{"id":22131,"date":"2015-12-12T10:20:32","date_gmt":"2015-12-12T13:20:32","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=22131"},"modified":"2015-12-12T17:27:57","modified_gmt":"2015-12-12T20:27:57","slug":"pilda-celor-poftiti-la-cina-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/pilda-celor-poftiti-la-cina-2\/","title":{"rendered":"Pilda celor pofti\u021bi la cin\u0103"},"content":{"rendered":"

P\u0103rintele Constantin Galeriu<\/strong><\/em><\/p>\n

Binecuv\u00e2nta\u021bi \u0219i dreptm\u0103ritori cre\u0219tini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru Iisus Hristos,
\nEra o zi de s\u00e2mb\u0103t\u0103 \u2013 s\u0103rb\u0103toare a Vechiului Testament. Domnul tocmai vindecase un bolnav. Unul dintre frunta\u0219ii fariseilor \u00eel roag\u0103 s\u0103 ia cina \u00een casa lui. M\u00e2ntuitorul r\u0103spunde chem\u0103rii \u0219i, lu\u00e2nd seama cum ceilal\u021bi invita\u021bi \u00ee\u0219i alegeau locurile, folo\u0219este prilejul \u0219i-i pov\u0103\u021buie\u0219te: \u201cC\u00e2nd e\u0219ti chemat \u00eempreun\u0103 cu al\u021bii la vreun osp\u0103\u021b, nu te a\u0219eza \u00een locul cel dint\u00e2i, ca nu cumva s\u0103 fie chemat altul mai de cinste dec\u00e2t tine. \u0218i venind cel care te-a chemat pe tine \u0219i pe el, \u00ee\u021bi va zice: D\u0103 acestuia locul. Atunci, cu ru\u0219ine, te vei duce s\u0103 te a\u0219ezi pe locul cel mai de pe urm\u0103\u2026 Tu a\u0219az\u0103-te \u00een cel din urm\u0103 loc. \u0218i v\u0103z\u00e2ndu-te cel ce te-a chemat, s\u0103-\u021bi zic\u0103: Prietene, mut\u0103-te mai sus\u201c (Luca 14, 7-9). Cu grij\u0103, Domnul previne \u0219i fere\u0219te de calea dureroas\u0103 care te d\u0103 \u00een jos, te pr\u0103vale. Dar de jos nu ai unde s\u0103 cazi; \u00een schimb, ai unde s\u0103 urci \u2013 cu duhul. \u0218i Domnul continu\u0103: \u201cC\u00e2nd faci pr\u00e2nz sau cin\u0103, nu chema pe prietenii t\u0103i, nici pe fra\u021bii t\u0103i, nici vecinii boga\u021bi (…).<\/p>\n

\"Impartasirea-apostolilor\"<\/a>Cheam\u0103 pe s\u0103raci, pe neputincio\u0219i, pe \u0219chiopi, pe orbi. Fericit vei fi, c\u0103 nu pot s\u0103-\u021bi r\u0103spl\u0103teasc\u0103. \u021ai se va r\u0103spl\u0103ti la \u00eenvierea drep\u021bilor. Atunci, auzind unul din cei care \u0219edeau cu El la mas\u0103, I-a zis: Fericit este cel ce va pr\u00e2nzi \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia lui Dumnezeu\u201c (Luca 14; 12-15). Cuv\u00e2ntul era inspirat de \u00eens\u0103\u0219i prezen\u021ba Domnului, era imaginea unei cine \u00eempreun\u0103 cu Fiul lui Dumnezeu, o anticipare a \u00cemp\u0103r\u0103\u021biei. Ucenicii vor \u0219i spune mai t\u00e2rziu: \u201cNoi am m\u00e2ncat \u0219i am b\u0103ut \u00eempreun\u0103 cu El\u201c (Fapte 10, 41). <\/p>\n

\u00centr-o asemenea atmosfer\u0103 duhovniceasc\u0103, liturgic\u0103, M\u00e2ntuitorul roste\u0219te cunoscuta Pild\u0103 a celor chema\u021bi la cin\u0103. \u0218i a zis: \u201cUn om oarecare a f\u0103cut cin\u0103 mare \u0219i a chemat pe mul\u021bi. \u0218i a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca s\u0103 spun\u0103 celor chema\u021bi: Veni\u021bi, c\u0103 iat\u0103 toate sunt gata. Au \u00eenceput \u00eens\u0103 to\u021bi, c\u00e2te unul, s\u0103-\u0219i cear\u0103 iertare. Cel dint\u00e2i i-a zis: Doamne, \u021barin\u0103 am cump\u0103rat \u0219i am nevoie s\u0103 ies ca s-o v\u0103d; te rog iart\u0103-m\u0103! Altul a zis: Cinci perechi de boi am cump\u0103rat \u0219i m\u0103 duc s\u0103-i \u00eencerc; te rog iart\u0103-m\u0103. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat \u0219i de aceea nu pot veni. \u00centorc\u00e2ndu-se, sluga a spus st\u0103p\u00e2nului s\u0103u acestea. \u0218i atunci, m\u00e2niindu-se, st\u0103p\u00e2nul casei a zis: Ie\u0219i \u00eendat\u0103 \u00een pie\u021bele \u0219i \u00een uli\u021bele cet\u0103\u021bii, \u0219i pe s\u0103raci, \u0219i pe neputincio\u0219i, \u0219i pe orbi, \u0219i pe \u0219chiopi adu-i aici. \u0218i a zis sluga: Doamne, s-a f\u0103cut precum ai poruncit \u0219i tot mai este loc. \u0218i a zis st\u0103p\u00e2nul c\u0103tre slug\u0103: Ie\u0219i la drumuri \u0219i la garduri \u0219i sile\u0219te s\u0103 intre, ca s\u0103 mi se umple casa, c\u0103ci zic vou\u0103: Nici unul din b\u0103rba\u021bii aceia care au fost chema\u021bi nu va gusta din cina mea\u201c. Preaiubi\u021bilor, aceasta este parabola. M\u00e2ntuitorul a rostit-o \u00een chip deosebit \u2013 