Erau primele zile din ianuarie 1948.
\n\u00centr-un t\u00e2rziu se auzi mi\u015fcare pe coridor!
\n\u2013 Vine m\u00e2ncarea, ziser\u0103 cei doi.
\n\u015ei, \u00eentr-adev\u0103r, la ei veni. La fiecare dintre ei gardianul le aduse c\u00e2te un suferta\u015f cu m\u00e2ncare cald\u0103 \u015fi p\u00e2ine. M\u00e2ncar\u0103 \u015fi d\u0103dur\u0103 \u00eenapoi vasele goale.
\nMult mai t\u00e2rziu u\u015fa se deschise din nou \u015fi gardianul, ar\u0103t\u00e2nd spre mine, \u00eemi zise:
\n\u2013 Tu ai castron \u015fi lingur\u0103, m\u0103? Vino, ia-\u0163i m\u00e2ncarea!
\n\u2013 N-am, zisei eu, ie\u015find. Pe sal\u0103 era un om cu haine v\u0103rgate, cu o g\u0103leat\u0103, plin\u0103 p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tate cu fasole, \u00een m\u00e2n\u0103.
\n\u2013 \u00cen ce \u00ee\u0163i iei m\u00e2ncarea? Repede, c\u0103 n-am timp! Ori r\u0103m\u00e2i nem\u00e2ncat p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine!
\nM-am uitat \u00eemprejur \u015fi, nev\u0103z\u00e2nd nimic, mi-am \u00eempreunat m\u00e2inile \u015fi omul mi-a pus cu o cutie veche de conserv\u0103 por\u0163ia mea de m\u00e2ncare, \u00een c\u0103u\u015ful palmelor mele \u00eempreunate.
\n\u015ei astfel, direct cu gura, din palme, am luat prima mea mas\u0103 de la Stat, de c\u00e2nd venisem de pe front…<\/p>\n
Spun toate aceste lucruri nu pentru cei care au trecut pe-acolo, ci pentru cei din genera\u0163ia care va veni, fiindc\u0103 poate va ajunge vreunul din ei \u00een astfel de st\u0103ri. S\u0103 nu mai mearg\u0103 pe un drum necunoscut, cum am mers noi. Nu spre a se \u00eensp\u0103im\u00e2nta, ci tocmai pentru a nu se teme. C\u0103ci Hristos le face pe toate u\u015foare pentru cel ce sufer\u0103 din pricina Numelui S\u0103u.
\n\u015etiind mai dinainte c\u00e2te ceva din cele ce se pot petrece pe acolo, vor suferi mai pu\u0163in \u015fi vor r\u0103bda mai frumos.
\nPe c\u00e2t va fi cu putin\u0163\u0103, \u00een aceast\u0103 a treia parte a istorisirii mele, nu voi mai da nume, ci numai biografii, pentru c\u0103 pe unele dintre aceste nume, de\u015fi nu le am putut uita, n a\u015f vrea totu\u015fi s\u0103 le mai amintesc niciodat\u0103. Iar altele, de\u015fi poate le am uitat, a\u015f vrea s\u0103 mi le reamintesc pe totdeauna…<\/p>\n
U\u015fa noastr\u0103 se deschidea foarte rar, dar pe ale unora de pe coridorul nostru le auzeam deschiz\u00e2ndu-se foarte des, at\u00e2t ziua c\u00e2t \u015fi noaptea.
\nPeste tot \u00eens\u0103 nu se auzea nici o vorb\u0103, ci numai pa\u015fi.
\nDup\u0103 zgomotul pa\u015filor, c\u00e2nd eram sco\u015fi la \u201eprogram\u201c sau du\u015fi la anchete, b\u0103nuiam c\u0103 suntem mul\u0163i acolo.
\nPe sala noastr\u0103 erau de paz\u0103 permanent, cu schimbul, doi gardienii, am\u00e2ndoi unguri \u015fi am\u00e2ndoi \u00eencrunta\u0163i tot timpul. Unul dintre ei, c\u0103ruia tovar\u0103\u015fii mei \u00eei ziceau \u201eZoli-baci\u201c, avea \u00een m\u00e2n\u0103, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd l-am v\u0103zut, o coad\u0103 groas\u0103 de m\u0103tur\u0103.
