{"id":21008,"date":"2015-12-03T07:52:19","date_gmt":"2015-12-03T10:52:19","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=21008"},"modified":"2015-12-03T17:02:44","modified_gmt":"2015-12-03T20:02:44","slug":"necazurile-din-lungul-drumului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/necazurile-din-lungul-drumului\/","title":{"rendered":"NECAZURILE DIN LUNGUL DRUMULUI"},"content":{"rendered":"\n

\"Traian-DORZ-060\"<\/a>1972 \u2013 1976<\/strong><\/p>\n

Alege bine \u0163inta spre care te \u00eendrep\u0163i,<\/em><\/span>
\n c-ai s\u0103-\u0163i prime\u015fti r\u0103splata c\u00e2nd nici n-ai s\u0103 te-a\u015ftep\u0163i<\/em><\/span>
\n \u015fi vei r\u0103spunde ve\u015fnic \u00een fa\u0163a lui Hristos<\/em><\/span>
\n de to\u0163i cei ce-\u0163i urmeaz\u0103 pe drumul ce i-ai scos.<\/em><\/span><\/p>\n

S\u0103 m\u0103 \u00eentorc iar\u0103\u015fi la altceva, mai \u00eenainte.
\nDup\u0103 un an de zile de la trimiterea, \u00een 1971, a memoriului la patriarh, am fost chemat la Protopopiatul Beiu\u015f pe ziua de 14 martie 1972, pentru o \u00eent\u00e2lnire cu episcopul Oradiei, care avea s\u0103-mi comunice ceva din partea patriarhului. M-am bucurat de aceast\u0103 ocazie. Voi c\u0103uta s\u0103 le \u00eenf\u0103\u0163i\u015fez din nou, cu toat\u0103 durerea, situa\u0163ia grea \u00een care ne g\u0103sim \u015fi s\u0103 le pun pe inim\u0103 marea r\u0103spundere pe care o au pentru soarta Bisericii, amenin\u0163at\u0103 pe de-o parte de r\u0103t\u0103cirile \u015fi dezbin\u0103rile provocate din afar\u0103, care se ad\u00e2ncesc cu fiecare zi din cauza indolen\u0163ei \u015fi imoralit\u0103\u0163ii din\u0103untrul ei; iar pe de alt\u0103 parte, de necredin\u0163a \u015fi dec\u0103derea din mijlocul ei, care cre\u015fte la fel. Iar lucrarea Oastei, care ar fi de cel mai mare ajutor \u00een redresarea lucrurilor, continu\u0103 s\u0103 fie privit\u0103 cu du\u015fm\u0103nie \u015fi lovit\u0103 \u00een toate felurile.
\n\u00cen ziua fixat\u0103, c\u00e2nd intram \u00een biroul protopopului, m\u0103 a\u015fteptau am\u00e2ndoi, episcopul \u015fi protopopul. \u00cendat\u0103 a intrat acolo \u015fi inspectorul cultelor.
\n\u2013 Frate Dorz, \u00eencepu Episcopul, eu te cunosc pe dumneata din 1945-1946, de c\u00e2nd veneai pe la S\u0103sciori cu fratele Marini. \u015ei eu sunt de pe acolo… Te-am chemat acum ca s\u0103-\u0163i spun c\u0103 patriarhul vrea s\u0103 stea de vorb\u0103 cu dumneata \u00een problema Oastei Domnului, a\u015fa c\u0103 ai s\u0103-i scrii la Patriarhie, cer\u00e2ndu-i o audien\u0163\u0103 \u015fi ve\u0163i discuta am\u00e2ndoi.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, am vrut s\u0103 te cunosc \u015fi eu personal, fiindc\u0103 am auzit despre tot ce ai avut de suferit din cauza activit\u0103\u0163ii dumitale. A\u015f vrea s\u0103 te sf\u0103tuiesc s\u0103 te \u00eencadrezi \u015fi dumneata \u015fi s\u0103-i sf\u0103tuie\u015fti \u015fi pe ceilal\u0163i din Oastea Domnului ca s\u0103 se \u00eencadreze \u015fi ei mai deplin \u00een via\u0163a Bisericii noastre. De ce dumneavoastr\u0103 s\u0103 lucra\u0163i separat de noi, preo\u0163ii?
\n\u2013 Prea Sfin\u0163ite, i-am r\u0103spuns, V\u0103 mul\u0163umesc respectuos pentru interesul pe care mi-l ar\u0103ta\u0163i, dar cred c\u0103 nu este greu s\u0103 se vad\u0103 c\u0103 noi ne-am dat \u015fi ne d\u0103m toate silin\u0163ele s\u0103 ne \u00eendeplinim, din \u00eendemnul con\u015ftiin\u0163ei cinstite, toat\u0103 datoria de credin\u0163\u0103 \u015fi de ascultare fa\u0163\u0103 de Biseric\u0103. Numai c\u0103 n-am fost \u00een\u0163ele\u015fi de c\u0103tre preo\u0163ime. \u00cen loc s\u0103 fim privi\u0163i cu dragoste \u015fi \u00eencredere, suntem mereu respin\u015fi \u015fi suspecta\u0163i. \u00cen multe p\u0103r\u0163i am mai r\u0103mas doar noi cei care mergem la biseric\u0103 \u015fi purt\u0103m greut\u0103\u0163ile \u015fi sarcinile ei. \u015ei cu toate acestea suntem privi\u0163i cu ur\u0103, ca ni\u015fte vr\u0103jma\u015fi. De ce?
\n\u2013 Ei, acum te duci la patriarhul, s\u0103ri batjocoritor inspectorul. \u015ei acolo, voi, \u201ecei mari\u201c, ve\u0163i tran\u015fa toat\u0103 problema \u201ela nivel \u00eenalt\u201c. Ne ve\u0163i sc\u0103pa astfel \u015fi pe noi de nepl\u0103cerile pe care le avem mereu din pricina dumneavoastr\u0103.
\n\u2013 Credem c\u0103 noi nu am dat niciodat\u0103 ocazie la nepl\u0103ceri nim\u0103nui. Noi suntem cei ce le suferim.
\n\u2013 Ehei, c\u00e2te ne produce\u0163i! \u015ei mai ales dumneata, care nu vrei s\u0103 te cumin\u0163e\u015fti o dat\u0103 \u015fi s\u0103 te la\u015fi de activitatea asta provocatoare. Nu \u0163i-a ajuns? Mai vrei? S-ar putea s\u0103 mai prime\u015fti! Te sf\u0103tuiesc \u015fi eu s\u0103 te lini\u015fte\u015fti. Ai acum ocazia s\u0103 vorbe\u015fti cu patriarhul. Dac\u0103 nici de el nu vrei s\u0103 ascul\u0163i, ce s\u0103 se mai \u00eencerce cu dumneata?
\n\u2013 Frate Dorz, interveni \u00eemp\u0103ciuitor episcopul, te sf\u0103tuiesc \u015fi eu p\u0103rinte\u015fte s\u0103 faci totul ca autoritatea bisericeasc\u0103 \u015fi cea de stat s\u0103-\u015fi schimbe p\u0103rerea pe care o au acum despre dumneata. D\u0103 dovad\u0103 de ascultare \u015fi nu te mai tot ocupa dumneata de problemele credincio\u015filor Bisericii noastre. Are cine s\u0103 se ocupe de asta. Dumneata \u00eencadreaz\u0103-te frumos \u00een via\u0163a parohiei de acolo \u015fi fii \u015fi dumneata ca \u015fi ceilal\u0163i credincio\u015fi din satul dumneavoastr\u0103. Acum vremile s-au schimbat \u015fi lucrurile stau altfel. Trebuie s\u0103 d\u0103m dovad\u0103 de supunere \u015fi de ascultare fa\u0163\u0103 de mai-marii no\u015ftri. A\u015fa c\u0103 asta am avut s\u0103-\u0163i spun. Nu scrii direct patriarhului, ci scrisoarea c\u0103tre el mi-o trimi\u0163i mie \u015fi eu o voi trimite \u00eenso\u0163it\u0103 de c\u00e2teva cuvinte \u015fi din partea mea.
\nI-am salutat \u015fi am ie\u015fit.<\/p>\n

\u00cen ziua urm\u0103toare, duceam la Protopopiat dou\u0103 scrisori cu acela\u015fi plic: pentru episcop \u015fi pentru patriarh. \u00cen am\u00e2ndou\u0103 recuno\u015fteam c\u0103 \u00een lume au loc mari, \u00eentr-adev\u0103r mari transform\u0103ri \u015fi muta\u0163ii \u015fi c\u0103 \u00een toate domeniile de activitate se caut\u0103 \u015fi se \u00eentreprind c\u0103i noi \u015fi metode noi pentru st\u0103vilirea polu\u0103rii morale \u015fi pentru \u00eens\u0103n\u0103to\u015firea climatului vie\u0163ii. Dar tot at\u00e2t de adev\u0103rat este c\u0103 ne g\u0103sim \u015fi \u00een fa\u0163a unei mari pr\u0103bu\u015firi \u00een ce prive\u015fte credin\u0163a \u015fi morala lumii de azi. \u00cen toate p\u0103r\u0163ile, marile Biserici cre\u015ftine fac mari eforturi pentru st\u0103vilirea \u015fi \u00eendreptarea r\u0103ului, ini\u0163iind metode c\u00e2ndva respinse; dar azi, \u00een\u0163elept diriguite, dau roadele cele mai surprinz\u0103toare \u015fi mai fericite. De ce numai \u00een Biserica noastr\u0103 se lucreaz\u0103 a\u015fa de pu\u0163in \u015fi de timid pentru \u00eens\u0103n\u0103to\u015firea moral\u0103 a climatului social? Oastea Domnului, cu voluntariatul ei duhovnicesc \u015fi cu misionarismul ei laic, cu toat\u0103 zestrea \u015fi experien\u0163a ei minunat\u0103, ar fi un puternic factor de lupt\u0103 \u015fi de izb\u00e2nd\u0103 a Bisericii \u00eempotriva r\u0103ului. Ea este o for\u0163\u0103 spiritual\u0103 de cea mai mare valoare \u015fi importan\u0163\u0103… Dar Biserica a abandonat-o \u015fi s-a lep\u0103dat de ea cu o ciudat\u0103 nep\u0103sare, ca de o povar\u0103 nepl\u0103cut\u0103, \u00eenvinuind-o, cu vinovat\u0103 necunoa\u015ftere, c\u0103 este o primejdie pentru ea. \u015ei \u00een felul acesta continu\u0103 s-o priveasc\u0103 \u015fi azi, cu toate evidentele ei dovezi de credincio\u015fie \u015fi sinceritate fa\u0163\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura \u015fi \u0163elurile Bisericii lui Hristos, ca \u015fi de ridicare moral\u0103 a Poporului. Noi \u00eens\u0103 dorim s\u0103 avertiz\u0103m din nou asupra celor dou\u0103 pericole care amenin\u0163\u0103 Biserica \u015fi Poporul nostru: r\u0103t\u0103cirea de la credin\u0163\u0103 \u015fi dec\u0103derea moral\u0103.
\nDorim din tot sufletul s\u0103 \u00een\u015ftiin\u0163\u0103m asupra acestora mai ales \u00een r\u00e2ndurile tineretului \u2013 \u015fi s\u0103 ne oferim tot ajutorul nostru \u00een combaterea r\u0103ului. \u00cen\u015ftiin\u0163\u0103m \u00eens\u0103 cu hot\u0103r\u00e2re c\u0103, dac\u0103 nu se vor schimba grabnic anumite atitudini \u015fi nu se vor adopta anumite metode, \u00een cur\u00e2nd regretele se vor trezi prea t\u00e2rziu. Constat\u0103rile amare nu vor mai putea salva nimic. Desigur, decizia nu poate veni dec\u00e2t de la forul suprem, dar, la g\u0103sirea unei solu\u0163ii grabnice \u015fi eficiente, este nevoie de aportul nostru al fiec\u0103ruia care este \u00een stare s\u0103-l dea…
\nPrecizam c\u0103 de data asta nu vorbeam \u00een numele nim\u0103nui dec\u00e2t al meu personal. Specificam asta inten\u0163ionat, pentru a nu mai angaja, ca r\u00e2ndul trecut, \u00een 1956, pe nimeni al\u0163ii \u00een problema asta. Dac\u0103 va trebui din nou s\u0103 suf\u0103r pentru asta \u2013 s\u0103 suf\u0103r numai eu singur.<\/p>\n

Dar abia dup\u0103 opt luni de la trimiterea acestor scrisori, am fost chemat la Episcopie \u00een Oradea, unde episcopul mi-a spus c\u0103 Patriarhia \u015fi Sinodul Bisericii au spus c\u0103, dac\u0103 nu pot vorbi \u00een numele Oastei Domnului, ci numai \u00een numele meu personal, institu\u0163iile biserice\u015fti nu au ce discuta cu mine.
\n\u2013 Mi s-a spus numai, zise episcopul, s\u0103-\u0163i cer \u015fi s\u0103-\u0163i v\u0103d care ar fi propunerile dumitale \u00een rezolvarea problemei Oastei \u00een situa\u0163ia de acum.
\nAtunci m-am g\u00e2ndit la trei lucruri esen\u0163iale:
\n1 \u2013 s\u0103 putem participa la hot\u0103r\u00e2rile bisericii locale;
\n2 \u2013 s\u0103 putem ob\u0163ine adunarea fr\u0103\u0163easc\u0103 \u00een biseric\u0103;
\n3 \u2013 s\u0103 putem introduce c\u00e2ntarea Oastei \u00een biserici, ca un mijloc puternic de antrenare a c\u00e2nt\u0103rii \u00een comun.
\nAm propus aceste solu\u0163ii practice, demonstr\u00e2nd c\u0103, acolo unde acestea au fost aplicate, via\u0163a parohial\u0103 \u00eenflore\u015fte \u015fi toate ac\u0163iunile folositoare cap\u0103t\u0103 repede via\u0163\u0103. Dup\u0103 p\u0103rerea noastr\u0103, acestea erau minimum de condi\u0163ii neap\u0103rat necesare pentru oprirea pustiirii suflete\u015fti. Cuv\u00e2ntul liber, c\u00e2ntarea liber\u0103 \u015fi rug\u0103ciunea liber\u0103 sunt mijloacele prin care a tr\u0103it \u015fi a biruit Oastea Domnului peste tot, \u00eens\u0103n\u0103to\u015find pretutindeni climatul social \u015fi bisericesc. De acestea credem c\u0103 este neap\u0103rat\u0103 nevoie \u00een ac\u0163iunea de combatere a r\u0103ului \u015fi de propagare a binelui. Noi le supunem verific\u0103rii oricui, din punct de vedere al doctrinei \u015fi al disciplinei duhovnice\u015fti a Bisericii. Dar f\u0103r\u0103 acestea nu tr\u0103ie\u015fte nici Oastea Domnului \u2013 \u015fi nu va rezista nici Biserica.
\n\u2013 S\u0103 ne propune\u0163i, ca \u00eenceput, un num\u0103r de dou\u0103zeci, treizeci de c\u00e2nt\u0103ri mai potrivite, pentru a fi c\u00e2ntate la diferitele momente biserice\u015fti, iar eu le voi recomanda comisiei de redactare a unui catehism bisericesc, care este \u00een curs de preg\u0103tire, \u00eentruc\u00e2t \u015fi eu fac parte din aceast\u0103 comisie.
\n\u015ei cu aceasta ne-am desp\u0103r\u0163it.<\/p>\n