atrag aceast\u0103 luare aminte. C\u0103ci L-am auzit pe El vorbind, chem\u00e2nd la cin\u0103, la Cina \u00eempreun\u0103 cu El; tainic, precum la cina de dinaintea jertfei, patimii Lui, c\u00e2nd a rostit: \u201cLua\u021bi, m\u00e2nca\u021bi, acesta este trupul Meu; be\u021bi dintru acesta to\u021bi, acesta este s\u00e2ngele Meu\u201c. Ad\u0103ug\u00e2nd: \u201cAceasta s\u0103 o face\u021bi \u00eentru pomenirea Mea\u201c. C\u00e2nd Iisus roste\u0219te parabola aceasta, s\u0103 facem leg\u0103tur\u0103 ad\u00e2nc\u0103 \u00eentre cuvintele ei \u0219i Cina cea de Tain\u0103. El le-a vestit atunci celor de fa\u021b\u0103: \u201cUn om oarecare a f\u0103cut cin\u0103\u201c. Omul care a f\u0103cut cin\u0103 este Dumnezeu. M\u00e2ntuitorul a\u0219a se numea mereu: Fiul Omului. De la Sfin\u021bii P\u0103rin\u021bi am \u00een\u021beles c\u0103 se numea a\u0219a fiind \u00eentre oameni, f\u0103c\u00e2ndu-Se Om: iat\u0103, Eu Om m-am f\u0103cut pentru voi; \u0219i Eu ca Om, ca Dumnezeu \u0219i Om, fac cin\u0103 \u0219i v\u0103 chem la aceast\u0103 cin\u0103, la aceast\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ire cu Mine; cina \u2013 darurile Lui, bun\u0103t\u0103\u021bile acestui p\u0103m\u00e2nt al Lui, via\u021ba Lui \u00eens\u0103\u0219i. Chema\u021bii cei mul\u021bi suntem noi. To\u021bi suntem chema\u021bi la acest osp\u0103\u021b. Nu \u00eens\u0103 to\u021bi \u0219i ale\u0219i. Domnul va spune altc\u00e2ndva: \u201cMul\u021bi chema\u021bi, pu\u021bini ale\u0219i\u201c. De ce? \u201cAles devine cel ce r\u0103spunde la chemare\u201c (Sf. Chiril al Alexandriei). A\u0219a s-a petrecut \u0219i \u00een parabol\u0103. Chema\u021bi au fost mul\u021bi. La ceasul cinei, dup\u0103 obiceiul timpului, a fost trimis slujitorul s\u0103 spun\u0103 celor pofti\u021bi de mai \u00eenainte: \u201cVeni\u021bi, c\u0103 iat\u0103 toate sunt gata\u201c. \u201cGata\u201c, ca \u00een zilele crea\u021biei. Pentru fiecare zi a crea\u021biei Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 gr\u0103ie\u0219te: \u201c\u0218i a v\u0103zut Dumnezeu c\u0103 este bine, c\u0103 este frumos…\u201c. Iar la zidirea omului, \u201ca privit Dumnezeu toate c\u00e2te a f\u0103cut \u0219i iat\u0103, erau bune foarte\u201c (Facerea 1, 31). Acum, la preg\u0103tirea acestei Cine, Domnul d\u0103 porunc\u0103 slujitorilor s\u0103 spun\u0103 celor chema\u021bi: \u201cVeni\u021bi c\u0103 iat\u0103 toate sunt gata\u201c. Sunt cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire gata; c\u0103ci, iat\u0103, acum a venit \u201cplinirea vremii, c\u00e2nd Dumnezeu a trimis pe Fiul S\u0103u n\u0103scut din femeie (din Fecioara-Maica), n\u0103scut sub Lege, ca pe cei de sub Lege s\u0103-i r\u0103scumpere, ca s\u0103 dob\u00e2ndim \u00eenfierea\u201c(Galateni 4; 4-5), s\u0103 dob\u00e2ndim darul \u00eenfierii divine; dar \u00een cel mai real, concret fapt: cin\u00e2nd, m\u00e2nc\u00e2nd cu El. \u0218i nu numai primind din m\u00e2na Lui, nu numai cu ceea ce aduce El la Cin\u0103, ci cu Trupul Lui: \u201cC\u0103 Tu e\u0219ti Cel ce aduci \u0219i Cel ce Te aduci, Cel ce prime\u0219ti \u0219i Cel ce Te \u00eempar\u021bi, Hristoase Dumnezeule\u201c, se roag\u0103 preotul la aducerea Sfintelor Daruri. \u201cGata sunt toate\u201c pentru c\u0103 de fa\u021b\u0103 este Cel prin Care Tat\u0103l toate le-a f\u0103cut; acum, Cel Care trup S-a f\u0103cut de la Duhul Sf\u00e2nt \u0219i din Fecioar\u0103 e de fa\u021b\u0103 \u0219i cheam\u0103: \u201cVeni\u021bi la Cin\u0103! \u00cemp\u0103ratul ne a\u0219teapt\u0103\u201c, oferindu-ne P\u00e2inea cea vie care S-a pogor\u00e2t din cer, p\u00e2inea \u2013 \u201cTrupul Meu care d\u0103 via\u021ba lumii\u201c(Ioan 6, 51). Cuv\u00e2ntul Ziditorului este numai da: \u201cVeni\u021bi la Mine. Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afar\u0103\u201c. F\u0103ptura Lui, omul, poate s\u0103 spun\u0103 \u0219i nu. Dar ferice de cel ce spune nu numai r\u0103ului. Unul din cei chema\u021bi i-a vorbit slujitorului despre \u021barina lui: \u201cTocmai am cump\u0103rat-o acum \u0219i am nevoie s-o vad\u201c; altul: \u201cCinci perechi de boi am cump\u0103rat \u0219i m\u0103 duc s\u0103-i \u00eencerc\u201c; \u00een sf\u00e2r\u0219it, al treilea: \u201cFemeie mi-am luat \u0219i de aceea nu pot veni\u201c . \u00cempiedicau acestea prezen\u021ba celor chema\u021bi la cin\u0103? Sau nesocotea Ziditorul aceast\u0103 lume, a Lui? Nu, pentru c\u0103 \u201ctoate prin El s-au f\u0103cut\u201c (Ioan 