{"id":24545,"date":"2020-06-19T10:58:27","date_gmt":"2020-06-19T13:58:27","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=24545"},"modified":"2020-06-20T12:00:58","modified_gmt":"2020-06-20T15:00:58","slug":"la-scadenta-ispasirilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/la-scadenta-ispasirilor\/","title":{"rendered":"LA SCADEN\u0162A ISP\u0102\u015eIRILOR"},"content":{"rendered":"

Iat\u0103 c\u0103 anul acesta duminica sfintilor rom\u00e2ni cade at\u00e2t de aproape de ziua plec\u0103rii la Domnul a unuia dintre \u00eenainta\u015fii Oastei, care a p\u0103timit at\u00e2t de mult \u00een perioada comunist\u0103.<\/span><\/strong>
\n De\u015fi capitolul este foarte lung, lecturarea lui nu poate fi pus\u0103 \u00een balan\u0163\u0103 cu groz\u0103viile pe care le-a \u00eendurat preaiubitul nostru \u00eenainta\u015f pentru a-\u015fi ap\u0103ra credin\u0163a lui cea dreapt\u0103 \u015fi pentru a-i ascunde pe fra\u0163i de ochiul \u015fi b\u00e2ta du\u015fmanului viclean.<\/span><\/strong><\/p>\n

Traian Dorz, Istoria unei jertfe, <\/em>volumul III (Rugul<\/em>), capitolul 3.<\/p>\n

…\u00cen ziua din februarie 1950, c\u00e2nd se \u00eemplineau 12 ani de la izb\u0103virea de suferin\u0163e a P\u0103rintelui Iosif, s-au petrecut urm\u0103toarele:
\nEram chemat la prim\u0103ria din satul unde locuiam, s\u0103 ajut cuiva la o lucrare pe care o avea de f\u0103cut.
\n\u00centr-un timp, cineva intr\u0103 unde lucram eu \u015fi \u00eemi spuse c\u0103 sunt chemat p\u00e2n\u0103 afar\u0103. Am ie\u015fit pe sal\u0103.
\nAcel cineva care m\u0103 chemase era \u00een uniform\u0103 de c\u0103pitan. M\u0103 \u00eentreb\u0103 aspru:
\n\u2013 Cum te nume\u015fti?
\n\u00cemi spusei numele.
\n\u2013 Eu sunt \u015feful Securit\u0103\u0163ii. Vii cu mine imediat, a\u015fa cum e\u015fti! Nu mai faci nici o mi\u015fcare. Ai \u00een\u0163eles?
\n\u015ei \u00eemi ar\u0103t\u0103 u\u015fa de la ie\u015fire. Am ie\u015fit \u00eenaintea lui. Afar\u0103 era o zi frumoas\u0103 \u015fi c\u0103ldu\u0163\u0103. Era pe la amiaz\u0103.
\n\u00cen fa\u0163a prim\u0103riei, pe c\u00e2mpul gol, era o mul\u0163ime de s\u0103teni care s\u0103pau la o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 pentru sat. To\u0163i l\u0103saser\u0103 lucrul \u015fi se uitau dup\u0103 mine cum eram dus arestat de c\u0103tre omul st\u0103p\u00e2nirii.
\nDup\u0103 ce, de ochii celor ce priveau la noi, f\u0103cu c\u00e2\u0163iva pa\u015fi al\u0103turi de mine, m\u0103 f\u0103cu atent.
\n\u2013 Uit\u0103-te aici! \u015ei, din buzunarul mantalei, scoase un pistol pe care \u00eel \u00eendrept\u0103 spre mine, zic\u00e2nd: \u00cel vezi? Nu cumva s\u0103 \u00eencerci s\u0103 fugi c\u0103…
\nM\u0103 uitai la el at\u00e2t de lini\u015ftit \u015fi nep\u0103s\u0103tor de tot pistolul lui, \u00eenc\u00e2t nici el nu mai g\u0103si nici cuv\u00e2nt s\u0103 mai continue.
\n\u00cemi f\u0103cu numai un semn s\u0103 o iau ceva mai \u00eenaintea lui.
\nN-am \u00eent\u00e2lnit, o bucat\u0103 din drumul spre Beiu\u015f, pe nimeni.<\/p>\n

Am mers astfel f\u0103r\u0103 s\u0103 ne mai vorbim nimic unul altuia. P\u00e2n\u0103 ce am ajuns la podul unde se desp\u0103r\u0163ea, din \u015fosea, drumul care mergea spre c\u0103tunul unde locuiam eu, numit pe atunci R\u00e2turi.
\nNumele c\u0103tunului R\u00e2turi venea de la \u201er\u00e2t\u201c, care \u00eenseamn\u0103 \u201ec\u00e2mp\u201c. Mai demult, vreo c\u00e2\u0163iva plugari, cinci-\u015fase familii care \u00ee\u015fi aveau p\u0103m\u00e2nturile acolo, \u015fi au a\u015fezat locuin\u0163ele \u00een mijlocul c\u00e2mpului lor de munc\u0103. Cu vremea, s-au ad\u0103ugat urma\u015fii lor \u015fi astfel s-a format un c\u0103tun, apar\u0163in\u00e2nd de comuna Mizie\u015f.
\nTo\u0163i cei de prin satele din jur i-au numit pe ace\u015ftia \u201er\u00e2ta\u015fi\u201c, adic\u0103 cei ce locuiesc \u00een c\u00e2mp. Str\u0103mo\u015fii \u015fi p\u0103rin\u0163ii mei acolo locuiau, se vede, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, fiindc\u0103 una din cele dou\u0103 uli\u0163e ale c\u0103tunului R\u00e2turi se chema \u201euli\u0163a Dorze\u015ftilor\u201c.
\n\u2013 Stai! \u00eemi zise el c\u00e2nd am ajuns la podul de unde o lua drumul spre noi.
\nA\u015ftept\u0103m aici s\u0103 vin\u0103 c\u0103ru\u0163a cu materialele tale…
\nCum ai putut lucra tu at\u00e2t de mult aici l\u00e2ng\u0103 noi, banditule? \u015ei noi s\u0103 nu \u015ftim nimic! Noi credeam c\u0103 tu te-ai lini\u015ftit de c\u00e2nd ai fost la noi, dar tu lucrai!
\nLas\u0103 c\u0103 n-ai s\u0103 mai lucrezi tu p\u00e2n\u0103 va fi lumea! \u0162i-ar\u0103t eu \u0163ie, t\u00e2lharule!
\nEra palid de furie \u015fi se uita la mine ca la o fiar\u0103. Dar p\u0103rea c\u0103 vorbe\u015fte alt\u00accuiva, a\u015fa de pu\u0163in m\u0103 \u00eengrijora acum tot ce spunea el. M\u0103 g\u00e2ndeam cu \u00eengrijorare doar la altceva.
\nAm aflat din cuvintele lui c\u0103 fusese pe acas\u0103 pe la mine \u015fi c\u0103, \u00een lipsa mea, f\u0103cuse perchezi\u0163ie. Pomenise de o c\u0103ru\u0163\u0103 care \u00eenc\u0103 n-a venit. Atunci sunt mai mul\u0163i, m\u0103 g\u00e2ndii eu. \u015ei, dac\u0103 n-a venit c\u0103ru\u0163a \u00eenc\u0103, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 au c\u0103utat \u015fi au g\u0103sit mult. Poate mai caut\u0103 \u015fi acum. Poate au aflat totul…<\/p>\n

Aveam acas\u0103 toate c\u0103r\u0163ile pe care le adunasem din ziua c\u00e2nd m\u0103 hot\u0103r\u00e2sem pentru Domnul \u015fi p\u00e2n\u0103 azi \u2013 \u00een cei dou\u0103zeci de ani frumo\u015fi cu Domnul… Sute de exemplare din cele vreo zece c\u0103r\u0163i ale mele tip\u0103rite p\u00e2n\u0103 atunci pe la Sibiu, Cluj, Oradea, Arad, Beiu\u015f… Mii de scrisori primite tot \u00een ace\u015fti ani de peste tot pe unde umblasem. Scrisori de la P\u0103rintele Iosif, de la fratele Marini, de la to\u0163i fra\u0163ii mai cunoscu\u0163i din Oaste \u015fi care acum mul\u0163i nu mai erau \u00een via\u0163\u0103…
\nEra \u00een aceste scrisori o comoar\u0103 de g\u00e2nduri \u015fi de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri… Apoi notele \u015fi \u00eensemn\u0103rile mele… Jurnalele mele zilnice cu toate \u00eent\u00e2mpl\u0103rile mai de seam\u0103 prin care trecusem \u00een via\u0163a mea de p\u00e2n\u0103 atunci… Multe Biblii \u015fi Testamente pe care le cump\u0103rasem pentru fra\u0163i. Multe colec\u0163ii din toate gazetele \u015fi revistele Oastei, din to\u0163i anii, \u00eencep\u00e2nd cu 1922 \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een 1948, c\u00e2nd am fost arestat prima dat\u0103 \u015fi c\u00e2nd a fost oprit totul.
\nAveam acas\u0103 o mul\u0163ime de c\u0103r\u0163i religioase \u015fi literare, poate c\u00e2teva mii.
\nO parte din ele le ascunsesem pe unde putusem. Sau le b\u0103gasem \u00een l\u0103zi pe care le dusesem \u00een \u015fopru, prin \u015fur\u0103, pe sub lemne, printre paie. \u0162ineam la aceste lucruri mai mult dec\u00e2t la orice comoar\u0103, fiindc\u0103 toate erau lucrurile Domnului \u015fi munca mea cea mai din bel\u015fug, r\u0103scump\u0103rat\u0103 cu sudoare \u015fi cu lacrimi \u00een cei mai frumo\u015fi \u015fi mai minuna\u0163i ani din via\u0163a mea.
\nAcum nu \u015ftiam c\u00e2t de nimicitor s-au purtat la perchezi\u0163ie. C\u00e2t au luat din cele din cas\u0103. \u015ei c\u00e2t au aflat din celelalte. \u015etiam c\u0103 voi fi \u00eentrebat despre ceea ce au aflat \u2013 \u015fi despre ceea ce \u00eenc\u0103 nu aflaser\u0103. \u015ei n-a\u015f fi vrut s\u0103 nu spun despre ceea ce ei aflaser\u0103. \u015ei nici s\u0103 spun despre ceea ce ei nu \u015ftiau. Astea erau adev\u0103ratele mele \u00eengrijor\u0103ri, fa\u0163\u0103 de care tot ce spunea el nu \u00eensemna nimic.<\/p>\n

