{"id":25092,"date":"2017-12-25T13:18:00","date_gmt":"2017-12-25T16:18:00","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=25092"},"modified":"2017-12-25T13:18:00","modified_gmt":"2017-12-25T16:18:00","slug":"lumina-craciunului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/lumina-craciunului\/","title":{"rendered":"LUMINA CR\u0102CIUNULUI"},"content":{"rendered":"

\u201eAst\u0103zi vi S-a n\u0103scut M\u00e2ntuitorul!\u201d, a sunat vestea cea \u00eembucur\u0103toare a \u00eengerilor. Se bucur\u0103 oare to\u0163i oamenii de aceast\u0103 veste \u015fi oare s\u0103 fie to\u0163i oamenii ferici\u0163i?
\nUn domn b\u0103tr\u00e2n care \u015fade \u00een scaunul s\u0103u moale l\u00e2ng\u0103 fereastra locuin\u0163ei sale de la primul etaj, fereastr\u0103 ce d\u0103dea spre pia\u0163\u0103, dup\u0103 cum se vede, nu se poate bucura. El ofteaz\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd cu greu \u015fi arunc\u0103 priviri sup\u0103rate spre \u00eenv\u00e2rteala din pia\u0163\u0103, unde sunt oferite fel de fel de lucruri spre v\u00e2nzare, fiindc\u0103 a doua zi are s\u0103 fie Cr\u0103ciunul.
\nUn copila\u015f se uit\u0103 atent la toate \u015fi, \u00een bucuria sa, \u00ee\u015fi arunc\u0103 \u015fapca \u00een sus, strig\u00e2nd:
\n\u2013 Uraa! M\u00e2ine e Cr\u0103ciunul!… Bucura\u0163i-v\u0103 to\u0163i cu mine!
\n\u2013 Prostie… morn\u0103i domnul cel b\u0103tr\u00e2n. \u015ei-\u015fi \u00eentoarse fa\u0163a dinspre fereastr\u0103.
\n\u00cens\u0103 dup\u0103 c\u00e2teva momente, se uit\u0103 din nou afar\u0103 \u015fi observ\u0103 cum o mam\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 ce se sprijinea de bra\u0163ul unui t\u00e2n\u0103r (probabil fiul ei) s-a oprit \u00eenaintea unei gherete, de unde cump\u0103r\u0103 ni\u015fte juc\u0103rii. Apoi au ales \u00eempreun\u0103 un brad mic \u015fi frumos, pe care t\u00e2n\u0103rul \u00eel lu\u0103 pe um\u0103r \u015fi am\u00e2ndoi p\u0103r\u0103sir\u0103 pia\u0163a, cu fe\u0163ele fericite.
\nDomnul cel b\u0103tr\u00e2n \u00ee\u015fi ascunse fa\u0163a \u00een palme \u015fi morn\u0103i cu glas \u00een\u0103bu\u015fit:
\n\u2013 O, de-a\u015f fi \u015fi eu at\u00e2t de fericit! Chiar dac\u0103 a\u015f fi s\u0103rac ca acea femeie, numai s\u0103-i am aici pe Luiza \u015fi pe copiii mei! Ah, cum se bucur\u0103 to\u0163i, chiar \u015fi cei mai s\u0103raci… iar eu, bogatul, sunt nespus de nefericit \u015fi p\u0103r\u0103sit.
\n\u015ei \u00eencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 amar. Dar nu dup\u0103 mult timp intr\u0103 servitorul:
\n\"Kaiser-Wilhelm-I-1\"<\/a>\u2013 Domnule general, un om s\u0103rac cere milostenie… Zice c\u0103 nu are ce m\u00e2nca de s\u0103rb\u0103tori, iar lemnele \u00eei lipsesc. E at\u00e2t de b\u0103tr\u00e2n, c\u0103 abia umbl\u0103. Nu are pe nimeni care s\u0103 se \u00eengrijeasc\u0103 de el!
\n\u2013 Ce m\u0103 prive\u015fte pe mine? Nu-i dau nimic! Trimite-l \u015fi interzice-i s\u0103 mai vin\u0103 aici! porunci generalul. \u015ei Enric merse \u00eentristat s\u0103 execute porunca.
\nO bucurie r\u0103ut\u0103cioas\u0103 trecu peste fa\u0163a generalului: \u201eA\u015fadar nu to\u0163i se bucur\u0103, cum m\u0103 g\u00e2ndeam eu mai \u00eenainte. Acest cer\u015fetor pare a fi \u00eentr-o stare asemenea mie; cu deosebirea c\u0103 e s\u0103rac. \u00cel puteam eu u\u015for ajuta \u015fi ar fi putut avea de toate. Dar nu! Tocmai asta nu vreau, pentru c\u0103 m\u0103 satisface g\u00e2ndul c\u0103 \u015ftiu c\u0103 nu numai eu sunt nefericit\u201d.
\nIar\u0103\u015fi se \u00eentoarse spre fereastr\u0103. Ce \u00eenc\u0103rca\u0163i erau oamenii cu tot felul de pachete \u015fi cum se gr\u0103beau cu to\u0163i! Ei purtau parc\u0103 pe fe\u0163ele lor o pecete a bucuriei. Dac\u0103 b\u0103tr\u00e2nul general g\u00e2ndi c\u0103, dac\u0103 \u015fi al\u0163ii sunt neferici\u0163i, el ar fi mai pu\u0163in nefericit, trebui s\u0103 recunoasc\u0103 faptul c\u0103 vederea fericirii altora f\u0103cea s\u0103 creasc\u0103 chinurile lui. De aceea se d\u0103du \u00eenapoi sup\u0103rat \u015fi \u00eenchise ochii, s\u0103 nu vad\u0103 mai multe.
\nGeneralul Scheideberg nu \u00eentotdeauna a fost nefericit. A fost nu timp c\u00e2nd s-a crezut cel mai fericit om din lume, pentru c\u0103 avea o so\u0163ie dr\u0103gu\u0163\u0103 \u015fi copii buni. Atunci \u00eei era u\u015for s\u0103-i bucure pe al\u0163ii \u015fi se \u00eenvoia bucuros ca Luiza lui pioas\u0103 s\u0103 dea ceva s\u0103racilor. Dar, dup\u0103 ce moartea \u00eei r\u0103pise copiii unul dup\u0103 altul, iar apoi \u00eel l\u0103s\u0103 \u015fi so\u0163ia sa singur, inima lui s-a \u00eenchis \u015fi s-a retras de la toate \u015fi el tr\u0103ia \u00eentr-o mare am\u0103r\u0103ciune. De c\u00e2te ori \u00ee\u015fi aducea aminte de fericirea sa de demult, era at\u00e2t de sup\u0103rat, \u00eenc\u00e2t f\u0103cea ca r\u0103bdarea s\u0103rmanului Enric s\u0103 treac\u0103 prin mari \u00eencerc\u0103ri.
\nAcum z\u0103cea cu ochii \u00eenchi\u015fi, c\u00e2nd iar\u0103\u015fi veni servitorul, care, crez\u00e2nd c\u0103 st\u0103p\u00e2nul s\u0103u doarme, se \u00eentoarse s\u0103 iese. \u00cens\u0103 b\u0103tr\u00e2nul \u00eel \u00eentreb\u0103 m\u00e2nios:
\n\u2013 Ei, ce mai vrei iar\u0103\u015fi?
\n\u2013 A trimis pantofarul factura \u015fi-l roag\u0103 frumos pe domnul general s\u0103 achite, c\u0103ci… c\u0103…
\n\u015eov\u0103i, tem\u00e2ndu-se s\u0103 vorbeasc\u0103 mai mult. Dar v\u0103z\u00e2nd ner\u0103bdarea st\u0103p\u00e2nului s\u0103u, ad\u0103ug\u0103 numai at\u00e2t:
\n\u2013 Ar dori s\u0103-\u015fi primeasc\u0103 banii azi \u015fi nu de Anul Nou!