Am \u00eenaintat \u00eendat\u0103 cele treizeci de c\u00e2nt\u0103ri, dintre cele mai frumoase \u015fi \u00eendr\u0103gite peste tot, care se c\u00e2ntau \u00een multe biserici.
\nDar nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, dup\u0103 ani de-atunci, nu s-a mai ales nimic de nici una din promisiunile lor \u015fi din recomand\u0103rile noastre. Nimeni dintre mai-marii Bisericii n-a mai dat nici un semn c\u0103 \u015fi-ar fi aplecat m\u0103car c\u00e2t de pu\u0163in urechea \u015fi inima spre arz\u0103toarele probleme asupra c\u0103rora noi tr\u0103geam cu m\u00e2inile zdrobite clopotul de alarm\u0103 \u015fi de durere.
\nO somnolen\u0163\u0103 vinovat\u0103 \u015fi comod\u0103 se l\u0103sase ca un blestem peste toate con\u015ftiin\u0163ele \u015fi min\u0163ile r\u0103spunz\u0103toare de acest mare \u015fi dumnezeiesc patrimoniu. Zeii ace\u015ftia au adormit \u00eentr-un Olimp incon\u015ftient din care, c\u00e2nd se vor trezi izola\u0163i \u015fi vor vrea s\u0103 mai coboare, nu vor mai avea unde.
\nDumnezeul nostru s\u0103 Se \u00eendure de ei p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd vremea harului S\u0103u \u00eenc\u0103 n a trecut. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd cei care i-ar putea primi \u00eenc\u0103 \u00eei a\u015fteapt\u0103.<\/p>\n

Nou\u0103 ne va p\u0103rea r\u0103u p\u00e2n\u0103 la moarte pentru Biserica noastr\u0103 \u015fi pentru Poporul nostru, care au fost at\u00e2t de aproape de Hristos, dar care, prin mai-marii lor, au respins salvarea trimis\u0103 lor de sus. \u015ei s-ar putea ca Dumnezeu s\u0103 nu le mai \u00eentoarc\u0103 vremea harului S\u0103u, care I-a fost respins, niciodat\u0103. S-ar putea s\u0103-i lase \u00een voia sor\u0163ii pe care \u015fi-au luat-o \u00een propriile lor m\u00e2ini, a\u015fa cum se laud\u0103, din M\u00e2inile lui Dumnezeu. \u015ei s\u0103 ajung\u0103 apoi sub cumplita st\u0103p\u00e2nire a aceluia \u201ealtul\u201c, care totdeauna vine \u00een numele lui \u00eensu\u015fi, fiindc\u0103 el este f\u0103r\u0103 Dumnezeu. Fiindc\u0103 el este \u00eempotriva lui Hristos, fiindc\u0103 el n-are Duhul Sf\u00e2nt. Acesta vine totdeauna acolo de unde este alungat Hristos, Cel ce venea \u00een numele Tat\u0103lui (In 5, 43).
\nUrm\u0103rile acestor st\u0103ri au \u015fi \u00eenceput s\u0103 se arate, at\u00e2t asupra uneia, c\u00e2t \u015fi asupra celuilalt.
\nNe va p\u0103rea, de asemenea, poate \u015fi mai r\u0103u de acei iubi\u0163i \u015fi \u00eenzestra\u0163i fra\u0163i ai no\u015ftri pentru starea lor, \u00eent\u00e2i de \u00eenstr\u0103inare, apoi de \u00eempotrivire fa\u0163\u0103 de ascultarea \u015fi unitatea fr\u0103\u0163easc\u0103. O, dac\u0103 nu s-ar fi l\u0103sat \u015fi ei \u00een voia unor p\u0103cate \u015fi ispite ascunse ca s\u0103 le road\u0103 sufletul, ca apoi s\u0103 cad\u0103 \u00een st\u0103p\u00e2nirea duhului satanic \u015fi r\u0103st\u0103lm\u0103citor al dezbin\u0103rii \u015fi al tulbur\u0103rilor!… O, dac\u0103 ar fi \u00een\u0163eles ei m\u0103car \u00een clipa cea de cump\u0103n\u0103 \u015fi de r\u0103scruce a marii \u015fi ultimei lor cercet\u0103ri!… Ce bine ar fi fost dac\u0103 ace\u015fti fra\u0163i, at\u00e2t de talenta\u0163i, de altfel, ar \u00een\u0163elege m\u0103car acum s\u0103-\u015fi mai lepede \u00eenc\u0103 o piele, aceea a firii lor ambi\u0163ioase \u015fi r\u0103t\u0103cite, \u015fi ar reveni cu adev\u0103rat, smeri\u0163i \u015fi sinceri, la p\u0103rt\u0103\u015fia de duh \u015fi de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 dreapt\u0103 \u015fi dulce cu toat\u0103 Fr\u0103\u0163ietatea noastr\u0103 \u00een Hristos! Cum ar c\u0103p\u0103ta atunci toat\u0103 Oastea noastr\u0103 o mare putere, o mare bucurie, un mare salt fericit! Ce s\u0103rb\u0103toare binecuv\u00e2ntat\u0103 ar fi \u015fi \u00een cer, nu numai pe p\u0103m\u00e2nt!
\nAr fi cu putin\u0163\u0103 asta, frate Nicolae Moldoveanu?
\nAr fi cu putin\u0163\u0103 asta, frate Pop Alexandru?
\nAr fi cu putin\u0163\u0103 asta, frate Sergiu Grossu?
\nAr fi cu putin\u0163\u0103 asta, frate Nicolae Marini, frate Condruz, frate Pop Gheorghe, frate Petru Stancu, frate Constantin Tudose?
\nO, dac\u0103 inima voastr\u0103 s-ar \u00eendupleca s\u0103-\u015fi recunoasc\u0103, \u00eenaintea Domnului \u015fi a Lucr\u0103rii Sale, marele p\u0103cat duhovnicesc al ruperii de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura \u015fi dragostea dint\u00e2i, al ruperii de Biseric\u0103, de Cruce, de Tainele Domnului prin care a\u0163i venit \u015fi voi \u00een Lucrarea Oastei \u00een vremea fericit\u0103 a leg\u0103m\u00e2ntului vostru! Toat\u0103 fr\u0103\u0163ietatea \u015fi familia \u00een care v-a\u0163i n\u0103scut \u015fi voi din nou v\u0103 a\u015fteapt\u0103 \u015fi sufer\u0103 din pricina ruperii \u015fi a neascult\u0103rii voastre. Ar fi pretutindeni numai gr\u00e2u \u015fi flori fericite \u015fi nic\u0103ieri spini durero\u015fi \u015fi p\u0103l\u0103mid\u0103 amar\u0103. Ar fi pretutindeni numai p\u00e2ine \u015fi dragoste, numai \u00eencredere \u015fi roade, iar nu pietre \u015fi b\u0103nuieli, dezbin\u0103ri \u015fi pagube. Ar fi un singur Iisus, un singur Duh \u015fi o singur\u0103 Evanghelie curat\u0103 \u015fi dreapt\u0103, \u2013 nu at\u00e2\u0163ia \u201eHristo\u015fi\u201c, at\u00e2tea duhuri, at\u00e2tea evanghelii false \u015fi potrivnice. A\u0163i str\u00e2nge \u015fi voi cu Domnul \u015fi cu fra\u0163ii \u2013 \u015fi nu a\u0163i \u00eempr\u0103\u015ftia cu diavolul \u015fi cu str\u0103inii. A\u0163i fi binecuv\u00e2nta\u0163i \u015fi voi \u015fi r\u0103spl\u0103ti\u0163i \u00een ve\u015fnicie cu lucr\u0103torii buni, iar nu blestema\u0163i de Dumnezeu, ca lucr\u0103torii cei r\u0103i care va trebui s\u0103 suporte nu numai plata at\u00e2tui r\u0103u f\u0103cut, dar \u015fi os\u00e2nda pentru at\u00e2ta bine pe care l-au z\u0103d\u0103rnicit \u015fi \u00eempiedicat, ca s\u0103 nu se poat\u0103 face.
\nDumnezeul nostru s\u0103 Se \u00eendure de voi p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd vremea harului S\u0103u \u00eenc\u0103 n-a trecut! P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd cei care v-ar putea primi \u00eenc\u0103 v\u0103 a\u015fteapt\u0103.<\/p>\n

Este mereu nevoie s\u0103 ne \u00eentoarcem amintirea \u00eenspre \u00eenainta\u015fii no\u015ftri, pentru ca s\u0103 le avem ne\u00eencetat \u00eenaintea ochilor no\u015ftri pilda vie\u0163ii lor \u015fi credincio\u015fia umbl\u0103rii lor \u00een adev\u0103r \u015fi \u00een dragoste. Adic\u0103 \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura \u015fi \u00een p\u0103rt\u0103\u015fia fr\u0103\u0163easc\u0103.
\nOricine va veni \u00een Lucrarea Oastei Domnului, dar nu va pre\u0163ui \u015fi nu va urma \u00een cel mai curat fel pe p\u0103rintele nostru duhovnicesc, pe p\u0103rintele Iosif, \u015fi \u00eendrum\u0103rile lui, acela nu va fi niciodat\u0103 un frate, ci va fi un str\u0103in. Pe acela fra\u0163ii nu trebuie nici s\u0103-l primeasc\u0103 \u015fi nici s\u0103-l urmeze niciodat\u0103. Dup\u0103 cum spune \u015fi Sf. Apostol Pavel: \u201e…\u015fi cine nu ascult\u0103 ceea ce v\u0103 spunem noi, \u00eensemna\u0163i-vi-l \u015fi s\u0103 nu ave\u0163i nici o leg\u0103tur\u0103 cu el, ca s\u0103-i fie ru\u015fine (dac\u0103 mai poate sim\u0163i ru\u015finea)…\u201c Pe un astfel de om care nu mai poate avea nici respect de \u00eenainta\u015fi \u015fi nici ru\u015fine de fra\u0163i, e p\u0103cat s\u0103-l prime\u015fti. E p\u0103cat s\u0103-l ascul\u0163i. E p\u0103cat s\u0103-l urmezi, fiindc\u0103 \u00eel \u00eencurajezi la r\u0103u \u015fi-l aju\u0163i s\u0103 fie \u015fi mai \u00eend\u0103r\u0103tnic. Cine \u00eel prime\u015fte \u015fi-l urmeaz\u0103 va fi os\u00e2ndit \u00eempreun\u0103 cu dezbin\u0103torul \u015fi \u00eentocmai ca \u015fi el (II In 10).<\/p>\n

P\u0103rintele nostru \u00een Evanghelie, care ne-a n\u0103scut pe noi \u00een Hristos, nu numai prin felul cum ne-a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat el adev\u0103rul Evangheliei \u015fi ne-a \u00eendrumat \u00een el, ci \u015fi mai mult prin felul cum a tr\u0103it cu fapta el \u00eensu\u015fi acest adev\u0103r ne va fi nou\u0103 o ve\u015fnic\u0103 \u015fi luminoas\u0103 pild\u0103 de urmare a M\u00e2ntuitorului nostru Iisus Hristos.
\nAdev\u0103ratul osta\u015f al Domnului nu poate avea un alt duh \u015fi o alt\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, deosebite de a p\u0103rintelui Iosif, cel pe care Dumnezeu l-a \u00eenvrednicit s\u0103 \u00eenceap\u0103 lucrarea aceasta cereasc\u0103 a Oastei Domnului. El a iubit Biserica \u015fi credin\u0163a noastr\u0103 str\u0103mo\u015feasc\u0103 nu numai ca osta\u015f, ci \u015fi ca preot \u015fi slujitor al ei. A \u0163inut totul \u015fi n-a lep\u0103dat nimic. A cinstit totul \u015fi n-a dispre\u0163uit nimic. A ap\u0103rat totul \u015fi n-a \u00eenfruntat nimic dec\u00e2t p\u0103catul. C\u0103ci p\u0103catul nu era al Bisericii; p\u0103catul era al oamenilor celor slabi din ea. \u015ei p\u0103catul trebuia scos afar\u0103. \u00cempotriva p\u0103catului trebuia luptat cu toate puterile \u015fi mijloacele. \u015ei a\u015fa a luptat el, nu contra \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii, nici contra oamenilor, ci contra p\u0103catului. De aceea puterea lui Dumnezeu a fost cu el \u015fi l-a \u00eenzestrat nu numai cu o mare capacitate de a munci, dar \u015fi cu un at\u00e2t de hot\u0103r\u00e2t curaj de a lupta.
\nOamenii slabi trupe\u015fte sunt de obicei ni\u015fte frico\u015fi \u015fi retra\u015fi, ca \u015fi animalele slabe. \u00cen fa\u0163a primejdiei fug, \u00een fa\u0163a mai-marilor se t\u00e2r\u0103sc, se milogesc, se prefac ori se ascund. Dar p\u0103rintele Iosif, cu un curaj unic \u015fi cu o putere unic\u0103, s-a \u00eempotrivit tuturor mun\u0163ilor lume\u015fti care \u00eel amenin\u0163au, tuturor fiarelor care \u00eel \u00eencol\u0163eau, tuturor nefericirilor care l-au \u00eencercat.
\n\u00cen suferin\u0163e a muncit. \u00cen primejdii a luptat. \u00cen ispitiri a fost treaz \u015fi biruitor. \u00cen r\u0103scrucile hot\u0103r\u00e2rilor grabnice \u015fi grele nu s-a r\u0103t\u0103cit de la drumul drept \u015fi s\u0103n\u0103tos \u015fi nu s-a pripit \u00een luarea nici unei hot\u0103r\u00e2ri, c\u0103ci totdeauna a avut str\u0103lucit\u0103 \u015fi puternic\u0103 \u00een el lumina clar\u0103 \u015fi sf\u00e2nt\u0103 a lui Dumnezeu, Care \u00eel conducea nemijlocit \u00een toate. S-a putut desp\u0103r\u0163i de toate pe p\u0103m\u00e2nt, dar nu s-a putut niciodat\u0103 desp\u0103r\u0163i de Hristos \u015fi de porunca pe care i-a dat-o El, \u00een felul cum trebuia dus\u0103 \u015fi p\u0103strat\u0103 Lucrarea Oastei pe care i-o inspirase Duhul Sf\u00e2nt.
\nOricine a contat \u015fi s-a bizuit pe el ca pe un prieten \u015fi ca pe un p\u0103stor n-a fost am\u0103git niciodat\u0103; dar pe c\u00e2\u0163i a contat el, aproape to\u0163i l-au am\u0103git.<\/p>\n