St\u0103team pe podul de lemn, rezemat cu spatele de b\u00e2rna podului, iar el l\u00e2ng\u0103 mine. Dintr-o dat\u0103 mi-am adus aminte c\u0103 aveam \u015fi la mine \u00een buzunare unele scrisori \u015fi adrese de pe la fra\u0163i. \u00centr-un moment c\u00e2nd el se uita \u00een alt\u0103 parte, am scos repede tot ce aveam prin buzunare \u015fi, cu m\u00e2inile la spate, le-am rupt buc\u0103\u0163ele \u015fi le-am l\u0103sat s\u0103 cad\u0103 jos, \u00een apa care curgea pe sub pod.
\nPe drum \u00eencepuser\u0103 s\u0103 vin\u0103 \u015fi s\u0103 treac\u0103 dinspre ora\u015f oameni din satele vecine. To\u0163i m\u0103 cuno\u015fteau \u015fi \u00eemi d\u0103deau bine\u0163e. V\u0103z\u00e2nd pe cel de l\u00e2ng\u0103 mine, bie\u0163ii oameni se uitau speria\u0163i \u015fi treceau tri\u015fti. Unii \u00eencercau s\u0103-mi vorbeasc\u0103, dar \u015feful \u00eei repezea \u00eendat\u0103:
\n\u2013 Vezi-\u0163i de drum, omule, p\u00e2n\u0103 \u0163i-e bine! Las\u0103-l \u015fi pleac\u0103!
\nSt\u0103tusem destul de mult, dar c\u0103ru\u0163\u0103 tot nu venea.
\nFurios \u015fi ner\u0103bd\u0103tor, se \u00eentoarse spre mine \u00eenjur\u00e2ndu-m\u0103.
\n\u2013 Plec\u0103m! D\u0103-i drumul! Vor veni ei.
\nAm luat-o, ca \u015fi p\u00e2n\u0103 aici, \u00eenaintea lui.
\nLa intrarea \u00een ora\u015f, doi copii se jucau l\u00e2ng\u0103 trotuar. Unul dintre ei era copilul meu, Viorel, de 11 ani, care \u00eenv\u0103\u0163a la Beiu\u015f \u015fi st\u0103tea \u00een gazd\u0103 la un frate. Copilul s\u0103ri s\u0103 vin\u0103 la mine, zic\u00e2ndu-mi:
\n\u2013 Sl\u0103vit s\u0103 fie Domnul, t\u0103ticule! Unde mergi? Vin \u015fi eu cu tine.
\n\u2013 Nu, Viorel, i-am zis eu. Unde merg eu acum, tu nu po\u0163i veni cu mine. R\u0103m\u00e2i aici \u015fi v\u0103 juca\u0163i mai departe.
\nAtunci \u00eel v\u0103zu pe cel ce m\u0103 ducea \u015fi se \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103.
\n\u2013 Fii lini\u015ftit, Viorel, l-am m\u00e2ng\u00e2iat eu. Iar\u0103\u015fi voi veni.
\n\u015ei l\u0103sai copilul pl\u00e2ng\u00e2nd.
\n\u2013 Ai otr\u0103vit \u015fi sufletul copilului, banditule, scr\u00e2\u015fni chipul de l\u00e2ng\u0103 mine, uit\u00e2ndu-se crunt \u015fi la copil.
\nNu intrasem mult \u00een ora\u015f c\u00e2nd v\u0103zui venind din fa\u0163a noastr\u0103 pe fratele Gavri\u015f. Avea pe el o \u015fub\u0103 groas\u0103. Se vede c\u0103 venea de undeva mai de departe.
\nEu n-aveam pe mine dec\u00e2t o hain\u0103 sub\u0163ire. C\u00e2nd plecasem de acas\u0103 era c\u0103ldu\u0163, iar la prim\u0103rie nu avusesem de g\u00e2nd s\u0103 stau prea mult. Acum, v\u0103z\u00e2nd unde sunt dus \u015fi \u015ftiind din r\u00e2ndurile trecute ce m\u0103 a\u015fteapt\u0103 acolo unde merg, mai ales iarna, sim\u0163ii un \u00eendemn s\u0103-i cer fratelui \u015fuba.
\nC\u00e2nd m\u0103 apropiai de el, \u00eei f\u0103cui semn s\u0103 mi-o dea. El \u00een\u0163elese, v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103 l\u00e2ng\u0103 cine eram. Se dezbrac\u0103 din mers \u015fi mi-o \u00eentinse.
\nDar \u015feful se f\u0103cu dintr-o dat\u0103 ro\u015fu \u015fi scr\u00e2\u015fni:
\n\u2013 Stai! Vrei s\u0103-i dai haina? Vino \u015fi tu cu el. E\u015fti de-al lui, ha? Las\u2019 c\u0103 te vedem noi \u015fi pe tine! D\u0103-i drumul l\u00e2ng\u0103 el, banditule!
\nFratele se uit\u0103 la mine \u015fi lini\u015ftit mi se al\u0103tur\u0103, p\u0103\u015find bucuros \u015fi el \u00eenaintea \u015fefului.
\nM\u0103 \u00eentristai de \u00eent\u00e2mplarea asta, dar c\u0103utai s\u0103 m\u0103 lini\u015ftesc, \u015ftiind c\u0103 n-are de ce s\u0103-l \u0163in\u0103, fiindc\u0103 era nou venit, abia de cur\u00e2nd, la Domnul; n-avuseser\u0103 c\u00e2nd s\u0103-i afle numele.
\nApoi era dintr-o familie mai s\u0103rac\u0103 \u015fi cu mul\u0163i copii. Mai tot timpul fusese lucr\u0103tor cu ziua pe la str\u0103ini. Activitate religioas\u0103 nu avea. A\u015fa c\u0103, nefiind \u00eentru nimic primejdios pentru ei, doar voiau s\u0103-l sperie \u015fi apoi s\u0103-i dea drumul.
\nNu m-a\u015fteptam nici chiar s\u0103-l duc\u0103 p\u00e2n\u0103 la Securitate. Credeam c\u0103 o s\u0103-i dea drumul din clip\u0103 \u00een clip\u0103. Dar v\u0103zui c\u0103 nu-i d\u0103.<\/p>\n

Ajun\u015fi \u00een pia\u0163\u0103, trec\u0103torii se \u00eenmul\u0163iser\u0103 \u015fi \u2013 c\u00e2nd \u00eel vedeau chiar pe \u015feful Securit\u0103\u0163ii c\u0103 ne duce pe noi, doi aresta\u0163i, \u00eenaintea lui \u2013 se opreau, se uitau \u015fi \u015fopteau sau vorbeau tare \u00eentre ei, ar\u0103t\u00e2nd spre el. Am v\u0103zut c\u0103 \u00eel deranja mult asta, dar acum n-avea ce face. Se gr\u0103bea, zorindu-ne. Poate \u00eei era \u015fi lui foame, c\u0103ci era t\u00e2rziu, dup\u0103-amiaz\u0103.
\nC\u00e2nd v\u0103zu \u00een pia\u0163\u0103 pe primul mili\u0163ian, i se u\u015fur\u0103 sufletul. \u00cel chem\u0103 la el, ar\u0103t\u0103 spre noi \u015fi \u00eei porunci:
\n\u2013 Du-i imediat la Securitate pe am\u00e2ndoi. Dar fii atent. \u00cei predai la ofi\u0163erul de serviciu!
\nApoi, ar\u0103t\u00e2nd spre mine, \u00eei \u015fopti ceva mai de-o parte.
\n\u2013 Am \u00een\u0163eles, s\u0103 tr\u0103i\u0163i.
\nStr\u0103b\u0103tur\u0103m pia\u0163\u0103 ora\u015fului p\u00e2n\u0103 la marginea cealalt\u0103, apoi o luar\u0103m pe o strad\u0103 la dreapta. Securitatea se mutase de unde fusese anii trecu\u0163i undeva departe, \u00eentr-o cas\u0103 particular\u0103, aproape afar\u0103 din ora\u015f.
\nAm ajuns.
\nPe fratele l-a oprit \u00een curte, iar pe mine m-a b\u0103gat \u00een\u0103untru.
\nC\u00e2nd am intrat, de la mas\u0103, s-a sculat un ofi\u0163er gras \u015fi \u00eendesat care, privin\u00acdu m\u0103 cu ni\u015fte ochi fioro\u015fi, m\u0103 \u00eentreb\u0103:
\n\u2013 Cum te cheam\u0103?
\nI-am spus numele meu.
\n\u2013 A, tu e\u015fti poc\u0103itul? No, bine c\u0103 ai venit…
\n\u015ei, \u00eenjur\u00e2ndu-mi pe Hristosul \u015fi Dumnezeul meu, \u00eencepu s\u0103-mi dea cu palmele peste fa\u0163\u0103 \u015fi cu pumnii peste cap.
\nDup\u0103 ce obosi \u00eemi strig\u0103:
\n\u2013 Scoate tot ce ai prin buzunare, banditule!
\nAm scos tot ce aveam.
\n\u2013 Pune pe mas\u0103.
\nScoate \u015fireturile, cureaua, actele, tot! S\u0103 n-ai cu ce s\u0103 te sp\u00e2nzuri!
\n\u015ei alte \u00eenjur\u0103turi \u015fi batjocuri se rev\u0103rsar\u0103 spre mine.
\nC\u00e2nd ispr\u0103vii de scos totul, m\u0103 smuci de bra\u0163 \u015fi, izbindu-m\u0103 cu pumnul \u00een spate, \u00eemi ar\u0103t\u0103 o alt\u0103 u\u015f\u0103 \u00een partea cealalt\u0103, poruncindu-mi:
\n\u2013 Ie\u015fi pe acolo, banditule!
\nAm ie\u015fit \u00eentr-un coridor care da \u00eenspre curtea dinl\u0103untru, c\u00e2nd izbit cu pumnul, c\u00e2nd lovit cu cizma.
\n\u00cen curte, un mare c\u00e2ine-lup se ridic\u0103, venind spre noi.
\n\u2013 Prinde-l, lup! \u00eei strig\u0103 cel ce m\u0103 ducea.
\nC\u00e2inele veni spre mine lini\u015ftit. M\u0103 mirosi, apoi se \u00eentoarse, d\u00e2nd din coad\u0103 spre el.
\n\u2013 Prinde-l, lup! strig\u0103 el mai sup\u0103rat, b\u0103t\u00e2nd cu cizma \u00een p\u0103m\u00e2nt. Dar c\u00e2inele nici nu se mai uit\u0103 la mine.
\n\u00cen marginea cur\u0163ii era o cl\u0103dire asem\u0103n\u0103toare cu un \u015fopru. Avea o singur\u0103 intrare.
\nFusei \u00eempins \u00eentr-acolo. Deschise u\u015fa de sc\u00e2ndur\u0103 groas\u0103, apoi m\u0103 izbi \u00een\u0103untru. V\u0103zui un coridor \u00eengust pe care erau \u00een\u015firate la r\u00e2nd patru u\u015fi. Fiecare u\u015f\u0103 avea \u00een mijloc o gaur\u0103 rotund\u0103, c\u00e2t putea s\u0103 intre prin ea m\u00e2na.
\nLa prima u\u015f\u0103, trase z\u0103vorul \u015fi m\u0103 \u00eempinse \u00een\u0103untru. Apoi, tr\u00e2ntind u\u015fa \u00eenapoia mea \u015fi \u00eemping\u00e2nd z\u0103vorul, cu o \u00eenjur\u0103tur\u0103, strig\u0103:
\n\u2013 Aici s\u0103 \u00eenghe\u0163i \u015fi s\u0103 putreze\u015fti, poc\u0103itul dracului!
\nCelula \u00eengust\u0103 de 2 pe 3 metri era goal\u0103. Nu avea \u00een ea nimic altceva dec\u00e2t un prici de lemn lat c\u00e2t dou\u0103 sc\u00e2nduri puse una l\u00e2ng\u0103 alta. Pe jos, ciment.
\nU\u015fa care d\u0103dea \u00een coridor era de sc\u00e2nduri de fag groase \u015fi cu cr\u0103p\u0103turi la \u00eencheietur\u0103.
\nDup\u0103 ce r\u0103m\u0103sei singur, am \u00eengenuncheat pe ciment \u015fi, cu ochii spre stropul de cer care se vedea prin vizet\u0103, am \u00eencercat s\u0103-mi \u00eencredin\u0163ez via\u0163a \u00een m\u00e2na Domnului meu \u015fi s\u0103-L rog s\u0103 vin\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103.
\nDar nici un semn din cer nu-mi r\u0103spunse. Toate u\u015file spre Domnul p\u0103reau mai \u00eenchise dec\u00e2t acestea de aici. \u00cen asta mai era o gaur\u0103 m\u0103car, prin care vedeam un strop de cer…<\/p>\n