\nEl ne scotea diminea\u0163a \u015fi seara la \u201eprogram\u201c \u2013 cum zicea el. Acest \u201eprogram\u201c \u00eensemna scoaterea noastr\u0103 de dou\u0103 ori \u00een zi, pe celule, la WC \u015fi la ap\u0103, s\u0103 bem \u015fi s\u0103 ne sp\u0103l\u0103m. Numai atunci aveam acest drept.
\nDiminea\u0163a, \u00eencep\u00e2nd de la ora 5, iar seara, dup\u0103 ora 9.
\nDe obicei f\u0103cea acest lucru Zoli-baci, ca omul cel mai de \u00eencredere, \u00een timpul serviciului c\u0103ruia nimeni nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 sufle nimic.
\nC\u00e2teodat\u0103 de la un cap\u0103t al coridorului, alt\u0103dat\u0103 de la cel\u0103lalt auzeai tras un z\u0103vor \u015fi glasul lui Zoli-baci:
\n\u2013 Programul!
\nOri:
\n\u2013 La program!
\nAtunci se auzeau dou\u0103 perechi de pa\u015fi ie\u015find. Apoi revenind. \u015ei iar\u0103\u015fi glasul lui Zoli-baci poruncitor:
\n\u2013 Altu-doi!
\n\u015ei a\u015fa, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. De obicei dura un ceas. Dup\u0103 asta \u00eencepusem s\u0103 b\u0103nuim cam c\u00e2\u0163i eram pe palier.
\nDac\u0103 se \u00eent\u00e2mpla, \u00een afar\u0103 de acest timp (program), s\u0103 ai nevoie s\u0103 mergi afar\u0103, \u00eeng\u0103duin\u0163a asta depindea de bun\u0103voin\u0163a lui Zoli-baci. B\u0103teai \u00een u\u015f\u0103 \u015fi, dac\u0103 voia el s\u0103-\u0163i dea drumul, mergeai, dac\u0103 nu, nu. C\u00e2teodat\u0103 el auzea \u00eendat\u0103, la prima b\u0103taie. \u015ei, dac\u0103 era cumva pe aproape, venea s\u0103-\u0163i deschid\u0103; iar dac\u0103 era mai departe, se r\u0103stea:
\n\u2013 Mai ba\u0163i un dat\u0103!
\nC\u00e2nd \u00eens\u0103 era furios \u2013 \u015fi furios era el aproape tot timpul \u2013 \u00eel auzeai pufnind:
\n\u2013 Nu mai ba\u0163i! Stai acolo! Ma\u2019nti fost!
\nCel chinuit de nevoia de a ie\u015fi mai a\u015ftepta c\u00e2tva timp. C\u00e2nd sim\u0163ea c\u0103 nu mai poate, \u00eencerca din nou: Cioc, cioc, cioc!
\n\u2013 Nu mai ba\u0163i, m\u0103! Auzi?
\n\u2013 V\u0103 rog, nu mai pot! gemea \u015fi se v\u0103ic\u0103rea omul.
\n\u2013 Gura! \u2019\u015eteapt\u0103!
\n\u2013 Domnul \u015fef, repede, v\u0103 rog, nu mai pot… v\u0103 rog, repede…
\nDe obicei, dup\u0103 o astfel de v\u0103ic\u0103real\u0103, se auzea z\u0103vorul tr\u0103g\u00e2ndu-se. Dar se auzea \u015fi coada de m\u0103tur\u0103 c\u0103z\u00e2nd.
\nCred c\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 chinul de care sc\u0103pa nenorocitul slobozit la WC, lovitura de m\u0103tura nu \u00eensemna aproape nimic.