\n\u2013 Ce s\u0103 \u00eensemne aceasta? r\u0103spunse Scheideberg iritat. \u015ei s\u0103 nu mai vii la mine cu o a\u015fa fa\u0163\u0103, ca \u015fi c\u00e2nd ar fi vorba de un lucru de nu \u015ftiu ce mare importan\u0163\u0103! Ascult\u0103, nu te mai uita la mine cu fa\u0163a asta voioas\u0103! Nu ai nici un pic de considera\u0163ie fa\u0163\u0103 de indispozi\u0163ia mea, care, mai ales ast\u0103zi, e de nesuferit! Dar oare la ce mai vorbesc?… \u015ei-a\u015fa nu folose\u015fte la nimic, fiindc\u0103 tu e\u015fti incorigibil, cu ideile tale gre\u015fite! De ce m\u0103 conturbi ast\u0103zi cu h\u00e2rtia aceea netrebnic\u0103? Vorbe\u015fte!
\n\u2013 Domnul meu \u015ftie c\u0103 m\u00e2ine e Cr\u0103ciunul \u015fi…
\n\u2013 E o zi ca celelalte! i-o retez\u0103 scurt generalul.
\n\u2013 \u00cen astfel de \u00eemprejur\u0103ri, oamenii au mai mult\u0103 trebuin\u0163\u0103 de bani dec\u00e2t alt\u0103dat\u0103, continu\u0103 totu\u015fi servul, f\u0103r\u0103 a se l\u0103sa intimidat. Dar nu pentru asta cere pantofarul banii azi.
\n\u2013 Dar de ce? \u00eentreb\u0103 generalul cu o curiozitate nea\u015fteptat\u0103.
\n\u2013 Vrea s\u0103 cumpere ceva pentru fratele s\u0103u. Nu s-a g\u00e2ndit la aceasta mai \u00eenainte, dar ast\u0103zi tocmai s-a \u00eemp\u0103cat cu el, c\u0103ci fuseser\u0103 sup\u0103ra\u0163i, \u015fi acum vrea s\u0103-i dovedeasc\u0103 sincera sa dragoste. Pentru aceasta \u00eei lipsesc banii necesari.
\nScheideberg nu r\u0103spunse. \u00ce\u015fi arunc\u0103 privirea amar\u0103 spre un tablou ce era \u00eenaintea lui. Era fotografia so\u0163iei \u015fi a copiilor s\u0103i, \u00eentr-o ram\u0103 scump\u0103, \u00eencadrat\u0103 de un voal lung de doliu.\"Scheideberg\"<\/a>
\n\u00cen primul moment, Enric nu \u00een\u0163elese de ce se uita st\u0103p\u00e2nul s\u0103u cu o a\u015fa privire amar\u0103 la tablou. Dar \u00ee\u015fi aminti numaidec\u00e2t cauza. \u00cen urm\u0103 cu c\u00e2\u0163iva ani, fratele so\u0163iei generalului, care locuia \u00een America, dup\u0103 o scurta petrecere \u00een Germania, se \u00eentoarse acas\u0103. Dar \u00eenainte de plecare, \u00eentr-o diminea\u0163\u0103, veni s\u0103-\u015fi ia r\u0103mas-bun de la cumnatul s\u0103u. Cum Scheideberg \u00eenc\u0103 nu se trezise la acea or\u0103, acesta plec\u0103, cu g\u00e2nd c\u0103 se va \u00eentoarce mai t\u00e2rziu.
\nA\u015fa \u015fi f\u0103cu. \u00cens\u0103 c\u00e2nd generalul intr\u0103 \u00een camera \u00een care cumnatul s\u0103u a\u015ftepta de c\u00e2teva clipe, observ\u0103 numaidec\u00e2t lipsa acelui tablou. Dup\u0103 c\u00e2teva momente ie\u015fi afar\u0103 \u015fi, chem\u00e2ndu-l pe Enric, \u00eel \u00eentreb\u0103 dac\u0103 mai intrase cineva \u00een camera cu pricina, \u00een acea diminea\u0163\u0103, \u00een afar\u0103 de cumnatul s\u0103u Herwig.
\n\u2013 Nu a fost nimeni aici, domnule general, r\u0103spunse servitorul.
\nAuzind aceasta, toate b\u0103nuielile b\u0103tr\u00e2nului Scheideberg c\u0103zur\u0103 asupra cumnatul s\u0103u. Era convins c\u0103 numai el luase \u015fi dusese cu sine tabloul surorii sale decedate. A\u0163\u00e2\u0163at de aceste g\u00e2nduri, m\u00e2nia lui n-a mai cunoscut limite. A intrat iar\u0103\u015fi \u00een camer\u0103 la Herwig \u015fi a \u00eenceput o ceart\u0103 cu acesta, \u00eenvinuindu-l de furt \u015fi numindu-l ho\u0163. La r\u00e2ndul s\u0103u, Herwig s-a ap\u0103rat, declar\u00e2nd c\u0103 el doar s-a uitat la tablou, dar nu s-a atins de el. Refuz\u00e2nd iritat b\u0103nuiala lui Scheideberg, la r\u00e2ndul s\u0103u, l-a numit pe acesta f\u0103\u0163arnic. Acestea au fost de-ajuns ca generalul s\u0103-i spun\u0103 cumnatului s\u0103u s\u0103 nu mai calce niciodat\u0103 \u00een casa lui. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, Herwig a plecat, cei doi desp\u0103r\u0163indu-se ad\u00e2nc sup\u0103ra\u0163i.
\nA doua zi a venit la Scheideberg o femeie \u00eembr\u0103cat\u0103 s\u0103r\u0103c\u0103cios. Avea \u00een m\u00e2n\u0103 tabloul \u015fi zicea c\u0103, fiind \u00een mare mizerie, ieri l-a trimis aici pe copilul ei, s\u0103 cear\u0103 ceva de mil\u0103, ca de la oameni buni. B\u0103iatul a venit, a g\u0103sit camera deschis\u0103 \u015fi, nefiind nimeni care s\u0103-l vad\u0103, a luat tabloul \u015fi l-a dus acas\u0103. Ea s-a speriat c\u00e2nd a \u00een\u0163eles c\u0103 b\u0103iatul furase fotografia, pentru c\u0103 s-a str\u0103duit s\u0103-l creasc\u0103 om de omenie… dar s\u0103r\u0103cia \u015fi lipsa l-a determinat s\u0103 fac\u0103 acest act. De ar fi ea femeie rea, ar fi dus rama cea pre\u0163ioas\u0103 a tabloului la casa de amanet… Dar vrea s\u0103 fie femeie cinstit\u0103 \u015fi crede c\u0103 domnul general, desigur, se va \u00eendura de starea ei, v\u0103z\u00e2nd c\u0103-i readuce pre\u0163ioasa fotografie.
\nScheideberg ascult\u0103 m\u00e2nios vorbele de necrezut ale femeii, vorbe care se vedea c\u00e2t colo c\u0103 au fost \u00eenv\u0103\u0163ate pe de rost, mai ales c\u0103, dup\u0103 ce le sf\u00e2r\u015fi, femeia nu mai zise nimic, ci a\u015ftepta r\u0103splata.
\n\u2013 Toate c\u00e2te mi le-ai spus sunt minciuni, r\u0103spunse r\u0103stit Scheideberg. S\u0103 spui numaidec\u00e2t adev\u0103rul, c\u0103 altfel te voi for\u0163a s\u0103-l spui.
\nDac\u0103 femeia observ\u0103 c\u0103 generalul vorbea at\u00e2t de amenin\u0163\u0103tor, m\u0103rturisi c\u0103 ea \u00eens\u0103\u015fi furase tabloul, g\u00e2ndindu-se c\u0103, aduc\u00e2ndu-1 \u00eenapoi, va primi o r\u0103splat\u0103, c\u0103ci b\u0103nuia c\u0103 acesta este un obiect de valoare.
\nTremur\u00e2nd tot de m\u00e2nie, Scheideberg o goni pe femeie din cas\u0103. C\u00e2t s-a ru\u015finat el c\u0103 a putut s\u0103-l b\u0103nuiasc\u0103 pe fratele so\u0163iei sale de furtul tabloului… \u015ei-a cerut din suflet iertare lui Herwig, dar, la scrisoarea sa, acesta i-a r\u0103spuns doar at\u00e2t: c\u0103 nici nu mai vrea s\u0103 \u015ftie de el; c\u0103 ei au terminat-o unul cu altul pentru totdeauna.