1, 3) \u0219i pe toate le iube\u0219te. P\u0103m\u00e2ntul \u00eel nume\u0219te doar \u201ca\u0219ternut picioarelor Lui\u201c (Matei 5, 35); boul \u0219i asinul \u00cei \u00eenc\u0103lzesc trupul \u00een pe\u0219tera na\u0219terii Lui, aceste vie\u021buitoare recunosc\u00e2nd \u00een iesle pe St\u0103p\u00e2nul lor (Isaia 1, 3); de asemenea, El, Hristosul Domnului, binecuv\u00e2nteaz\u0103 nunta din Cana Galileii (Ioan, cap. 2). Deci pe toate acestea: \u021barina, boii, familia, le cuprinde \u00een grij\u0103 \u0219i iubirea Lui divin\u0103. Putea atunci st\u0103p\u00e2nul s\u0103 se m\u00e2hneasc\u0103 \u0219i s\u0103 os\u00e2ndeasc\u0103 pe cei ce I-au refuzat cinarea \u00eempreun\u0103 pentru c\u0103 iubeau \u0219i ei aceste f\u0103pturi pe care El le-a zidit? Dar iat\u0103: \u021barina, boii, familia umanp; altfel spus, \u00een c\u00e2teva cuvinte e cuprins\u0103 lumea toat\u0103. Aici este un ad\u00e2nc de \u00een\u021belegere, negr\u0103it. Anume: El cheam\u0103 la Cina \u0219i Cina e \u00eemplinit\u0103, e r\u00e2nduit\u0103, e gata, e f\u0103cut\u0103, dac\u0103 vre\u021bi, din toate aceste categorii, din \u00eentreaga f\u0103ptur\u0103, \u0219i pentru om. De aceea \u0219i \u00een Apostolul care se cite\u0219te ast\u0103zi (cu leg\u0103tur\u0103 ad\u00e2nc\u0103 \u00eentotdeauna \u00eentre Apostol \u0219i Evanghelie), vedem c\u0103 \u00een Hristos \u201cavem r\u0103scump\u0103rarea prin s\u00e2ngele Lui, prin iertarea p\u0103catelor (prin jertf\u0103 Lui), El Care este chipul lui Dumnezeu Celui nev\u0103zut, mai \u00eent\u00e2i n\u0103scut dec\u00e2t toat\u0103 zidirea\u201c (Coloseni 1, 14-15). El e Capul \u00eentregii zidiri. A\u0219a cum Sf\u00e2ntul evanghelist Ioan spune: \u201cLa \u00eenceput era Cuv\u00e2ntul \u0219i Cuv\u00e2ntul era la Dumnezeu \u0219i Dumnezeu era Cuv\u00e2ntul. Acesta era \u00eentru \u00eenceput la Dumnezeu. Toate printr-\u00censul s-au f\u0103cut; \u0219i f\u0103r\u0103 de El nimic nu s-a f\u0103cut din ce s-a f\u0103cut\u201c (Ioan 1, 1-3). Avem \u00een aceast\u0103 parabol\u0103 a M\u00e2ntuitorului participarea, p\u0103rt\u0103\u0219ia \u00eentregii crea\u021bii. Deodat\u0103, Cina ni se descoper\u0103 drept jertfa Lui. \u0218i iar\u0103\u0219i, citim mai departe \u00een Apostolul de ast\u0103zi: \u201c…\u00eentru El au fost f\u0103cute toate, cele din ceruri \u0219i cele de pe p\u0103m\u00e2nt, cele v\u0103zute \u0219i cele nev\u0103zute, fie tronuri, fie domnii, fie \u00eencep\u0103torii, fie st\u0103p\u00e2nii. Toate s-au f\u0103cut prin El \u0219i pentru El. El este mai \u00eenainte dec\u00e2t toate \u0219i toate prin El sunt a\u0219ezate. El este capul Trupului, al Bisericii; El este \u00eenceputul, \u00eent\u00e2iul n\u0103scut din mor\u021bi, ca s\u0103 fie El cel dint\u00e2i \u00eentru toate. C\u0103ci \u00een El a binevoit Dumnezeu, s\u0103 s\u0103l\u0103\u0219luiasc\u0103 toat\u0103 plinirea\u201c (Coloseni 1, 16-19). Pe noi to\u021bi Tat\u0103l vrea s\u0103 ne str\u0103mute \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia Fiului iubirii Sale. Deci \u00een aceast\u0103 m\u0103rturie sf\u00e2nt\u0103 toate sunt cuprinse \u2013 sim\u021bim \u0219i privim \u00een ad\u00e2nc cu ochii duhului \u2013 \u00een El, \u00een Hristos, El Care \u201cDumnezeu fiind, Om s-a f\u0103cut\u201c \u0219i ne cuprinde pe noi \u00een Sine. Aici se dezv\u0103luie taina \u00eentrup\u0103rii Sale, taina \u00eenomenirii Sale. Toate cele s\u0103v\u00e2r\u0219ite sunt f\u0103cute, sunt create din nimic, iubi\u021bilor, c\u0103ci zidind Dumnezeu lumea, f\u0103ptura, din nimic, El coboara la ea, Se une\u0219te cu aceast\u0103 f\u0103ptur\u0103, s\u0103 o \u00eendumnezeiasc\u0103, s\u0103 o p\u0103trund\u0103 cu dumnezeirea Lui, s\u0103 nu o lase prad\u0103 nimicului. Iar ispita demonului aceasta a fost \u2013 cum ne \u00eencredin\u021beazp dumnezeie\u0219tii P\u0103rin\u021bi, \u00eendeosebi Sf\u00e2ntul Atanasie cel Mare: c\u0103 noi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd numai \u00een lumea creat\u0103 din nimic, desp\u0103r\u021bindu-ne de Dumnezeu \u0219i de ve\u0219nicia Lui, s\u0103 tindem c\u0103tre neant. De aceea spunem \u00een rug\u0103ciunile de sear\u0103: \u201cAtot\u021biitorule, Cuvinte al Tat\u0103lui\u2026 Nu te dezlipi de mine\u2026 Cel ce esti p\u0103stor bun al oilor Tale! Nu m\u0103 da ispitei \u0219arpelui, nu m\u0103 l\u0103sa \u00een pofta satanei, odihne\u0219te \u00eentru mine pururea, robul T\u0103u!