M-am ridicat \u015fi am \u00eencercat s\u0103 g\u0103sesc vreun loc pe unde a\u015f putea vedea c\u00e2nd va veni c\u0103ru\u0163a.
\nGaura din u\u015fa celulei nu avea acoperitoare, a\u015fa c\u0103 prin ea se vedea \u00een curtea asta interioar\u0103, dincolo de u\u015fa de la intrare, care r\u0103m\u0103sese deschis\u0103.
\nLa coridor, \u00een st\u00e2nga, mai era \u00eenspre curte o fereastr\u0103 prin care se vedea, din celula mea, printr-o cr\u0103p\u0103tur\u0103, tocmai poarta cea mare prin care se intra aici din prima curte. \u00cen clipa asta \u015fi poarta aia mare era deschis\u0103. A\u015fa c\u0103 se putea vedea prin ea prima poart\u0103 \u015fi tot ce ar intra prin ea din afar\u0103.
\nO raz\u0103 de bucurie avui v\u0103z\u00e2nd \u00een u\u015f\u0103 cr\u0103p\u0103tura prin care vedeam fereastra, iar prin ea, poarta… \u015ei poarta deschis\u0103 spre curtea dint\u00e2i. Se vedea p\u00e2n\u0103 \u015fi poarta dinspre strad\u0103.
\n\u2013 Totu\u015fi ce bun e Domnul, g\u00e2ndii eu aproape fericit. M-a pus aici unde este cr\u0103p\u0103tura asta. Apoi poarta asta deschis\u0103… Din nici o alt\u0103 celul\u0103 cred c\u0103 nu mai puteam vedea a\u015fa totul.
\nA\u015fteptam s\u0103 v\u0103d dac\u0103 nu cumva \u00eel aduce \u015fi pe fratele aici. Dar a trecut cam un ceas \u015fi n-am mai auzit nimic… Am \u015ftiut atunci c\u0103 i-au dat drumul.
\nMult mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce s-a sf\u00e2r\u015fit \u015fi isp\u0103\u015firea asta a mea, c\u00e2nd am venit acas\u0103, am aflat c\u0103 fusese \u015fi el b\u0103tut, \u00eentrebat despre Oaste \u015fi despre mine. I s-a luat Noul Testament pe care \u00eel avea la el, apoi, dup\u0103 ce l-au amenin\u0163at \u00een tot felul, i-au dat drumul.
\nExamenul acesta doar l-a \u00eent\u0103rit \u015fi mai mult \u00een Domnul.<\/p>\n

M-am a\u015fezat l\u00e2ng\u0103 cr\u0103p\u0103tura prin care puteam vedea fereastra prin care puteam vedea poarta a doua prin care puteam vedea poarta \u00eent\u00e2i prin care puteam vedea o clip\u0103, c\u00e2t ar fi trecut prin aceast\u0103 poart\u0103, c\u0103ru\u0163a care trebuia s\u0103 vin\u0103.
\nPuteam recunoa\u015fte, dup\u0103 forma \u015fi dup\u0103 \u00eenveli\u015ful \u00een care \u00eemi \u015ftiam c\u0103r\u0163ile, \u00eentr-o clip\u0103, ce \u00eemi aflaser\u0103 \u015fi ce nu. Aveam nevoie s\u0103 v\u0103d c\u0103ru\u0163a, ca s\u0103 \u015ftiu, c\u00e2nd m\u0103 vor \u00eentreba, ce s\u0103 spun \u015fi ce nu.
\nAm stat vreun alt ceas a\u015ftept\u00e2nd astfel.
\nApoi am v\u0103zut deschiz\u00e2ndu-se poarta \u00eent\u00e2i \u015fi c\u0103ru\u0163a intr\u00e2nd. Era \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu v\u00e2rf. Sus, peste l\u0103zile cu c\u0103r\u0163i luate din \u015fopru, erau pachetele cu Biblii \u015fi c\u0103r\u00ac\u0163ile multe-multe, c\u0103ru\u0163a plin\u0103. Deasupra st\u0103tea, m\u00e2n\u00e2nd caii, Gheorghe, omul de serviciu al Prim\u0103riei.
\nApoi c\u0103ru\u0163a \u00eentoarse \u00een curte, dincolo de poart\u0103 \u015fi n-o mai v\u0103zui. \u00cen\u0163elesesem \u00eentr-o clip\u0103 c\u0103 aflaser\u0103 totul.
\nCe pustiire trebuie s\u0103 fi fost acas\u0103! \u015ei cum \u00eei vor fi chinuit pe ai mei!
\nC\u0103zui zdrobit pe priciul rece, cu fa\u0163a \u00een palme. Pierdusem toat\u0103 avu\u0163ia mea de c\u0103r\u0163i pe care le str\u00e2nsesem fir cu fir, ca unul care \u00ee\u015fi face o cas\u0103, \u00eencep\u00e2nd de la un cui \u015fi de la un \u0163\u0103ru\u015f, undeva \u00eentr-un c\u00e2mp gol-golu\u0163 \u015fi singur-singurel.<\/p>\n

C\u00e2nd m-am trezit eu, \u00een casa p\u0103rin\u0163ilor mei nu era dec\u00e2t o singur\u0103 carte, pe jum\u0103tate rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi pe jum\u0103tate ungureasc\u0103. Era cartea pe care \u00eenv\u0103\u0163ase tat\u0103l meu la \u015fcoala lui dintr-un sat unguresc, \u00eenainte cu mult de primul r\u0103zboi, c\u00e2nd noi eram sub unguri.
\nDin primii ani de \u015fcoal\u0103 am \u00eendr\u0103git c\u0103r\u0163ile. \u015ei, cu o foame nepotolit\u0103, am \u00eenceput s\u0103 citesc tot ce-mi c\u0103dea \u00een m\u00e2n\u0103.
\nDup\u0103 ce am citit toat\u0103 pu\u0163ina bibliotec\u0103 a \u015fcolii din sat, am rugat pe preotul b\u0103tr\u00e2n, care ne \u00eenv\u0103\u0163a religia \u00een \u015fcoal\u0103, s\u0103-mi dea \u015fi alte c\u0103r\u0163i din biblioteca lui. St\u0103team ceasuri \u00een \u015fir \u00een biblioteca rece \u015fi citeam p\u00e2n\u0103 \u00eenghe\u0163am de frig.
\nPe primii mei bani, c\u0103r\u0163i mi-am cump\u0103rat. Citeam tot ce g\u0103seam, p\u00e2n\u0103 \u015fi peticele de ziar aruncate pe drum. Citeam oriunde eram: acas\u0103, pe drum, la vite, pe c\u00e2mp.
\nP\u00e2n\u0103 \u015fi la plug, mergeam \u0163in\u00e2nd cu o m\u00e2n\u0103 de cornul plugului \u015fi cu o m\u00e2n\u0103 cartea.
\nBoii mergeau singuri, rumeg\u00e2nd pe brazd\u0103. Doar la cap\u0103t, c\u00e2nd \u00eentorceam, luam pu\u0163in ochii din carte, p\u00e2n\u0103 puneam din nou plugul \u00een brazd\u0103…
\n\u00cen 8 iunie 1930, c\u00e2nd m-am hot\u0103r\u00e2t pentru Domnul, intr\u00e2nd \u00een Oastea Domnului, singura mea carte religioas\u0103 era cartea \u201eCorabia lui Noe\u201c, scris\u0103 de P\u0103rintele Iosif. Cartea asta era aceea care m\u0103 \u00eentorsese pe mine la Dumnezeu. Dup\u0103 ea au urmat apoi toate astea din c\u0103ru\u0163\u0103, pe care le str\u00e2nsesem cu at\u00e2ta dragoste \u015fi cu at\u00e2tea jertfe \u00een to\u0163i anii de atunci \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een ziua aceasta…
\nIar acum, toate acestea mi-au intrat aici, cu mine cu tot, \u00een cuptorul din care \u015ftie singur bunul Dumnezeu cum vom ie\u015fi. Ast\u0103zi este 12 februarie. O, acum doisprezece ani!…
\n\u015ei, aduc\u00e2ndu-mi aminte de tot ce a fost atunci, am \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng amar. Sim\u0163eam c\u0103 m\u0103 scufund ca \u00eentr-o pr\u0103pastie f\u0103r\u0103 fund \u015fi f\u0103r\u0103 nici o raz\u0103… Toate u\u015file Domnului \u00eemi erau \u00eenchise. \u015ei tot cerul spre El, acoperit de zidul prin care nimic nu putea nici trece de la mine, nici veni de la El.<\/p>\n

M-am aruncat \u00een genunchi pe ciment \u015fi m-am prosternut cu toat\u0103 fa\u0163a la p\u0103m\u00e2nt spre u\u015fa \u00eendur\u0103rii lui Dumnezeu. M\u0103 vedeam dintr-o dat\u0103 despoiat de tot ce adunasem \u00een dou\u0103zeci de ani. C\u0103zuse tr\u0103snetul. Venise furtuna. N\u0103v\u0103liser\u0103 chaldeenii \u015fi, \u00een mai pu\u0163in de o jum\u0103tate de zi, r\u0103m\u0103sesem mai gol dec\u00e2t era Iov c\u00e2nd a zis: \u201e…Gol am ie\u015fit din p\u00e2ntecele mamei mele \u015fi gol m\u0103 voi \u00eentoarce \u00een s\u00e2nul p\u0103m\u00e2ntului\u201c (Iov 1, 21).
\nDar eu eram \u015fi mai gol ca el, pentru c\u0103 sufletul meu era ca un pustiu \u00een care nimic din afar\u0103 nu mai avea nici un r\u0103sunet…
\nAm strigat ca un disperat: Dumnezeul meu, ai mil\u0103 de mine; dac\u0103 m-ai adus aici, nu m\u0103 l\u0103sa singur! De ce nu-mi r\u0103spunzi, Doamne? De ce taci, M\u00e2ntuitorul meu Scump? Tu, Care ai fost totdeauna cu mine pe oriunde am fost, de ce \u00eemi stai at\u00e2t de departe acum \u00een necazul meu? De dou\u0103zeci de ani de c\u00e2nd Te cunosc, la orice rug\u0103ciune mi-ai r\u0103spuns. La orice g\u00e2nd ai fost gata s\u0103 vii l\u00e2ng\u0103 mine. Ai fost gata s\u0103-mi ascul\u0163i orice strig\u0103t.
\n\u015ei acum iat\u0103-m\u0103 \u00een cea mai grea zi din via\u0163a mea, aici \u00een groapa aceasta a leilor.
\n\u015ei sunt singur, Doamne. \u015ei strig \u015fi Tu nu-mi r\u0103spunzi.
\n\u015ei sunt despuiat de tot \u2013 \u015fi \u0162ie parc\u0103 nu-\u0162i pas\u0103.
\n\u015ei ape tulburi \u015fi reci vin spre mine din toate p\u0103r\u0163ile \u2013 \u015fi Tu nu-mi f\u0103g\u0103duie\u015fti parc\u0103 nici un ajutor.
\n\u015ei bat la poarta Ta \u00eenchis\u0103 \u2013 \u015fi Tu nu-mi r\u0103spunzi.
\n\u015ei stau pr\u0103bu\u015fit \u00een cea mai \u00eendurerat\u0103 nenorocire, \u00een cea mai cumplit\u0103 primejdie, \u00een cea mai \u00eenfrico\u015fat\u0103 a\u015fteptare \u2013 \u015fi Tu parc\u0103 nu m\u0103 vezi…
\nDoamne, Dumnezeul meu, pentru ce Te-ai dus at\u00e2t de departe \u015fi m-ai p\u0103r\u0103sit aici?
\n\u00cen zadar… U\u015fa Lui \u00eemi r\u0103m\u00e2nea \u00eenchis\u0103. \u015ei, de dup\u0103 zidul cel gros, nu-mi venea nici un r\u0103spuns…<\/p>\n

Din pustiul inimii mele un g\u00e2nd mi se ridic\u0103 p\u00e2n\u0103 la lumina min\u0163ii. Acest g\u00e2nd \u00eemi spuse: Ai luat p\u0103catul acelora asupra ta!
\nA sosit acum vremea s\u0103-l isp\u0103\u015fe\u015fti! \u00cen zadar strigi. \u00cen zadar cau\u0163i sc\u0103pare. \u00cen zadar ceri izb\u0103vire! Nu mai este nici un alt drum dec\u00e2t acesta singur. Rabd\u0103! Rabd\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd vei fi pl\u0103tit tot.
\nMi-am aplecat sufletul p\u00e2n\u0103 \u00een str\u0103fundul celor mai aprinse remu\u015fc\u0103ri. \u015ei n am mai putut spune dec\u00e2t trei vorbe: Fie Voia Ta…<\/p>\n