\n\u00cen urma acestui incident n-a mai auzit nimic despre cumnatul s\u0103u \u015fi, de\u015fi nu voia s-o recunoasc\u0103, de atunci a ajuns \u015fi mai nefericit, pentru c\u0103 scrisorile lui Herwig totdeauna \u00een f\u0103ceau bucurie.
\nAcum, auzindu-l pe Enric vorbindu-i despre cizmar, se g\u00e2ndea la toate acestea \u015fi se sim\u0163i dintr-o dat\u0103 at\u00e2t de s\u0103rac! Cu adev\u0103rat, \u00eel invidia pe acel cizmar, fiindc\u0103 acesta era \u00eemp\u0103cat cu fratele s\u0103u. Oare el are s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 iubire?
\nUit\u0103 pentru o clip\u0103 de prezen\u0163a servitorului, care a\u015ftepta ner\u0103bd\u0103tor r\u0103spunsul s\u0103u. Numai c\u00e2nd acesta tu\u015fi \u00eenecat, generalul se uit\u0103 la el m\u00e2nios \u015fi-i zise:
\n\u2013 E\u015fti tot aci? Dac\u0103 \u0163i-ai fi adunat g\u00e2ndurile, i-ai fi spus \u00eendat\u0103 acelui om s\u0103 plece, d\u00e2ndu-\u0163i seama c\u0103 cuvintele lui trezesc \u00een mine amintiri triste. Dar tu vii la mine cu a\u015fa lucruri nepl\u0103cute… S\u0103 \u015ftii c\u0103 nu voi \u00eemplini dorin\u0163a acestui om; s\u0103 vin\u0103 peste c\u00e2teva zile.
\n\u2013 Dar i-ai face acestui om o mare bucurie! r\u0103spunse Enric.
\n\u2013 Se poate! Dar eu nu vreau s-o fac!
\n\u2013 \u015ei domnul general s-ar bucura, r\u0103spunse servul cel credincios, c\u0103ci cel ce-i face pe al\u0163ii ferici\u0163i, nici el nu r\u0103m\u00e2ne nefericit.
\n\u2013 Taci! Forn\u0103i spre el generalul. Nu vreau s\u0103 aud sfaturi de-ale tale. Ast\u0103zi iar\u0103\u015fi e\u015fti \u00een voie bun\u0103. De ce nu te duci s\u0103 faci ce \u0163i-am poruncit?
\nEnric plec\u0103, dar nu peste mult timp veni din nou.
\n\u2013 Ce vrei iar\u0103\u015fi?! strig\u0103 generalul la el.
\n\u2013 O femeie s\u0103rac\u0103 ar vrea s\u0103-\u015fi v\u00e2nd\u0103 obiectele ei frumoase. Poate intra, s\u0103 le arate domnului general?
\n\u2013 Ce-\u0163i vine-n minte?! Ce s\u0103 fac eu cu ele? Tu trebuie s\u0103 \u015ftii s\u0103 nu m\u0103 \u00eengreuiezi cu a\u015fa lucruri! Ce stai \u00eenc\u0103 aici? Nu pot \u00eentrebuin\u0163a asemenea juc\u0103rii!
\n\u2013 Dar femeia socote\u015fte c\u0103 domnul general ar vrea s\u0103 cumpere ceva… sau s\u0103-i dea ceva \u00een dar… zise servitorul din nou.
\n\u2013 Mie nu-mi d\u0103 nimeni ceva \u00een dar! zise Scheideberg. Nici tu s\u0103 nu te g\u00e2nde\u015fti c\u0103 eu am s\u0103 d\u0103ruiesc ceva. Acum \u015ftii p\u0103rerea mea; po\u0163i pleca!
\nEnric ie\u015fi afar\u0103 trist \u015fi cu un oftat prelung:
\n\u2013 Ah, altcum era acesta alt\u0103dat\u0103…
\nDe partea lui, \u015fi generalul morm\u0103i singur:
\n\u2013 Teribil Enric acesta, c\u0103 tot cu astfel de lucruri vine la mine. Ar trebui s\u0103 \u015ftie deja c\u0103 nu ajunge la nici un rezultat, dar el nu poate uita de timpurile vechi c\u00e2nd \u00eei \u00eemplineam tot timpul cererile c\u00e2nd era vorba de cei s\u0103raci. Iar acum, c\u00e2nd eu sunt nefericit, nu voi face pe nimeni fericit. A\u015f vrea s\u0103 \u015ftiu dac\u0103 sunt ferici\u0163i aceia care stau la etajul de sus. Oare nu vor sim\u0163i la Cr\u0103ciun lipsa mamei lor?
\nMonologul i-l \u00eentrerupse \u00eentrarea unui copil care venise s\u0103-i citeasc\u0103, fiindc\u0103 datorit\u0103 st\u0103rii sale mai mult boln\u0103vicioase, nu mai putea nici citi, c\u0103ci \u00eei sl\u0103bise vederea. \u015ei astfel Paul Kunze, prietenul lui Enric, venea \u00een fiecare zi \u015fi-i citea \u015ftirile cele mai noi. \u015ei chiar dac\u0103 pe Scheideberg nu-l interesau toate acestea, totu\u015fi acele momente \u00eei aduceau o schimbare, \u00eei produceau o oarecare distrac\u0163ie, c\u0103ci nu \u015ftia ce s\u0103 mai fac\u0103 de plictiseal\u0103. Micul Paul era copilul unui \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor care locuia la al doilea etaj al casei. Familia sa era format\u0103 din tat\u0103 \u015fi \u015fapte copii, dintre care cea mai mare era o fat\u0103 de 18 ani; ea \u0163inea locul mamei, care murise \u00een cursul acelui an.
\n\u2013 \u00cemi da\u0163i voie, domnule general, s\u0103 v\u0103 citesc acum? \u00eentreb\u0103 Paul sfios.
\n\u2013 Da, r\u0103spunse generalul scurt.
\nCopilul \u015fi-a ocupat locul obi\u015fnuit \u015fi a \u00eenceput s\u0103 citeasc\u0103 cu glas tare.
\n\u2013 \u015ei voi ve\u0163i \u00eempodobi pomul de Cr\u0103ciun? \u00eentreb\u0103 dintr-odat\u0103 Sheideberg, care nici nu lu\u0103 aminte la cele ce i se citise.
\nUimit de \u00eentrebare, Paul \u00ee\u015fi ridic\u0103 privirea.
\n\u2013 Este deja \u00eempodobit, r\u0103spunse el. \u015ei eu am ajutat-o pe Maria s\u0103-l \u00eempodobeasc\u0103.
\n\u2013 V\u0103 bucura\u0163i c\u0103 este Cr\u0103ciunul?
\n\u2013 O, \u015fi \u00eenc\u0103 ce mult ne bucur\u0103m! zise copilul, cu ochii str\u0103lucind de bucurie. Cr\u0103ciunul e cea mai frumoas\u0103 s\u0103rb\u0103toare. C\u00e2nt\u0103rile de Cr\u0103ciun \u00eemi plac cel mai mult. Micii mei fra\u0163i…
\n\u2013 Cite\u015fte mai departe! \u00eel \u00eentrerupse generalul pe copilul fericit care citi mai departe cu supunere; nici nu s-a mai oprit p\u00e2n\u0103 n-a terminat \u00eentregul ziar. Abia atunci observ\u0103 c\u0103 domnul cel b\u0103tr\u00e2n adormise. Se \u00eendep\u0103rt\u0103 u\u015for, \u00een v\u00e2rful degetelor, s\u0103 nu-l trezeasc\u0103 pe b\u0103tr\u00e2n, iar c\u00e2nd ajunse afar\u0103 se gr\u0103bi s\u0103 ajung\u0103 c\u00e2t mai repede la locuin\u0163a lor, unde fra\u0163ii lui mai mici \u00eel a\u015fteptau s\u0103 le spun\u0103 pove\u015fti de Cr\u0103ciun, c\u0103ci nimeni nu se pricepea la aceasta mai bine ca el. Sora lor, Maria, din pricina multor treburi pe care le avea de f\u0103cut, nu se putea ocupa cu ei.