…\u201c. Rostul ad\u00e2nc al acestei rug\u0103ciuni este ca eu, cel muritor, s\u0103 simt odihna lui Dumnezeu \u00eentru mine. Pentru c\u0103 demonul \u2013 \u0219i \u00eel sim\u021bim at\u00e2t de bine \u2013 se ascunde, se face oarecum nev\u0103zut ochilor no\u0219tri. Dar ori de c\u00e2te ori omul g\u00e2nde\u0219te numai trupe\u0219te (\u201cTreci zi, treci noapte, apropie-te moarte\u201c), \u00een el se usuc\u0103 parc\u0103 sim\u021bul nemuririi, al ve\u0219niciei, se usuc\u0103 sim\u021bul credin\u021bei \u00een Cel Ve\u0219nic; \u0219i \u00een boal\u0103, \u00een suferin\u021b\u0103, cade sub povara obsesiv\u0103 a g\u00e2ndului mor\u021bii. Iat\u0103, aceasta e ispita p\u0103catului! Dumnezeu ne cheam\u0103 spre via\u021b\u0103, nu spre moarte. Or, toate cele trei categorii evocate \u00een Sf\u00e2nta Evanghelie \u2013 cel cu ogorul, cel cu vie\u021buitoarele, cel cu c\u0103s\u0103toria \u2013 absenteaz\u0103 de la Cin\u0103. Refuz\u0103, sub pretexte lume\u0219ti, s\u0103 se uneasc\u0103 cu Hristos, cu Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care toate le-a f\u0103cut: \u0219i ogorul, \u0219i vie\u021buitoarele, \u0219i lumea oamenilor. Dar, \u00een marea Lui bun\u0103tate, acestei lumi, zidit\u0103 din nimic, El \u00eei \u00eentinde inelul Lui de logodn\u0103, harul Lui. \u00cel cheam\u0103 pe om la aceast\u0103 Cin\u0103, adic\u0103 dumnezeiasc\u0103 \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219anie; \u00eel cheam\u0103 pentru a-l scoate din lumea mor\u021bii \u0219i a-l uni cu El; El Care une\u0219te cerul cu p\u0103m\u00e2ntul, dumnezeirea cu omenitatea. Se dezv\u0103luie aici p\u0103catul din ad\u00e2nc al omului care se las\u0103 \u201cinspirat\u201c de demon. Cum vedea Dumnezeu atunci, \u0219i mereu \u00een istorie, tr\u0103im \u00eentr-o lume desacralizat\u0103, care uit\u0103 de El. Erau \u0219i atunci oameni \u201cpu\u021bin credincio\u0219i\u201c. Dar ast\u0103zi?! S-a \u0219i \u00eentrebat M\u00e2ntuitorul: \u201cC\u00e2nd va veni Fiul Omului, g\u0103si-va El oare credin\u021b\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt?\u201c (Luca 21,17). Voiau cei de atunci \u2013 \u0219i voiesc tot mai mult cei de azi \u2013 s\u0103 cineze f\u0103r\u0103 Dumnezeu. La porunca biblic\u0103 \u201cDin tot pomul din rai s\u0103 m\u0103n\u00e2nci…\u201c (Facerea 2,16), Sf\u00e2ntul Ioan Damaschin t\u00e2lcuie\u0219te: \u201cPrin aceste cuvinte socotesc c\u0103 a vrut Dumnezeu s\u0103 spun\u0103: Suie-te prin toate f\u0103pturile la Mine, Via\u021ba cea adev\u0103rat\u0103\u201c. Dintru \u00eenceput, Dumnezeu toate le-a preg\u0103tit pentru Euharistie, pentru Cina Lui. S\u0103 nu pierdem acum din vedere acest g\u00e2nd \u0219i fapt: Cel Ce roste\u0219te parabola ascultat\u0103 de noi, Cel Ce cheam\u0103: \u201cVeni\u021bi la Cin\u0103…\u201c, este Acela\u0219i Care la Cina cea de Tain\u0103 zice: \u201cLua\u021bi, m\u00e2nca\u021bi, acesta este trupul Meu\u2026 Be\u021bi dintru acesta to\u021bi, acesta este s\u00e2ngele Meu…\u201c. Cina, masa aceasta divin\u0103, este una cu El, este una cu ceea ce este El \u2013 Dumnezeu \u0219i Om, Dumnezeu unit cu toat\u0103 f\u0103ptura Lui \u0219i, \u00een chip sublim, cu omul. Pe c\u00e2nd omul este ocupat: cu ogorul, cu vie\u021buitoarele, cu femeia; ocupat cu toate acestea, dar f\u0103r\u0103 Dumnezeu, f\u0103r\u0103 Ziditorul lor. Doamne, Tu e\u0219ti acolo, sus, la originea lor, departe, departe \u00een timp \u0219i departe \u00een spa\u021biu, iar noi suntem aici, departe de Tine, \u00een lumea secular\u0103 a veacului acestuia. Le avem pe toate \u0219i Te-am uitat pe Tine; \u0219i f\u0103r\u0103 Tine petrecem cu ele. Ne \u00eemplinim poftele prin ele. C\u00e2t de tragic! F\u0103r\u0103 Tine petrecem numai cu cele trec\u0103toare, create din nimic, petrecem \u00een \u00eentuneric, \u201c\u00een latura \u0219i-n umbra mor\u021bii\u201c. \u0218tim c\u0103 Tu ai zis: \u201cDesp\u0103r\u021bi\u021bi de Mine nu puteti face nimic\u201c. \u00cen realitate, r\u0103m\u00e2nem cu acest \u201cnimic\u201c, cei zidi\u021bi din nimic, din neant. De aceea \u0219i auzim nu o dat\u0103 spun\u00e2ndu-se, c\u00e2nd cineva \u00ee\u0219i da ob\u0219tescul sf\u00e2r\u0219it: \u201ccutare a trecut \u00een nefiin\u021b\u0103\u201c \u2013 \u00een neant; am devenit filosofi ai neantului. Dar ele, cele ale ogorului, vie\u021buitoarele, ad\u00e2ncul, \u201comul tainic al inimii\u201c, n-au oare glas, nu spun nimic? Nu cumva le