M-am ridicat cu aceea\u015fi povar\u0103 cu care m\u0103 pr\u0103bu\u015fisem. Dar acum \u00een\u0163elesesem.
\nSe \u00eenserase… De diminea\u0163\u0103 nu m\u00e2ncasem nimic, nici ap\u0103 nu b\u0103usem. \u00cen celul\u0103 era mai frig dec\u00e2t afar\u0103, iar eu nu aveam pe mine nimic dec\u00e2t haina asta sub\u0163ire \u015fi u\u015foar\u0103.
\nTremuram din tot trupul. M\u0103 a\u015fezam pe priciul gol \u015fi rece, dar \u00eemi era \u015fi mai frig. M\u0103 ridicam din nou s\u0103 m\u0103 plimb de la u\u015f\u0103 p\u00e2n\u0103 la perete, cei trei pa\u015fi c\u00e2t puteam s\u0103 m\u0103 mi\u015fc… Dar oboseam at\u00e2t de repede. \u00cemi \u00een\u0163epeniser\u0103 toate \u00eencheieturile trupului.
\nDe frig, m\u0103 chinuia trebuin\u0163a ie\u015firii afar\u0103, care devenise dureroas\u0103. \u00cen celul\u0103 nu era nici un vas \u015fi nici o posibilitate de lini\u015ftire a acestor dureri. Pe afar\u0103 nimeni, s\u0103 m\u0103 aud\u0103, chiar dac\u0103 a\u015f fi b\u0103tut \u00een u\u015f\u0103. \u00cen aceast\u0103 a doua curte nu era nici o mi\u015fcare. Numai pe c\u00e2inele mare \u015fi negru \u00eel vedeam plimb\u00e2ndu-se \u015fi \u00eel auzeam l\u0103tr\u00e2nd…
\nSe \u00eennoptase \u015fi… nimeni.
\nDup\u0103 un timp tresar: \u00een sf\u00e2r\u015fit, ni\u015fte pa\u015fi de cizme aud apropiindu-se. Se trage z\u0103vorul \u015fi se deschide u\u015fa. \u015ei, dinspre lumina c\u00e2t\u0103 era \u00een curte, v\u0103d o statur\u0103 puternic\u0103 \u015fi aud un glas aspru:
\n\u2013 Ie\u015fi!
\nC\u00e2nd am trecut pe l\u00e2ng\u0103 el, un pumn greu ca un mai sim\u0163ii c\u0103 m\u0103 izbe\u015fte pe nea\u015fteptate dup\u0103 cap. Am fost aruncat departe \u015fi gata s\u0103 cad.
\nM\u0103 ajunse din urm\u0103 \u015fi, o dat\u0103 cu o \u00eenjur\u0103tur\u0103 \u00eengrozitoare, sim\u0163ii \u00een spate cizma lui grea.
\n\u2013 Prinde-l, lup! Ia banditul!
\nDar c\u00e2inele nu-mi f\u0103cu nici un r\u0103u!
\nNu \u015ftiam \u00eencotro vrea s\u0103 merg.
\nM\u0103 sim\u0163ii smucit de m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 \u015fi alt pumn m\u0103 izbi, spre ni\u015fte sc\u0103ri.
\n\u00cen\u0163elesei c\u0103 trebuie s\u0103 urc pe acolo.
\nP\u0103\u015fii pe prima scar\u0103, dar alt\u0103 cizm\u0103 grea m\u0103 arunc\u0103 peste dou\u0103 sc\u0103ri \u00een sus.
\nAm p\u0103truns \u00eentr-un coridor pe care erau mai multe u\u015fi. M\u0103 oprii la prima, dar un pumn \u015fi o cizm\u0103 m\u0103 izbi spre cealalt\u0103. Nu era asta. M\u0103 oprii la a doua. Dar fui izbit \u015fi de la asta.
\nA\u015fa am ajuns p\u00e2n\u0103 la ultima u\u015f\u0103, prin care intrai. \u00cen\u0103untru mai era unul cu un ciomag. Se n\u0103pustir\u0103 asupra mea, lovind pe unde apucau: peste m\u00e2ini, peste cap, peste spate, peste picioare. Dup\u0103 ce obosea unul \u00eencepea cel\u0103lalt.
\n\u2013 De unde ai avut at\u00e2tea materiale, banditule? zise \u00een sf\u00e2r\u015fit unul din ei, g\u00e2f\u00e2ind.
\n\u2013 Le-am cump\u0103rat, le-am scris, le-am \u00eemprumutat.
\n\u2013 Unde ai ascuns ma\u015fina cu care le-ai tip\u0103rit?
\n\u2013 Dar asta nu se poate ascunde, domnule major. Este mare c\u00e2t o batoz\u0103, cum s-o ascund?
\n\u2013 Spune, tu ai o ma\u015fin\u0103 de asta acas\u0103 la tine? C\u00e2t am c\u0103utat n-am g\u0103sit-o. Unde ai ascuns-o?
\n\u2013 Domnule major, asta este o tipografie \u015fi nu se poate duce la \u0163ar\u0103. Eu am tip\u0103rit c\u0103r\u0163ile \u015fi foile astea la ora\u015fe. La Sibiu, la Oradea, aici la Beiu\u015f… Fiecare carte are scris pe ea unde s-a tip\u0103rit…
\n\u2013 Va s\u0103 zic\u0103 nu vrei s\u0103 spui unde ai ascuns-o? se \u00eenfurie \u015fi mai tare cel ce obosise.
\n\u2013 Las\u0103-l c\u0103 spune el imediat, s\u0103ri cel\u0103lalt, odihnit, \u00eencep\u00e2nd s\u0103 loveasc\u0103 f\u0103r\u0103 alegere \u015fi oprire.
\n\u2013 Spui? Sau nu spui?
\nN-am mai r\u0103spuns nimic.
\nNu-mi mai sim\u0163eam nici capul, nici m\u00e2inile, nimic. Urechile \u00eemi \u0163iuiau \u015fi toat\u0103 pielea \u00eemi ardea. Parc\u0103 nu m\u0103 durea nimic, ci numai \u00eemi ardea toat\u0103 pielea de pe trup. \u00centr-un t\u00e2rziu, obosi\u0163i, se oprir\u0103 \u015fi se uitau la mine cu ni\u015fte ochi \u00eencrunta\u0163i \u015fi neputincio\u015fi.
\n\u2013 Du-l \u00eenapoi, zise unul. Las\u2019 c\u0103 mai are el c\u00e2nd s\u0103 vorbeasc\u0103. M\u00e2ine, poim\u00e2ine, s\u0103pt\u0103m\u00e2na asta, cealalt\u0103… anul acesta, anul viitor…
\n\u2013 Nu mai ie\u015fi tu de-aici, banditule!
\nCel ce m\u0103 adusese deschise u\u015fa \u015fi scr\u00e2\u015fni:
\n\u2013 D\u0103-i drumu-napoi!
\n\u015ei m\u0103 duse \u00eenapoi \u00een celula mea tot \u00een acela\u015fi fel \u00een care m\u0103 adusese.
\nP\u00e2n\u0103 pe la miezul nop\u0163ii nu mi-a fost frig. Toat\u0103 carnea \u00eemi ardea ca \u00een fl\u0103c\u0103ri.<\/p>\n

Deci acesta este focul? Acesta este cuptorul \u00een care trebuie s\u0103 ard? P\u00e2n\u0103 la c\u00e2te ori trebuie s\u0103 fie aprins oare?
\nO Doamne Iisuse, \u00een m\u00e2nia Ta, adu-\u0162i aminte de \u00eendurarea Ta fa\u0163\u0103 de mine. Ajut\u0103-m\u0103 s\u0103 pot r\u0103bda totul.<\/p>\n

Dup\u0103 ce mi s-au mai lini\u015ftit arsurile, au \u00eenceput durerile ad\u00e2nci \u00een cap, \u00een rinichi, \u00een ficat, \u00een genunchi…
\nApoi frigul cumplit… Apoi trebuin\u0163ele fire\u015fti. P\u0103rea c\u0103 \u00eemi plesne\u015fte tot l\u0103untrul. M\u0103 zv\u00e2rcoleam \u00een toate felurile. M\u0103 str\u00e2ngeam ghem cu genunchii la gur\u0103. \u00cemi str\u00e2ngeam f\u0103lcile, s\u0103 nu strig, s\u0103 nu urlu de dureri. M\u0103 t\u0103v\u0103leam pe prici, apoi pe jos…
\n\u015ei nu se mai f\u0103cea ziu\u0103. Auzeam coco\u015fii departe c\u00e2nt\u00e2nd. Auzeam ceasul din turnul bisericii din centru. Auzeam cucuvelele \u0163ip\u00e2nd din toate p\u0103r\u0163ile…
\nM\u0103 zv\u00e2rcoleam \u015fi gemeam cu lacrimile \u015fi durerile cele mai grele din lume: Dumnezeule, Dumnezeule, ai mil\u0103 de mine \u015fi ia-mi via\u0163a. Ia-mi, Doamne, \u00een clipa asta via\u0163a. Nu-\u0162i mai cer nimic-nimic-nimic, dec\u00e2t s\u0103-mi iei via\u0163a \u00een clipa asta aici…
\n\u015ei apoi eu \u00eensumi m\u0103 \u00eengrozeam de ce spuneam. Numai glasul din ad\u00e2ncul meu nu voia s\u0103 tac\u0103. \u00cemi spunea: Rabd\u0103, mai rabd\u0103. \u00cenc\u0103 mai po\u0163i. Pl\u0103te\u015fte!<\/p>\n

Trecea o cramp\u0103 puternic\u0103 \u2013 \u015fi parc\u0103 iar\u0103\u015fi mai puteam c\u00e2teva clipe.
\nCur\u00e2nd \u00eens\u0103 \u00eencepea alta \u015fi mai puternic\u0103.
\nCredeam c\u0103 voi plesni dintr-o clip\u0103 \u00een alta. Ni\u015fte cu\u0163ite de foc p\u0103rea c\u0103 \u00eemi \u00eempung m\u0103runtaiele.
\nSe luminase de ziu\u0103 \u015fi tot nu venea nimeni la mine.
\nS\u0103 bat \u00een u\u015f\u0103? Nimeni nu m\u0103 aude… Numai c\u00e2inele acesta lup, care m\u00e2r\u00e2ie mereu \u015fi el, poate de frig. Parc\u0103 e un iad pustiu totul…<\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u015fit, se auzi cineva.
\nVeni majorul cel ce m\u0103 scosese asear\u0103. Deschiz\u00e2nd u\u015fa, \u00eemi zise:
\n\u2013 Ie\u015fi la WC \u015fi la ap\u0103! Ai voie de dou\u0103 ori pe zi, diminea\u0163a \u015fi seara, s\u0103 ie\u015fi la WC, s\u0103 te speli \u015fi s\u0103 bei ap\u0103! \u015ei o dat\u0103 pe zi m\u00e2ncare. Dac\u0103 \u00ee\u0163i aduc ai t\u0103i de acas\u0103. Dac\u0103 nu \u2013 rabzi! Noi n-avem aici pension sau restaurant.
\nHai, gata? N-am vreme s\u0103 stau aici cu tine!…
\nMi-am u\u015furat trupul, dup\u0103 dou\u0103zeci \u015fi patru de ore de chinuri, dar cu\u0163itele din p\u00e2ntece tot nu mi se lini\u015ftiser\u0103.<\/p>\n