\nAstfel de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri se petreceau \u00een fiecare zi. Dar cele mai multe, duminica. Atunci familiile aduceau m\u00e2ncare mai mult\u0103 \u015fi cel care o primea la poart\u0103 era mai binevoitor. Iar fl\u0103m\u00e2nzitul \u00eenchis era mai lacom la m\u00e2ncare. Atunci s au petrecut \u015fi lucruri pe care nici nu le pot descrie aici…
\nDe la un timp, dup\u0103 miezul nop\u0163ii, se auzeau mi\u015fc\u0103ri neobi\u015fnuite pe sal\u0103. La r\u0103stimpuri scurte, z\u0103voare erau trase \u015fi pa\u015fi mergeau pe sc\u0103ri, f\u0103r\u0103 a mai veni \u00eenapoi.
\nNu mai puteam dormi… Nu \u00een\u0163elegeam ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. A\u015fteptam \u00een fiecare clip\u0103 cu inima b\u0103t\u00e2nd puternic s\u0103 se deschid\u0103 \u015fi z\u0103vorul nostru…
\nDar a trecut o noapte, a doua \u2013 \u015fi nimic.
\nA treia noapte, cam pe la ora unu, s-a tras \u015fi z\u0103vorul nostru dintr-o dat\u0103. Cum nu dormeam nici unul, ne-am ridicat cu to\u0163ii capetele, privind spre u\u015fa deschis\u0103 doar pe un sfert.
\nCineva, care mi-a p\u0103rut c\u0103 are \u00een m\u00e2n\u0103 un pistol, a \u00eempins degetul ar\u0103t\u0103tor spre mine \u015fi mi-a f\u0103cut semn s\u0103 ies, poruncindu-mi \u00een \u015foapt\u0103:
\n\u2013 Cu tot bagajul!
\nApoi u\u015fa s-a \u00eenchis \u015fi, \u00een fa\u0163a mea, un gardian cu un pistol mare subsuoar\u0103 mi-a f\u0103cut semn cu \u0163eava pistolului spre sc\u0103ri.
\nL\u00e2ng\u0103 scara care cobora \u00een cotituri, un alt pistol \u00eemi f\u0103cu semn s\u0103 cobor.
\nLa prima cotitur\u0103, un alt pistol m\u0103 \u00eempinse, mai repede.
\nLa o a doua cotitur\u0103, un altul.
\nLa ie\u015fire, un altul, la fel.
\nAfar\u0103, \u00een curte, era \u00eentuneric \u015fi forfot\u0103. Cerul \u00eennorat. Nu se vedea nimic, dar se auzea nu \u015ftiu ce.
\nAm sim\u0163it la spatele meu pe cineva cu ceva foarte aproape de mine, \u00eemping\u00e2ndu-m\u0103 \u015fi poruncindu-mi:
\n\u2013 Cu fa\u0163a la zid!
\nM-am \u00eentors \u015fi m-am a\u015fezat cu fa\u0163a la zidul de jos al celularului din care cobor\u00e2sem. Omul care \u00eemi poruncise s-a a\u015fezat la spatele meu, l\u00e2ng\u0103 mine, poruncindu-mi din nou:
\n\u2013 M\u00e2inile la ochi! S\u0103 nu vezi pe nimeni \u015fi s\u0103 nu zici nimic!
\nAm pus m\u00e2inile la ochi, dar cu toate acestea tot am v\u0103zut cum chiar l\u00e2ng\u0103 mine un alt om \u00eenarmat a adus pe altcineva c\u0103ruia i se poruncise la fel ca \u015fi mie.
\nC\u00e2nd m-am uitat pu\u0163in \u00een dreapta, am recunoscut-o l\u00e2ng\u0103 mine pe doamna cu care venisem de la Beiu\u015f. Pl\u00e2ngea \u015fi se t\u00e2nguia \u00een \u015foapt\u0103, \u00eengrozit\u0103 de moarte, \u00een timp ce omul din urma ei o \u00eempingea cu ceva \u00een spate \u015fi o amenin\u0163a cu \u00eenjur\u0103turi!