auzim? C\u0103ci dintru \u00eenceput Adam a fost chemat prin porunca: \u201cPo\u021bi s\u0103 gu\u0219ti din to\u021bi pomii gr\u0103dinii\u201c, cu \u00een\u021belesul dat de Sf\u00e2ntul Ioan din Damasc: \u201cGust\u0103 din toate un singur fruct: via\u021ba Mea\u201c. Nu le auzim noi cum strig\u0103: \u201cnoi, omule, suntem pentru tine \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219anie, Euharistie. Nu m\u0103 \u00eentina cu dep\u0103rtarea ta de Dumnezeu, apropie-te, atinge-ma, prime\u0219te-m\u0103 ca pe un sf\u00e2nt dar! Pentru c\u0103 din mine se aduc Sfintele Daruri. Din holda mea \u2013 strig\u0103 ogorul \u2013 se aduce p\u00e2inea care e trupul lui Hristos, din boabele mele de struguri \u2013 strig\u0103 via \u2013 se alege vinul care devine s\u00e2nge divin, al \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219aniei!\u201c \u0218i odat\u0103 cu glasul lor cheam\u0103 Hristos: M-am pogor\u00e2t din cer, din ve\u0219nicie s\u0103 M\u0103 unesc cu tine \u0219i cu cele aduse din nimic, din neant, \u0219i p\u00e2ndite de neant, ca s\u0103 le dau \u0219i s\u0103 v\u0103 dau eternitate; \u00eent\u00e2i de toate, \u021bie, omule, care te rogi \u00een fiecare sear\u0103: \u201cAtot\u021biitorule, Cuvinte al Tat\u0103lui, Tu singur fiind des\u0103v\u00e2r\u0219it, Iisuse Hristoase, pentru mult\u0103 milostivirea Ta nu Te dezlipi de mine, robul T\u0103u, ci odihne\u0219te \u00eentru mine pururea, Cel ce e\u0219ti p\u0103stor bun al oilor Tale. Nu m\u0103 da ispitei \u0219arpelui, nici nu m\u0103 l\u0103sa \u00een pofta satanei, c\u0103 s\u0103m\u00e2n\u021ba putreziciunii este \u00eentru mine…\u201c. Da, s\u0103m\u00e2n\u021ba putreziciunii \u0219i a mor\u021bii, sem\u0103nat\u0103 de demon, prin care el vrea s\u0103 m\u0103 despart\u0103 de Tine, s\u0103 m\u0103 despart\u0103 de Via\u021ba. Pentru care iar\u0103\u0219i m\u0103 rog c\u0103tre Preacurata, cea care Te-a purtat pe Tine, Via\u021ba: \u201cNep\u0103tat\u0103, ne\u00eentinat\u0103, nestricat\u0103, pururea Fecioar\u0103, a lui Dumnezeu Mireas\u0103, care pe Dumnezeu-Cuv\u00e2ntul cu oamenii ai unit prin prea curat\u0103 na\u0219terea ta, \u0219i firea cea lep\u0103dat\u0103 a neamului nostru cu cele cere\u0219ti o ai \u00eempreunat…\u201c (din rug\u0103ciunile pentru Sf\u00e2nta \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219anie). O, auzi\u021bi: firea fiec\u0103ruia dintre noi! Noi spunem adesea c\u00e2nd ne vedem \u00een sl\u0103biciunea noastr\u0103, \u00een neputin\u021ba noastr\u0103 trupeasc\u0103: \u201cDoamne, s\u0103m\u00e2n\u021ba putreziciunii este \u00eentru mine\u201c. Deci, c\u00e2nd te vezi \u00een sl\u0103biciune, gu\u0219ti parc\u0103 s\u0103m\u00e2n\u021ba putreziciunii. C\u00e2nd te vezi falnic \u0219i m\u0103re\u021b, cum zice canonul, te cuprinde ispita trufiei. \u0218i \u00eentr-un caz \u0219i \u00een altul, desp\u0103r\u021bit de Dumnezeu, e\u0219ti c\u0103zut. Fie ca te sminte\u0219te m\u0103re\u021bia, b\u0103rb\u0103\u021bia, frumuse\u021bea cuiva, fie c\u0103 te sc\u00e2rbe\u0219te neputin\u021ba, putreziciunea, care vezi ca e deja sem\u0103nat\u0103 de demon. Dar, dimpotriv\u0103, c\u00e2nd e\u0219ti cu El la Cin\u0103, atunci te \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219ti. Fie c\u0103 e cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, care este Dumnezeu, fie rug\u0103ciunea (mai ales), \u00een care vorbe\u0219ti cu Cel ve\u0219nic, fie \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219ania. Pentru care \u0219i zice Canonul Sfintei \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219anii (c\u00e2nd citim s\u0103 ne cutremur\u0103m, s\u0103 avem teologia rug\u0103ciunii, g\u00e2ndirea rug\u0103ciunii!): \u201cPaine a vie\u021bii ve\u0219nice s\u0103-mi fie mie prea curat Trupul T\u0103u \u0219i prea scump s\u00e2ngele T\u0103u! T\u0103m\u0103duie\u0219te toate patimirile mele!\u201c. Iar dumnezeiescul Simeon Noul Teolog spune \u00een rug\u0103ciunea lui: \u201cTu, Doamne, Tu, prin trupul \u0219i s\u00e2ngele T\u0103u, m\u0103 luminezi \u0219i m\u0103 faci p\u0103rta\u0219 cu lumina. Str\u0103luce\u0219ti \u00een mine \u0219i m\u0103 faci p\u0103rta\u0219 dumnezeirii Tale, f\u0103r\u0103 pizmuire (adic\u0103 Tu nu e\u0219ti pizma\u0219 pe mine, Doamne)\u201c. Adic\u0103 omul r\u0103m\u00e2ne doar \u00een lumea aceasta; unul l\u00e2ng\u0103 ogorul lui, potrivit meseriei, altul l\u00e2ng\u0103 vie\u021buitoarele lui, altul cu familia lui, dar f\u0103r\u0103 Dumnezeu. R\u0103m\u00e2i \u00een lumea mor\u021bii. De\u0219i toate dau cuv\u00e2nt \u0219i slav\u0103 lui Dumnezeu. Sim\u021bi parc\u0103 \u00eentreaga f\u0103ptur\u0103: bobul de gr\u00e2u, bobul de strugure, cum strig\u0103: \u201cEu sunt \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219anie! Eu sunt Euharistie!