Dup\u0103 un ceas, \u00eel v\u0103d prin gaura vizetei venind pe cel\u0103lalt major, cu o tav\u0103 pe care era o bucat\u0103 de p\u00e2ine \u015fi o felie de sl\u0103nin\u0103. Se opri \u00een dreptul vizetei f\u0103r\u0103 s\u0103 deschid\u0103 \u015fi, \u00eentinz\u00e2ndu-mi prin vizet\u0103 \u00eent\u00e2i p\u00e2inea, apoi sl\u0103nina, \u00eemi zise dispre\u0163uitor:
\n\u2013 Ia \u015fi m\u0103n\u00e2nc\u0103! Asta \u0163i-e por\u0163ia p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine.
\n\u015ei, tr\u00e2ntind u\u015fa de la coridor, ie\u015fi.
\nM\u0103 uitam la felia de p\u00e2ine. Era de acas\u0103. Deci ai mei aflaser\u0103 unde sunt. Dar cum, numai at\u00e2t de pu\u0163in\u0103 m\u00e2ncare \u00eemi aduc ai mei? \u015ei un copil ar m\u00e2nca mai mult.
\n\u2013 Taci \u015fi rabd\u0103! \u00eemi spuse rece \u015fi sec glasul meu l\u0103untric.<\/p>\n

Nu mai \u015ftiam cum s\u0103 m\u0103 rog. Sim\u0163eam nevoia cea mai mare de rug\u0103ciune, dar parc\u0103 o lespede grea se l\u0103sase peste cuvintele mele. Un v\u00e2nt rece \u015fi vr\u0103jma\u015f parc\u0103 b\u0103tea dinspre cer, alung\u00e2ndu-mi \u00eenapoi \u00een jos toate g\u00e2ndurile \u015fi toate vorbele mele cu care \u00eendr\u0103zneam s\u0103 m\u0103 apropii \u00eentr-acolo. Sus \u00een cer nu mai aveam nici un prieten, totul \u00eemi era du\u015fm\u0103nos. \u00cencepea s\u0103-mi fie fric\u0103 s\u0103 m\u0103 apropii de poarta Domnului.
\nSim\u0163eam o foame cumplit de dureroas\u0103… A\u015f fi m\u00e2ncat de zece ori at\u00e2ta p\u00e2ine \u015fi sl\u0103nin\u0103.
\nRidicai totu\u015fi ochii prin vizet\u0103 spre acel strop de cer care se mai vedea prin ea. \u015ei doar c\u00e2teva cuvinte putui s\u0103 m\u0103 rog, ca o \u00eencheiere a tuturor g\u00e2ndurilor care m\u0103 fr\u0103m\u00e2ntaser\u0103 p\u00e2n\u0103 aici:
\n\u2013 Totu\u015fi, de\u015fi nu merit, ai mil\u0103 de mine, Doamne Iisuse…
\n\u015ei lacrimile \u00eemi \u015firoiau pe coaja de p\u00e2ine pe care o duceam s\u0103rat\u0103 la gur\u0103, tremur\u00e2nd de frig.<\/p>\n

Astfel am \u00eenceput ziua a doua.
\n\u00cen curte nu era nimeni, afar\u0103 de c\u00e2inele lup. \u00cen celular, nimeni, afar\u0103 de mine.
\nDin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd auzeam ceasul din turnul bisericii m\u0103sur\u00e2nd chinul meu, \u00eent\u00e2i cu b\u0103t\u0103i mai sub\u0163iri \u2013 sferturile, apoi cu mai groase \u2013 orele. Ceasul b\u0103tu acum \u00eent\u00e2i patru sub\u0163iri. Apoi unsprezece groase. Dinspre cl\u0103direa birourilor am auzit deschiz\u00e2ndu-se o u\u015f\u0103. Apoi un glas strig\u00e2nd:
\n\u2013 Lup!
\nPrin vizeta rotund\u0103 \u015fi prin u\u015fa coridorului deschis\u0103 am v\u0103zut c\u00e2inele \u00eentorc\u00e2n\u00acdu se cu o pl\u0103cint\u0103 mare l\u00e2ng\u0103 cote\u0163ul lui de l\u00e2ng\u0103 gardul din fa\u0163\u0103. Acesta l\u0103s\u0103 pl\u0103cinta acolo, apoi plec\u0103 din nou. Mai veni cu una… \u015ei cu \u00eenc\u0103 una… Apoi se a\u015fez\u0103 s\u0103 m\u0103n\u00e2nce.
\n\u00cel vedeam bine. M\u00e2nca \u00een sil\u0103, cum m\u0103n\u00e2nc\u0103 cineva c\u00e2nd e s\u0103tul. Rupea f\u0103r\u0103 poft\u0103 c\u00e2nd dintr-o pl\u0103cint\u0103, c\u00e2nd din alta.
\nPe urm\u0103 se scul\u0103 cu o pl\u0103cint\u0103 \u00eentreag\u0103 \u00een gur\u0103, se duse ceva mai \u00eencolo \u015fi, r\u00e2c\u00e2ind cu labele \u00een nisip, f\u0103cu o groap\u0103 \u015fi astup\u0103 acolo pl\u0103cinta, l\u00e2ng\u0103 gard.
\nApoi aduse alta \u015fi f\u0103cu la fel, \u00een fa\u0163a mea.
\nAtunci m\u0103 v\u0103zui mai r\u0103u dec\u00e2t fiul cel pierdut care, p\u0103zind porcii, se uita cu jind cum ace\u015ftia m\u0103n\u00e2nc\u0103 ro\u015fcovele, iar lui \u201e…nu i le d\u0103dea nimeni\u201c.
\nC\u00e2inele acesta \u00eengropa l\u00e2ng\u0103 gard pl\u0103cinta adus\u0103 de ai mei pentru mine.
\n\u00cen cur\u00e2nd v\u0103zui v\u0103rs\u00e2ndu-se \u00een crati\u0163a c\u00e2inelui o oal\u0103 cu lapte… Am recunoscut \u015fi oala, care se ducea goal\u0103 \u00eenapoi.
\n\u015ei mie mi se d\u0103duse numai felia de p\u00e2ine \u015fi buc\u0103\u0163ica de sl\u0103nin\u0103…
\nAcas\u0103 ai mei se vor fi bucurat c\u0103, cel pu\u0163in, nu voi r\u0103bda de foame. A venit iar\u0103\u015fi seara. Majorul solid care m\u0103 luase asear\u0103 veni din nou dup\u0103 mine s\u0103 m\u0103 scoat\u0103 la \u201eanchet\u0103\u201c.
\nA urmat tot ce se \u00eent\u00e2mplase cu o sear\u0103 mai \u00eenainte. Numai c\u0103 \u00een\u0103untru, dup\u0103 ce au \u00eencetat loviturile, unul din ei, pun\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2inile \u00een \u015folduri \u015fi uit\u00e2ndu se la mine cum ar\u0103tam, \u00eemi zise printre din\u0163i:
\n\u2013 Acum s\u0103 ne spui cine este Pop \u015eandor \u2013 sau Alexandru \u2013 din Baia Mare.
\n\u2013 Nu cunosc din Baia Mare pe nimeni cu numele acesta!
\n\u2013 Nu? Ia g\u00e2nde\u015fte-te bine. Nu-l cuno\u015fti, banditule?
\n\u2013 N-am fost niciodat\u0103 la Baia Mare!
\n\u2013 Dar pe Lupu Gavril\u0103, pe… … nu-i cuno\u015fti?
\n\u2013 Nu-mi aduc aminte de cine m\u0103 \u00eentreba\u0163i!
\n\u2013 Las\u2019 c\u0103 \u00ee\u0163i aduc eu aminte, dac\u0103 nu-\u0163i aduci tu, zise cel\u0103lalt, scul\u00e2ndu-se de pe scaun \u015fi, lu\u00e2nd b\u0103\u0163ul lung de cauciuc cu fire groase de s\u00e2rm\u0103 prin mijloc, veni la mine.
\n\u2013 \u0162ine m\u00e2na!
\n\u00centinsei m\u00e2na spre b\u0103\u0163ul cu care lovea. O dat\u0103, de dou\u0103, de cinci, de \u015fapte…
\n\u2013 Cealalt\u0103!
\n\u00centinsei cealalt\u0103 m\u00e2n\u0103. Sim\u0163eam cum mi se umfl\u0103 palmele arz\u00e2nd…
\nDup\u0103 ce a obosit \u00eemi zise:
\n\u2013 De ce nu spui, m\u0103 banditule? Ace\u015fti fra\u0163i ai t\u0103i, la care tu le-ai trimis c\u0103r\u0163i \u015fi Biblii \u015fi scrisori la Baia Mare, au spus tot. De la Pop \u015eandor am aflat noi totul despre tine. \u015ei tu nu vrei s\u0103-l spui pe el? Te omor\u00e2m aici!
\n\u015ei alte lovituri \u00eencepur\u0103 s\u0103 curg\u0103 peste cap, peste picioare, peste spate.
\n\u2013 Cui ai mai trimis c\u0103r\u0163i \u015fi Biblii, afar\u0103 de \u0103\u015ftia?
\n\u2013 La nimeni!
\n\u2013 La nimeni? Bine! Vom vedea noi. Acum deocamdat\u0103 am \u00eencheiat programul pentru ast\u0103 sear\u0103. Vino \u00eenapoi, s\u0103 te mai g\u00e2nde\u015fti! Dac\u0103 \u00ee\u0163i aduci aminte \u015fi ne spui, poate c\u0103 scapi. Dac\u0103 nu, mai vorbim noi \u015fi altfel. Mai avem \u015fi alte metode. Vei vedea… Ie\u015fi!
\nAm fost dus \u00eenapoi, tot a\u015fa cum fusesem adus \u00eenainte.
\nM\u00e2inile \u00eemi erau ca \u00een j\u0103ratec aprins. \u015ei urechile \u00eemi ardeau. \u015ei obrajii.
\n\u00cen celul\u0103 am c\u0103zut pe genunchi \u015fi mi-am ridicat m\u00e2inile umflate spre stropul de cer \u00eentunecat:
\n\u2013 Dumnezeul meu, prive\u015fte-m\u0103 \u015fi \u00eendur\u0103-Te de m\u0103 iart\u0103… Deschide-mi z\u0103voarele pe care le-ai \u00eenchis s\u0103 nu m\u0103 vezi… \u00cenl\u0103tur\u0103 zidul pe care l-ai ridicat s\u0103 nu m\u0103 auzi… F\u0103-m\u0103 s\u0103 simt m\u0103car c\u0103 m\u0103 vezi \u015fi c\u0103 m\u0103 auzi unde sunt \u015fi cum am ajuns…
\nDar z\u0103voarele st\u0103teau tot \u00eenchise \u015fi zidul tot rece \u015fi gros…<\/p>\n