De obicei, marii conduc\u0103tori ai oamenilor \u00ee\u015fi consum\u0103 toat\u0103 energia lor \u00een a vorbi \u2013 \u015fi nu le mai ajunge puterea s\u0103 \u015fi fac\u0103. Vorbesc altora at\u00e2ta despre munc\u0103, \u00eenc\u00e2t lor nu le mai r\u0103m\u00e2ne deloc timp ca s\u0103 \u015fi munceasc\u0103. Vorbesc at\u00e2ta despre dragoste, \u00eenc\u00e2t nu le mai r\u0103m\u00e2ne puterea ca s-o \u015fi tr\u0103iasc\u0103. Vorbesc at\u00e2ta despre voia lui Dumnezeu, \u00eenc\u00e2t nu le mai r\u0103m\u00e2ne nici un strop de voin\u0163\u0103 spre a o \u015fi \u00eemplini ei \u00een\u015fi\u015fi.
\nDar la p\u0103rintele Iosif, puterea tr\u0103irii acestora r\u0103m\u00e2ne \u00eentreag\u0103. \u015ei se dovede\u015fte \u00eenc\u0103 \u015fi mai \u00eentreag\u0103 \u015fi mai mare dec\u00e2t puterea vorbelor lui despre acestea. Aceasta se vede \u015fi din faptul c\u0103 nici unii dintre contemporanii \u015fi urma\u015fii s\u0103i n au mai putut realiza o munc\u0103, un rod, o tr\u0103ire at\u00e2t de \u00eenalt\u0103 \u015fi de limpede a ideilor sale ca el.
\nPe c\u00e2nd, \u00een cazul altor \u00eenainta\u015fi, abia urma\u015fii lor au fost la \u00een\u0103l\u0163imea ideilor enun\u0163ate de ei, la el a fost tocmai dimpotriv\u0103. Tocmai el a fost acela mai mare dec\u00e2t to\u0163i. \u015ei va continua s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 a\u015fa \u00een realizarea tuturor celor pe care le-a ini\u0163iat. Astfel c\u0103 el ne va putea fi mereu nu numai nou\u0103, ci tuturor celor ce vor mai veni dup\u0103 noi \u00eenc\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, o pild\u0103 vie \u015fi un model \u00een ascultarea \u015fi tr\u0103irea cu statornicie \u015fi frumuse\u0163e a voii lui Dumnezeu pe care ne-a ar\u0103tat-o.
\nDar unii dintre noi, neput\u00e2nd fi mari prin fapte, prin smerenie \u015fi prin jertf\u0103, prin ascultare \u015fi prin lupt\u0103, prin munc\u0103 \u015fi prin \u00eenfr\u00e2nare, au c\u0103utat \u015fi caut\u0103 s\u0103 devin\u0103 \u201emari\u201c prin trufie, prin neascultare, prin reforme proste\u015fti, prin ambi\u0163ii zadarnice, prin d\u0103r\u00e2marea a ceea ce a zidit el \u015fi al\u0163ii, prin \u00eempr\u0103\u015ftierea a ceea ce a str\u00e2ns el. Orbia \u015fi micimea lor sufleteasc\u0103 nu i-a l\u0103sat s\u0103-\u015fi dea seama c\u0103 importan\u0163a pe care \u015fi-au dat-o i-a dep\u0103\u015fit \u015fi, crez\u00e2ndu-se ni\u015fte uria\u015fi, s-au \u00eenecat \u00een propria lor murd\u0103rie, care i-a acoperit f\u0103r\u0103 a mai putea ie\u015fi din ea. Ce mici \u015fi ce nimici s-au dovedit! Cum de-au putut totu\u015fi s\u0103-\u015fi fac\u0103 loc p\u00e2n\u0103 \u00een v\u00e2rf? Numai furtunile \u015fi viclenia i-au ridicat.<\/p>\n

Dac\u0103 puterea operei cuiva se m\u0103soar\u0103 dup\u0103 t\u0103ria \u015fi l\u0103rgimea ecoului pe care-l treze\u015fte imediat \u00een suflete, atunci lucrarea acestui uria\u015f profet al lui Dumnezeu r\u0103m\u00e2ne, \u015fi prin aceasta, ne\u00eentrecut\u0103 \u00een Biserica noastr\u0103, de la Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. \u00cenc\u0103 din r\u0103stimpul scurtei sale vie\u0163i \u2013 \u015fi anume doar \u00een c\u00e2\u0163iva ani din acest r\u0103stimp \u2013 lucrarea sa a cuprins \u015fi a cutremurat nu numai toat\u0103 \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103, ci se r\u0103sp\u00e2ndise \u00een toate cele cinci continente, p\u00e2n\u0103 la marginile lumii. Iar aceast\u0103 lucrare vie \u015fi puternic\u0103 n-a creat numai suflete noi, ci a f\u0103cut s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103 o literatur\u0103 nou\u0103, o muzic\u0103 nou\u0103, o via\u0163\u0103 nou\u0103, o preo\u0163ime nou\u0103, o practic\u0103 nou\u0103 \u00een tot ce cuprindeau obiceiurile tradi\u0163ionale, o tinerime nou\u0103, o familie nou\u0103, un mod nou \u015fi sf\u00e2nt de via\u0163\u0103 nu numai \u00een Biseric\u0103, ci \u015fi \u00een Popor. Toate acestea au \u00eenceput la ini\u0163iativa lui \u015fi au f\u0103cut un salt calitativ duhovnicesc uria\u015f datorit\u0103 lui.
\nOriunde a fost nevoie de o d\u0103ruire deplin\u0103 pentru o cauz\u0103 bun\u0103 \u015fi nobil\u0103, el a fost acolo. \u00cenc\u0103 din \u015fcolile sale, a fost un conduc\u0103tor al colegilor s\u0103i \u015fi un animator entuziast spre orice cauz\u0103 religioas\u0103 \u015fi na\u0163ional\u0103. De la slujba sa de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor \u015fi preot \u00eentr-un sat \u015fi \u00eentr-o regiune de mo\u0163i s\u0103raci, \u00een anii de mari primejdii \u015fi lipsuri ai primului mare r\u0103zboi, \u015fi p\u00e2n\u0103 la rugul s\u0103u de martir de pe altarul rena\u015fterii noastre duhovnice\u015fti \u2013 pe toat\u0103 aria poporului \u015fi a Bisericii, el a fost cel dint\u00e2i gata a se d\u0103rui f\u0103r\u0103 rezerv\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 a socoti pre\u0163ul d\u0103ruirii sale pentru cauza m\u00e2ntuirii semenilor s\u0103i. \u015ei pentru slujirea cinstit\u0103 \u015fi demn\u0103 a lui Hristos. F\u0103ptura lui a fost alc\u0103tuit\u0103 din acel aluat ceresc din care sunt fr\u0103m\u00e2nta\u0163i martirii \u015fi sfin\u0163ii lui Dumnezeu.<\/p>\n

El n-a \u015fov\u0103it niciodat\u0103 \u00een fa\u0163a marilor hot\u0103r\u00e2ri \u015fi datorii. Nici nu s-a t\u00e2rguit pentru pre\u0163ul jertfei care trebuia s\u0103 fie dat\u0103. Dac\u0103 a pus un leg\u0103m\u00e2nt \u00een fa\u0163a lui Hristos, nici o putere din lume, nici o ademenire \u015fi nici o amenin\u0163are nu l-au putut clinti din leg\u0103m\u00e2ntul s\u0103u, nici nu l-au putut face s\u0103 \u015fi-l calce sau s\u0103 \u015fi-l schimbe…
\nDac\u0103 a pornit pe drumul lui Hristos, nici o ispit\u0103 \u015fi nici o lovitur\u0103 nu l-au putut abate sau speria de la urmarea drumului s\u0103u sf\u00e2nt, p\u00e2n\u0103 la moarte.
\nDac\u0103 i-a fost \u00eencredin\u0163at\u0103 o lucrare, un adev\u0103r, o solie mare \u015fi unic\u0103, el n-a pus nimic mai presus dec\u00e2t con\u015ftiin\u0163a ducerii \u015fi p\u0103str\u0103rii acestei lucr\u0103ri \u00een toat\u0103 lumina voii lui Hristos, Cel Care i-a \u00eencredin\u0163at-o.<\/p>\n

Pornind \u00een Biserica noastr\u0103 mi\u015fcarea evanghelic\u0103 a Oastei Domnului, oric\u00e2te \u00eempotriviri i-a opus oficialitatea bisericeasc\u0103, el n-a ie\u015fit din Biseric\u0103 spre st\u00e2nga sau spre dreapta, cum au f\u0103cut al\u0163ii. Ci a r\u0103mas acolo unde a fost pus de Duhul lui Dumnezeu, astfel c\u0103, la venirea chem\u0103rii mor\u0163ii, el a fost g\u0103sit tot acolo unde l-a a\u015fezat St\u0103p\u00e2nul \u015fi M\u00e2ntuitorul s\u0103u la \u00eenceput. Ca adev\u0103ratul ispravnic bun, g\u0103sit \u00een orice vreme credincios \u00een lucrul \u015fi la postul \u00eencredin\u0163at lui.
\nTrupul s\u0103u n-a cunoscut odihna niciodat\u0103, ci numai febra crea\u0163iei sfinte \u015fi \u00eenfl\u0103c\u0103rate. Din copil\u0103rie \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een ziua, ba chiar p\u00e2n\u0103 \u00een ceasul mor\u0163ii sale, el a muncit cu aceea\u015fi dragoste \u015fi putere minunat\u0103, at\u00e2t cu cuv\u00e2ntul, c\u00e2t \u015fi cu scrisul s\u0103u, pentru Cauza lui Hristos \u015fi a Oastei Lui, des\u0103v\u00e2r\u015findu-\u015fi mereu uneltele sale \u015fi iscodind mereu mai noi \u015fi mai bune metode \u015fi idei, spre un c\u00e2t mai mare \u015fi mai frumos rod \u00een slujba lui Hristos, pentru Care lucra. Toat\u0103 puterea \u015fi c\u0103ldura din inima lui s-au pref\u0103cut lumin\u0103 \u015fi for\u0163\u0103 pentru noi, cei care aveam at\u00e2ta nevoie de ele. F\u0103r\u0103 de acestea, mul\u0163imea nenum\u0103rat\u0103 a sufletelor noastre, cred c\u0103 n-ar fi ajuns niciodat\u0103 s\u0103 fie atras\u0103 la Hristos.<\/p>\n

A fost un pitic \u00een trupul s\u0103u p\u0103m\u00e2ntesc, dar a fost un uria\u015f \u00een statura sa duhovniceasc\u0103, \u00een sufletul s\u0103u, \u00een superioritatea sa. A fost \u015fubred \u00een carnea sa, dar de o putere \u015fi o s\u0103n\u0103tate f\u0103r\u0103 margini \u00een caracterul s\u0103u. Nu dormea dec\u00e2t dou\u0103-trei ore din dou\u0103zeci \u015fi patru. Celelalte le muncea cu o grab\u0103, cu o pricepere \u015fi cu o voin\u0163\u0103 at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t \u00eentr-o jum\u0103tate din via\u0163a sa at\u00e2t de scurt\u0103, t\u00e2r\u00e2t\u0103 \u015fi aceea mereu prin opera\u0163ii \u015fi tribunale, a realizat pentru Dumnezeu \u015fi pentru semeni c\u00e2t n-au putut al\u0163ii \u00een sute \u015fi poate \u00een mii de ani.
\nScria \u00een pat, scria pe drum, scria pe banca din parc, \u00een tren, \u00een tramvai, \u2013 totdeauna inspirat, ca \u015fi cum ar fi fost o albie de fluviu pe care apele rev\u0103rsate de pe to\u0163i mun\u0163ii cei mai \u00eenal\u0163i abia mai \u00eenc\u0103peau.
\nCa \u015fi cum ar fi avut o sut\u0103 de orizonturi, cuno\u015ftea totul. Ca \u015fi cum ar fi avut o sut\u0103 de ochi, vedea totul. Ca \u015fi cum ar fi avut o sut\u0103 de inimi, sim\u0163ea cu to\u0163i. Ca \u015fi cum ar fi avut o sut\u0103 de creiere, limpezea orice problem\u0103.
\nEra totdeauna cu un cap mai mare dec\u00e2t to\u0163i cei din jurul lui. Cu un pas \u00eenainte dec\u00e2t to\u0163i cei cu care alerga \u00eempreun\u0103. Cu un ceas mai devreme dec\u00e2t cei mai din frunte.
\nToate profe\u0163iile f\u0103cute de el s-au \u00eemplinit \u015fi nici o prevestire a lui n-a fost dezmin\u0163it\u0103. Cu o putere de p\u0103trundere unic\u0103, el a limpezit orice adev\u0103r \u015fi a g\u0103sit totdeauna cuv\u00e2ntul cel mai inspirat, pentru a-l \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa \u00een\u0163eles de to\u0163i. Ca simplitatea divin\u0103 a Evangheliei!
\nCa un medic des\u0103v\u00e2r\u015fit \u015fi experimentat, el prescria precis leacul cel vindec\u0103tor la fiecare boal\u0103 sufleteasc\u0103. \u00cen anii lui de gazet\u0103rie, nici o problem\u0103 de nici un fel nu i-a sc\u0103pat nerezolvat\u0103. Pana lui ascu\u0163it\u0103 a \u0163intit totdeauna drept, ca o s\u0103geat\u0103 ager\u0103, \u00een mijlocul \u015fi \u00een miezul lucrurilor.
\n\u00cen p\u0103storire sau \u00een educa\u0163ie, el a fost \u015fi va r\u0103m\u00e2ne \u00een toate privin\u0163ele un \u00eenalt model at\u00e2t pentru preo\u0163ime, c\u00e2t \u015fi pentru educatorii de orice fel. Un instinct \u015fi un har ceresc \u015fi limpede \u00eel c\u0103l\u0103uzeau drept \u015fi sigur \u00een tot ce trebuia f\u0103cut. Acolo unde noi, to\u0163i ceilal\u0163i din preajma lui, nu vedeam nimic, el g\u0103sea comori \u015fi scotea aur.
\nCeea ce am admirat mai mult la el era puterea \u015fi voin\u0163a de a face \u00eent\u00e2i el \u00eensu\u015fi ceea ce \u00eei \u00eendemna pe al\u0163ii s\u0103 fac\u0103, putere care ne lipse\u015fte nou\u0103 aproape tuturor \u015fi aproape de tot.
\nDe aceea, noi to\u0163i trebuie totdeauna s\u0103 ne uit\u0103m cu cea mai mare b\u0103gare de seam\u0103 la felul lui de vie\u0163uire \u015fi s\u0103-i urm\u0103m credin\u0163a, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura, pilda lui, c\u0103lc\u00e2nd dup\u0103 Hristos exact pe urmele lui, care str\u0103lucesc at\u00e2t de limpezi, de luminoase \u015fi de ad\u00e2nci \u00eenaintea noastr\u0103. \u015ei s\u0103 nu ne l\u0103s\u0103m am\u0103gi\u0163i de nici unii dintre m\u0103run\u0163ii actora\u015fi religio\u015fi, dep\u0103\u015fi\u0163i de micimea \u015fi de gura lor, care nu fac altceva dec\u00e2t s\u0103 sug\u0103 ca ni\u015fte parazi\u0163i \u015fi ast\u0103zi din s\u00e2ngele \u015fi sudoarea acestei sfinte Lucr\u0103ri \u00eencepute de el, dar \u00een care ei n-au f\u0103cut altceva dec\u00e2t carier\u0103 \u015fi p\u0103cate, \u015fi gr\u0103sime nevrednic\u0103.<\/p>\n