\nApoi l\u00e2ng\u0103 ea a fost adus un altul, la spatele c\u0103ruia mi s-a p\u0103rut c\u0103 se a\u015faz\u0103 altcineva. \u015ei tot a\u015fa, p\u00e2n\u0103 n-am mai \u015ftiut c\u00e2\u0163i st\u0103m alinia\u0163i cu fe\u0163ele la zid.
\nC\u00e2nd num\u0103rul s-a \u00eemplinit \u015fi eram acum o linie de trupuri \u00een\u015firuite \u2013 iar \u00eenapoia fiec\u0103ruia mi se p\u0103rea c\u0103 este un altul \u2013 am auzit dintr-o dat\u0103, din cel\u0103lalt col\u0163 al cur\u0163ii, un fluierat scurt \u015fi apoi pe cineva care a \u00eenceput s\u0103 bat\u0103 puternic, ca \u00eentr-un covor.
\nN-a \u0163inut mult aceasta p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, la un alt fluierat, b\u0103t\u0103ile covorului au \u00eencetat \u015fi cineva a ordonat \u00eencet:
\n\u2013 La comandant!
\nAm sim\u0163it cum cei din spatele nostru pleac\u0103; a mai r\u0103mas unul care ne a poruncit:
\n\u2013 S\u0103 nu v\u0103 mi\u015fca\u0163i nici unul! Care mi\u015fc\u0103 s-a ras.
\n\u2013 Frate Dorz, \u015fopti pl\u00e2ng\u00e2nd spre mine doamna Tina, ne omoar\u0103.
\n\u2013 Nu v\u0103 teme\u0163i, doamn\u0103. Nu las\u0103 Dumnezeu! Ruga\u0163i-v\u0103!
\n\u2013 Cine a vorbit? scr\u00e2\u015fni cel ce ne p\u0103zea, apropiindu-se.
\nT\u0103cur\u0103m.<\/p>\n
Dup\u0103 vreo zece minute, cei pleca\u0163i se \u00eentoarser\u0103.
\nCel ce m\u0103 p\u0103zea pe mine \u00eemi zise:
\n\u2013 La st\u00e2nga \u015fi \u00eenainte!
\nEram primul. M\u0103 \u00eentorsei \u015fi o luai prin \u00eentuneric pe l\u00e2ng\u0103 zid. C\u00e2nd ajunsei la col\u0163 \u00eemi porunci:
\n\u2013 La dreapta!
\nNu vedeam nimic, dar mi s-a p\u0103rut c\u0103 intru \u00eentr-un tunel foarte \u00eengust. Nu \u015ftiam pe unde calc.
\n\u2013 F\u0103-\u0163i testamentul banditule, \u00eemi scr\u00e2\u015fni \u00een urechi cel ce m\u0103 \u00eempingea cu ceva tare din mijlocul spatelui. Acuma s-a sf\u00e2r\u015fit cu tine \u015fi cu Dumnezeul t\u0103u!
\n\u00cen clipa aceea am \u015ftiut c\u0103 merg la moarte. Dar, ciudat, v\u0103 m\u0103rturisesc, nu numai c\u0103 nu am sim\u0163it nici un fel de team\u0103 sau de cutremur, ci c\u0103 un singur g\u00e2nd fericit \u015fi curios mi-a umplut toat\u0103 fiin\u0163a mea. S\u0103 v\u0103d cum va fi chiar clipa \u00eent\u00e2lnirii mele cu Domnul Iisus!
\nNu mai sim\u0163ii nici o durere. Nici pentru via\u0163\u0103, nici pentru familie. Nici m\u0103car dorul de fra\u0163i. Nici vreo p\u0103rere de r\u0103u dup\u0103 nimic din lumea asta. Nu sim\u0163ii dec\u00e2t parc\u0103 un dor de moarte, un dor de Domnul Iisus. Nimic, nimic alt\u00acceva, ci numai o fericit\u0103 dorin\u0163\u0103 curioas\u0103: s\u0103 v\u0103d cum va fi chiar clipa revederii mele cu M\u00e2ntuitorul meu Iisus. Nimic altceva. Nimic, nimic altceva.