\nC\u00e2nd se trezi, generalul c\u0103ut\u0103 cu privirea \u00een jur, prin camer\u0103. \u201eA plecat deja micul b\u0103iat!\u201d, murmur\u0103 el. \u201eA\u015f fi vrut s\u0103-l \u00eentreb pentru ce se bucur\u0103 at\u00e2t. Dac\u0103 s-ar bucura de daruri, mi-ar fi spus; dar nu acelea sunt motivul bucuriei lor. Ei \u015ftiu s\u0103 se bucure, cu toate c\u0103 nu au mam\u0103? Cum se poate aceasta?\u201d
\nSe chinuia s\u0103 afle r\u0103spunsul la aceast\u0103 \u00eentrebare, dar nu-i putea dezlega taina. Era preocupat a\u015fa de mult cu aceste g\u00e2nduri, \u00een timp ce Enric \u00eel ajuta s\u0103 se dezbrace, c\u0103 nu-l \u00een\u0163elegea pe acesta c\u00e2nd \u00eel \u00eentreb\u0103:
\n\u2013 \u00cemi da\u0163i voie, domnule general, s\u0103 merg m\u00e2ine diminea\u0163\u0103 la slujba de la biseric\u0103?
\n\u00cei r\u0103spunse \u00eentr-un t\u00e2rziu, iritat:
\n\u2013 Da… din partea mea…
\nApoi se cufund\u0103 din nou \u00een g\u00e2nduri.
\nSosi \u015fi diminea\u0163a de Cr\u0103ciun. Domnul general nu era nicidecum dispus, cum ar fi fost de a\u015fteptat s\u0103 fie \u00eentr-o zi de s\u0103rb\u0103toare. Tocmai lua micul dejun, c\u00e2nd b\u0103tu cineva la u\u015f\u0103. Mai mult parc\u0103 f\u0103r\u0103 voia lui \u2013 sau poate \u015fi din curiozitate \u2013, zise:
\n\u2013 Intr\u0103!
\n\u00cen momentul urm\u0103tor ap\u0103ru Paul, \u0163in\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 un trandafir minunat.
\n\u2013 Bun\u0103 diminea\u0163a, domnule general! V\u0103 pot d\u0103rui aceast\u0103 floare?
\nB\u0103tr\u00e2nul se uit\u0103 la el uluit, \u015fov\u0103ind s\u0103 primeasc\u0103 darul. C\u00e2nd v\u0103zu \u00eens\u0103 privirea rug\u0103toare a copilului, se hot\u0103r\u00ee:
\n\u2013 Mie vrei s\u0103 mi dai aceasta floare frumoas\u0103? \u00eentreb\u0103 prietenos. E dr\u0103gu\u0163 din partea ta c\u0103 te g\u00e2nde\u015fti la mine. \u00ce\u0163i mul\u0163umesc foarte mult; dar cum te-ai g\u00e2ndit tu s\u0103 faci acest gest?
\n\u2013 T\u0103ticu\u2019 ne-a spus c\u0103 atunci c\u00e2nd noi ne bucur\u0103m trebuie s\u0103 le facem o bucurie \u015fi altora. \u015ei eu vreau s\u0103 v\u0103 fac dumneavoastr\u0103 aceast\u0103 bucurie.
\n\u2013 Pentru c\u0103 voi sunte\u0163i ferici\u0163i? A\u015fadar nu mai sunte\u0163i \u00eentrista\u0163i de moartea mamei voastre?
\n\u2013 Am dori mult ca ea s\u0103 fie \u00eentre noi, dar acum este \u00een cer, acolo unde toate sunt at\u00e2t de minunate! N-ar fi frumos din partea noastr\u0103 dac\u0103 am invidia-o pentru fericirea \u00een care tr\u0103ie\u015fte mama noastr\u0103 \u00een cer. Mai t\u00e2rziu \u015fi noi o s\u0103 mergem la ea \u015fi nu ne vom mai desp\u0103r\u0163i apoi niciodat\u0103, zise copilul, cu ochii str\u0103lucitori.
\nB\u0103tr\u00e2nul domn se uit\u0103 uimit la micul vorbitor. \u201eA\u015fadar aceasta s\u0103 fie taina cea at\u00e2t de greu de dezlegat? \u00ee\u015fi zise el. De aici izvor\u0103\u015fte bucuria cea lini\u015ftit\u0103, fericirea cea mare? Ce simplu… \u015fi totu\u015fi ce bogat de con\u0163inut!\u201d
\nPentru el, lucrurile acestea st\u0103teau cu totul altcum. El i-a invidiat pe ai s\u0103i pentru aceast\u0103 fericire. L-a durut faptul c\u0103 nu-i mai avea l\u00e2ng\u0103 el, chiar dac\u0103 sufletele lor se bucurau \u00een cer. Se g\u00e2ndea numai la sine \u015fi, \u00een egoismul s\u0103u, a \u00eenceput s\u0103 se certe cu Dumnezeu. Aceasta a f\u0103cut ca, \u00een marea sa am\u0103r\u0103ciune, s\u0103-\u015fi \u00eenchid\u0103 de multe ori inima \u00een fa\u0163a lipsei \u015fi mizeriei altora. Astfel, p\u0103catele i se gr\u0103m\u0103dir\u0103 \u00eenainte unele peste altele, ap\u0103s\u00e2ndu-l ca o povar\u0103 uria\u015f\u0103.
\nDe sub greutatea aceasta, totu\u015fi o lic\u0103rire de n\u0103dejde i se strecur\u0103 \u00een inim\u0103: \u201eAh, oare mai poate avea speran\u0163\u0103 c\u0103 se va \u00eent\u00e2lni vreodat\u0103 cu cei dragi ai lui, care acum erau pleca\u0163i? De ce nu s-a g\u00e2ndit el niciodat\u0103 la viitor, de ce s-a g\u00e2ndit numai la trecut?
\n\u2013 Ast\u0103zi S-a n\u0103scut M\u00e2ntuitorul, \u00eencepu Paul dup\u0103 o pauz\u0103. Acum ne putem m\u00e2ntui. Pentru aceasta ne bucur\u0103m de Cr\u0103ciun. Pot s\u0103 spun versetul meu de Cr\u0103ciun?
\nGeneralul, \u00eenc\u0103 absorbit de g\u00e2ndurile ce-l fr\u0103m\u00e2ntau, \u00ee\u015fi d\u0103du \u00eenvoirea printr-o u\u015foar\u0103 \u00eenclinare a capului; \u015fi copilul continu\u0103:
\n\u2013 \u201eFiindc\u0103 at\u00e2t de mult a iubit Dumnezeu lumea, c\u0103 a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede \u00een El s\u0103 nu piar\u0103, ci s\u0103 aib\u0103 via\u0163\u0103 ve\u015fnic\u0103.\u201d
\nSheideberg ascult\u0103 p\u0103truns cuvintele copilului, apoi dintr-o dat\u0103 \u00eel cuprinse \u00een bra\u0163e \u015fi-l s\u0103rut\u0103. \u201eAh, de-a\u015f putea \u015fi eu dob\u00e2ndi o a\u015fa credin\u0163\u0103\u201d, \u015fopti el \u00een sine.
\n\u2013 Spune, Enric, de ce tocmai de Cr\u0103ciun sunt oamenii at\u00e2t de ferici\u0163i? zise generalul c\u0103tre servitorul s\u0103u c\u00e2nd acesta se \u00eentoarse acas\u0103 de la biseric\u0103.
\nEnric nu \u015ftiu ce s\u0103 r\u0103spund\u0103 \u00een grab\u0103 la \u00eentrebarea aceasta at\u00e2t de nea\u015fteptat\u0103. Oare vrea st\u0103p\u00e2nul s\u0103u s\u0103 r\u00e2d\u0103 de el? Dar nu v\u0103zu nici o umbr\u0103 de ironie pe fa\u0163a generalului, ci doar a\u015fteptarea ner\u0103bd\u0103toare a unui r\u0103spuns. \u015ei mai observase Enric \u015fi o purtare cu totul deosebit\u0103, diferit\u0103 de cele de alt\u0103dat\u0103, la Sheideberg. \u201eE evident c\u0103 aici s-a f\u0103cut o mare schimbare\u201d, g\u00e2ndi el.