…\u00censufle\u0163it de astfel de g\u00e2nduri \u00eendurerate pentru parazi\u0163ii no\u015ftri \u015fi de o sf\u00e2nt\u0103 recuno\u015ftin\u0163\u0103 pentru p\u0103rintele nostru Iosif, c\u0103lcam prin 1973 pe aleea cimitirului din Sibiu, spre morm\u00e2ntul lui.
\nVedeam \u00eenc\u0103 de la intrare, at\u00e2t pe o parte, c\u00e2t \u015fi pe alta, tot felul de monumente \u015fi de cruci care de care mai frumoase, ridicate de recuno\u015ftin\u0163a urma\u015filor acelora care odihneau acolo \u00een a\u015fteptarea \u00cenvierii.
\nAdmir\u00e2nd dragostea recunosc\u0103toare a celor care putuser\u0103 ridica pentru ai lor asemenea cruci \u015fi ajuns l\u00e2ng\u0103 morm\u00e2ntul p\u0103rintelui nostru, care abia se mai vedea dintre ele, inima mea se umplu de un sim\u0163\u0103m\u00e2nt de ru\u015fine, g\u00e2ndindu-m\u0103 c\u0103 noi, o \u0163ar\u0103 \u00eentreag\u0103 de fii suflete\u015fti ai lui, nu ne-am \u00eenvrednicit p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi s\u0103 ne \u00eemplinim fa\u0163\u0103 de memoria lui nici m\u0103car modesta datorie de a-i ridica o cruce mai aleas\u0103 la morm\u00e2ntul s\u0103u, \u00een locul celei ce se ridicase atunci \u00een marea s\u0103r\u0103cie \u015fi \u00een marea grab\u0103 de la moartea lui.<\/p>\n

De fapt, g\u00e2ndul unei astfel de cruci-monument \u00eel aveam \u00eenc\u0103 de mult, mi se pare c\u0103 am mai spus-o, dar condi\u0163iile \u015fi \u00eemprejur\u0103rile nu ne-au l\u0103sat nici timpul \u015fi nici puterea necesar\u0103.
\n\u00cen 1954, c\u00e2nd eram cu D.O. pe B\u0103r\u0103gan, dup\u0103 cum am mai spus, l-am cunoscut printre tovar\u0103\u015fii mei de suferin\u0163\u0103 pe b\u0103di\u0163a Dani, un cunoscut sculptor \u00een marmor\u0103 \u2013 \u015fi el, tot din Bihor \u2013 care lucrase tocmai la astfel de monumente. Cu el am vorbit adeseori \u015fi ne-am \u00een\u0163eles c\u0103, \u00eendat\u0103 ce vom ajunge acas\u0103 \u015fi ne vom putea relua via\u0163a normal\u0103, vom avea de lucrat \u00eempreun\u0103 trei cruci pe care trebuia s\u0103 le a\u015fez\u0103m la trei morminte neuitate ale Oastei. \u015ei anume: una la morm\u00e2ntul fratelui Eftimiu Florea din cimitirul de la Beiu\u015f, a doua la fratele Ioan Marini, \u00eenmorm\u00e2ntat la S\u0103sciori, \u015fi a treia la al p\u0103rintelui Iosif, \u00een Sibiu. Dar cea de-a treia trebuia s\u0103 fie cu totul deosebit\u0103, a\u015fa cum a fost \u015fi el, mai deosebit dec\u00e2t to\u0163i.
\nAm conceput singur c\u00e2te un model pentru fiecare \u015fi, c\u00e2nd Bunul Dumnezeu a adus vremea s\u0103 ajungem acas\u0103 \u015fi s\u0103 putem, am \u00eenceput s\u0103 facem ceea ce ne-am propus atunci. C\u00e2nd g\u00e2ndul e bun, Dumnezeu ajut\u0103 totdeauna la realizarea lui.
\nA fratelui Florea am a\u015fezat-o \u00een 1967.
\nA fratelui Ioan Marini, \u00een 1969.
\nDar c\u00e2nd urma s\u0103 o facem pe a p\u0103rintelui Iosif, au intervenit piedicile \u015fi necazurile mele de al\u0163i cinci ani.<\/p>\n

Tat\u0103l meu, Constantin, trecuse la Domnul, copiii se mutaser\u0103 fiecare la rosturile lor, iar eu cu mama \u015fi so\u0163ia, bolnave, ajunsesem \u00eentr-un hal de s\u0103r\u0103cie c\u0103 abia aveam p\u00e2inea goal\u0103 de pe o zi pe alta. Dup\u0103 cinci ani, abia reu\u015fir\u0103m s\u0103 ne cump\u0103r\u0103m o capr\u0103 slab\u0103, care s\u0103 ne dea c\u00e2te pu\u0163in lapte \u00een cas\u0103, neav\u00e2nd cum s\u0103 ni-l procur\u0103m \u00een alt fel.
\nDup\u0103 un timp, biata capr\u0103 nu ne-a mai putut da nici un strop de lapte. A trebuit s\u0103 o vindem \u015fi s\u0103 ne cump\u0103r\u0103m alta. Am mers atunci cu ea \u00een c\u00e2teva joi, cu mama, la t\u00e2rgul din Beiu\u015f, pentru a g\u0103si un om \u015fi mai s\u0103rac dec\u00e2t noi, ca s\u0103 ne-o cumpere. Eu mergeam \u00eenainte, pe jos, cei \u015fase kilometri, tr\u0103g\u00e2nd capra de a\u0163\u0103 dup\u0103 mine, iar mama o m\u00e2na din urm\u0103… Nu voi uita niciodat\u0103 cum se uitau trec\u0103torii care ne \u015ftiau c\u00e2ndva printre cei mai boga\u0163i din sat, cu zece capete de vite mari ie\u015find atunci din curtea noastr\u0103; iar acum r\u0103m\u0103sesem cu aceast\u0103 capr\u0103.
\nSt\u0103team \u00een t\u00e2rg p\u00e2n\u0103 ce r\u0103m\u00e2neam singuri \u00een tot t\u00e2rgul, sub soarele dogoritor numai noi trei: eu cu mama \u015fi cu capra cea parc\u0103 \u015fi mai am\u0103r\u00e2t\u0103 \u015fi mai de ru\u015fine ca noi. Cerusem pre\u0163ul cel mai mic din tot t\u00e2rgul, dar oricine ne \u00eentreba c\u00e2t cerem pe capr\u0103 se uita la ea, str\u00e2mba din nas, r\u00e2dea \u00een alt\u0103 parte \u015fi pleca f\u0103r\u0103 nici s\u0103 se mai uite \u00eenapoi… De abia am v\u00e2ndut-o \u00een a treia joi singurului om mai s\u0103rac dec\u00e2t noi, cu 150 lei, pre\u0163ul a dou\u0103 g\u0103ini. Am v\u00e2ndut-o numai s\u0103 n-o mai ducem \u00eenapoi acas\u0103, c\u0103 toat\u0103 lumea privea \u015fi r\u00e2dea dup\u0103 noi. \u015ei ne s\u0103turasem de drum la t\u00e2rguri cu ea.
\nO, Dumnezeul nostru, ce bine ai f\u0103cut c\u0103 ne-ai umilit mai prejos ca to\u0163i, poate c\u0103 eram c\u00e2ndva prea m\u00e2ndri \u015fi noi de avu\u0163iile noastre nedrepte… \u015ei poate c\u0103 a\u015fa am r\u00e2s \u015fi noi vreodat\u0103 de cineva…<\/p>\n

Totu\u015fi Domnul iar\u0103\u015fi ne-a ajutat \u015fi, dup\u0103 cei c\u00e2\u0163iva ani de capre slabe, au venit \u015fi anii s\u0103 avem o vac\u0103 alb\u0103 \u015fi frumoas\u0103.
\nAm v\u00e2ndut atunci vaca noastr\u0103 cea frumoas\u0103 \u015fi alb\u0103 \u015fi am mers la prietenul meu Dani, sculptorul, \u015fi i-am adus planul \u015fi avansul pentru marmura din care trebuia s\u0103 ias\u0103 monumentul p\u0103rintelui Iosif. Dragostea c\u00e2torva fra\u0163i din \u0163ar\u0103 a contribuit cu ceva \u015fi ea, astfel c\u0103 \u00een c\u00e2teva luni lucrul era aproape gata.
\nDar, dintr-o dat\u0103, am fost \u00een\u015ftiin\u0163at de o primejdie. Cineva ne p\u00e2r\u00e2se c\u0103 \u00een devizul lucr\u0103rii era trecut\u0103 o sum\u0103 mai mic\u0103, iar la lucr\u0103tori am dat mai mult. \u00centr-adev\u0103r, sculptorul \u00eemi ceruse un plus de pre\u0163 pentru imaginile M\u00e2ntuitorului \u015fi a p\u0103rintelui Iosif, pe care el le sculptase \u00een afara devizului. Eram \u00een primejdie ca lucrarea s\u0103 fie confiscat\u0103, iar eu dat \u00een judecat\u0103 pentru mit\u0103 \u015fi evaziune fiscal\u0103, de\u015fi nu eram \u00eentru nimic vinovat. Sculptorul pl\u0103tea separat impozit pentru lucrul s\u0103u. Printr-o minune am sc\u0103pat.
\nDar a trebuit s\u0103 iau totul chiar \u00een noaptea aceea \u015fi \u00eenc\u0103 nefinisat, s\u0103 duc monumentul, cu dou\u0103 ma\u015fini, de la Beiu\u015f la Sibiu. Acolo, cu c\u00e2\u0163iva fra\u0163i buni, \u00een ziua urm\u0103toare am a\u015fezat-o unde este \u015fi ast\u0103zi. Dup\u0103 aceea am mai mers cu me\u015fterul care a lucrat, f\u0103c\u00e2nd ce mai trebuia pentru a o finisa, acolo, pe locul de unde nu ne mai temeam c\u0103 o va mai lua nimeni. Vechea cruce am luat-o atunci \u015fi am dus-o acas\u0103 la mine, unde am a\u015fezat-o \u00eempreun\u0103 cu celelalte c\u00e2teva lucruri \u015fi amintiri r\u0103mase dup\u0103 p\u0103rintele Iosif \u015fi pe care le-am putut salva \u015fi p\u0103stra acas\u0103, \u00een c\u0103m\u0103ru\u0163a Domnului, p\u00e2n\u0103 ce se va putea g\u0103si un loc definitiv pentru ele c\u00e2ndva.
\n\u00cen toat\u0103 aceast\u0103 munc\u0103 grea \u015fi cheltuial\u0103, nimeni dintre cei din Sibiu, afar\u0103 de familia p\u0103rintelui, n-au ar\u0103tat nici cel mai mic semn de interes \u015fi osteneal\u0103. Nimeni, nici m\u0103car de form\u0103.
\nNu am dorit nici un sacrificiu c\u00e2t de mic din partea lor, dar m\u0103car o vorb\u0103, un gest, o prezen\u0163\u0103 am a\u015fteptat de la cineva dintre ei, fiindc\u0103 \u015fi ei tr\u0103iau \u00een urma celui ce era \u00eenmorm\u00e2ntat acolo l\u00e2ng\u0103 ei. Ba, dimpotriv\u0103, bietul, nenorocitul, profitorul Moldoveanu, care avea acum, datorit\u0103 acestui morm\u00e2nt, un apartament mare \u015fi confortabil \u00een Sibiu, o condi\u0163ie comod\u0103 \u015fi \u00eendestulat\u0103, a putut totu\u015fi spune, f\u0103r\u0103 ru\u015finea obrazului \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 crape p\u0103m\u00e2ntul sub el:
\n\u2013 V-a\u0163i f\u0103cut un idol din morm\u00e2ntul acela!
\nIar dup\u0103 el a mai repetat aceast\u0103 \u201eperl\u0103 de \u00een\u0163elepciune\u201c \u015fi dovad\u0103 de mojicie \u00eenc\u0103 un sibian, chiar acela c\u0103ruia p\u0103rintele Iosif \u00eei ar\u0103tase cea mai duioas\u0103 dragoste \u00een tinere\u0163ea lui de ucenic \u015fi de brutar s\u0103rac.
\n\u015ei poate c\u0103 aceste cuvinte le-au mai spus \u015fi al\u0163ii dintre cei ce m\u00e2ncaser\u0103 din p\u00e2inea lui. Nu \u015ftiu, c\u0103 nu i-am auzit dec\u00e2t pe ace\u015ftia doi. \u015ei nu i-am putut uita. M\u0103 tem c\u0103 nu-i va putea uita nici Dumnezeu, C\u0103ruia ne rug\u0103m s\u0103-i ierte totu\u015fi \u015fi pentru asta.<\/p>\n

Dar… va trece \u015fi acest v\u00e2nt r\u0103u care i-a tr\u00e2ntit pe ace\u015fti copaci f\u0103r\u0103 r\u0103d\u0103cini \u00een solul s\u0103n\u0103tos al Oastei \u015fi al Evangheliei. Ei vor merge la locul lor ca ni\u015fte usc\u0103turi ce au r\u0103mas, iar \u00een locul lor Duhul Sf\u00e2nt va face s\u0103 creasc\u0103 o nou\u0103 \u015fi t\u00e2n\u0103r\u0103 genera\u0163ie de osta\u015fi vrednici, cum cresc arborii noi \u00eentr-o p\u0103dure, pe locul celor tr\u00e2nti\u0163i de o rafal\u0103 de v\u00e2nt vr\u0103jma\u015f. Are Dumnezeul Cel Viu \u015fi Mare \u015fi timp, \u015fi putere pentru asta. Va veni \u015fi acest timp, \u015fi aceast\u0103 putere la vremea Sa, cum vine fiecare lucru la vremea lui.<\/p>\n