\nA\u015fteptam ner\u0103bd\u0103tor acum numai clipa aceasta, f\u0103r\u0103 nici un alt sim\u0163\u0103m\u00e2nt dec\u00e2t acesta \u00een toat\u0103 fiin\u0163a mea…
\nFra\u0163ii mei \u015fi surorile mele, v\u0103 adeveresc c\u0103 atunci eu am trecut prin moartea mea. Am fost mai mult dincolo de via\u0163a asta dec\u00e2t dincoace de ea. De aceea v\u0103 spun: nu v\u0103 teme\u0163i de moarte nicidec\u00e2t. \u00cen chiar clipa ei, ve\u0163i sim\u0163i cea mai mare fericire, ca Sf\u00e2ntul \u015etefan care, c\u00e2nd curgeau pietrele asupra lui, striga cu fa\u0163a str\u0103lucitoare: V\u0103d cerul deschis \u015fi pe Iisus la dreapta lui Dumnezeu. Mai trecusem \u00eenc\u0103 o dat\u0103 prin moarte, c\u00e2nd eram pe front, \u00eentr-o situa\u0163ie tot cam a\u015fa ca asta… \u015ei atunci am petrecut ni\u015fte st\u0103ri suflete\u015fti \u00eentocmai ca acum… Mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ani, se va repeta iar\u0103\u015fi… Astfel c\u0103 nu mai am nici o \u00eendoial\u0103 asupra adev\u0103rurilor pe care vi le spun: nu v\u0103 teme\u0163i de moarte!<\/p>\n
La cap\u0103tul coridorului \u00eentunecos m-am izbit de ceva.
\n\u2013 Suie! \u00eemi \u015fuier\u0103 \u00een spate porunca \u00eenso\u0163itorului meu.
\nAm pip\u0103it!… Ochii orbi\u0163i at\u00e2ta vreme de becul puternic aprins zi \u015fi noapte, sub care st\u0103tusem \u00een celul\u0103, acum \u00eencet-\u00eencet \u00eencepur\u0103 s\u0103-mi deslu\u015feasc\u0103 lucrurile. V\u0103zui c\u0103 urcam \u00eentr-o dub\u0103. \u00cemi adusei aminte c\u0103 cei doi din celula mea \u00eemi \u015foptiser\u0103 c\u00e2nd eram cu ei acolo un zvon pe care \u00eel auziser\u0103 \u015fi ei de la nu \u015ftiu cine: c\u0103 de aici se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca pe unii s\u0103-i ia noaptea cu duba \u015fi s\u0103-i duc\u0103 cei c\u00e2\u0163iva kilometri p\u00e2n\u0103 la frontier\u0103, iar acolo s\u0103 fac\u0103 a\u015fa ca s\u0103 se cread\u0103 c\u0103 ar fi vrut s\u0103 fug\u0103…
\n\u2013 Sl\u0103vit s\u0103 fie Domnul! mi-am zis. Nu mai doresc nimic, dec\u00e2t s\u0103-L v\u0103d pe El, c\u00e2t mai repede.
\n\u2013 Ne duce s\u0103 ne \u00eempu\u015fte, frate Dorz \u2013 o auzii din nou pl\u00e2ng\u00e2nd pe doamna de l\u00e2ng\u0103 mine, care, profit\u00e2nd de zgomotul pa\u015filor, crezu c\u0103 nu va fi auzit\u0103 de \u00eenso\u0163itorii no\u015ftri.
\nOmul de la spate scr\u00e2\u015fni \u015fi o tr\u00e2nti pe banc\u0103 l\u00e2ng\u0103 el:
\n\u2013 Gura, bestie!
\nNe \u00een\u015firuir\u0103m \u00een \u00eentuneric pe trei b\u0103nci, dou\u0103 pe margini, una pe mijloc, fiecare cu \u00eenso\u0163itorul l\u00e2ng\u0103 el. La urma tuturor se sui cineva care era probabil un \u015fef.