Mai trecu o noapte \u015fi mai trecu o zi.
\n\u00cen seara a treia, c\u00e2nd am fost adus \u00eenapoi \u00een celul\u0103, pe priciul meu de sc\u00e2ndur\u0103 am mai v\u0103zut pe cineva.
\nCel care m\u0103 \u00eempinse \u00een\u0103untru zise \u00een urma mea, tr\u00e2ntind u\u015fa \u015fi r\u00e2z\u00e2nd:
\n\u2013 Mai c\u0103p\u0103ta\u015fi un frate, poc\u0103itule. Vezi s\u0103-l faci \u015fi pe \u0103sta osta\u015f poc\u0103it ca tine!
\nM\u0103 uitai s\u0103-l v\u0103d, dar era \u00eentuneric \u015fi nu-l puteam vedea. L-am \u00eentrebat doar cine este, de unde-i \u015fi pentru ce a fost adus aici.
\n\u00cel chema Moise. Era dintr-un sat vecin. \u015ei fusese adus aici pentru ni\u015fte lucruri cu totul str\u0103ine de voia lui Dumnezeu.
\n\u2013 Uf, ce frig este \u00een cote\u0163ul acesta, zise el. M-au luat numai cu haina asta de pe mine. Nu m-au l\u0103sat s\u0103-mi iau nimic mai gros. Nu face foc aici nimeni?
\n\u2013 Nu, zic eu.
\n\u2013 De mult e\u015fti aici?
\n\u2013 De trei zile.
\n\u2013 \u015ei n-ai altceva nimic, nici dumneata, dec\u00e2t haina asta?
\n\u2013 Nu!
\n\u2013 \u00ce\u0163i d\u0103 ceva de m\u00e2ncare? Eu n-am m\u00e2ncat nimic de azi diminea\u0163\u0103.
\n\u2013 Mai d\u0103, dar numai m\u00e2ine!
\n\u2013 Ce facem aici? Cum dormim noaptea asta? Pe sc\u00e2ndura asta \u00eengust\u0103 abia \u00eenc\u0103pem unul…
\n\u2013 Ajunge!… Crezi c\u0103 vei putea s\u0103 dormi? Eu n-am dormit aproape deloc de trei zile.
\n\u2013 Dar afar\u0103 cum po\u0163i ie\u015fi?
\n\u2013 Nu po\u0163i!
\n\u2013 Nici vreo oal\u0103, ceva, nimic aici \u00een celul\u0103?
\n\u2013 Nimic.
\n\u2013 \u015ei ce faci c\u00e2nd trebuie s\u0103 ie\u015fi?
\n\u2013 Rabzi!
\n\u2013 Toat\u0103 noaptea?
\n\u2013 Toat\u0103. \u015ei m\u00e2ine p\u00e2n\u0103 nu \u015ftiu la c\u00e2t vor s\u0103 vin\u0103. C\u0103 nu-i or\u0103 fix\u0103. Vin c\u00e2nd vor \u015fi c\u00e2nd \u00ee\u015fi aduc aminte.
\n\u2013 Eu aici mor, \u00eencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 omul.
\n\u2013 Nu mori, \u00eel \u00eencurajai eu. S\u0103 nu-i dea Dumnezeu omului c\u00e2t poate r\u0103bda.
\nM\u0103 a\u015fezai l\u00e2ng\u0103 el pe prici \u015fi \u00eel cuprinsei spre mine, s\u0103 ne \u00eenc\u0103lzim unul de la altul.
\n\u2013 Frate Moise, \u00eei zic eu, s\u0103 nu descurajezi. Toate sunt spre un scop bun \u00een via\u0163a noastr\u0103, chiar \u015fi unele \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ca acestea. Prin unele, Dumnezeu ne pedepse\u015fte vreun p\u0103cat. Prin altele, vrea s\u0103 ne scape de la vreun r\u0103u mai mare. Prin altele ne \u00eencearc\u0103 credin\u0163a. \u015ei ceea ce nu \u00een\u0163elegem acum, vom \u00een\u0163elege dup\u0103 aceea.
\n\u2013 Eu aici mor. Nici p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine nu ajung. \u00cenghe\u0163 de frig \u015fi cad de oboseal\u0103.
\nTremura \u015fi pl\u00e2ngea de m\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2ntasem de el.
\nAtunci i-am zis:
\n\u2013 Culc\u0103-te pe prici! Eu m\u0103 voi \u00eentinde peste tine \u015fi te voi \u00eenc\u0103lzi cu trupul meu. A\u015fa vei dormi pu\u0163in \u015fi te vei mai lini\u015fti.
\nF\u0103cu a\u015fa. Se culc\u0103 cu fa\u0163a \u00een sus, iar eu m\u0103 \u00eentinsei, cu aripile hainei desf\u0103cute, ca s\u0103 fiu c\u00e2t mai lipit de el, spre a-l \u00eenc\u0103lzi cu trupul meu. I-a\u015f fi dat toat\u0103 c\u0103ldura pe care o mai aveam, numai s\u0103 se lini\u015fteasc\u0103.
\n\u00cen cur\u00e2nd adormi. Pe partea dinspre el m\u0103 \u00eenc\u0103lzii \u015fi eu, dar picioarele nu mi le mai sim\u0163eam.
\nAfar\u0103 \u00eencepuse s\u0103 viscoleasc\u0103 \u015fi v\u00e2ntul v\u00e2j\u00e2ia ca la munte, fiindc\u0103 n-avea \u00een ce se mai opri nic\u0103ieri p\u00e2n\u0103 \u00een peretele nostru. Fulgi de z\u0103pad\u0103 adu\u015fi de v\u00e2nt veneau prin gaura goal\u0103 \u015fi se a\u015fezau prin jum\u0103tate din celul\u0103.<\/p>\n

Dup\u0103 ce a dormit el c\u00e2tva timp, i-am zis:
\n\u2013 Acuma las\u0103-m\u0103 s\u0103 dorm \u015fi eu pu\u0163in.
\n\u015ei m-am \u00eentins eu dedesubt, iar el peste mine.
\nNe-am mai schimbat a\u015fa de vreo dou\u0103 ori p\u00e2n\u0103 diminea\u0163a. Dar el nu mai putea. Se chircea \u015fi se zv\u00e2rcolea, pl\u00e2ng\u00e2nd \u015fi mai greu dec\u00e2t mine.
\n\u2013 Plesne\u015fte b\u0103\u015fica \u00een mine! Nu mai pot! Bate \u00een u\u015f\u0103 ori strig\u0103, c\u0103 mor. S\u0103 vin\u0103 s\u0103-mi dea drumul afar\u0103. Sau ce s\u0103 fac, c\u0103 nu mai pot.
\n\u2013 Tot a\u015fa sunt \u015fi eu, frate Moise, dar ce s\u0103 facem? Mai rabd\u0103 pu\u0163in, trebuie s\u0103 vin\u0103 acum, c\u0103 se face ziu\u0103…<\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u015fit a venit… S-a tras z\u0103vorul, s-a deschis u\u015fa \u015fi glasul m\u00e2nios \u00eentreb\u0103:
\n\u2013 N-a\u0163i cr\u0103pat nici unul?
\n\u2013 Domnule major, zise tovar\u0103\u015ful meu, numai o clip\u0103 dac\u0103 mai \u00eent\u00e2rzia\u0163i plesneam. Toat\u0103 noaptea n-am putut sta nici o clip\u0103. De ce ne chinui\u0163i a\u015fa?
\n\u2013 P\u0103i ce crezi tu, m\u0103 banditule, dac\u0103 v-am \u0163ine mai bine, toat\u0103 lumea s-ar \u00eenghesui s\u0103 vin\u0103 aici la noi. Altfel n-ai \u0163ine minte c\u0103 ai fost aici. Stai, c\u0103 \u00eenc\u0103 numai ieri veni\u015fi. Mai stai o lun\u0103, dou\u0103, trei. Dup\u0103 aia, te obi\u015fnuie\u015fti. \u015ei r\u00e2se batjocoritor: \u00cenc\u0103 a\u015fteapt\u0103, \u0103sta-i numai felul \u00eent\u00e2i! \u00centreab\u0103-l pe \u0103sta, s\u0103-\u0163i spun\u0103 el cum e felul doi! I-ai spus, m\u0103?
\nNu r\u0103spunsei nimic.
\n\u2013 Tot nu \u015ftii vorbi?
\nMai vii tu iar\u0103\u015fi la \u015fcoal\u0103 desear\u0103 \u015fi \u00eenve\u0163i tu s\u0103 vorbe\u015fti, n-avea grij\u0103.
\nSeara am fost dus din nou, tot dup\u0103 felul cunoscut.
\nErau de fiecare dat\u0103 tot aceia\u015fi doi plutonieri majori care se perindau \u00een a m\u0103 lovi.
\nAcum, dup\u0103 primul r\u00e2nd de lovituri, m\u0103 \u00eentrebar\u0103:
\n\u2013 Cuno\u015fti pe marele Isaia?
\n\u2013 Nu cunosc dec\u00e2t pe proorocul Isaia, zisei eu, \u015ftiind c\u0103 lui n-au ce-i mai face.
\n\u2013 \u00cenc\u0103 \u00ee\u0163i mai \u015fi ba\u0163i joc?
\n\u015ei lu\u0103 din nou bucata aceea de gum\u0103 lung\u0103 cu fire groase de s\u00e2rm\u0103 prin mijloc.
\n\u2013 \u0162ine m\u00e2na.
\n\u00centinsei m\u00e2na cu palma v\u00e2n\u0103t\u0103 \u015fi umflat\u0103, dar v\u0103z\u00e2nd-o a\u015fa nu-mi dete peste fa\u0163a palmei, ci \u00eemi zise:
\n\u2013 \u00centoarce-o!
\n\u015ei \u00eencepu s\u0103-mi trag\u0103 cu guma peste dosul palmei.
\nC\u00e2nd se preg\u0103tea s\u0103-mi dea peste cealalt\u0103, se auzi cineva intr\u00e2nd \u00een camera vecin\u0103.
\nU\u015fa se cr\u0103p\u0103 pu\u0163in \u015fi vocea \u015fefului porunci:
\n\u2013 L\u0103sa\u0163i acum! Avem altceva de f\u0103cut!
\n\u2013 D\u0103-i drumul \u00eenapoi, \u00eemi zise cel ce m\u0103 lovise. De data asta ai sc\u0103pat mai u\u015for.
\n\u015ei m\u0103 duse din nou l\u00e2ng\u0103 tovar\u0103\u015ful meu, Moise, care sta ca pe spini, cu din\u0163ii cl\u0103n\u0163\u0103nindu-i de frig \u015fi de fric\u0103, auzind cum eram adus eu. \u015ei a\u015ftept\u00e2n\u00acdu se \u015fi el la a\u015fa ceva. Dar pe el nu l-au luat.
\nA urmat o alt\u0103 noapte ca \u015fi cea trecut\u0103. Dar noi g\u0103sisem acum mijlocul s\u0103 ne putem \u00eenc\u0103lzi \u015fi s\u0103 putem dormi c\u00e2te pu\u0163in. Pe l\u00e2ng\u0103 toate celelalte, se f\u0103cuse at\u00e2t de frig afar\u0103, \u00eenc\u00e2t numai o minune ne-ar mai fi putut salva s\u0103 nu \u00eenghe\u0163\u0103m. C\u00e2nd u\u015fa de la coridor era deschis\u0103, viscolul de afar\u0103 b\u0103ga z\u0103pada pe gaura vizetei, spulber\u00e2nd-o prin aproape toat\u0103 celula.
\nTotu\u015fi Dumnezeu e bun. Dac\u0103 eram tot singur cred c\u0103 muream de frig.<\/p>\n

\u00cen ziua urm\u0103toare au mai venit aresta\u0163i \u015fi \u00een celelalte celule. \u00cen a doua, un b\u0103rbat. \u00cen a patra, dou\u0103 femei. Femeile n-au stat dec\u00e2t o zi. C\u00e2t am \u00eencercat s\u0103 vorbim cu ele, n-au r\u0103spuns nimic.
\nPe tovar\u0103\u015ful meu, Moise, nu l-au chemat deloc \u201ela anchet\u0103\u201c. A\u015fteptau cine \u015ftie ce.<\/p>\n