Abia dusesem, \u00een 8 februarie 1974, monumentul de la Beiu\u015f \u015fi-l a\u015fezam pentru 12 februarie la morm\u00e2ntul p\u0103rintelui de la Sibiu, c\u00e2nd, peste patru zile, chiar \u00een 12 februarie, am fost luat \u015fi dus de un mili\u0163ian din nou la Securitatea din Oradea. M\u0103 g\u00e2ndeam, desigur, pentru crucea p\u0103rintelui Iosif!…
\nMi-am luat din nou traista mea \u2013 cea permanent gata, de zece ani, pentru drumul acesta \u2013 \u015fi am plecat.
\nAm fost dus din nou \u00een fa\u0163a c\u0103pitanului cel cunoscut, dur \u015fi \u00eencruntat. M-a \u00eent\u00e2mpinat de la \u00eenceput \u00eentunecat \u015fi t\u0103ios.
\n\u2013 Iar ai venit cu traista?
\n\u2013 Dar cum era s\u0103 vin c\u00e2nd m\u0103 aduce\u0163i sub escort\u0103, ca pe un condamnat?
\n\u2013 Pentru c\u00e2teva minute, domnule?
\n\u2013 Am mai fost eu luat \u201epentru c\u00e2teva minute\u201c \u015fi am stat c\u00e2\u0163iva ani!
\n\u2013 Nu vrei s\u0103 te mai ast\u00e2mperi deloc? Ce mijloace vrei s\u0103 mai \u00eentrebuin\u0163\u0103m fa\u0163\u0103 de tine? S\u0103 \u015ftii c\u0103 noi suntem rom\u00e2ni \u015fi \u015ftim s\u0103 batem rom\u00e2ne\u015fte.
\nL-am privit \u00een ochi cu durere \u015fi cu mustrare \u015fi i-am r\u0103spuns:
\n\u2013 Da, p\u00e2n\u0103 acum m-au b\u0103tut str\u0103inii… De zeci de ani de c\u00e2nd sunt b\u0103tut mereu, cei care m\u0103 loveau, cel pu\u0163in nu spuneau c\u0103 m\u0103 bat rom\u00e2ne\u015fte. Acum am ajuns b\u0103tr\u00e2n, acum s\u0103 m\u0103 bate\u0163i \u015fi rom\u00e2ne\u015fte, \u00een \u0163ara \u00een care am f\u0103cut \u015fapte ani milit\u0103rie \u015fi front pentru ap\u0103rarea \u015fi independen\u0163a ei…
\n\u00cen sf\u00e2r\u015fit, mi s-a p\u0103rut c\u0103 se ru\u015fineaz\u0103.
\n\u2013 De ce nu te ocupi cu nimic? De ce stai zi \u015fi noapte \u015fi numai scrii la prostii pe care le r\u0103sp\u00e2nde\u015fti prin \u0163ar\u0103, z\u0103p\u0103cind min\u0163ile oamenilor? De ce nu te angajezi undeva s\u0103 munce\u015fti ceva folositor?
\n\u2013 Cum, domnule, nu muncesc?
\n\u2013 Bine, altceva!
\n\u2013 Cine m\u0103 mai angajeaz\u0103 pe mine acum la \u015faizeci de ani, b\u0103tr\u00e2n \u015fi bolnav \u015fi mai ales cu trecutul meu?
\n\u2013 Ai vreo pensie, ceva?
\n\u2013 N-am! \u015ei nici nu pot primi. To\u0163i anii c\u00e2t a\u015f fi putut munci am fost pe front sau \u00eenchis.
\n\u2013 Vezi ce ai f\u0103cut?
\n\u2013 V\u0103d!
\n\u2013 E\u015fti ortodox ori e\u015fti sectar?
\n\u2013 Dumneavoastr\u0103 \u015fti\u0163i bine ce sunt.
\n\u2013 Atunci hai la episcopul. Mergi?
\n\u2013 Merg!
\nCredeam c\u0103 glume\u015fte, dar \u00eentr-adev\u0103r nu glumea. Scul\u00e2ndu-se de pe scaun, \u00eemi f\u0103cu semn s\u0103 ies, zic\u00e2ndu-mi hot\u0103r\u00e2t:
\n\u2013 Hai la Episcopie!
\nM-am dus pe jos cu el la Episcopie, cei c\u00e2teva sute de metri, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleg nimic din ceea ce voia s\u0103 fac\u0103. M\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 acolo, \u00een fa\u0163a episcopului, vrea s\u0103-mi fac\u0103 adev\u0103rata anchet\u0103 \u015fi s\u0103-mi smulg\u0103 cine \u015ftie ce declara\u0163ii, sub m\u0103rturia autorit\u0103\u0163ii biserice\u015fti.<\/p>\n

La Episcopie, parc\u0103 totul fusese mai dinainte aranjat. Episcopul era la biroul s\u0103u, secretarul Episcopiei, gata. Am intrat \u015fi eu \u015fi m-am a\u015fezat cel din urm\u0103, pe al patrulea scaun.
\n\u2013 Prea Sfin\u0163ite, \u00eencepu cel care m\u0103 adusese \u2013 despre care eu \u015ftiam c\u0103 este c\u0103pitan \u2013 vede\u0163i pe omul acesta? Nu are nimic de lucru, se \u0163ine numai de fleacuri \u015fi ne d\u0103 nou\u0103 ne\u00eencetat de furc\u0103. Scrie la verzi \u015fi uscate \u015fi le \u00eempr\u0103\u015ftie prin \u0163ar\u0103, z\u0103p\u0103cind min\u0163ile oamenilor \u015fi nel\u0103s\u00e2ndu-i \u00een pace s\u0103-\u015fi vad\u0103 de treaba lor. De\u015fi i-am pus categoric \u00een vedere s\u0103 nu mai mearg\u0103 nic\u0103ieri, tot nu se mai ast\u00e2mp\u0103r\u0103. Umbl\u0103 prin toat\u0103 \u0163ara \u015fi face tot felul de adun\u0103ri cu osta\u015fii lui din Oastea Domnului, a\u015fa c\u0103 avem mereu tot felul de rapoarte \u015fi de necazuri din cauza lui.
\n\u2013 Da, domnule maior, zise episcopul, mi-a spus \u015fi mie mitropolitul din Timi\u015foara c\u0103 nu de mult a fost \u015fi acolo.
\n\u2013 Nu-i adev\u0103rat, Prea Sfin\u0163ite, am r\u0103spuns eu \u00eentristat. De c\u00e2nd mi s-a pus categoric \u00een vedere c\u0103 n-am voie s\u0103 mai merg nic\u0103ieri, nici n-am mai fost. La Timi\u015foara, cel pu\u0163in, nici n-am fost din 1969. Iat\u0103, a\u015fa se inventeaz\u0103 tot felul de \u00eenvinuiri \u00eempotriva mea, apoi sunt judecat pentru aceste \u00eenvinuiri care sunt numai minciuni \u015fi \u00eempotriva c\u0103rora n-am cum s\u0103 m\u0103 ap\u0103r.
\n\u2013 Ei bine, zise ofi\u0163erul, acum vrem s\u0103 punem cap\u0103t acestei situa\u0163ii. S\u0103-i da\u0163i de lucru! S\u0103-l angaja\u0163i la orice munc\u0103 pe care este \u00een stare s-o presteze. Numai s\u0103-i da\u0163i de lucru ceva \u00een a\u015fa fel, ca s\u0103 nu mai aib\u0103 timp \u015fi nici chef s\u0103 mai fac\u0103 altceva.
\n\u015ei privi st\u0103ruitor spre episcop, apoi spre secretar. Iar mie \u00eemi spuse:
\n\u2013 Nu vei pleca de aici p\u00e2n\u0103 ce nu faci cererea de angajare \u015fi o pui aici \u00een fa\u0163a domnului episcop. Ai \u00een\u0163eles? Sau nu vrei s\u0103 munce\u015fti nimic?
\n\u2013 Cum s\u0103 nu vreau s\u0103 muncesc dac\u0103 mi se va da o munc\u0103 pe care s\u0103 o pot face?
\n\u2013 Ce fel de munc\u0103 ai putea s\u0103 faci? m\u0103 \u00eentrebar\u0103 deodat\u0103 cu to\u0163ii.
\n\u2013 Vreo munc\u0103 mai modest\u0103 de birou. La vreo arhiv\u0103, de exemplu.
\n\u2013 Bine, te angaj\u0103m func\u0163ionar; dar la Episcopie n-am avea locuin\u0163\u0103. Cum s\u0103 facem?
\n\u2013 Nici n-a\u015f vrea aici la Oradea, \u2013 am familia la Beiu\u015f. Dac\u0103 a\u0163i avea un loc acolo…
\n\u2013 Locul se face! Bine, s\u0103 te angaj\u0103m func\u0163ionar gradul III la Protopopiatul din Beiu\u015f. Dar nici acolo nu avem locuin\u0163\u0103.
\n\u2013 Nu-i nimic, voi merge pe jos, de acas\u0103. Sunt numai vreo cinci, \u015fase kilometri. Cred c\u0103 voi putea astfel.
\n\u2013 Atunci s-a f\u0103cut, zise ofi\u0163erul. Faci cererea aici pe loc, imediat, \u015fi o dai spre aprobare. Altfel nu pleci acas\u0103 de aici, ai \u00een\u0163eles?
\n\u2013 Bine, am r\u0103spuns eu ridic\u00e2ndu-m\u0103.
\n\u2013 Vino dincolo \u00een biroul meu! zise secretarul. Acolo avem loc mai potrivit s\u0103 scrii.
\nMi-au dat cu to\u0163ii m\u00e2na \u015fi am ie\u015fit cu secretarul, iar cei doi au r\u0103mas acolo discut\u00e2nd.<\/p>\n

Ce nea\u015fteptate \u015fi neprev\u0103zute vin uneori c\u0103ile Domnului \u00een via\u0163a noastr\u0103! Eu m\u0103 preg\u0103tisem din nou pentru una \u2013 \u015fi, c\u00e2nd colo, iar\u0103\u015fi alta. Slav\u0103 \u0162ie, Doamne, pentru toate! Eu sunt al T\u0103u \u015fi nu mai \u00eentreb niciodat\u0103 pe ce cale m\u0103 duci Tu. Merg lini\u015ftit pe oriunde m\u0103 chemi \u015fi m\u0103 trimi\u0163i, orice ar fi s\u0103 m\u0103 a\u015ftepte.
\nSe \u00eempliniser\u0103 cei zece ani de interdic\u0163ie, c\u00e2nd nu avusesem voie s\u0103 muncesc dec\u00e2t la sap\u0103.
\nDup\u0103 c\u00e2tva timp, primeam de la Episcopie \u00een\u015ftiin\u0163area c\u0103 Departamentul Cultelor aprobase \u00eenfiin\u0163area postului pentru mine cu jum\u0103tate de norm\u0103 \u015fi 535 lei salariu lunar. Eram numit \u00een acest post cu \u00eencepere din 1 martie 1974.
\n\u015etiind unde sunt pus \u015fi \u00eentre cine va trebui s\u0103 lucrez, m-am rugat Domnului s\u0103 fie cu mine \u015fi acolo \u015fi s\u0103 m\u0103 ajute s\u0103 fac o slujb\u0103 ca pentru El.
\nA \u015fi fost un loc foarte greu \u00een toate privin\u0163ele, trebuind s\u0103 \u00eenfrunt cu r\u0103bdare tot felul de \u00eempotriviri mai pe fa\u0163\u0103, mai \u00een coast\u0103, de priviri suspecte, de duhuri ostile. Dar \u00eencet-\u00eencet ne-am obi\u015fnuit unii cu al\u0163ii \u015fi, trebuind s\u0103 tr\u0103im \u00eempreun\u0103, au \u00eenceput s\u0103 m\u0103 suporte a\u015fa cum eram. Eu \u00eemi dam toate silin\u0163ele s\u0103-i fac s\u0103 m\u0103 poat\u0103 suporta c\u00e2t mai u\u015for, \u015ftiind bine care este situa\u0163ia mea \u00een locul care mi se crease.<\/p>\n

Trecuser\u0103 c\u00e2teva luni c\u00e2nd, \u00eentr-o diminea\u0163\u0103, m\u0103 pomenesc c\u0103 intr\u0103 \u00een biroul unde lucram ofi\u0163erul de care m\u0103 desp\u0103r\u0163isem \u00een fa\u0163a episcopului \u00een luna februarie.
\n\u2013 Vii cu mine p\u00e2n\u0103 la Mili\u0163ie!
\nM-am suit cu el \u00een ma\u015fina care a\u015ftepta afar\u0103.
\n\u00centr-un birou al Mili\u0163iei ne a\u015ftepta un necunoscut \u00eenalt \u015fi elegant. M\u0103 \u00eentreb\u0103 scurt:
\n\u2013 La ce lucrezi acum?
\n\u2013 La de toate c\u00e2te este nevoie, r\u0103spunsei eu, vorbind despre serviciu, f\u0103c\u00e2n\u00acdu-m\u0103 c\u0103 nu \u00een\u0163eleg ce vroia s\u0103 \u00eentrebe.
\n\u2013 Nu la serviciu, acas\u0103!
\n\u2013 Nu \u00een\u0163eleg la ce v\u0103 referi\u0163i.
\n\u2013 Ce lucrare faci dumneata acum pentru Oastea Domnului? O istorie, ceva? Hai, spune, c\u0103 \u015fi a\u015fa noi avem dovezi precise despre asta \u015fi, dac\u0103 vrei, \u0163i le ar\u0103t\u0103m. A\u015fa c\u0103 n-are nici un rost s\u0103 mai ascunzi nimic. Noi dup\u0103 lucrarea asta am venit p\u00e2n\u0103 aici. Dac\u0103 nu vrei s\u0103 ne-o dai de bun\u0103 voie, \u015ftii c\u0103 noi, c\u00e2nd vrem s\u0103 afl\u0103m ceva, afl\u0103m! Oriunde ar fi ascuns acel ceva. O vom afla \u015fi pe asta dac\u0103 nu vrei s-o dai.
\n\u2013 Eu n-am nimic ascuns. Tot ce am lucrat este acolo la \u00eendem\u00e2n\u0103. Eu cred c\u0103 v\u0103 referi\u0163i la ni\u015fte \u00eensemn\u0103ri pe care mi le-am f\u0103cut mai demult, ca un jurnal al vie\u0163ii mele, \u00een care vorbesc \u015fi despre evenimentele din Oastea Domnului, c\u0103ci via\u0163a mea, din copil\u0103rie, s-a \u00eempletit cu a Oastei Domnului. Asta este tot ce am referitor la \u00eentrebarea dumneavoastr\u0103.
\n\u2013 Bine, zise str\u0103inul. \u015ei uit\u00e2ndu-se spre ofi\u0163erul de la Oradea care m\u0103 aduse, \u00eei zise: V\u0103 duce\u0163i cu tovar\u0103\u015ful (…), ajutorul dumitale, la d\u00e2nsul acas\u0103, lua\u0163i tot ce are \u015fi veni\u0163i \u00eenapoi c\u00e2t mai repede. Ne gr\u0103bim.<\/p>\n