\u201c. C\u0103ci strig\u0103 lanul de gr\u00e2u: \u201cdin mine ia Hristos p\u00e2inea \u0219i o preface \u00een trupul Lui\u201c iar strugurele spune: \u201cDin mine, din boabele mele ia Hristos \u0219i din vin face s\u00e2ngele S\u0103u\u201c. Toate strig\u0103, toate m\u0103rturisesc c\u0103 sunt \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219anie. Ele strig\u0103, iar noi nu auzim. Or numai \u00een El e salvarea noastr\u0103, via\u021ba noastr\u0103. \u0218i, dimpotriv\u0103, f\u0103r\u0103 El, r\u0103m\u00e2nem \u00een lumea mor\u021bii. C\u0103ci Dumnezeu \u2013 \u0219i aici este taina \u2013 a creat lumea aceasta, dar \u0219i-a logodit-o Lui prin harul Lui. Harul lui Dumnezeu este inelul nostru de logodn\u0103 cu Dumnezeu. \u0218i El a devenit Mirele Bisericii (a\u0219a \u00cel nume\u0219te \u0219i Scriptura, \u0219i Biserica) spre a ne cununa Lui; \u0219i faptele acestea sunt logodn\u0103 a \u00cemp\u0103r\u0103\u021biei. A\u0219adar \u2013 citim \u00een Scriptur\u0103 \u2013 a trimis st\u0103p\u00e2nul pe slug\u0103: \u201cMergi \u00een pie\u021be \u0219i \u00een uli\u021bele cet\u0103\u021bii, \u0219i cheam\u0103-i pe \u0219chiopi, pe s\u0103raci, pe lipsi\u021bi, pe to\u021bi\u201c. \u0218i i-a adunat \u0219i a venit sluga spun\u00e2nd st\u0103p\u00e2nului: \u201cMai este loc\u201c. \u201cMergi atunci din nou, la uli\u021bi \u0219i la garduri (adic\u0103 la cei care, s\u0103rmanii, se \u021bineau de garduri ca s\u0103 poat\u0103 merge) \u0219i sile\u0219te-i s\u0103 intre, s\u0103 mi se umple casa!\u201c. \u0218i sluga i-a adunat. Un cuv\u00e2nt aici ne cere o judecat\u0103 \u0219i o \u00een\u021belegere mai ad\u00e2nc\u0103: \u201cSile\u0219te-i s\u0103 intre\u201c. Un mare teolog apusean, pe care din venera\u021bie nu-l numesc, t\u0103lm\u0103ce\u0219te acest cuv\u00e2nt prin \u201cfor\u021beaz\u0103-i s\u0103 intre\u201c. El socotea la vremea lui c\u0103 afla aici temei \u00een Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 pentru a for\u021ba pe eretici s\u0103 intre \u00een Biseric\u0103. Adic\u0103 \u00een afar\u0103 e silirea, constr\u00e2ngerea, iar \u00eenl\u0103untru se na\u0219te convingerea. Acest teolog interpreta Sfanta Evanghelie \u00een chip exclusiv juridic, autoritar, cau\u021bion\u00e2nd chiar violen\u021ba, care anuleaz\u0103 voin\u021ba, libertatea con\u0219tiin\u021bei, crezul l\u0103untric, deschiz\u00e2nd astfel \u00een istorie calea tragediilor inchizi\u021biei. \u0218i e \u0219tiut c\u0103 inchizi\u021ba s-a \u00eendep\u0103rtat de la Evanghelie, de la Noul Testament, de la Noul Adam, Care \u201cS-a \u00eentrupat de la Duhul Sf\u00e2nt \u0219i din Fecioara Maria\u201c \u0219i a\u0219a S-a f\u0103cut Om; \u0219i a poruncit ca \u00eentreg lucrul Bisericii \u00een lume s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103 numai prin puterea Duhului. De aceea Domnul \u00eensu\u0219i \u201ccu Duhul lui Dumnezeu izgonea \u0219i demonii\u201c din oameni (Matei 12; 28), nu cu rugul sau cu sabia. Contemporan unei astfel de interpretari apusene, Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur spunea: \u201cCel ce ucide un eretic s\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te un p\u0103cat de neiertat\u201c. \u0218i, unanim, P\u0103rin\u021bii r\u0103s\u0103riteni afirm\u0103: \u201cUn lucru nu-l s\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te Dumnezeu: Nu-\u021bi impune s\u0103-L iube\u0219ti\u201c. Iar Sf\u00e2ntul Ioan Damaschin aduce o nuan\u021b\u0103 nou\u0103: \u201c\u00cen necesitate nu e virtute\u201c. Ceea ce este impus, ca necesar, nu mai e virtute. Dac\u0103 folose\u0219ti for\u021ba, atunci nu mai e virtute. Numai \u00een libertate este virtute; de aceea, adaug\u0103 Sf\u00e2ntul Vasile cel Mare: \u201cDac\u0103 i-ai luat virtu\u021bii libertatea, i-ai luat esen\u021ba\u201c. \u00cen tinere\u021be, pe la dou\u0103zeci de ani, cugetam \u0219i eu: \u201cDoamne, nu mai am nevoie de libertate; am nevoie de m\u00e2ntuire. Vreau, nu vreau, m\u00e2ntuie\u0219te-m\u0103!