\nU\u015fa se tr\u00e2nti, dar \u00eendat\u0103 se deschise din nou, pe dinafar\u0103. O chemare scurt\u0103 \u015fi \u201e\u015feful\u201c s\u0103ri \u00eenapoi jos.
\nA urmat o vreme de discu\u0163ie \u00een \u015foapt\u0103 \u00eentre el \u015fi altcineva acolo jos, l\u00e2ng\u0103 ma\u015fin\u0103. Apoi \u201e\u015feful\u201c s-a suit \u015fi altul i-a spus \u00eencet \u015foferului.
\n\u2013 Gata!
\nMa\u015fina a pornit… Era un frig de ianuarie, afar\u0103 v\u0103zusem z\u0103pad\u0103 \u015fi sim\u0163isem un v\u00e2nt aspru \u015fi t\u0103ios. Frigul \u00eencepu s\u0103 ne p\u0103trund\u0103 toat\u0103 fiin\u0163a… Toate aici erau de ghea\u0163\u0103: pere\u0163ii, banca, oamenii…
\nNu \u015ftiu c\u00e2t am mers. Sim\u0163eam cum ma\u015fina trecea cu noi parc\u0103 peste \u015fan\u0163uri, parc\u0103 peste c\u00e2mpuri… Am sim\u0163it c\u0103 urc\u0103m, c\u0103 din nou cobor\u00e2m. Ne-am oprit deodat\u0103 undeva… am stat nu \u015ftiu c\u00e2t. Apoi iar\u0103\u015fi am \u00eentors \u015fi am pornit. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eentr-un t\u00e2rziu am oprit undeva, iar \u015foferul a cobor\u00e2t. A cobor\u00e2t \u015fi \u015feful care era cu noi. Apoi am auzit o poart\u0103 deschiz\u00e2ndu-se \u015fi am intrat, desigur, \u00eentr-o curte.
\n\u2013 Gata, jos!
\nC\u00e2nd am cobor\u00e2t era diminea\u0163\u0103 \u015fi am v\u0103zut c\u0103 eram la penitenciar.
\nCum de ne-a trebuit oare ceasuri \u00eentregi ca s\u0103 facem cei c\u00e2teva sute de pa\u015fi c\u00e2\u0163i \u00eei aveam de acolo p\u00e2n\u0103 aici?
\nAtunci ne-am v\u0103zut fe\u0163ele unii altora.
\nAm trecut pe r\u00e2nd prin camera de primire, ni s-au luat bagajele, numele, actele, iar b\u0103rba\u0163ii au fost du\u015fi sus.<\/p>\n
\u201eSus\u201c am fost b\u0103ga\u0163i \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere de la etajul II, la care am fost condu\u015fi, pe sc\u0103ri \u015fi coridoare \u00eenghe\u0163ate, de c\u0103tre un gardian al penitenciarului. Ne-a num\u0103rat pe to\u0163i. Eram nou\u0103. A tr\u00e2ntit dup\u0103 noi o u\u015f\u0103 grea de fier pe care a pus dou\u0103 z\u0103voare: \u015fi sus, \u015fi jos.
\nSus, \u00een tavanul \u00eenalt, ardea un bec obosit.
\nNe-am uitat unii la al\u0163ii… Ne-am num\u0103rat \u015fi am f\u0103cut cuno\u015ftin\u0163\u0103: un preot greco-catolic, un \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, un grefier de judec\u0103torie rural\u0103, doi \u0163\u0103rani, un profesor de ucenici CFR, doi de la tramvaie \u015fi eu \u2013 nou\u0103.
\n\u2013 Dumneavoastr\u0103, p\u0103rinte, pentru ce a\u0163i fost arestat? \u00eentreb\u0103 profesorul pe preotul care era \u00eembr\u0103cat numai \u00een reverend\u0103.