\u2013 Ei, domnule Dorz, zise maiorul \u00een ma\u015fin\u0103, ce \u0163i-am tot spus eu? Vezi dac\u0103 nu te ast\u00e2mperi, iar ne \u00eent\u00e2lnim! Nu vrei dumneata s\u0103 ne la\u015fi pe noi \u00een pace, vrei mereu s\u0103 te \u00eent\u00e2lne\u015fti cu mine!
\n\u2013 Tot eu nu v\u0103 las \u00een pace pe dumneavoastr\u0103? Dar nu-i nimic \u2013 poate este ultima dat\u0103, domnule maior, nu se \u015ftie. \u015ei dup\u0103 aceea ne vom mai \u00eent\u00e2lni apoi doar o singur\u0103 dat\u0103, \u00eenaintea Judec\u0103\u0163ii lui Dumnezeu, ca s\u0103 ne primim plata fiecare dup\u0103 ce am lucrat altora. Eu, pentru c\u00e2t r\u0103u v-am f\u0103cut dumneavoastr\u0103, iar dumneavoastr\u0103, dup\u0103 c\u00e2t bine mi-a\u0163i f\u0103cut mie.
\n\u2013 Prostii! Dumneata chiar mai crezi asta?
\n\u2013 \u015ei dumneavoastr\u0103 ve\u0163i crede m\u00e2ine \u2013 dac\u0103 nu crede\u0163i ast\u0103zi.
\n\u2013 M\u00e2ine nu va mai crede nimeni \u00een Dumnezeu. Educa\u0163ia, cultura, tehnica, civiliza\u0163ia, progresul modern vor spulbera toate aceste supersti\u0163ii, a\u015fa \u00eenc\u00e2t nimeni nu va mai da un ban pe ele. Nici pe Dumnezeul t\u0103u.
\n\u2013 Da! i-am zis privindu-l \u00een ochi, c\u00e2t\u0103 vreme va fi pe p\u0103m\u00e2nt suferin\u0163\u0103, boal\u0103, b\u0103tr\u00e2ne\u0163e \u015fi moarte oamenii vor avea totdeauna nevoie de Dumnezeu; \u015fi dac\u0103 sunt unii ast\u0103zi care pot tr\u0103i f\u0103r\u0103 El, nu este nimeni care s\u0103 poat\u0103 muri f\u0103r\u0103 Dumnezeu. C\u00e2nd ve\u0163i putea desfiin\u0163a suferin\u0163a, boala \u015fi moartea, atunci poate. Dar p\u00e2n\u0103 atunci nu! \u015ei dumneavoastr\u0103 ve\u0163i avea nevoie odat\u0103 de Dumnezeu…
\n\u2013 Cei care v\u0103d acum filme, citesc c\u0103r\u0163i, aud conferin\u0163e, se bucur\u0103 de confortul civiliza\u0163iei nu mai au nici o nevoie de Dumnezeu. \u015ei pe m\u0103sur\u0103 ce trece timpul to\u0163i vor fi a\u015fa.
\n\u2013 Acum dumneavoastr\u0103 vorbi\u0163i a\u015fa fiindc\u0103 v\u0103 sim\u0163i\u0163i tare, \u015fi s\u0103n\u0103tos, \u015fi sus. Va veni \u00eens\u0103 vremea c\u00e2nd nu ve\u0163i mai fi nici puternic, nici sus. Ve\u0163i ajunge slab, bolnav \u015fi jos. \u015ei atunci, c\u00e2nd ve\u0163i a\u015ftepta moartea pe un pat de spital ori altundeva, singur \u015fi p\u0103r\u0103sit, o, ce nevoie ve\u0163i sim\u0163i \u015fi dumneavoastr\u0103 dup\u0103 Dumnezeu! La ce v\u0103 va ajuta atunci dac\u0103 cineva v\u0103 va spune despre filme frumoase, despre aventuri ori despre conferin\u0163e sau festivaluri?
\n\u2013 Asta n-o \u015ftii dumneata.<\/p>\n

(Aici fac o parantez\u0103 necesar\u0103. Ce uimitor s-au \u00eemplinit toate aceste \u00een\u015ftiin\u0163\u0103ri peste numai c\u00e2\u0163iva ani, c\u00e2nd l-am v\u0103zut pentru ultima dat\u0103! Atunci, parc\u0103 presim\u0163ind ceva, fiind \u00een cas\u0103 la mine \u00eempreun\u0103 cu ajutorul s\u0103u, \u00eemi zise:
\n\u2013 Domnule Dorz, s\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103 noi am \u00eenv\u0103\u0163at multe de la dumneavoastr\u0103.
\n\u2013 Numai dac\u0103 v-ar folosi, domnule maior, i-am r\u0103spuns eu cu triste\u0163e \u015fi \u00eendoial\u0103, de pe patul unde z\u0103ceam bolnav.
\n\u2013 S\u0103 \u015ftii dumneata, zise iar\u0103\u015fi el, c\u0103 \u015fi noi avem un Dumnezeu.
\n\u2013 \u015ei dac\u0103 nu ave\u0163i acum, \u00cel ve\u0163i avea! i-am r\u0103spuns tot pe acela\u015fi ton. Nimeni nu poate muri f\u0103r\u0103 Dumnezeu! \u015ei to\u0163i vom muri odat\u0103…
\nAtunci a f\u0103cut un gest \u015fi mai uimitor. A venit la patul meu, m-a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat \u015fi m-a s\u0103rutat pe am\u00e2ndoi obrajii. Apoi a ie\u015fit s\u0103 plece. Am ie\u015fit dup\u0103 ei p\u00e2n\u0103 la poart\u0103. Acolo \u00een strad\u0103 m-a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat din nou, apoi au plecat.
\nDe atunci sunt trei ani \u015fi nu l-am mai v\u0103zut. C\u00e2nd, dup\u0103 doi ani, l-am \u00eentrebat pe ajutorul lui, venit la mine singur:
\n\u2013 Unde este domnul maior, c\u0103 nu l-am mai v\u0103zut de mult?
\nEl mi-a r\u0103spuns cu un glas profund \u015fi trist:
\n\u2013 Nici n-ai s\u0103-l mai vezi niciodat\u0103.
\n\u2013 De ce? A ie\u015fit la pensie, s-a mutat \u00een alt\u0103 parte sau ce?
\nDar el a schimbat vorba \u015fi nu mi-a mai r\u0103spuns nimic.
\n\u00cen cur\u00e2nd, gazeta local\u0103 \u00eei publica necrologul. Avea doar patruzeci \u015fi \u015fapte de ani; murise \u015fi acesta de cancer…
\nDeci, \u00eenc\u0103 unul pe care n-am s\u0103-l mai v\u0103d niciodat\u0103.)<\/p>\n

Am ajuns atunci cu ei acas\u0103… M-am dus \u00eentins \u00een podul \u015foprului, unde aveam cutia cu manuscrisele care \u00eemi r\u0103m\u0103seser\u0103 de la primul volum al acestei istorii \u015fi pe care hot\u0103r\u00e2sem s\u0103 le sacrific la nevoie. Aflasem despre un frate apropiat care \u015ftia la ce lucrasem eu \u015fi el vorbise prea slobod despre asta undeva. Apoi fusese luat \u015fi d\u0103duse declara\u0163ie despre mine, despre lucrarea mea cu istoria Oastei.
\nAfl\u00e2nd eu asta, m\u0103 a\u015fteptam \u015fi \u00eei a\u015fteptam.
\nMi-au luat deci caietele cu \u00eensemn\u0103ri \u015fi \u00eenc\u0103 altele care mai erau acolo cu ele. Sacrificam ceea ce puteam \u00eenlocui, pentru a salva ceea ce nu a\u015f mai fi putut reface niciodat\u0103.
\n\u2013 Numai acestea le ai? m\u0103 \u00eentrebar\u0103 am\u00e2ndoi.
\n\u2013 Vede\u0163i bine c\u0103 da!
\n\u2013 S\u0103 mai c\u0103ut\u0103m \u015fi noi? Eu sunt sigur c\u0103 mai ai \u015fi altele.
\n\u2013 Pofti\u0163i \u015fi c\u0103uta\u0163i! le-am r\u0103spuns lini\u015ftit.
\n\u2013 Bine, zise \u015feful, renun\u0163\u00e2nd, mul\u0163umit cu ceea ce prinsese.
\n\u2013 Sunt aici toate cele dup\u0103 care am venit?
\n\u2013 Aici.
\n\u2013 Toate?
\n\u2013 Toate.
\n\u2013 Vom vedea. Hai \u00een ma\u015fin\u0103!<\/p>\n

Peste c\u00e2teva minute eram din nou unde ne a\u015ftepta str\u0103inul.
\nAu inventariat tot ce-mi luaser\u0103. Cinci caiete cu Istoria Oastei, zece caiete cu poezii, altele cu medita\u0163ii \u015fi cu proverbe, c\u0103r\u0163i, coresponden\u0163\u0103, fotografii…
\n\u2013 Dac\u0103 nu vom g\u0103si nimic r\u0103u \u00een ele, s-ar putea s\u0103 scapi mai u\u015for. Dar dac\u0103 g\u0103sim, s\u0103 \u015ftii c\u0103 de data asta \u0163i s-a \u00eenfundat pe totdeauna. Ajungi iar \u00een m\u00e2inile noastre.
\n\u2013 To\u0163i suntem \u00een m\u00e2inile lui Dumnezeu!
\n\u2013 Dumnezeu, Dumnezeu, zise maiorul \u015fi se ridic\u0103 furios \u015fi \u00eencepu s\u0103 \u00eenjure, izbind caietele de mas\u0103 \u015fi gata s\u0103 sar\u0103 la mine. Trecu \u00eens\u0103 spre fereastr\u0103, fum\u00e2nd nervos \u015fi \u00eenjur\u00e2nd.
\n\u2013 V\u0103 rog s\u0103 nu mai \u00eenjura\u0163i Numele cel Sf\u00e2nt al lui Dumnezeu, i-am spus foarte cuviincios, dar foarte hot\u0103r\u00e2t. Dac\u0103 mai \u00eenjura\u0163i, nu mai r\u0103spund nimic.
\n\u2013 Dar ce, te-am insultat?
\n\u2013 Pe mine pute\u0163i s\u0103 m\u0103 insulta\u0163i cum vre\u0163i, dar Numele cel Sf\u00e2nt al lui Dumnezeu s\u0103 nu-l mai \u00eenjura\u0163i! \u015ei dumneavoastr\u0103 ve\u0163i avea nevoie de Dumnezeu.
\n\u2013 Am terminat, pleac\u0103! Dac\u0103 vom mai avea nevoie te afl\u0103m noi!
\n\u2013 S\u0103 tr\u0103i\u0163i!
\n\u015ei am ie\u015fit.
\nAu trecut alte trei luni \u015fi iar\u0103\u015fi, \u00eentr-o zi din noiembrie 1974, intr\u0103 \u00een biroul unde lucram acela\u015fi ofi\u0163er de la Oradea \u00eempreun\u0103 cu inspectorul de la Culte. Maiorul avea \u00een m\u00e2ini un pachet pe care \u00eel tr\u00e2nti pe mas\u0103, spun\u00e2ndu-mi:
\n\u2013 Vezi, domnule Dorz, c\u0103 suntem civiliza\u0163i \u015fi nu ardem c\u0103r\u0163ile? (Zise asta fiindc\u0103 eu, r\u00e2ndul trecut, c\u00e2nd mi le arsese, i-am zis c\u0103 ei ne ard c\u0103r\u0163ile acum \u00een secolul XX ca \u00een Evul Mediu! \u201eCartea este sf\u00e2nt\u0103, domnule, \u00eei zisesem eu atunci. Dumneavoastr\u0103 v\u0103 l\u0103uda\u0163i cu cultura \u015fi civiliza\u0163ia secolului acestuia \u015fi acum arde\u0163i cartea?\u201c
\nAtunci \u00eemi r\u0103spunsese nu \u015ftiu ce. \u015ei \u00eei mai spusesem despre arderea c\u0103r\u0163ilor \u015fi \u00een august, c\u00e2nd mi le luase pe acestea. De aceea acum \u00eemi adusese \u00eenapoi ce-mi luaser\u0103 \u015fi-mi spunea c\u0103 sunt civiliza\u0163i \u015fi nu mai ard cartea…)
\n\u2013 V\u0103 mul\u0163umesc!
\nI-au scos pe to\u0163i ceilal\u0163i afar\u0103 din birou, l-au oprit numai pe protopop \u015fi pe mine. Din nou pe patru scaune, am stat la o alt\u0103 judecat\u0103 aspr\u0103 asupra mea, \u00een care, c\u00e2nd unul, c\u00e2nd altul, m\u0103 \u00eenvinuiau pe r\u00e2nd, r\u0103stindu-se la mine.
\n\u2013 Te \u0163ii numai de nimicuri!
\n\u2013 Proste\u015fti lumea!
\n\u2013 Nu la\u015fi oamenii s\u0103 munceasc\u0103 \u015fi stai \u015fi dumneata degeaba.
\n\u2013 Eu, domnule? i-am zis \u00eendurerat inspectorului care \u00eemi zisese ultimele vorbe.
\n\u015ei, ridic\u00e2ndu-m\u0103 \u00een picioare, i-am \u00eentins \u00een fa\u0163\u0103 am\u00e2ndou\u0103 palmele pline de b\u0103t\u0103turi \u015fi de cr\u0103p\u0103turi de munc\u0103.
\n\u2013 Privi\u0163i palmele mele! i-am zis. Astea sunt palme de om care numai st\u0103 degeaba, domnule? Eu \u00eemi c\u00e2\u015ftig p\u00e2inea mea cu sudoarea frun\u0163ii mele, nu cu a altora!
\n\u2013 Ei bine, zise \u00eencurcat inspectorul, poate c\u0103 dumneata da… Dar pe al\u0163ii…
\n\u2013 \u015ei pe al\u0163ii \u00eei \u00eendemn tot a\u015fa! Dac\u0103 eu muncesc cinstit, cum s\u0103-i \u00eenv\u0103\u0163 pe al\u0163ii altfel? Dar tot ce vi se spune \u015fi tot ce g\u00e2ndi\u0163i despre noi este numai r\u0103u. De aceea ne privi\u0163i ca pe ni\u015fte r\u0103uf\u0103c\u0103tori. Ar fi oare mai bine dac\u0103 am fi ca ceilal\u0163i: ho\u0163i, mincino\u015fi, be\u0163ivi, \u00een\u015fel\u0103tori?…
\nLa auzul acestor vorbe, inspectorul s\u0103ri furios, gata s\u0103 m\u0103 loveasc\u0103.
\n\u2013 \u00ce\u0163i dai seama de afirma\u0163ia asta? \u015etii ce-ai spus? Adic\u0103 eu sunt ho\u0163, mincinos, be\u0163iv \u015fi \u00een\u015fel\u0103tor? Ai spus c\u0103 to\u0163i ceilal\u0163i, \u00een afar\u0103 de voi, sunt a\u015fa. Adic\u0103 \u015fi eu sunt a\u015fa? C\u00e2nd \u0163i se vor face odat\u0103 actele de trimitere \u00een judecat\u0103, s\u0103 \u015ftii c\u0103 n-o s\u0103 se uite nici asta!
\n\u2013 Dac\u0103 a\u015fa interpreta\u0163i cuvintele mele, atunci n-are rost s\u0103 mai vorbesc nimic. Vorbi\u0163i numai dumneavoastr\u0103, i-am r\u0103spuns, hot\u0103r\u00e2t s\u0103 nu le mai spun nimic.
\n\u015ei, \u00eentr-adev\u0103r, n-am vrut s\u0103 mai r\u0103spund nici un cuv\u00e2nt. M\u0103 \u00eentrebau de repetate ori un lucru, \u00eei priveam lini\u015ftit \u00een ochi, \u015fi \u00eentr-un anumit fel, dar nu le am mai r\u0103spuns nimic.
\n\u00centr-un t\u00e2rziu, ofi\u0163erul se ridic\u0103 \u015fi zise:
\n\u2013 S\u0103 dai o declara\u0163ie c\u0103 ai primit \u00eenapoi cele ce \u0163i s-au luat \u015fi c\u0103 \u0163i s-a pus din nou \u00een vedere pentru ultima dat\u0103 c\u0103 n-ai voie s\u0103 te mai deplasezi nic\u0103ieri de aici \u015fi c\u0103 n-ai voie s\u0103 mai scrii nimic \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Oastea, sub sanc\u0163iunea pedepsei celei mai grave.
\n\u2013 Dicta\u0163i-mi dumneavoastr\u0103 \u015fi scriu.
\nAm scris aceast\u0103 declara\u0163ie dup\u0103 cum mi-a dictat-o el.
\nAm semnat-o \u015fi, d\u00e2ndu-i-o lini\u015ftit, am zis:
\n\u2013 Acum \u015fti\u0163i unde sunt \u015fi ce fac. V\u0103 rog s\u0103 m\u0103 scuti\u0163i de a m\u0103 mai prezenta periodic la Securitate, cum fac de trei ani. Nu mi-e nici ru\u015fine \u015fi nici fric\u0103 s\u0103 m\u0103 duc acolo, dar mi-e sil\u0103 s\u0103 mai merg. \u00cemi ajunge!
\n\u2013 Bine, s\u0103 nu te mai duci!
\n\u015ei au plecat.<\/p>\n