\u201c. Mai t\u00e2rziu mi-am dat seama \u2013 o dat\u0103 mai mult \u2013 de taina aceasta a Duhului Sf\u00e2nt \u0219i a libert\u0103\u021bii; numai a\u0219a se c\u00e2\u0219tiga virtutea (care \u00eenseamn\u0103 b\u0103rb\u0103\u021bie; de la latinescul vir, viri \u2013 b\u0103rbat). Exist\u0103 \u00eens\u0103 o \u201csilire\u201c pe care o accep\u021bi de bun\u0103 voie, despre care Sf\u00e2ntul Ioan Sc\u0103rarul spune: \u201cAdev\u0103ratul cre\u0219tin e o silire a firii\u201c; \u0219i care te \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 adaugi mereu: \u201czel peste zel, r\u00e2vn\u0103 peste r\u00e2vn\u0103, foc peste foc\u201c. Iar aceasta, plinind cuv\u00e2ntul M\u00e2ntuitorului, care zice: \u201c\u00cemp\u0103r\u0103\u021bia cerurilor se ia prin str\u0103duin\u021b\u0103, \u0219i cei ce se silesc pun m\u00e2na pe ea\u201c (Matei 1, 12). La Cina M\u00e2ntuitorului, la dumnezeiasca Euharistie, la \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irea din via\u021ba Fiului lui Dumnezeu, cu \u201csilire\u201c, cu r\u00e2vn\u0103 \u0219i focul duhului ajungem; cu acel foc care mistuie \u00een noi \u201cspinii patimilor\u201c, ai urii, ai orgoliului, cei care ucid comuniunea. Prin acest foc al iubirii sfinte s\u0103 \u00eent\u00e2mpin\u0103m acum venirea Fiului lui Dumnezeu \u00een lume! Deci \u00een Duhul Sf\u00e2nt, \u00een Duhul Adev\u0103rului, \u00een Duhul luminii \u0219i al iubirii divine este m\u0103rturia adev\u0103rului. Aceasta a \u00eensemnat porunca st\u0103p\u00e2nului: \u201cSile\u0219te-i s\u0103 intre\u201c. \u201cC\u0103ci adev\u0103r zic vou\u0103: Nici unul din cei trei nu va gusta din Cina Mea\u201c. Adic\u0103 nici unul din cei care au refuzat s\u0103 ia parte la cina. Repet: \u00een toat\u0103 f\u0103ptura e prezent Dumnezeu. Harul e leg\u0103tura de unire \u00eentre lumea zidit\u0103, creat\u0103 din nimic, \u0219i Cel Ce este Ve\u0219nicul Dumnezeu. \u0218i numai leg\u0103tura mea cu Dumnezeu m\u0103 \u00eenal\u021b\u0103, m\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te pe mine de ve\u0219nicia Lui. \u0218i aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ire de ve\u0219nicia Lui, eu o dob\u00e2ndesc prin rug\u0103ciune (c\u0103ci eu m\u0103 rog Celui Ve\u0219nic), prin cuv\u00e2ntul Evangheliei (cuv\u00e2ntul vie\u021bii ve\u0219nice) \u0219i prin dumnezeiasca \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219anie, prin participarea, p\u0103rt\u0103\u0219ia mea la dumnezeiasca \u00eentrupare a Fiului lui Dumnezeu. Un episcop a fost \u00eentrebat: \u201cDe care fapte se teme diavolul mai mult? Care sunt puterile care \u00eel opresc pe el?\u201c. \u0218i acest episcop m\u0103rturise\u0219te c\u0103 i-au r\u0103spuns chiar demonii: \u201cTrei sunt puterile voastre, pentru care noi nu ne putem atinge de cel credincios: unul e darul pe care \u00eel poart\u0103 el at\u00e2rnat de grumaz; altul e apa; iar altul e trupul lui Hristos\u201c. Semnul \u0219i darul pe care-l poart\u0103 cre\u0219tinii la grumaz e semnul Sfintei Cruci; apa e taina sf\u00e2ntului Botez; trupul e dumnezeiasca \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219anie. Cei care se simt lovi\u021bi, b\u00e2ntui\u021bi de duhurile rele s\u0103 cugete totdeauna la aceste trei daruri dumnezeie\u0219ti. Toate cele trei categorii \u2013 ogorul, vie\u021buitoarele, omul \u2013 a\u0219a le vede \u0219i le cere M\u00e2ntuitorul: s\u0103 fie ca o ofrand\u0103 adus\u0103 lui Dumnezeu. S\u0103 m\u0103 simt totdeauna \u00een starea aceasta de oferire, de jertf\u0103. Nu \u00een sensul mor\u021bii, pentru c\u0103 jertfa nu e moarte; e moarte numai a r\u0103ului, a p\u0103catului. Altfel, ad\u00e2nc, moartea este incon\u0219tient\u0103; jertfa o s\u0103v\u00e2r\u0219esc con\u0219tient. Jertfa e da; moartea e nu; jertfa e lumin\u0103, moartea este \u00eentuneric; jertfa e profe\u021bie, viziune a viitorului, a \u00eenvierii; profe\u021bia mor\u021bii e groap\u0103. Deci starea aceasta de jertf\u0103, de oferire lui Dumnezeu \u2013 a\u0219a cum rostim la dumnezeiasca Liturghie: \u201cAle Tale dintru ale Tale, \u021aie \u00ce\u021bi aducem de toate \u0219i pentru toate\u201c; ale Tale sunt, Doamne, \u0219i ogorul, \u0219i vie\u021buitoarele, \u0219i so\u021bia sau so\u021bul; dintru ale Tale, \u021aie \u00ce\u021bi aducem de toate \u0219i pentru toate \u2013 aceasta a vrut s\u0103 spun\u0103 dumnezeiasca Evanghelie, \u00een lumina Cinei, Evanghelia care e citit\u0103 ast\u0103zi tocmai pentru \u00eent\u00e2mpinarea