenc\u00e2t nici o biruin\u0163\u0103, nici o slav\u0103, nici o „sintez\u0103” nu pot s\u0103 le \u015ftearg\u0103 vreodat\u0103. Una este s\u0103 explic\u0103m faptul c\u0103 \u00eenvierea lui Laz\u0103r era spre „\u00eencredin\u0163area \u00eenvierii cea de ob\u015fte” (troparul zilei), cu totul altceva este s\u0103 pr\u0103znuim aceast\u0103 \u00eent\u00e2lnire de lent\u0103 apropiere dintre via\u0163\u0103 \u015fi moarte, s\u0103 devenim parte a acesteia, s\u0103 vedem cu ochii no\u015ftri \u015fi s\u0103 sim\u0163im cu \u00eentreaga noastr\u0103 fiin\u0163\u0103 cele ce implic\u0103 cuvintele Sf\u00e2ntului Apostol Ioan: „… a suspinat cu duhul \u015fi S-a tulburat \u00eentru Sine… \u015fi a l\u0103crimat” (Ioan, XI, 31 -35). Pentru noi \u015fi cu noi to\u0163i acestea se s\u0103v\u00e2r\u015fesc ast\u0103zi.<\/p>\n

Noi nu am fost acolo, \u00een Betania, la morm\u00e2nt cu surorile lui Laz\u0103r. Despre aceast\u0103 cunoa\u015ftem numai din Sf\u00e2nta Evanghelie. Pr\u0103znuirea acestui ast\u0103zi al Bisericii este vremea c\u00e2nd un fapt istoric devine eveniment pentru noi, pentru mine, o putere \u00een via\u0163a mea, o aducere aminte, o bucurie. Teologia nu poate p\u0103trunde dincolo de „idee”. Iar din punctul de vedere al ideii, avem nevoie de aceste cinci lungi zile, c\u00e2nd este a\u015fa de simplu doar s\u0103 m\u0103rturisim, „s\u0103 \u00eencredin\u0163\u0103m \u00eenvierea cea de ob\u015fte”? Dar toat\u0103 problema este ca \u00een sine \u015fi prin sine fraza nu \u00eencredin\u0163eaz\u0103 nimic. Adev\u0103rata \u00eencredin\u0163are vine din pr\u0103znuire \u015fi exact din aceste cinci zile \u00een care m\u0103rturisim \u00eenceputul acestei lupte decisive dintre via\u0163\u0103 \u015fi moarte \u015fi \u00eencepem, nu a\u015fa de mult, s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u00e2t s\u0103-L m\u0103rturisim pe Hristos, Cel ce va calc\u0103 cu moartea pe moarte.<\/p>\n

\u00cenvierea lui Laz\u0103r, minunat\u0103 pr\u0103znuire a acelei S\u00e2mbete unice, se afla spre sf\u00e2r\u015fitul Postului Mare. \u00een Vinerea de dinainte cantam: „S\u0103v\u00e2r\u015find patruzeci de zile cele de suflet folositoare…”, iar \u00een termeni liturgici, S\u00e2mb\u0103ta lui Laz\u0103r \u015fi Duminica St\u00e2lparilor (a Floriilor) sunt „\u00eenceputul Crucii”. Dar ultima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 a Postului Mare, care este o continua inainte-praznuire a acestor zile, este revelarea ultim\u0103 a \u00een\u0163elesului Postului. La \u00eenceputul acestei lucr\u0103ri am spus c\u0103 Postul este preg\u0103tirea pentru Pa\u015fte; totu\u015fi, \u00een realitate, \u00een practic\u0103 uzual\u0103 care a devenit \u00eentre timp tradi\u0163ional\u0103, aceasta preg\u0103tire r\u0103m\u00e2ne abstract\u0103 \u015fi individual\u0103; Postul \u015fi Pa\u015ftele sunt al\u0103turate, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 o \u00een\u0163elegere real\u0103 a leg\u0103turii \u015fi interdependen\u0163ei lor.<\/p>\n

Chiar \u015fi atunci c\u00e2nd Postul nu este \u00een\u0163eles ca perioada de s\u0103v\u00e2r\u015fire a Spovedaniei \u015fi a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015faniei anuale, este de obicei \u00een\u0163eles ca un efort individual \u015fi astfel r\u0103m\u00e2ne egocentric. Altfel spus, ceea ce \u00een mod practic este absent din experien\u0163a Postului este c\u0103 acel efort fizic \u015fi duhovnicesc \u0163inte\u015fte participarea noastr\u0103 la acel ast\u0103zi al \u00eenvierii lui Hristos, \u015fi nu o moralitate abstract\u0103, nu un progres moral, nu o mai mare paz\u0103 a patimilor, nici m\u0103car o \u00eembun\u0103t\u0103\u0163ire personal\u0103, ci \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea de acel ast\u0103zi fundamental al lui Hristos. Spiritualitatea cre\u015ftin\u0103 care nu aspir\u0103 la aceasta este \u00een pericol de a deveni pseudo-cre\u015ftina, pentru c\u0103, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, aceasta este motivat\u0103 prin „sine” \u015fi nu prin Hristos. Pericolul ce exist\u0103 aici este ca o dat\u0103 ce c\u0103mara sufletului este cur\u0103\u0163ita \u015fi eliberat\u0103 de diavolul care locuia \u00eentr-\u00eensa ea r\u0103m\u00e2ne goal\u0103, iar diavolul se re\u00eentoarce” \u015fi ia cu el alte \u015fapte duhuri mai rele dec\u00e2t el \u015fi, intr\u00e2nd, locuie\u015fte acolo; \u015fi se fac cele de pe urm\u0103 mai rele dec\u00e2t cele dint\u00e2i.” (Luca, XI, 26). \u00een aceast\u0103 lume orice – chiar \u015fi „spiritualitatea” – poate fi demonic.<\/p>\n