Anul 1975 a venit ceva mai lini\u015ftit. Peste tot \u00een \u0163ar\u0103, Oastea crescuse \u015fi aveau loc mari adun\u0103ri. Familia Oastei fiind mare, aveau loc \u00een fiecare s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 multe ocazii de adun\u0103ri: nun\u0163i, botezuri, anivers\u0103ri, hramuri \u2013 \u015fi fra\u0163ii le foloseau toate acestea pentru a se putea aduna. Dar, cu ocazii de astea, aveau loc \u015fi foarte multe \u015fi mari amenzi, puse cu v\u0103dit\u0103 rea-credin\u0163\u0103 \u015fi \u00een modul cel mai abuziv. Fra\u0163ii \u015fi surorile, cu to\u0163ii, erau amenda\u0163i f\u0103r\u0103 alegere cu sume de la cinci sute p\u00e2n\u0103 la cinci mii de lei. Chiar \u015fi unde erau g\u0103si\u0163i numai doi, trei fra\u0163i citind Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 ori rug\u00e2ndu-se, erau amenda\u0163i drastic, cu sume neg\u00e2ndit de mari, trebuind s\u0103 achite suma total\u0103 \u00een termen de dou\u0103zeci \u015fi patru de ore. Au fost locuri unde fra\u0163ii au fost amenda\u0163i de c\u00e2te trei ori la r\u00e2nd, cu sume progresive. Dup\u0103 ce au pl\u0103tit amenda, au fost \u00eentreba\u0163i:
\n\u2013 Ei, acum ce face\u0163i, v\u0103 mai aduna\u0163i?
\n\u2013 Noi nu putem f\u0103r\u0103 fra\u0163i, f\u0103r\u0103 rug\u0103ciune \u015fi f\u0103r\u0103 Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu!
\n\u2013 Atunci ve\u0163i fi amenda\u0163i din nou!
\n\u2013 N-avem cum face altfel! F\u0103r\u0103 nici o suferin\u0163\u0103 nu putem fi m\u00e2ntui\u0163i. Al\u0163ii au pl\u0103tit ascultarea lor de Dumnezeu mai scump dec\u00e2t noi!
\nCe frumoase erau \u00eenaintea Domnului astfel de inimi!
\n\u00centr-o adunare, ni\u015fte fra\u0163i mi-au zis:
\n\u2013 Frate, c\u00e2nd am auzit c\u0103 veni\u0163i aici, am \u015ftiut c\u0103 vor veni \u015fi ei s\u0103 ne amendeze. Ne-am pus bani de-acas\u0103, pentru a pl\u0103ti amenda pe loc, s\u0103 nu mai a\u015ftepte dup\u0103 noi.
\nPe al\u0163ii, care fuseser\u0103 amenda\u0163i de mai multe ori cu sume mari, i-am \u00eentrebat:
\n\u2013 De unde a\u0163i avut at\u00e2\u0163ia bani s\u0103 pl\u0103ti\u0163i?
\n\u2013 Am v\u00e2ndut vaca \u015fi am pl\u0103tit.
\n\u2013 Dar dac\u0103 v\u0103 mai amendeaz\u0103 iar\u0103\u015fi?
\n\u2013 Vindem \u015fi vi\u0163elul! Mai mult au pl\u0103tit al\u0163ii!
\nSlav\u0103 ve\u015fnic\u0103 \u0162ie, Doamne Iisuse, Care ai putut face prin dragostea Ta s\u0103 se aprind\u0103 \u015fi-n sufletele noastre o astfel de dragoste care s\u0103 fie \u00een stare a da totul pentru Tine!
\nDup\u0103 o adunare \u00een care fra\u0163ii au fost amenda\u0163i cu to\u0163ii, o sor\u0103, care nu fusese seara \u00eentre fra\u0163i cu ocazia amenzii, s-a dus \u00een diminea\u0163a urm\u0103toare la \u015feful Mili\u0163iei \u015fi i-a zis:
\n\u2013 Domnule \u015fef, dumneavoastr\u0103 a\u0163i amendat asear\u0103 pe fra\u0163ii din adunarea Oastei Domnului?
\n\u2013 Da! \u015ei ce vrei, nu cumva e\u015fti \u015fi tu ca \u015fi ei \u015fi ai venit s\u0103-i aperi?
\n\u2013 Am venit ca s\u0103 m\u0103 scrie\u0163i \u015fi pe mine \u00eentre ei, ca s\u0103 pl\u0103tesc \u015fi eu amenda. Asear\u0103 n-am putut s\u0103 merg \u015fi eu la adunare, dar am venit acuma. Vreau \u015fi eu s\u0103 fiu cu fra\u0163ii la suferin\u0163\u0103 pentru Domnul, ca s\u0103 fiu \u015fi eu cu ei la r\u0103splata Domnului c\u00e2nd va veni El \u015fi va r\u0103spl\u0103ti pe cei ce au suferit pentru El.
\n\u2013 Du-te, femeie, acas\u0103 \u015fi fii mul\u0163umit\u0103 c\u0103 ai sc\u0103pat!
\n\u2013 Nu m\u0103 duc, domnule \u015fef, p\u00e2n\u0103 ce m\u0103 scrie\u0163i \u015fi pe mine printre fra\u0163ii \u015fi surorile mele. Eu vreau s\u0103 fiu g\u0103sit\u0103 credincioas\u0103 \u00eempreun\u0103 cu ei.
\n\u015eeful cl\u0103tin\u0103 uimit din cap, murmur\u00e2nd:
\n\u2013 Ce oameni, ce oameni fanatici! Nu \u015ftii ce s\u0103 le mai faci…<\/p>\n

\u00centre ni\u015fte astfel de \u00eemprejur\u0103ri, \u00een ziua de 24 octombrie 1975, am primit o scrisoare de la Titus, fiul p\u0103rintelui Iosif. Era \u00een spitalul din Sibiu, internat de urgen\u0163\u0103, suferind de o boal\u0103 grea. El b\u0103nuia c\u0103 era boala tat\u0103lui s\u0103u. M\u0103 chema la el, ca s\u0103-mi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 ceva foarte \u00eensemnat. Chemarea lui mi-a p\u0103truns inima. S\u0103rmanul Titus, trecuser\u0103 prea mul\u0163i ani de c\u00e2nd el se tot ferise s\u0103 nu mai dea fa\u0163\u0103 cu noi, mai ales de \u00eendat\u0103 dup\u0103 moartea p\u0103rintelui, c\u00e2nd noi, Marini \u015fi eu, fusesem alunga\u0163i din Sibiu, iar el c\u0103zuse de tot \u00een mrejele vr\u0103jma\u015filor tat\u0103lui s\u0103u, care, cu promisiuni mincinoase, l-au f\u0103cut s\u0103 cedeze fa\u0163\u0103 de ei \u015fi s\u0103 ne huleasc\u0103 \u015fi el pe noi…
\nDup\u0103 aceea, a c\u0103zut \u00een plata neascult\u0103rii sale de tat\u0103l s\u0103u \u015fi \u00een a umbl\u0103rii lui cu Viorel, cel care \u00eel \u00eendemnase la r\u0103u. \u00cendat\u0103 ce a prins de veste despre primejdie, Viorel fugise, iar el a c\u0103zut pl\u0103titor pentru toate.
\nAnii lungi de \u00eenchisori l-au \u00eendurerat, l-au schimbat \u015fi l-au f\u0103cut s\u0103 ne ocoleasc\u0103 mult timp. Pe urm\u0103, dup\u0103 scurta colaborare din 1945-1947, nu ne mai v\u0103zusem. Erau acum dou\u0103zeci \u015fi opt de ani de atunci… \u00ce\u015fi dusese, s\u0103rmanul, crucea sa \u00eentr-o total\u0103 umbr\u0103, singuratic \u015fi izolat. Acum, probabil presim\u0163indu-\u015fi sf\u00e2r\u015fitul aproape, dorea s\u0103 ne reg\u0103sim. El nu mai avea pe nimeni mai apropiat.
\nMiercuri, 29 octombrie, seara, suiam treptele spitalului din Sibiu, c\u0103u-t\u00e2ndu-l pe Titus. L-am g\u0103sit \u00een salonul unde mai fuseser\u0103 interna\u0163i, cu patruzeci de ani \u00eenainte, Marini \u015fi Vonica, \u00een 1935. \u00cei duceam primul volum din Istoria Oastei, pe care tocmai \u00eel terminasem, spre a-l vedea \u015fi el \u015fi spre a-mi spune ce ar mai fi avut \u015fi el de ad\u0103ugat…
\nMi-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit b\u0103nuiala lui c\u0103 are cancer, fiindc\u0103 avea pe corp ni\u015fte noduli suspec\u0163i. Ar fi vrut, c\u00e2t timp mai are de tr\u0103it, s\u0103 lucr\u0103m \u00eempreun\u0103 la o istorisire complet\u0103 a tuturor \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor la care noi am\u00e2ndoi fuseser\u0103m martori din copil\u0103ria noastr\u0103, at\u00e2t cu privire la via\u0163a p\u0103rintelui Iosif \u015fi a desf\u0103\u015fur\u0103rii istoriei Oastei, c\u00e2t \u015fi la marile nedrept\u0103\u0163i s\u0103v\u00e2r\u015fite de mitropolitul B\u0103lan, nu numai \u00eempotriva tat\u0103lui s\u0103u, ci \u015fi a lui \u00eensu\u015fi. Ar avea multe-multe s\u0103-mi spun\u0103. Era fericit c\u0103 noi am putut \u0163ine steagul Oastei sus, curat \u015fi drept, a\u015fa cum a dorit p\u0103rintele, de\u015fi el, ca fiul lui, n-a putut fi a\u015fa cum ar fi vrut, al\u0103turi de noi… Ce regrete t\u00e2rzii \u015fi amare!…
\nM\u0103 \u00een\u015ftiin\u0163a asupra primejdiei care o prezint\u0103 pentru Oaste actuala tendin\u0163\u0103 din Sibiu \u015fi activitatea infec\u0163ioas\u0103 a lui Moldoveanu, despre care nu \u015ftia nimic bun.
\nSpera s\u0103 se pensioneze nu peste mult \u2013 \u015fi apoi vom g\u0103si timp s\u0103 le punem, f\u0103r\u0103 grab\u0103, toate \u00een ordine. Spunea el c\u0103, dac\u0103 s-ar \u00eent\u00e2mpla s\u0103 moar\u0103 \u00eenaintea mea, \u00eemi va l\u0103sa mie tot ce \u00eei mai r\u0103m\u0103sese din biblioteca p\u0103rintelui, din colec\u0163iile \u015fi din lucrurile care i-au apar\u0163inut p\u0103rintelui nostru…
\n\u2013 Cine \u015ftie c\u00e2t mai am de tr\u0103it? zicea el cu triste\u0163e. Am v\u0103rs\u0103turi de s\u00e2nge pe gur\u0103 \u015fi pe nas, dureri ascu\u0163ite \u00een piept \u2013 o stare general\u0103 rea. Medicii nu \u015ftiu s\u0103-\u015fi explice de unde \u015fi din ce cauz\u0103 provin toate acestea. Acum fac mereu la analize \u015fi la radiografii. Mai am \u015fi o tromboflebit\u0103, dar nu cred c\u0103 asta este cauza st\u0103rii mele.<\/p>\n

Ce mult ne-am bucurat c\u0103 ne-am reg\u0103sit! Era foarte fericit c\u0103 am reu\u015fit s\u0103 ridic\u0103m la morm\u00e2ntul P\u0103rintelui nostru acel minunat monument. Ar fi vrut s\u0103 fie \u015fi el \u00eenmorm\u00e2ntat l\u00e2ng\u0103 p\u0103rintele \u015fi tat\u0103l s\u0103u, dar singurul loc liber de al\u0103turi este acum cump\u0103rat de cineva care, am aflat c\u0103 locuie\u015fte la T\u00e2rgu Mure\u015f.
\n\u2013 Vezi, Titus, i-am zis eu, \u00ee\u0163i aduci tu aminte c\u00e2t te-am rugat atunci, \u00eendat\u0103 dup\u0103 \u00eenmorm\u00e2ntarea p\u0103rintelui, s\u0103 cumperi aici vreo patru, cinci locuri l\u00e2ng\u0103 morm\u00e2ntul s\u0103u, ca s\u0103 fim \u015fi noi \u00eenmorm\u00e2nta\u0163i to\u0163i aici l\u00e2ng\u0103 el. Atunci erau toate locurile astea goale p\u00e2n\u0103 departe. Am fi putut fi \u00eengropa\u0163i aici \u015fi noi, Marini, eu, tu… \u015fi c\u00e2nd fra\u0163ii ar fi venit la unul, veneau la to\u0163i.
\n\u2013 Ai zis, da, atunci. Le-am cump\u0103rat, s\u0103 \u015ftii, dar mai t\u00e2rziu Jenica \u015fi copiii, ajun\u015fi la mare necaz, le-au v\u00e2ndut.
\n\u2013 Dac\u0103 totu\u015fi vrei, am s\u0103 m\u0103 duc eu p\u00e2n\u0103 la T\u00e2rgu Mure\u015f s\u0103 caut pe cel care are acest loc \u015fi s\u0103-l cump\u0103r\u0103m pentru noi…
\n\u2013 Vom vedea \u00eendat\u0103 ce voi ie\u015fi din spital. \u00ce\u0163i voi mai scrie. Ne vom \u00eent\u00e2lni \u015fi le vom aranja \u00eempreun\u0103 pe toate. \u015ei pe asta!
\nL-am \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat, c\u0103ci era t\u00e2rziu, dup\u0103 ora nou\u0103 seara, \u015fi am plecat s\u0103 dorm la familia lui. Erau acas\u0103 Jenica, so\u0163ia lui Titus, \u015fi cele dou\u0103 fiice ale lui: Cristina \u015fi Lia. Vom mai merge m\u00e2ine diminea\u0163\u0103 la el, la spital.
\n\u00cen diminea\u0163a urm\u0103toare, am mers s\u0103 v\u0103d morm\u00e2ntul p\u0103rintelui. \u00cemi d\u0103dusem \u00eent\u00e2lnire acolo cu fratele Moise de la Arad \u015fi cu fratele Petru de la Batiz, c\u0103rora le trimisesem vorb\u0103 c\u0103, dac\u0103 vor s\u0103-l mai vad\u0103 pe Titus, s\u0103 vin\u0103 azi aici.
\nDiminea\u0163a, ne-am dus din nou to\u0163i trei la spital. Titus era la o analiz\u0103. L-au v\u0103zut \u015fi ei, am stat c\u00e2tva timp de vorb\u0103 cu el pe sal\u0103, apoi, de bra\u0163e, l-am dus cu to\u0163ii pe patul lui. Am mai vorbit to\u0163i trei cu el un timp, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am observat c\u0103 obosise. Atunci ne-am luat r\u0103mas bun cu o \u00eembr\u0103\u0163i\u015fare \u00eenl\u0103crimat\u0103 \u015fi am plecat cu to\u0163ii spre casele noastre.
\nFusese ultima noastr\u0103 \u00eent\u00e2lnire \u015fi desp\u0103r\u0163ire de el.
\nDuminic\u0103, 9 noiembrie 1975, am primit urm\u0103toarea telegram\u0103 dureroas\u0103:<\/p>\n