\n\u2013 Pentru c\u0103 \u00een aceast\u0103 zi s-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit lumea de cea mai mare fericire, de o m\u00e2ntuire f\u0103r\u0103 de cusur, r\u0103spunse el cu \u00eencredere. Noi am fi fost pe veci pierdu\u0163i, dac\u0103 Dumnezeu, \u00een iubirea Sa nem\u0103surat\u0103, n-ar fi trimis la noi pe Fiul S\u0103u, ca s\u0103 ne r\u0103scumpere.
\n\u2013 \u015etii tu sigur c\u0103 nu te vei pierde?
\n\u2013 Am n\u0103dejdea aceasta, zise Enric, c\u0103ci Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu d\u0103 aceast\u0103 garan\u0163ie c\u00e2nd spune c\u0103 \u201ecel ce crede \u00een Fiul are via\u0163\u0103 ve\u015fnic\u0103\u201d.
\nScheideberg privea undeva \u00eenaintea sa, cufundat \u00een g\u00e2nduri. Dup\u0103 un timp, zise:
\n\u2013 Tu e\u015fti un om fericit! Dar acum spune-mi sincer: este \u015fi pentru mine sc\u0103pare? Nu trebuie s\u0103-mi spui ce este \u00een inima mea. M\u0103 cuno\u015fti foarte bine, ai suferit destule din cauza purt\u0103rii mele. Voi putea s\u0103 fiu \u015fi eu alt om? Ca tine… ca Paul… ca mul\u0163i al\u0163ii?
\nVorbea ad\u00e2nc p\u0103truns, cu glasul tremur\u00e2nd. Cercet\u0103 cu team\u0103 fa\u0163a servitorului s\u0103u.
\n\u2013 Desigur, domnul meu milostiv! strig\u0103 fidelul Enric, g\u00e2tuit de emo\u0163ia unei bucurii nea\u015fteptate.
\n\u2013 Dar de unde \u015ftii tu aceasta?
\n\u2013 Tot \u00een Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu este scris c\u0103 nimeni din cei ce-L caut\u0103 pe Dumnezeu nu va fi scos afar\u0103. C\u0103 de aceea L-a dat Tat\u0103l ceresc pe Fiul S\u0103u, ca s\u0103 avem prin El iertarea p\u0103catelor noastre.
\n\u2013 A\u015f dori s\u0103 citesc eu \u00eensumi aceste lucruri, zise b\u0103tr\u00e2nul general, dup\u0103 pu\u0163in\u0103 g\u00e2ndire. Fii bun, adu-mi Biblia fericitei mele so\u0163ii.
\n\u2013 Dar nu ave\u0163i voie s\u0103 v\u0103 for\u0163a\u0163i ochii, zise Enric \u00eengrijorat. S\u0103-l aduc pe Paul… El v\u0103 va citi bucuros.
\n\u2013 Las\u0103 a\u015fa acum, drag\u0103 Enric. Vreau s\u0103 m\u0103 conving cu ochii mei dac\u0103 mai este vreun ajutor pentru mine.
\nServitorul cel b\u0103tr\u00e2n, plin de fericire, nu s-a mai \u00eempotrivit. Cu inima voioas\u0103, i-a adus Cartea Sf\u00e2nt\u0103 cerut\u0103, apoi s-a retras, pentru a nu-l deranja pe st\u0103p\u00e2nul s\u0103u.
\nPeste c\u00e2teva clipe, Scheideberg era a\u015fa de cufundat \u00een Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, c\u0103 nici nu mai sim\u0163ea durerea de ochi. Dorin\u0163a arz\u0103toare dup\u0103 m\u00e2ntuire \u00eel cople\u015fise. Cu c\u00e2t citea mai mult, cu at\u00e2t duhul i se lumina, \u00eendoielile \u00eencepur\u0103 s\u0103 i se \u00eempr\u0103\u015ftie \u015fi \u00eel cuprinse o tot mai mare \u00eencredin\u0163are c\u0103 mai era o salvare \u015fi pentru el.
\n\u00cen c\u0103ut\u0103rile lui st\u0103ruitoare, au trecut ceasuri p\u00e2n\u0103 a g\u0103sit \u015fi s-a oprit la acel verset: \u201eFiindc\u0103 at\u00e2t de mult a iubit Dumnezeu lumea, c\u0103 a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede \u00een El s\u0103 nu piar\u0103, ci s\u0103 aib\u0103 via\u0163\u0103 ve\u015fnic\u0103\u201d. Ajuns aici, chinuitul b\u0103tr\u00e2n strig\u0103 mi\u015fcat:
\n\u2013 Cred \u015fi eu, Doamne! Ajut\u0103-m\u0103 s\u0103 \u00eenving necredin\u0163a!
\n\u00cen seara aceea a stat mult timp \u00een pat, f\u0103r\u0103 s\u0103 poat\u0103 adormi. G\u00e2ndindu-se necontenit la cele petrecute peste zi, \u00ee\u015fi d\u0103du seama c\u0103 nu avusese \u00een via\u0163a sa un a\u015fa Cr\u0103ciun binecuv\u00e2ntat, nici chiar atunci c\u00e2nd ai s\u0103i erau \u00een via\u0163\u0103. E adev\u0103rat c\u0103 se bucura atunci \u00een mijlocul alor lui \u2013 \u015fi se bucurau cu to\u0163ii \u2013, c\u0103ci nu avea nici un motiv pentru care s\u0103 fie trist. Dar acum i se deschiser\u0103 ochii…
\nP\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul s\u0103rb\u0103torilor, Sheideberg se hot\u0103r\u00ee s\u0103-\u015fi \u00eendrepte toate gre\u015felile pe care le s\u0103v\u00e2r\u015fise \u015fi s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 toate cele pe care le neglijase. Mai ales voia s\u0103-i ajute pe cei nevoia\u015fi \u015fi nec\u0103ji\u0163i; numai c\u0103 nu \u015ftia cum s\u0103 \u00eenceap\u0103.
\n\u2013 \u00cel cuno\u015fti tu pe omul acela care a fost \u00eenainte de Cr\u0103ciun aici, pe care eu l-am dat afar\u0103? \u00eel \u00eentreb\u0103 el pe Enric. A\u015f vrea s\u0103-i fac o bucurie.
\n\u2013 O s\u0103 m\u0103 interesez unde locuie\u015fte \u015fi am s\u0103-l g\u0103sesc, r\u0103spunse bunul b\u0103tr\u00e2n.
\n\u2013 Bine, dar ce s\u0103-i d\u0103m? Erau hainele lui rupte sau uzate?…
\n\u2013 Da, se vedea c\u0103-i era frig, c\u0103 nu avea palton. Cred c\u0103 i-ar trebui \u015fi ni\u015fte ghete \u015fi un \u015fal cald la g\u00e2t. Poate \u015fi ni\u015fte albituri…
\n\u2013 N-ai vrea s\u0103 cumperi tu aceste lucruri pentru el? \u00cencearc\u0103 s\u0103 le g\u0103se\u015fti \u015fi s\u0103 fie dintre cele mai bune. Iar dac\u0103 \u00ee\u0163i mai aduci aminte de ceva, cump\u0103r\u0103 tot ce crezi c\u0103 ar fi de trebuin\u0163\u0103.
\n\u2013 A\u015fa am s\u0103 fac, r\u0103spunse Enric cu mare bucurie. \u015ei voi pleca \u00eendat\u0103.
\n\u2013 A\u015fteapt\u0103 pu\u0163in, Enric! Dar acea femeie care aduse zilele trecute ceva spre v\u00e2nzare nu \u015ftii unde locuie\u015fte?
\n\u2013 Ba da! Ea st\u0103 aici \u00een casa din spate. E v\u0103duv\u0103 \u015fi are patru copii.
\n\u2013 Spune-mi, Enric, pe cine mai cuno\u015fti c\u0103 ar avea nevoie de vreun ajutor?