Ajunsesem la a \u015fasea noapte de c\u00e2nd eram dus \u015fi adus a\u015fa. Tot trupul \u00eemi era plin de v\u00e2n\u0103t\u0103i. Cred c\u0103 \u015fi pe spate aveam numai brazde lungi \u015fi negre, ca pe m\u00e2ini \u015fi ca pe picioare.
\nSim\u0163eam c\u0103 inima mi se umflase de durere \u015fi respira\u0163ia mi se \u00een\u0103bu\u015fea \u00een g\u00e2t. Lipsa de hran\u0103, de odihn\u0103 \u015fi de c\u0103ldur\u0103 m\u0103 sl\u0103bise \u00eentr-at\u00e2ta, c\u0103 tot trupul \u00eemi tremura \u015fi sim\u0163eam c\u0103 nu mai pot sta pe picioare. Capul m\u0103 durea \u015fi p\u0103m\u00e2ntul \u00eencepea s\u0103 se \u00eenv\u00e2rt\u0103 cu mine…
\nC\u0103zui ame\u0163it pe prici, sim\u0163ind c\u0103 nu mai am nici o putere.
\nCrezui c\u0103 voi muri \u015fi mul\u0163umeam lui Dumnezeu c\u0103 a sosit ceasul acesta.
\nDar m-am trezit c\u00e2ndva, cu bietul Moise peste mine, \u00eenc\u0103lzindu-m\u0103 cu trupul lui \u015fi sufl\u00e2ndu-mi cald, c\u00e2nd la o ureche, c\u00e2nd la cealalt\u0103. \u00cei era \u015fi fric\u0103 \u015fi mil\u0103 s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe v\u00e2n\u0103t\u0103ile mele.
\n\u2013 Acum vino tu dedesubt, i-am zis eu. Trebuie c\u0103 e\u015fti aproape mort \u015fi tu ca \u015fi mine.
\nEu nu m\u0103 mai puteam propti pe palme… puneam coatele pe sc\u00e2ndur\u0103. Pozi\u0163ia asta era a\u015fa de chinuitoare \u00eenc\u00e2t nu puteam sta dec\u00e2t numai c\u00e2teva clipe \u00een\u00actr un fel \u015fi trebuia s\u0103 m\u0103 schimb \u00eentr-altul, chinuindu-l astfel \u015fi pe cel de sub mine.
\nA trecut cumva \u015fi noaptea asta. S-a f\u0103cut \u00een sf\u00e2r\u015fit ziu\u0103… Dar eu m\u0103 sim\u0163eam tot mai r\u0103u. N\u0103d\u0103jduiam s\u0103 mi se mai u\u015fureze inima, s\u0103-mi mai revin din ame\u0163eli \u015fi din sufoc\u0103ri, dar starea \u00eemi era tot mai rea.<\/p>\n

S\u00e2mb\u0103t\u0103, a \u015faptea zi, se \u00eenser\u0103 repede. Se apropia clipa c\u00e2nd trebuia s\u0103 fiu scos din nou \u015fi dus iar\u0103\u015fi, ca de obicei.
\nDar acum sl\u0103bisem. M-am sim\u0163it c\u0103 nu mai sunt \u00een stare s\u0103 mai rabd nimic.
\n\u2013 Doamne Iisuse, am suspinat atunci. Nu-i l\u0103sa s\u0103 m\u0103 mai bat\u0103. Tu vezi c\u0103 nu mai pot!
\nApoi mi-a fost at\u00e2t de ru\u015fine de mine, de ceea ce spusesem. P\u0103rea c\u0103 sunt doar o zdrean\u0163\u0103 netrebnic\u0103.<\/p>\n

Dar abia \u00eemi terminasem rug\u0103ciunea asta, c\u0103 se \u015fi auzi venind pa\u015fii cunoscu\u0163i. Z\u0103vorul s\u0103ri de pe u\u015f\u0103 \u015fi m\u00e2na cunoscut\u0103 \u00eemi f\u0103cu semnul:
\n\u2013 Hai!
\nAm ie\u015fit, a\u015ftept\u00e2ndu-m\u0103, ca de obicei, la maiul dup\u0103 ceaf\u0103:
\nDar nu c\u0103zu!
\nM\u0103 a\u015fteptai la cizma \u00een rinichi:
\nDar nu lovi!
\nM\u0103 a\u015fteptai la izbitura de la scar\u0103:
\nNimic!
\nM\u0103 a\u015fteptai la intr\u0103rile de pe coridor:
\nNici aici!
\nVrui s\u0103 merg \u00een camera din fundul coridorului, unde era locul chinurilor mele… Dar din spate auzii:
\n\u2013 Nu acolo! Intr\u0103 aici, la dreapta!
\nIntrai. Camera era goal\u0103. Numai o sob\u0103 de teracot\u0103 cald\u0103, cu un scaun l\u00e2ng\u0103 ea. Mai departe, o m\u0103su\u0163\u0103 cu alt scaun.
\nCe cald \u015fi bine era aici! Mi se p\u0103ru totul nefiresc de bine.
\n\u2013 Stai colo pe scaun, l\u00e2ng\u0103 sob\u0103 \u015fi te \u00eenc\u0103lze\u015fte!
\nNu-mi venea s\u0103 cred ce auzeam cu urechile \u015fi vedeam cu ochii. Cum, fiara aceasta poate fi \u015fi om? Glasul lui de acum este un glas omenesc. \u015ei chipul parc\u0103 a devenit de om.
\n\u2013 \u0162i-e frig, a\u015fa-i? m\u0103 \u00eentreb\u0103 parc\u0103 cu mil\u0103.
\n\u2013 Da, mi-e frig!
\n\u2013 C\u00e2\u0163i copii ai?
\n\u2013 Trei!
\n\u2013 N-am v\u0103zut dec\u00e2t dou\u0103 feti\u0163e c\u00e2nd am fost la perchezi\u0163ie. Unde era cel\u0103lalt?
\n\u2013 B\u0103iatul \u00eenva\u0163\u0103 aici, la Beiu\u015f!
\n\u2013 Da, bine \u0163i-ai mai ascuns c\u0103r\u0163ile! Am avut de munc\u0103 p\u00e2n\u0103 le-am scos pe toate.
\nN-am r\u0103spuns nimic.
\n\u2013 Vezi, dac\u0103 te \u00eencrezi \u00een orice netrebnic! Cine-i \u0103la Pop \u015eandor care a fost g\u0103sit f\u0103c\u00e2nd propagand\u0103 pe la Baia Mare? C\u00e2nd a fost \u00eentrebat, a spus c\u0103 tu l-ai trimis \u015fi c\u0103 tu i-ai dat c\u0103r\u0163ile \u015fi Bibliile. A ar\u0103tat \u015fi o scrisoare pe care i-ai trimis-o de c\u00e2teva zile. De ce nu-\u0163i vezi de treab\u0103?
\nN-am r\u0103spuns nimic.
\nDup\u0103 c\u00e2teva minute de t\u0103cere, zise, privindu-m\u0103 mai lini\u015ftit:
\n\u2013 Ei, acuma te-ai \u00eenc\u0103lzit?
\n\u2013 Da, r\u0103spunsei eu, v\u0103 mul\u0163umesc!
\n\u2013 Atunci hai \u00eenapoi!…
\n\u015etiam c\u0103 Dumnezeu are putere s\u0103 fac\u0103 minuni, s\u0103 \u00eenchid\u0103 gura leilor, s\u0103 lini\u015fteasc\u0103 v\u00e2nturile \u015fi marea, s\u0103 scoat\u0103 demoni… dar acum, c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla chiar cu mine o astfel de minune, nu-mi mai venea s\u0103 cred. Tot nu puteam s\u0103 cred c\u0103 nu este cumva o nou\u0103 metod\u0103 a chinuitorului, dup\u0103 care urmeaz\u0103 iar\u0103\u015fi dezl\u0103n\u0163uirea patimilor lui s\u0103lbatice…
\nDar n-a fost nici o am\u0103gire. Era \u00eentr-adev\u0103r minunea. Bun\u0103tatea Domnului \u00eemi ascultase rug\u0103ciunea. \u015ei \u00eemi r\u0103spunse chiar atunci.
\nDin seara aceea nici cu un deget nu s-au mai atins de mine. Nici unul.<\/p>\n

Am sim\u0163it c\u0103 partea cea mai grea a isp\u0103\u015firii mele, b\u0103taia, mi-o pl\u0103tisem.
\nMai r\u0103m\u0103sese \u00eens\u0103 foamea \u015fi frigul.
\nRa\u0163ia de hran\u0103 o primeam tot a\u015fa: o dat\u0103 pe zi, o bucat\u0103 de p\u00e2ine, uneori cu o f\u0103r\u00e2m\u0103 de sl\u0103nin\u0103, alteori cu un m\u0103r sau cu o buc\u0103\u0163ic\u0103 de br\u00e2nz\u0103. Ai no\u015ftri continuau s\u0103 ne aduc\u0103 m\u00e2ncare mult\u0103 de acas\u0103. Dar m\u00e2ncarea noastr\u0103 ajungea \u00een crati\u0163a c\u00e2inelui sau \u00eengropat\u0103 \u00een nisipul de l\u00e2ng\u0103 gard.
\n\u00cen a doua s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 mai fur\u0103 adu\u015fi trei \u0163\u0103rani. Ace\u015ftia, venind, aduser\u0103 cu ei trei p\u00e2ini mari, care le-au fost oprite la birou.
\n\u00cen seara aceea \u00eemi era at\u00e2t de foame, \u00eenc\u00e2t m\u0103 ustura tot l\u0103untrul meu.
\nNu \u00eendr\u0103znii s\u0103 cer nimic Domnului, dar m\u0103 g\u00e2ndeam cu lacrimi la o bucat\u0103 mare de p\u00e2ine goal\u0103.
\nEra t\u00e2rziu noaptea \u015fi nu puteam s\u0103 ne lini\u015ftim de foame… Tres\u0103rir\u0103m c\u00e2nd auzir\u0103m deschiz\u00e2ndu-se u\u015fa de la coridor \u015fi desf\u0103c\u00e2ndu-se z\u0103vorul nostru.
\nIntr\u0103 \u00een celul\u0103 cel ce fusese chinuitorul meu. Sub mantaua lui groas\u0103 se vedea c\u0103 are ceva mult. Scoase o p\u00e2ine mare, care era t\u0103iat\u0103 \u00een patru. M\u0103 uitai uimit la el, c\u00e2nd \u00eel v\u0103zui rup\u00e2nd o jum\u0103tate din p\u00e2inea cea mare, apoi jum\u0103tatea asta \u00een dou\u0103. O parte mi-o \u00eentinse mie, cealalt\u0103 lui Moise, tovar\u0103\u015ful meu.
\n\u2013 M\u00e2nca\u0163i repede! S\u0103 nu spune\u0163i la nimeni.
\n\u2013 Mul\u0163umim, s\u0103 tr\u0103i\u0163i.
\nCu cealalt\u0103 jum\u0103tate s-a dus la ceilal\u0163i. Ie\u015find, ne mai spune o dat\u0103:
\n\u2013 Nu cumva s\u0103 afle cineva c\u0103 v-am dat ceva.
\nAm sim\u0163it o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 recuno\u015ftin\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de Dumnezeul meu, Care \u00eemi auzise g\u00e2ndul pe care m\u0103 temeam s\u0103-l \u015fi rostesc.
\n\u015ei am sim\u0163it c\u0103 \u00eel iert pe totdeauna pe chinuitorul meu, de tot r\u0103ul pe care mi-l f\u0103cuse. Din pricina acestei buc\u0103\u0163i de p\u00e2ine pe care mi-o trimisese Dumnezeu prin el, tocmai acum c\u00e2nd \u00eemi era cel mai greu.
\nAm m\u00e2ncat-o toat\u0103.
\nGrozav poate s\u0103 m\u0103n\u00e2nce omul c\u00e2nd n-are.
\n\u00cen noaptea aceea nu ne-a mai fost frig.<\/p>\n

Prin 10 martie, tovar\u0103\u015ful meu a fost scos pe nea\u015fteptate din celul\u0103 \u015fi n-a mai fost adus \u00eenapoi. I se d\u0103duse drumul. Am r\u0103mas din nou singur. Dar acum nu mai era chiar a\u015fa de frig. Foamea \u00eens\u0103 m\u0103 chinuia \u015fi mai cumplit. Acas\u0103 \u00eencepuse munca la c\u00e2mp, ai mei se vede c\u0103 nu puteau veni \u00een fiecare zi s\u0103-mi aduc\u0103 de m\u00e2ncare. Pe l\u00e2ng\u0103 asta, aici eram acum vreo cinci, dintre care trei erau de departe, n-avea cine s\u0103 le aduc\u0103 de m\u00e2ncare. Din ce ne aducea la doi, trebuia s\u0103 m\u0103n\u00e2nce cinci \u015fi c\u00e2inele.
\nO dat\u0103 n-au avut s\u0103 ne dea nimic dou\u0103 zile la r\u00e2nd.
\nA treia zi au f\u0103cut un fel de m\u0103m\u0103lig\u0103 op\u0103rit\u0103 \u00eentr-o g\u0103leat\u0103 \u015fi ne-au pus cu o lop\u0103\u0163ic\u0103 c\u00e2te o por\u0163ie de asta \u00een palme.
\nAm m\u00e2ncat-o direct cu gura, cum m\u00e2ncasem fasolea acu doi ani la Oradea.
\n\u00cen ziua urm\u0103toare n-a mai fost nici asta. C\u00e2nd a venit Florea, servitorul, s\u0103 m\u0103ture, l-am \u00eentrebat:
\n\u2013 Ast\u0103zi nu ne d\u0103 nimic de m\u00e2ncare?
\nNu mai are ce. De acas\u0103 nu v-a venit nimeni, iar m\u0103lai nu mai este.
\n\u2013 F\u0103 ceva, bace Flore, c\u0103 murim de foame!
\nNu pot nimic p\u00e2n\u0103 desear\u0103. Atunci, dac\u0103 pot, am s\u0103 v\u0103 aduc ceva.<\/p>\n