\u201eTata mort. \u00cenmorm\u00e2ntarea mar\u0163i.
\nLia\u201c<\/p>\n

Ceva ca o sabie de foc mi-a str\u0103puns inima: Doamne Iisuse, chiar at\u00e2t de repede?
\n\u00cen ziua de luni, 10 noiembrie, am plecat spre Sibiu cu ce voi g\u0103si la \u00eendem\u00e2n\u0103. Ieri i-am dat o telegram\u0103 \u015fi fratelui Moise, la Arad, s\u0103 \u015ftie \u015fi el \u015fi s\u0103 vin\u0103. A\u015f mai fi dat telegrame \u015fi la Hunedoara \u015fi \u00een alte p\u0103r\u0163i, dar m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 fra\u0163ii din Sibiu vor avea, desigur, grij\u0103 s\u0103-i anun\u0163e ei pe ceilal\u0163i fra\u0163i din \u0163ar\u0103. Nu se poate ca dintre cei din Sibiu s\u0103 nu fie c\u00e2\u0163iva s\u0103 sar\u0103 \u00een ajutorul bietelor suflete r\u0103mase dup\u0103 p\u0103rintele Iosif at\u00e2t de singure acum \u015fi de neputincioase.
\nDar \u015fi de data asta m\u0103 \u00een\u015felasem amar. Nu numai c\u0103 n-au \u00een\u015ftiin\u0163at pe nimeni, dar n-au mers nici m\u0103car unul dintre ei s\u0103 \u00eentrebe cu ce ar putea ajuta… Ce \u00eengrozitoare dec\u0103dere \u015fi nerecuno\u015ftin\u0163\u0103!
\nAm c\u0103l\u0103torit foarte greu, cu etape scurte \u015fi cu a\u015ftept\u0103ri lungi. Am ajuns abia \u00een diminea\u0163a urm\u0103toare, pe 11 noiembrie 1975.
\nLa gar\u0103 \u00een Sibiu, n-am mai aflat pe nimeni altcineva dec\u00e2t pe fratele Moise cu \u00eenc\u0103 trei fra\u0163i din Arad.
\nLa locuin\u0163a \u00eendoliat\u0103 a familiei celor r\u0103ma\u015fi dup\u0103 p\u0103rintele \u015fi dup\u0103 fratele Titus, am g\u0103sit sicriul descoperit. Pe fa\u0163a fratelui plecat la p\u0103rintele s\u0103u, se a\u015fezase chipul ve\u015fniciei \u00een care trecuse cu toate planurile lui fr\u00e2nte dintr-o dat\u0103.
\nNe-am a\u015fezat l\u00e2ng\u0103 sicriul lui cu rug\u0103ciunea arz\u00e2nd, cu inimile arz\u00e2nd, cu lacrimile arz\u00e2nd, cu amintirile arz\u00e2nd…
\nO, c\u00e2te duce cu el \u00een morm\u00e2nt \u015fi acest mult \u00eencercat fiu al p\u0103rintelui! Suferin\u0163ele care au ars demult via\u0163a tat\u0103lui s\u0103u l-au \u00eenso\u0163it \u015fi pe el, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput. Ca o c\u0103l\u0103torie pe marea puternic agitat\u0103 i-a fost \u015fi toat\u0103 via\u0163a lui pe p\u0103m\u00e2nt. Iar acum, iat\u0103 ce grabnic a ajuns la \u0163\u0103rmul cel\u0103lalt, duc\u00e2nd cu el at\u00e2tea am\u0103nunte care ar fi \u00eembog\u0103\u0163it at\u00e2t de folositor istorisirea pe care am scris-o dup\u0103 aceea.
\nAm aflat de la familia lui c\u0103, dup\u0103 plecarea noastr\u0103 de la spital, \u00een 30 octombrie, el a mai r\u0103mas [acolo] doar c\u00e2teva zile. Sim\u0163indu-se ceva mai bine, a dorit s\u0103 vin\u0103 acas\u0103. Dar \u00een 7 noiembrie i s-a f\u0103cut r\u0103u urc\u00e2nd pe sc\u0103ri \u015fi a c\u0103zut. A fost dus cu salvarea la spital, abia respir\u00e2nd. \u00cen noaptea spre 8 noiembrie, a doua criz\u0103 i-a adus moartea. A\u015fa a trecut el la Domnul. Autopsia a dovedit c\u0103 dou\u0103 cheaguri de s\u00e2nge, pornite din tromboflebita lui, se opriser\u0103 \u00een pl\u0103m\u00e2ni, oprindu-i respira\u0163ia. Unul \u00een 7 noiembrie, c\u00e2nd a c\u0103zut pe sc\u0103ri, al doilea \u00een 8, la spital.<\/p>\n

Apoi sora Jenica, so\u0163ia lui, ne spuse pl\u00e2ng\u00e2nd:
\n\u2013 N-am mai g\u0103sit nic\u0103ieri \u00een cimitir un loc potrivit pentru el. Am cerut autoriza\u0163ie s\u0103-l putem \u00eenmorm\u00e2nta peste sicriul p\u0103rintelui, \u00een acela\u015fi morm\u00e2nt. Aici se obi\u015fnuie\u015fte acum a\u015fa ceva, pentru economia de locuri.
\nAcolo la cimitir, acum trebuie s\u0103 fi \u015fi \u00eenceput s\u0103 sape. Ce bine c\u0103 a\u0163i venit! Cei de aici, din Sibiu, nici unul n-a venit nici s\u0103 ne \u00eentrebe m\u0103car ceva. Nu mai avem pe nimeni s\u0103 ne ajute cu nimic… Doamne, ce oameni!
\n\u2013 Las\u0103 c\u0103 ne ducem noi imediat acolo la cimitir, s\u0103 vedem tot ce este nevoie s\u0103 facem. Vine \u015fi fratele Moise cu fra\u0163ii din Arad. Vom merge s\u0103 comand\u0103m \u015fi coroane \u015fi ce va mai fi nevoie.<\/p>\n

Plouase at\u00e2t de mult \u00een toamna asta, \u00eenc\u00e2t \u00een cimitir era numai ap\u0103 \u015fi noroi peste tot. \u00cen morm\u00e2ntul p\u0103rintelui, trei oameni s\u0103pau de zor, cu schimbul, arunc\u00e2nd cu greu p\u0103m\u00e2ntul peste grilajul de fier. Am scos \u00eendat\u0103 grilajul, spre a se putea lucra mai u\u015for, \u015fi ne uitam, cu inimile ap\u0103sate, la tot ce se \u00eent\u00e2mpla. \u00cen timpul acesta, eu am alergat la o flor\u0103rie apropiat\u0103, comand\u00e2nd dou\u0103 coroane de garoafe albe: una pentru noi, iar alta pentru fra\u0163ii din toat\u0103 Oastea Domnului.
\nC\u00e2nd am venit \u00eenapoi, s\u0103p\u0103torii aruncau \u00eenc\u0103 p\u0103m\u00e2nt afar\u0103. Ajunseser\u0103 destul de ad\u00e2nc c\u00e2nd, deodat\u0103, unul dintre ei zise:
\n\u2013 Dar ce este asta?
\nNe-am uitat jos: o coroan\u0103 de flori din care \u00eenc\u0103 mai r\u0103m\u0103seser\u0103 neputre-zite urme care se vedeau bine.
\n\u2013 A, \u015fti\u0163i, le-am zis eu, \u00een 16 februarie 1938, c\u00e2nd l-am \u00eenmorm\u00e2ntat aici pe P\u0103rintele, \u00eemi aduc bine aminte c\u0103 un frate din Lugoj, care adusese o coroan\u0103 din partea Oastei Domnului de acolo, \u00een momentul cobor\u00e2rii sicriului \u00een morm\u00e2nt, \u00eentr-un acces de durere, a aruncat coroana adus\u0103 de el peste sicriu. Cei ce aruncau p\u0103m\u00e2ntul au acoperit-o \u015fi iat\u0103 c\u0103 nici acum, dup\u0103 aproape treizeci \u015fi opt de ani, nu putrezise de tot.
\nCazmaua groparului se opri apoi \u00een ceva tare. Cur\u0103\u0163ir\u0103 suprafa\u0163a pe care st\u0103teau cei doi \u2013 unul la cap, altul la picioare \u2013 \u015fi iat\u0103 c\u0103 sicriul era \u00eentreg, neputrezit, \u0163in\u00e2ndu-i pe cei doi pe capacul s\u0103u, deasupra.
\n\u2013 Ce facem? \u00eentreb\u0103 omul. S\u0103-l desfacem?<\/p>\n

Noi ne preg\u0103tisem ca, dac\u0103 vom ajunge p\u00e2n\u0103 unde a fost sicriul \u015fi vom da de ceva oase, s\u0103 le str\u00e2ngem \u00eentr-o cutie, s\u0103 le sp\u0103l\u0103m \u015fi s\u0103 facem rug\u0103ciunea r\u00e2nduit\u0103 pentru astfel de cazuri, apoi s\u0103 le a\u015fez\u0103m din nou acolo. Dar acum iat\u0103 c\u0103 \u00eentreg sicriul este neputrezit \u015fi nu se rupe cu doi oameni care stau deasupra lui.
\n\u2013 Ie\u015fi\u0163i afar\u0103! Nu mai desfacem nimic! le-am zis. Dac\u0103 Dumnezeu \u00eel \u0163ine acoperit, \u00eel l\u0103s\u0103m \u015fi noi a\u015fa.
\nEram \u00eencredin\u0163at c\u0103, dac\u0103 sicriul n-a putrezit, cu at\u00e2t mai mult n-a putrezit el. Credeam din inim\u0103 c\u0103, dac\u0103 i-am deschide sicriul, l-am afla \u00eentocmai cum l am a\u015fezat acolo acum aproape treizeci \u015fi opt de ani.
\nMi-am adus aminte atunci de adev\u0103rul c\u0103 trupurile sfin\u0163ilor nu putrezesc, dup\u0103 cum este scris: \u201e\u015ei nu vei \u00eeng\u0103dui ca sf\u00e2ntul T\u0103u s\u0103 vad\u0103 putrezirea\u201c (Fapte 2, 27)… At\u00e2tea minuni de astea s-au dovedit cu sfin\u0163ii \u015fi martirii din vechime \u2013 \u015fi iat\u0103 c\u0103 \u015fi azi Dumnezeu ne arat\u0103 c\u0103 \u015fi \u00een morm\u00e2ntul acesta este trupul neputrezit, cu sicriu cu tot, al omului S\u0103u mare \u015fi sf\u00e2nt. O, ce minune este asta \u015fi ce uimire \u015fi mirare ar fi acum dac\u0103 noi am descoperi sicriul \u015fi am vesti minunea asta \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi \u00een lume!
\nDar, dat\u0103 fiind situa\u0163ia \u00een care ne afl\u0103m acum at\u00e2t noi, c\u00e2t \u015fi familia lui (eu plecasem ne\u00eenvoit), apoi starea general\u0103 a Oastei, am vorbit cu fratele Moise c\u0103 e lesne de \u00eenchipuit ce s-ar \u00eent\u00e2mpla dac\u0103 acum noi am dezveli minunea asta \u015fi am \u00eencepe s-o vestim. \u00cendat\u0103 ar veni aici toat\u0103 lumea uimit\u0103, apoi s-ar alarma Mili\u0163ia, autorit\u0103\u0163ile \u2013 \u015fi numai Domnul \u015ftie ce s-ar mai \u00eent\u00e2mpla \u015fi cu noi \u015fi cu el.
\nA\u015fa, mai bine t\u0103cem \u015fi l\u0103s\u0103m totul acoperit. Las\u0103 c\u0103 va ar\u0103ta odat\u0103 \u00censu\u015fi Dumnezeu sfin\u0163enia omului S\u0103u, la vremea c\u00e2nd va voi El.
\nAm t\u0103cut \u015fi a r\u0103mas totul a\u015fa. Eram acolo noi patru \u015fi s\u0103p\u0103torii trei, \u2013 \u015fapte oameni.<\/p>\n

La ceasul rug\u0103ciunii au venit preo\u0163ii, rudeniile, cunoscu\u0163ii \u015fi prietenii care au f\u0103cut slujba \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rii afar\u0103, unde scosesem din cas\u0103 pe m\u00e2inile noastre sicriul fratelui Tit. L\u00e2ng\u0103 familia sa \u00eendurerat\u0103, am stat numai noi, cei sosi\u0163i de diminea\u0163\u0103, \u015fi \u00eenc\u0103 un frate din Oltenia. C\u00e2\u0163iva sibieni st\u0103teau \u015fi ei \u015fi priveau de departe ca ni\u015fte str\u0103ini, cum \u015fi erau.
\n\u00cen seara aceleia\u015fi zile era \u015fi sicriul fiului depus deasupra celui al tat\u0103lui s\u0103u. \u201e\u00cempreun\u0103 pe totdeauna \u015fi pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi \u00een cer…\u201c
\nOdihni\u0163i \u00een pace, tat\u0103 \u015fi fiu, suflete neuitate \u015fi scumpe, l\u00e2ng\u0103 S\u00e2nul dulce al Domnului Iisus, locul tuturor m\u00e2ng\u00e2ierilor \u015fi r\u0103spl\u0103tirilor voastre!<\/p>\n

Dup\u0103 c\u00e2tva timp, am lucrat \u00eenc\u0103 dou\u0103 t\u0103bli\u0163e de marmur\u0103 pe care le-am scris, una cu numele so\u0163iei, Iuliana, n\u0103scut\u0103 Iancu, \u015fi ale celor trei copila\u015fi \u00eenmorm\u00e2nta\u0163i l\u00e2ng\u0103 u\u015fa bisericii din Vidra de Sus, azi Avram Iancu, unde fusese atunci preot p\u0103rintele Iosif. Iar a doua, cu numele fiului s\u0103u, Tit, care odihne\u015fte aici aproape de s\u00e2nul t\u0103ticu\u0163ului s\u0103u scump, singurul care l-a m\u00e2ng\u00e2iat \u015fi cu care s-a m\u00e2ng\u00e2iat \u015fi el \u00een primii ani\u015fori ai acestuia. Orfani atunci am\u00e2ndoi, at\u00e2t tat\u0103, c\u00e2t \u015fi fiu…
\nSl\u0103vit s\u0103 fie Domnul!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

1972 \u2013 1976 Alege bine \u0163inta spre care te \u00eendrep\u0163i, c-ai s\u0103-\u0163i prime\u015fti r\u0103splata c\u00e2nd nici n-ai s\u0103 te-a\u015ftep\u0163i \u015fi vei r\u0103spunde ve\u015fnic \u00een fa\u0163a lui Hristos de to\u0163i cei ce-\u0163i urmeaz\u0103 pe drumul ce i-ai scos. S\u0103 m\u0103 \u00eentorc iar\u0103\u015fi la altceva, mai \u00eenainte. Dup\u0103 un an de zile de la trimiterea, \u00een 1971, <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[21,12],"tags":[],"class_list":["post-21008","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-audio-muzica","category-mrturii"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21008","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21008"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21008\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21008"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21008"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21008"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}