\n\u015ei credinciosul slujitor \u00ee\u015fi aduse aminte \u015fi-i vorbi st\u0103p\u00e2nului s\u0103u despre mai mul\u0163i s\u0103raci \u015fi lipsi\u0163i pe care el \u00eei cuno\u015ftea \u00een ora\u015f. Unii dintre ace\u015ftia aveau nevoie de \u00eembr\u0103c\u0103minte, al\u0163ii de bani.
\n\u2013 Dar ce s\u0103-i d\u0103ruim lui Paul? Trebuie s\u0103 fie ceva frumos. Ce crezi, ce i-ar face lui bucurie? \u00eentreb\u0103 Scheideberg.
\n\u2013 O, \u015ftiu ce dore\u015fte el! Ar vrea s\u0103 aib\u0103 o vioar\u0103. Mi-a m\u0103rturisit aceasta c\u00e2nd am stat odat\u0103 de vorb\u0103 cu el \u00een tain\u0103.
\n\u2013 Bine! M\u0103 bucur c\u0103 acum putem avea \u015fi pentru el un dar care s\u0103-l umple \u015fi pe el de bucurie. Dar oare tu ce-\u0163i dore\u015fti, Enric? Tu de ce ai avea nevoie?
\n\u2013 Eu nu am nici o dorin\u0163\u0103, domnul meu. M\u0103 simt fericit c\u00e2nd v\u0103d c\u0103 dumneavoastr\u0103 sunte\u0163i fericit!
\n\u2013 Asta o \u015ftiu… dar \u015fi \u0163ie \u00ee\u0163i trebuie ceva; ai nevoie de un costum nou, de s\u0103rb\u0103toare. Du-te \u015fi caut\u0103 ceva stof\u0103 fin\u0103 \u015fi d\u0103-o la croitor, s\u0103-\u0163i fac\u0103 un costum potrivit \u0163ie. A\u015fa! Acum mergi \u015fi f\u0103 toate acestea.
\nServitorul p\u0103r\u0103si camera plin de bucurie \u015fi plec\u0103 s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 poruncile primite. C\u00e2nd se \u00eentorcea, dup\u0103 c\u00e2tva timp, era \u00eenc\u0103rcat de pachete, c\u0103 abia se mi\u015fca. \u00ce\u015fi \u00eemplini slujba aceasta, spre cea mai mare mul\u0163umire a st\u0103p\u00e2nului s\u0103u.
\nDup\u0103 ce le \u00eempachetar\u0103 frumos pe toate, pentru fiecare, Enric plec\u0103 din nou, s\u0103 duc\u0103 darurile pe la casele celor pentru care fuseser\u0103 cump\u0103rate. O, ce fericire a dus el prin acele case, nici nu se poate descrie! Dup\u0103 ce se \u00eentoarse, \u00eei vorbi generalului despre bucuria celor ce primiser\u0103 darurile, despre mul\u0163umirea de pe buzele lor \u015fi recuno\u015ftin\u0163a din inimile lor fa\u0163\u0103 de cel care se g\u00e2ndise la ei.
\nDe-atunci Scheideberg s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fac\u0103 \u015fi mai mult bine \u00een jurul s\u0103u, spre a vedea c\u00e2t mai multe suflete fericite.
\nMai t\u00e2rziu, c\u00e2nd cobor\u00ee Paul, \u015fi, ca de obicei, veni s\u0103-i citeasc\u0103 domnului general, acesta \u00eei oferi \u00een dar vioara. Copilul, c\u00e2nd \u00ee\u015fi v\u0103zu dorin\u0163a \u2013 de-at\u00e2ta timp oarecum t\u0103inuit\u0103 \u2013 acum \u00eemplinit\u0103, cople\u015fit de bucurie, p\u0103rea \u00eencurcat cu totul. Nu mai g\u0103si cuvinte prin care s\u0103-i mul\u0163umeasc\u0103 b\u0103tr\u00e2nului domn pentru bun\u0103tatea sa. Dar, pentru general, tocmai acesta era cel mai sigur semn c\u0103 darul pe care-l f\u0103cuse a adus \u00een inima b\u0103iatului o mare bucurie.
\nTrecuse un an. Sosi din nou Cr\u0103ciunul. \u00cen sala care, de la moartea so\u0163iei b\u0103tr\u00e2nului Scheideberg, st\u0103tuse \u00eencuiat\u0103, str\u0103lucea acum un pom mare de Cr\u0103ciun, ale c\u0103rui ramuri \u00eempodobite ajungeau p\u00e2n\u0103 la tavan. \u00cen mijloc, o mas\u0103 lung\u0103 era bogat \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu darurile preg\u0103tite pentru cei s\u0103raci, pentru bucuria lor. Pe o alt\u0103 mas\u0103, mai la o parte, erau darurile pentru Enric, pentru Paul \u015fi fra\u0163ii lui \u015fi, \u00een sf\u00e2r\u015fit, pentru domnul general. Casa era plin\u0103 de cei lipsi\u0163i \u015fi nec\u0103ji\u0163i, care fuseser\u0103 invita\u0163i s\u0103 se bucure \u00eempreun\u0103 cu cei ai casei de s\u0103rb\u0103toarea Na\u015fterii Domnului \u015fi s\u0103 primeasc\u0103 fiecare c\u00e2te un dar din partea lor.\"Pom-de-Craciun\"<\/a>
\nC\u00e2nd Enric aprinse luminile \u00een pom, Paul \u2013 care \u00een anul ce trecuse primi, prin grija domnului Scheideberg, o bun\u0103 instruc\u0163ie muzical\u0103 \u2013 lu\u0103 vioara \u015fi cu to\u0163ii \u00eencepur\u0103 s\u0103 c\u00e2nte plini de bucurie:
\n\u201eO, timp fericit,<\/em>
\n c\u00e2t e\u015fti de iubit,<\/em>
\n c\u0103 aduci darul Cr\u0103ciunului!\u201d<\/em>
\nDin felul cum c\u00e2ntau, se putea vedea c\u0103 fiecare sim\u0163ea adev\u0103rul din versurile acestui c\u00e2ntec. Pentru Scheideberg nu conta c\u0103 unii nu \u015ftiau prea bine melodia c\u00e2ntecului, c\u0103 al\u0163ii s-au gr\u0103bit cu textul, iar al\u0163ii au r\u0103mas mai \u00een urm\u0103. El era bucuros c\u0103 fiecare c\u00e2ntase c\u00e2t de bine putea \u015fi mul\u0163umirea lor \u00eei era lui de-ajuns ca s\u0103-l umple de bucurie.
\nDup\u0103 ce au terminat c\u00e2ntecul, Paul lu\u0103 Biblia \u015fi citi tuturor celor prezen\u0163i cele scrise \u00een Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu despre Na\u015fterea M\u00e2ntuitorului. Iar la urm\u0103 \u00eencheie cu versetul care explica, de fapt, rostul tuturor celor petrecute \u00een leg\u0103tur\u0103 cu venirea pe p\u0103m\u00e2nt a Fiului Divin: \u201eFiindc\u0103 at\u00e2t de mult a iubit Dumnezeu lumea, c\u0103 a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede \u00een El s\u0103 nu piar\u0103, ci s\u0103 aib\u0103 via\u0163\u0103 ve\u015fnic\u0103.\u201d
\nApoi au c\u00e2ntat din nou un c\u00e2ntec de pream\u0103rire a lui Dumnezeu, dup\u0103 care fiecare a primit darul ce i-a fost preg\u0103tit.