A\u015fadar este foarte important s\u0103 redescoperim \u00een\u0163elesul \u015fi ritmul Postului ca adev\u0103rata preg\u0103tire pentru marele ast\u0103zi al Pa\u015ftelui. Am v\u0103zut p\u00e2n\u0103 acum c\u0103 Postul are dou\u0103 p\u0103r\u0163i. \u00eenaintea Duminicii Sfintei Cruci, Biserica ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 ne concentr\u0103m asupra noastr\u0103, s\u0103 lupt\u0103m \u00eempotriva c\u0103rnii \u015fi a pl\u0103cerilor, a r\u0103ului \u015fi a tuturor celorlalte p\u0103cate. Dar chiar \u015fi atunci c\u00e2nd \u00eemplinim acestea, suntem permanent \u00eendemna\u0163i s\u0103 privim \u00eenainte, s\u0103 m\u0103sur\u0103m \u015fi s\u0103 motiv\u0103m efortul nostru prin „ceva mai bun” preg\u0103tit pentru noi. Apoi, din Duminica Sfintei Cruci, taina suferin\u0163ei lui Hristos, a Crucii \u015fi a Mor\u0163ii Sale, sunt acelea ce devin centrul slujbelor Postului. Devin „urcu\u015ful spre Ierusalim”.<\/p>\n

\u00cen cele din urm\u0103, de-a lungul acestei ultime s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de preg\u0103tire \u00eencepe pr\u0103znuirea tainei. Nevoin\u0163a postului ne-a f\u0103cut capabili s\u0103 d\u0103m la o parte tot ceea ce de obicei \u015fi statornic ascunde obiectul central al credin\u0163ei, al n\u0103dejdii \u015fi al bucuriei noastre. Timpul \u00eensu\u015fi, ca s\u0103 zicem a\u015fa, se apropie de un sf\u00e2r\u015fit. El este m\u0103surat acum nu prin preocup\u0103rile \u015fi grijile noastre uzuale, ci de ceea ce are loc \u00een drumul spre Betania, \u015fi mai departe, la Ierusalim. Iar, o dat\u0103 \u00een plus, toate acestea nu sunt retorice.<\/p>\n

Pentru oricine care a gustat din via\u0163a liturgic\u0103 adev\u0103rat\u0103 – fie aceasta numai o dat\u0103 \u015fi fie chiar imperfect – este aproape de la sine \u00een\u0163eles c\u0103 din momentul \u00een care auzim: „Bucur\u0103-te Betanie, casa a lui Laz\u0103r!…” iar apoi: „… m\u00e2ine Hristos vine…” lumea exterioar\u0103 devine u\u015for ireal\u0103, iar unii aproape c\u0103 sufer\u0103 c\u00e2nd intr\u0103 \u00eentr-un contact zilnic \u015fi necesar cu aceasta (cu lumea exterioar\u0103 – n.tr.) „Realitatea” este aceea care se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een Biseric\u0103, \u00een acea pr\u0103znuire care, zi dup\u0103 zi, ne face s\u0103 realiz\u0103m ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 a\u015ftep\u0163i \u015fi de ce cre\u015ftinismul este, mai presus de orice, a\u015fteptare \u015fi preg\u0103tire. Astfel, atunci c\u00e2nd acea sear\u0103 de Vineri se apropie \u015fi c\u00e2ntam „s\u0103v\u00e2r\u015find cele patruzeci de zile cele de suflet folositoare…” nu am \u00eemplinit doar o „obliga\u0163ie” cre\u015ftineasca anual\u0103, suntem preg\u0103ti\u0163i s\u0103 ne impropriem cuvintele pe care le vom c\u00e2nta ziua urm\u0103toare: „Prin Laz\u0103r te prad\u0103 Hristos pe tine, moarte, dar unde-\u0163i este biruin\u0163a, iadule?”<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

P\u0103rintele Alexander Schmemann A \u015fasea \u015fi cea din urm\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 a Postului este numit\u0103 „S\u0103pt\u0103m\u00e2na St\u00e2lp\u0103rilor”. \u00cen timpul celor \u015fase zile care premerg S\u00e2mbetei lui Laz\u0103r \u015fi Duminicii St\u00e2lp\u0103rilor (Floriilor – n.tr.), slujbele Bisericii ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 fim urm\u0103ritorii lui Hristos, dup\u0103 cum \u00eent\u00e2i El \u00eensu\u015fi ne veste\u015fte moartea prietenului S\u0103u iar apoi \u00eencepe c\u0103l\u0103toria <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-20153","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20153","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20153"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20153\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":27936,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20153\/revisions\/27936"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20153"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20153"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20153"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}