Aproape de aici era \u015ecoala Normal\u0103 de fete. Acolo r\u0103m\u00e2nea de fiecare dat\u0103 de la masa elevelor, \u00een farfurii \u015fi pe mese, tot felul de resturi de m\u00e2ncare. Acestea se str\u00e2ngeau \u015fi erau aruncate \u00een h\u00e2rdaie. Acolo erau buc\u0103\u0163i mari de p\u00e2ine, coji, oase, t\u0103ie\u0163ei, cartofi, marmelad\u0103, r\u0103m\u0103\u015fi\u0163e de fructe…
\nO, dac\u0103 le-am avea noi astea acum!
\nCu o g\u0103leat\u0103 plin\u0103 de resturi de astea veni, seara, gr\u0103bit \u015fi pe furi\u015f, bace Flore la noi. \u015ei, intr\u00e2nd pe r\u00e2nd la to\u0163i, ne spuse:
\n\u2013 Lua\u0163i cu pumnii! Repede, s\u0103 nu dea \u015feful peste noi, c\u0103 m\u0103 bag\u0103 \u015fi pe mine aici cu voi.
\n\u2013 Slav\u0103 \u0162ie, Doamne Iisuse, am \u015foptit pl\u00e2ng\u00e2nd… C\u00e2t de bun e\u015fti Tu \u015fi cum \u00eengrije\u015fti ca, aici unde nu pot veni prietenii, s\u0103 ne hr\u0103neasc\u0103 tocmai vr\u0103jma\u015fii no\u015ftri. \u015ei cum \u015ftii Tu s\u0103 ne faci binele chiar prin cei care au porunca s\u0103 ne fac\u0103 r\u0103ul…
\n\u2013 Dumnezeu s\u0103-\u0163i r\u0103spl\u0103teasc\u0103, bace Flore, c\u0103ci g\u0103leata asta de l\u0103turi valoreaz\u0103 acum mai mult dec\u00e2t o g\u0103leat\u0103 de aur.
\nAsta a fost a doua minune cu m\u00e2ncarea noastr\u0103 primit\u0103 ca din cer.
\nAceste minuni nu s-au mai repetat. Foamea era cumplit\u0103, iar, o dat\u0103 cu lipsa de m\u00e2ncare, frigul era \u015fi el la fel. Sl\u0103bisem \u00een a\u015fa m\u0103sur\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00een aprilie eram de nerecunoscut. Din\u0163ii mi se cl\u0103tinau \u00een gur\u0103, iar ochii \u00eemi erau at\u00e2t de sl\u0103bi\u0163i, \u00eenc\u00e2t cu greu mai puteam deosebi lucrurile.
\nSim\u0163eam toat\u0103 ziua \u015fi toat\u0103 noaptea durerile ascu\u0163ite ale foamei.
\nSingura vreme \u00een care nu sim\u0163eam aceste dureri era clipa c\u00e2t \u0163inea buc\u0103\u0163ica de p\u00e2ine p\u00e2n\u0103 o terminam de m\u00e2ncat. \u00cendat\u0103 dup\u0103 aceea, chinurile \u00eencepeau din nou.
\nAtunci am \u00eencercat alt\u0103 metod\u0103: f\u0103r\u00e2mi\u0163am por\u0163ia de p\u00e2ine \u00een clipa c\u00e2nd o primeam \u015fi b\u0103gam aceste f\u0103r\u00e2mituri \u00een buzunar. Apoi scoteam c\u00e2te o f\u0103r\u00e2m\u0103 \u015fi o mestecam c\u00e2t mai lung, s\u0103 m\u0103 \u0163in\u0103 c\u00e2t mai mult. A\u015fa \u00eemi prelungeam \u201emasa\u201c c\u00e2t mai mult\u0103 vreme \u015fi \u00eemi am\u00e2nam astfel \u015fi chinurile foamei. Dar ce era asta? Un fir de sare, \u00eentr-o ap\u0103 mare!…<\/p>\n

Se apropia S\u0103pt\u0103m\u00e2na Patimilor… R\u0103m\u0103sesem iar\u0103\u015fi singur \u00een tot celularul. La to\u0163i cei care veniser\u0103 \u00een urma mea le d\u0103duser\u0103 drumul acas\u0103. Numai pe mine nu m\u0103 mai \u00eentreba nimeni nimic…
\nSatana m\u0103 chinuia ziua \u015fi noaptea cu tot felul de priveli\u015fti \u015fi de g\u00e2nduri, ca s\u0103-mi nimiceasc\u0103 credin\u0163a, s\u0103 m\u0103 fac\u0103 s\u0103-mi pierd r\u0103bdarea \u015fi s\u0103 c\u00e2rtesc \u00eempotriva Dumnezeului meu.
\nC\u00e2t eram treaz m\u0103 chinuia foamea, apoi setea. \u00cendat\u0103 ce \u00eenchideam ochii vedeam \u00een fa\u0163a mea numai p\u00e2ini mari, albe, proaspete, moi… \u015ei c\u00e2nd s\u0103 iau s\u0103 m\u0103n\u00e2nc, disp\u0103reau.
\nApoi vedeam ape limpezi \u015fi ad\u00e2nci, izvoare curate \u015fi r\u0103coroase… \u015ei c\u00e2nd s\u0103 beau, m\u0103 trezeam cu gura uscat\u0103 de sete…
\nIar\u0103\u015fi sim\u0163eam c\u0103 mi se apropie marginea puterilor. C\u0103 \u00een cur\u00e2nd n-am s\u0103 mai pot r\u0103bda foamea \u015fi celelalte toate.
\nM\u00e2ine este Vinerea Patimilor. M\u0103 hot\u0103r\u00e2i eu: nu voi m\u00e2nca nimic, nici buc\u0103\u0163ica aceea care mi se va da. Vreau s\u0103 strig spre Domnul cu jertf\u0103 total\u0103. Poate Se va \u00eendura s\u0103 priveasc\u0103 spre mine.
\nDar \u00een ziua asta, n-am mai apucat s\u0103-mi vin\u0103 m\u00e2ncarea; la un moment dat ap\u0103ru \u00een u\u015f\u0103 ofi\u0163erul cel care m\u0103 luase \u00een primire la venirea mea aici. Era ungur. Deschise u\u015fa \u015fi \u00eemi zise:
\n\u2013 Ie\u015fi afar\u0103 \u015fi vino dup\u0103 mine!
\n\u015ei o lu\u0103 \u00eenaintea mea prin poarta mare c\u0103tre curtea din fa\u0163\u0103. Apoi, lu\u00e2n\u00acdu \u015fi bicicleta, ie\u015fi cu mine prin poarta \u00eent\u00e2i \u00een strad\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 santinel\u0103. Ajuns \u00een strad\u0103, \u00eemi zise din nou:
\n\u2013 Eu merg \u00eenainte \u00eencet. Tu vii dup\u0103 mine p\u00e2n\u0103 unde voi merge eu. Pe drum nu te opre\u015fti s\u0103 stai de vorb\u0103 cu nimeni. Ai \u00een\u0163eles?
\n\u2013 Da, am r\u0103spuns eu, de\u015fi nu \u00een\u0163elegeam nimic din minunea care se \u00eent\u00e2mpla cu mine.
\nEl o lu\u0103 \u00eenainte, iar eu dup\u0103 el. Mergea spre centru. Pe str\u0103zi, o mul\u0163ime de oameni veniser\u0103 la ora\u015f pentru cump\u0103r\u0103turile de Pa\u015fti. M\u0103 uitam \u00een jur s\u0103 v\u0103d pe careva dintre ai mei, ferindu-m\u0103 de cel dinaintea mea care se uita din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00eenapoi dup\u0103 mine.
\nPe pod \u00eemi scoate Domnul \u00een cale pe un vecin. \u00cel rog:
\n\u2013 Vino dup\u0103 mine \u015fi vezi unde m\u0103 bag\u0103. Dac\u0103 vezi pe careva dintre ai mei, spune-le s\u0103 vin\u0103 acolo.
\nA mai mers pu\u0163in \u00eenainte, apoi a cotit-o la st\u00e2nga \u015fi a intrat \u00eentr-o curte.
\nLa c\u00e2teva clipe am ajuns \u015fi eu.
\nAm \u00een\u0163eles c\u0103 era locuin\u0163a lui. Acolo \u00een curte \u00eemi zise:
\n\u2013 Te-am scos s\u0103 te mai mi\u015fti pu\u0163in \u00een aer liber. Afar\u0103 e soare \u015fi cald, te mai dezmor\u0163e\u015fti. Uite, aici, \u00een pivni\u0163a asta, avem ni\u015fte lemne. Mai tai c\u00e2te un lemn, mai stai la soare…<\/p>\n

O alt\u0103 minune tr\u0103iam.
\nDumnezeul meu, Slav\u0103 ve\u015fnic\u0103 \u0162ie! Ceea ce se petrece cu mine nu am auzit s\u0103 se mai fi \u00eent\u00e2mplat cu nimeni \u00een anii ace\u015ftia. Cine intr\u0103 o dat\u0103 pe u\u015fa Securit\u0103\u0163ii nu mai vede lumea p\u00e2n\u0103 ce iese liber. \u015ei totu\u015fi eu, iat\u0103, am ie\u015fit.
\nNici nu am apucat s\u0103 lucrez ceva p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd o v\u0103d intr\u00e2nd pe poart\u0103 pe mama cu cei trei copila\u015fi ai mei: Florica, Viorel \u015fi Nina. Copiii, cum m\u0103 v\u0103d, fug \u00een bra\u0163ele mele.
\n\u2013 Domnule sublocotenent, zic eu. Au venit mama \u015fi copiii la mine. V\u0103 rog s\u0103-mi da\u0163i voie s\u0103 stau pu\u0163in cu ei.
\n\u2013 Da\u0163i-v\u0103 colo mai de-o parte, s\u0103 nu v\u0103 vad\u0103 cineva!<\/p>\n

O, sl\u0103vit s\u0103 fii, Doamne, Bunule Tat\u0103 Bun!
\nNu-mi mai puteam st\u0103p\u00e2ni lacrimile. Nu at\u00e2t de bucuria revederii acesteia, c\u00e2t de bucuria c\u0103 sim\u0163eam cum u\u015fa \u00eendur\u0103rii se deschide. \u015ei zidul cel gros \u015fi rece se pr\u0103bu\u015fe\u015fte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Iat\u0103 c\u0103 anul acesta duminica sfintilor rom\u00e2ni cade at\u00e2t de aproape de ziua plec\u0103rii la Domnul a unuia dintre \u00eenainta\u015fii Oastei, care a p\u0103timit at\u00e2t de mult \u00een perioada comunist\u0103. De\u015fi capitolul este foarte lung, lecturarea lui nu poate fi pus\u0103 \u00een balan\u0163\u0103 cu groz\u0103viile pe care le-a \u00eendurat preaiubitul nostru \u00eenainta\u015f pentru a-\u015fi ap\u0103ra <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-24545","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24545","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24545"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24545\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28149,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24545\/revisions\/28149"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24545"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24545"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24545"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}