\nCu to\u0163ii priveau \u015fi se bucurau de darurile primite. Domnul Scheideberg \u0163inea \u00een m\u00e2n\u0103 un tablou mare pe care \u00eel primi de la Paul. Acesta \u00eel \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103 pe b\u0103tr\u00e2nul Simeon \u00een templu, cu Copilul Iisus \u00een bra\u0163e. Pe fa\u0163a luminat\u0103 a b\u0103tr\u00e2nului Simeon se puteau citi lini\u015ftea \u015fi despov\u0103rarea pe care el a exprimat-o \u00een cuvintele rug\u0103ciunii din acele momente: \u201eAcum sloboze\u015fte pe robul T\u0103u, St\u0103p\u00e2ne!…\u201d. \"Simeon-batranul\"<\/a>Generalul, privind scena reprezentat\u0103 \u00een tablou, se cufund\u0103 cu totul \u00een medita\u0163ie. \u015ei el s-a \u00eendoit \u00een credin\u0163a sa… \u015fi el, la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, L-a cunoscut pe Iisus, chiar dac\u0103 nu L-a v\u0103zut cu ochii trupe\u015fti… \u015fi el, de-acum se poate duce \u00een pace, c\u00e2nd \u00eei va sosi ceasul. Totu\u015fi pe fa\u0163a lui trecu umbra unei triste\u0163i. A\u015fa de mult ar fi dorit s\u0103 se \u00eempace cu Herwig… Dar, cu toate c\u0103 i-a cerut acestuia de mai multe ori iertare, n-a primit nici un r\u0103spuns de la el. Herwig era \u015fi acum sup\u0103rat pe el… \u201eDoamne, Tu po\u0163i atinge \u015fi inima lui\u201d, suspin\u0103 \u00een sine cu speran\u0163\u0103 b\u0103tr\u00e2nul general.
\n\u2013 Domni\u015foara Maria ne trimite vestea c\u0103 e gata ciocolata, se auzi glasul vesel al lui Enric.
\n\u2013 Deja e gata? \u00eentreb\u0103 Scheideberg z\u00e2mbind. Nici n-am v\u0103zut \u00eenc\u0103 toate darurile. At\u00e2ta de mult m-a impresionat acest tablou, c\u0103 nu mi-am mai luat privirea de la el.
\n\u2013 Da, Paul e un b\u0103iat dr\u0103g\u0103la\u015f, zise b\u0103tr\u00e2nul servitor. O s\u0103 v\u0103 ar\u0103t ce mi-a dat \u015fi mie, ceva frumos… Dar acum e deja t\u00e2rziu, mai avem \u015fi m\u00e2ine timp.
\n\u2013 Ai dreptate, dar totu\u015fi trebuie s\u0103 le v\u0103d pe toate c\u00e2te le-am primit. \u00cen timpul acesta se poate a\u015feza masa.
\nEnric se \u00eentoarse \u00een buc\u0103t\u0103rie, \u00een vreme ce st\u0103p\u00e2nul s\u0103u se bucura, surprins, de alte daruri.
\n\u2013 Oare ce-o fi aceasta? zise el, privind curios. Printre alte pachete, pe mas\u0103 era o epistol\u0103. \u00centinse dup\u0103 ea o m\u00e2n\u0103 tremur\u00e2nd\u0103, c\u0103ci o presim\u0163ire tainic\u0103 \u00eei \u015fopti de la cine ar fi scrisoarea. O deschise repede \u015fi citi cu sfor\u0163are cele scrise de o m\u00e2n\u0103 nesigur\u0103:
\n\u201eScumpe cumnate,
\nCu c\u00e2tva timp \u00eenainte, \u0163i-am scris c\u0103 nu mai avem nimic unul cu altul. Acum \u00eens\u0103 v\u0103d ce mult am gre\u015fit.
\n\u00cen urm\u0103 cu c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \u00eentr-o noapte, am fost trezit de strig\u0103te \u015fi de o mare g\u0103l\u0103gie, c\u0103ci casa mea fusese cuprins\u0103 de fl\u0103c\u0103ri. Focul, izbucnit \u00een chip neexplicabil din pivni\u0163\u0103, a \u00eenceput s\u0103 ard\u0103 de jos \u00een sus. \u00cen spaima mea teribil\u0103, am fugit afar\u0103, s\u0103rind descul\u0163 peste du\u015fumelele arz\u00e2nd \u015fi fl\u0103c\u0103rile mi-au ars picioarele. Cu r\u0103ni grozave de arsur\u0103, am ajuns \u00een loc liber, unde am c\u0103zut le\u015finat. Am fost numaidec\u00e2t dus la spital, \u00eens\u0103 la vindecare nici nu m\u0103 mai pot g\u00e2ndi.
\nSunt sigur c\u0103 ceasul mor\u0163ii mele va sosi cur\u00e2nd. Dar st\u00e2nd aici, \u00een marile mele dureri, L-am cunoscut pe Acela care a venit s\u0103 ne scape de moartea cea ve\u015fnic\u0103. L-am aflat pe M\u00e2ntuitorul meu \u015fi acum moartea \u00eemi este un c\u00e2\u015ftig.
\nIart\u0103-m\u0103 c\u0103, pentru micul t\u0103u gre\u015f, am fost at\u00e2t de sup\u0103rat pe tine… n-am \u015ftiut ce fac. A\u015f dori s\u0103 te mai v\u0103d o dat\u0103, ca s\u0103-\u0163i spun ce mult te iubesc; dar nefiind asta posibil, din cauza st\u0103rii mele de s\u0103n\u0103tate, las totul \u00een voia lui Dumnezeu.
\nPe c\u00e2nd vei primi aceast\u0103 scrisoare, s-ar putea ca eu s\u0103 fiu deja \u00een Patria cea ve\u015fnic\u0103. Dar nu te \u00eentrista, drag\u0103 prietene. O s\u0103 ne revedem Acolo unde nu este desp\u0103r\u0163ire.
\nCu drag, al t\u0103u cumnat \u015fi prieten,
\nHerwig\u201d
\nGeneralul st\u0103tea cu m\u00e2inile \u00eempreunate ca pentru rug\u0103ciune, iar din ochii apleca\u0163i \u00eei curgeau pic\u0103turi mari de lacrimi. Era ad\u00e2nc mi\u015fcat. Dar \u00een cur\u00e2nd durerea lui s-a schimbat \u00een mul\u0163umire c\u0103tre Domnul, Care are numai g\u00e2nduri de pace fa\u0163\u0103 de copiii S\u0103i. El, b\u0103tr\u00e2nul general, a \u00eenv\u0103\u0163at de la Apostolul Pavel s\u0103-i iubeasc\u0103 \u015fi s\u0103 se roage pentru cei \u00eendep\u0103rta\u0163i.
\n\u2013 Epistola a sosit azi diminea\u0163\u0103, dar am p\u0103strat-o pentru acum, fiindc\u0103 b\u0103nuiam c\u0103 con\u0163ine un frumos dar de Cr\u0103ciun \u015fi am vrut s\u0103 v\u0103 fac o surpriz\u0103 pl\u0103cut\u0103, zise Enric apropiindu-se de st\u0103p\u00e2nul s\u0103u.
\n\u2013 A\u015fa-i… a\u015fa-i… Mi-a adus mult\u0103 bucurie, de\u015fi \u015fi \u00eentristare. Totu\u015fi e mai mare bucuria, ad\u0103ug\u0103 el, \u015fterg\u00e2ndu-\u015fi lacrimile. Uite, cite\u015fte-o \u015fi tu, c\u0103 numai a\u015fa m\u0103 vei \u00een\u0163elege pe deplin.
\nC\u00e2nd Enric \u00eei \u00eenapoie st\u0103p\u00e2nului s\u0103u scrisoarea, \u015fi ochii lui erau umezi. Plec\u00e2nd, \u00ee\u015fi \u00eendrept\u0103 spre Scheideberg privirea plin\u0103 de \u00een\u0163eles.
\nApoi se duser\u0103 cu to\u0163ii \u00een cealalt\u0103 camer\u0103, unde \u00eei a\u015ftepta masa acoperit\u0103 de tot felul de bu-n\u0103t\u0103\u0163i.
\nDup\u0103 servirea mesei, din nou st\u0103p\u00e2nul casei propuse s\u0103 c\u00e2nte cu to\u0163ii un imn de mul\u0163umire lui Dumnezeu, a\u015fa c\u0103 numaidec\u00e2t se umplu iar\u0103\u015fi \u00eentreaga cas\u0103 de sunetul c\u00e2nt\u0103rii. Apoi s-au desp\u0103r-\u0163it.