venirii, \u00eentrup\u0103rii Fiului lui Dumnezeu, c\u00e2nd cre\u0219tinii se spovedesc \u0219i se \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc. Iubi\u021bilor, rug\u0103ciunea nu trebuie s-o rostim a\u0219a, f\u0103r\u0103 cugetare la ea; ci g\u00e2ndit fiecare cuv\u00e2nt. Aceast\u0103 cugetare ad\u00e2nc\u0103 e \u00een suflet. \u0218i c\u00e2nd eu, cu credin\u021b\u0103 rostesc orice cuv\u00e2nt al rug\u0103ciunii Tat\u0103l nostru \u2013 Te simt, Tat\u0103, pe Tine, sau c\u00e2nd rostesc Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu \u2013 simt, con\u0219tientizez c\u0103 Tu e\u0219ti Fiul lui Dumnezeu Celui viu, iar c\u00e2nd m\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc, realizez c\u0103 Tu e\u0219ti Cel Care \u201cai venit s\u0103-i m\u00e2ntuie\u0219ti pe cei p\u0103c\u0103to\u0219i…\u201c. Or, cei pofti\u021bi la cin\u0103 din pilda M\u00e2ntuitorului n-au tr\u0103it \u00een ad\u00e2ncul lor aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu St\u0103p\u00e2nul care \u00eei chema la masa Lui; ci numai \u00een trup. \u0218i dac\u0103 eu \u00eemi \u00eendrept aten\u021bia numai c\u0103tre trup, o \u00eendrept c\u0103tre muritor \u0219i c\u0103tre moarte. \u0218i dac\u0103 eu m\u0103n\u00e2nc doar p\u00e2ine \u0219i vin, \u0219i orice din lumea aceasta, f\u0103r\u0103 s\u0103 simt c\u0103 e darul lui Dumnezeu, atunci m\u0103 unesc cu ce e mort\u0103ciune. \u0218i uit parc\u0103, \u0219i sunt surd la glasul f\u0103pturilor care, cum spuneam adineaori, toate strig\u0103, \u0219i bobul de gr\u00e2u, \u0219i bobul de strugure: \u201cEu sunt menit pentru \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219anie\u201c. S\u0103 sim\u021bim \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irea cu ve\u0219nicia lui Hristos, iubi\u021bilor! Sf\u00e2ntul Simeon Noul Teolog, t\u00e2nguindu-se la o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219anie de starea lui sufleteasc\u0103, zice: \u201cDoamne, adeseori primesc Trupul \u0219i S\u00e2ngele Tau, \u0219i stiu teoretic c\u0103 eu m\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc cu Trup \u0219i S\u00e2nge, dar eu nu simt, Doamne! Tu, Care ai trecut prin u\u0219ile \u00eencuiate (deci Tu, al c\u0103rui Trup e \u00eendumnezeit), Doamne, lumineaz\u0103-m\u0103 cu Duhul T\u0103u cel Sf\u00e2nt. \u00cenduhovnice\u0219te-m\u0103, Doamne! S\u0103 simt cu duhul \u00een p\u00e2inea \u0219i vinul de pe altar, Trupul \u0219i S\u00e2ngele T\u0103u! \u00cenduhovnicite, \u00eendumnezeite, Doamne!\u2026 \u0218i a\u0219a, din Tine s\u0103 m\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc, \u0219i a\u0219a s\u0103 tr\u0103iesc mereu taina Ta, Doamne, taina venirii Tale. S\u0103 simt c\u0103 \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219ania este darul eternit\u0103\u021bii Tale, Doamne! C\u0103 \u00een toate eu Te v\u0103d pe Tine, c\u0103ci toate prin Tine s-au f\u0103cut, \u0219i toate sunt un dar, o Euharistie, toate dorind s\u0103 devin\u0103 trup \u0219i s\u00e2nge dumnezeiesc\u201c. \u0218i eu \u00eensumi s\u0103 fiu p\u0103rta\u0219 la Cina Ta, la Trupul \u0219i S\u00e2ngele T\u00eeu, la masa Ta, \u00een casa slavei Tale\u2026 Cu Tat\u0103l \u0219i cu Duhul Sf\u00e2nt, cu rug\u0103ciunile Maicii Tale \u0219i ale tuturor sfin\u021bilor. Amin.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

P\u0103rintele Constantin Galeriu Binecuv\u00e2nta\u021bi \u0219i dreptm\u0103ritori cre\u0219tini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru Iisus Hristos, Era o zi de s\u00e2mb\u0103t\u0103 \u2013 s\u0103rb\u0103toare a Vechiului Testament. Domnul tocmai vindecase un bolnav. Unul dintre frunta\u0219ii fariseilor \u00eel roag\u0103 s\u0103 ia cina \u00een casa lui. M\u00e2ntuitorul r\u0103spunde chem\u0103rii \u0219i, lu\u00e2nd seama cum ceilal\u021bi invita\u021bi \u00ee\u0219i alegeau locurile, folo\u0219este <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[660],"tags":[],"class_list":["post-22131","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-predici"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22131","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22131"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22131\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22131"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22131"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22131"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}