\nPe drumul spre cas\u0103, cei ce fuseser\u0103 oaspe\u0163ii domnului Scheideberg, plini de bucurie, \u00ee\u015fi spuneau unii altora c\u0103 cea mai frumoas\u0103 s\u0103rb\u0103toare este cea a Cr\u0103ciunului.
\n*
\nEra de-acum al treilea Cr\u0103ciun de c\u00e2nd \u00een via\u0163a b\u0103tr\u00e2nului general se f\u0103cuse acea fericit\u0103 transformare sufleteasc\u0103. \u015ei acum era \u00een casa lui un brad \u00eempodobit, sub care st\u0103teau a\u015fezate o mul\u0163ime de daruri; dar tonul cel vesel al s\u0103rb\u0103torii din anul trecut nu mai era. Enric \u015fi Paul umblau prin camer\u0103 cu ochii sc\u0103lda\u0163i \u00een lacrimi, c\u0103ci iubitul lor prieten b\u0103tr\u00e2n era bolnav, foarte bolnav. De c\u00e2tva timp, starea s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii domnului Scheideberg s-a \u00eenr\u0103ut\u0103\u0163it tot mai mult \u015fi ei sim\u0163eau c\u0103 el nu va mai sta mult timp printre ei. \u015ei generalul presim\u0163ea acest lucru, c\u0103ci \u00eei spuse lui Enric:
\n\u2013 Cu mult timp \u00een urm\u0103, am alungat de la mine g\u00e2ndul mor\u0163ii. Acum \u00eens\u0103 m\u0103 preocup bucuros cu el, c\u0103ci sunt sigur c\u0103 nu peste mult\u0103 vreme voi fi la Acela care m-a iubit p\u00e2n\u0103 la moarte.
\n\u2013 Ce singur am s\u0103 stau atunci… pl\u00e2nse Enric, la auzul acestor vorbe. Ah, de-a\u015f putea s\u0103 merg \u015fi eu cu dumneavoastr\u0103 \u00een cer!…
\n\u2013 Ai s\u0103 a\u015ftep\u0163i cu r\u0103bdate, p\u00e2n\u0103 te va chema Domnul \u015fi pe tine, zise generalul cu gravitate.
\n\u2013 Da, ave\u0163i dreptate… Dar at\u00e2t de greu are s\u0103 mi fie s\u0103 r\u0103m\u00e2n aici singur… r\u0103spunse servitorul credincios.
\n\u2013 Nu-i a\u015fa, Enric, c\u0103 atunci ai s\u0103 vii la noi \u015fi vei r\u0103m\u00e2ne totdeauna cu noi? \u00eel rug\u0103 pe b\u0103tr\u00e2nul servitor, Paul, care p\u00e2n\u0103 acum st\u0103tuse t\u0103cut. Noi to\u0163i te iubim \u015fi credem c\u0103 \u015fi dumneata vrei. Nu-i a\u015fa?
\nServitorul nu putu r\u0103spunde, dec\u00e2t cl\u0103tin\u00e2nd afirmativ din cap, c\u0103ci cu m\u00e2inile \u00ee\u015fi acoperi fa\u0163a, \u015fterg\u00e2ndu-\u015fi lacrimile.
\nGeneralul \u015ftia c\u0103 acesta e ultimul lui Cr\u0103ciun pe p\u0103m\u00e2nt. Ar fi dorit mult s\u0103-l poat\u0103 s\u0103rb\u0103tori ca pe cel de anul trecut. Dar, ah, acum… c\u00e2nd a sosit \u015fi vremea sf\u00e2r\u015fitului s\u0103u, abia se putu ridica din pat \u015fi, m\u00e2nat mai mult de dorin\u0163a de a mai sta o dat\u0103 cu prietenii s\u0103i sub bradul iluminat, se a\u015faz\u0103, rezemat pe perne, \u00een scaunul s\u0103u. \u00cens\u0103 dup\u0103 ce au sosit cei chema\u0163i, pe c\u00e2nd Paul citea Evanghelia cu Na\u015fterea Domnului, bucuria cedase locul marii dureri; el se l\u0103s\u0103 moale \u00een scaun, f\u0103r\u0103 nici o putere, cu ochii \u00eenchi\u015fi \u015fi cu fa\u0163a palid\u0103 ca moartea.
\nEnric \u015fi Paul le-au spus celor prezen\u0163i despre situa\u0163ia critic\u0103 a domnului Sheideberg, iar ace\u015ftia se retraser\u0103 spre casele lor \u00eentrista\u0163i.
\nEnric se aplec\u0103 asupra bolnavului, iar acesta, deschiz\u00e2ndu-\u015fi ochii obosi\u0163i, zise cu glasul stins:
\n\u2013 Ce m\u0103re\u0163 va fi c\u00e2nd voi s\u0103rb\u0103tori Cr\u0103ciunul Acolo sus! Paul, mai spune-mi o dat\u0103 versetul cel at\u00e2t de drag mie… versetul de Cr\u0103ciun!
\n\u2013 \u201eFiindc\u0103 at\u00e2t de mult a iubit Dumnezeu lumea, c\u0103 a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede \u00een El s\u0103 nu piar\u0103, ci s\u0103 aib\u0103 via\u0163\u0103 ve\u015fnic\u0103\u201d, rosti f\u0103r\u0103 \u015fov\u0103ire b\u0103iatul.
\n\u2013 Mul\u0163umesc, Paul, \u015fopti el lini\u015ftit. De-acum pot s\u0103 merg Acas\u0103… Acolo sus o s\u0103 ne vedem iar\u0103\u015fi.
\nR\u0103mase c\u00e2teva momente \u00een t\u0103cere; apoi \u00een jurul buzelor lui ap\u0103ru un z\u00e2mbet fericit.
\n\u2013 Doamne, \u00eencepu el iar\u0103\u015fi, acum slobozi pe robul T\u0103u \u00een pace, c\u0103ci ochii mei au v\u0103zut…
\n\u015ei glasul i se fr\u00e2nse… \u00cens\u0103 de pe tr\u0103s\u0103turile chipului s\u0103u, cei de l\u00e2ng\u0103 el au \u00een\u0163eles sf\u00e2r\u015fitul fericit al versetului: \u201em\u00e2ntuirea Ta\u201d…
\nPrietenii lui l-au pl\u00e2ns \u00een lini\u015fte \u015fi, dup\u0103 ce-i \u00eenchiser\u0103 ochii, au \u00eengenuncheat l\u00e2ng\u0103 mortul cel drag \u015fi s-au rugat pentru iertarea \u015fi odihna lui, pentru ca Domnul s\u0103-i primeasc\u0103 sufletul la Sine.
\nLum\u00e2n\u0103rile pomului de Cr\u0103ciun aproape se stinser\u0103, c\u00e2nd ei se ridicar\u0103 de la rug\u0103ciune. Paul \u00eentrerupse cel dint\u00e2i lini\u015ftea momentului:
\n\u2013 Acum sufletul domnului Sheideberg s\u0103rb\u0103tore\u015fte \u00een cer un \u201eCr\u0103ciun\u201d plin de m\u0103re\u0163ie, care nu va mai avea sf\u00e2r\u015fit. Pruncul Sf\u00e2nt n\u0103scut \u00een ieslea din Betleem s\u0103 ne fac\u0103 \u015fi pe noi odat\u0103 p\u0103rta\u015fi acelei fericite \u015fi nesf\u00e2r\u015fite s\u0103rb\u0103tori!<\/p>\n

culegere de Ovidiu Rus<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eAst\u0103zi vi S-a n\u0103scut M\u00e2ntuitorul!\u201d, a sunat vestea cea \u00eembucur\u0103toare a \u00eengerilor. Se bucur\u0103 oare to\u0163i oamenii de aceast\u0103 veste \u015fi oare s\u0103 fie to\u0163i oamenii ferici\u0163i? Un domn b\u0103tr\u00e2n care \u015fade \u00een scaunul s\u0103u moale l\u00e2ng\u0103 fereastra locuin\u0163ei sale de la primul etaj, fereastr\u0103 ce d\u0103dea spre pia\u0163\u0103, dup\u0103 cum se vede, nu se <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-25092","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25092","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25092"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25092\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25092"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25092"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25092"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}