\n\u2013 Pentru ochii mei frumo\u015fi, zise nefiresc de vesel preotul. A\u015fa mi-a spus jandarmul c\u00e2nd l-am \u00eentrebat: Pentru ce m\u0103 arestezi dumneata pe mine, domnule \u015fef? El mi-a r\u0103spuns exact a\u015fa cum v\u0103 spun eu acum: \u201ePentru ochii dumitale cei frumo\u015fi!\u201c \u015ei pentru asta m-a \u0163inut zece zile acolo, \u00een arestul lui, apoi m-a adus aici, la Oradea, \u015fi de atunci nu m-a mai \u00eentrebat nimeni nimic.
\nApoi ad\u0103ug\u0103 r\u00e2z\u00e2nd:
\n\u2013 Uita\u0163i-v\u0103 \u015fi dumneavoastr\u0103 la mine \u015fi spune\u0163i drept, eu am ochii chiar a\u015fa de frumo\u015fi s\u0103 merite trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de arest?
\nTo\u0163i se \u00eenveselir\u0103, zgribulindu-se \u015fi frec\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2inile. Suflam \u00een palme ca s\u0103 ne \u00eenc\u0103lzim, dar toat\u0103 c\u0103ldura din noi se pierdea o dat\u0103 cu aburul care se ridica spre bec.
\nSingura fereastr\u0103 a camerei noastre avea toate cele patru ochiuri sparte, iar prin ele b\u0103tea un v\u00e2nt aspru \u015fi t\u0103ios dinspre luminile ora\u015fului, care se uitau la noi dep\u0103rtate \u015fi reci.
\n\u2013 Dar dumneata pentru ce ai ajuns aici? \u00eentreb\u0103 cineva pe \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul…
\n\u2013 Pentru… Tet Vasile din O\u015fand! zice acesta.
\n\u2013 Cine-i \u0103la?
\n\u2013 Un coleg al meu mort de zece ani!
\n\u2013 Dar ce a f\u0103cut colegul dumitale mort?
\n\u2013 Nimic. Am s\u0103 v\u0103 povestesc eu mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce m\u0103 voi mai \u00eenc\u0103lzi. Acum mi-s \u00eencle\u015ftate f\u0103lcile de frig, r\u0103spunse el tremur\u00e2nd \u015fi cl\u0103n\u0163\u0103nind. \u015ei povestea mea este cam tot a\u015fa ca a p\u0103rintelui.
\n\u2013 Dar dumneata? \u00eel \u00eentrebar\u0103 pe profesorul de ucenici.
\n\u2013 Eu, pentru \u201ecele dou\u0103 posibilit\u0103\u0163i\u201c. Am spus \u015fi eu cuiva ceva \u015fi m-a \u00een\u0163eles r\u0103u, apoi m-a turnat altcuiva. Am spus c\u0103, din orice situa\u0163ie, ai numai dou\u0103 posibilit\u0103\u0163i. Una bun\u0103, una rea. Dac\u0103 nimere\u015fti \u00een cea bun\u0103, e bine. Dac\u0103 ajungi \u00een cea rea, e r\u0103u. Dar iar\u0103\u015fi ai dou\u0103 posibilit\u0103\u0163i. S\u0103 scapi cur\u00e2nd sau s\u0103 scapi t\u00e2rziu. Dac\u0103 scapi cur\u00e2nd, e bine; dac\u0103 scapi t\u00e2rziu, e r\u0103u. Dar iar\u0103\u015fi ai dou\u0103 posibilit\u0103\u0163i: s\u0103 ie\u015fi s\u0103n\u0103tos sau s\u0103 ie\u015fi bolnav. Dac\u0103 ie\u015fi s\u0103n\u0103tos, e bine; dac\u0103 ie\u015fi bolnav, e r\u0103u. Dar iar\u0103\u015fi ai dou\u0103 posibilit\u0103\u0163i:
\n\u2013 S\u0103 te vindeci sau s\u0103 mori, r\u00e2se preotul.
\nTo\u0163i r\u00e2ser\u0103.
\n\u2013 Dac\u0103 te vindeci e bine \u2013 zisei eu \u2013 dac\u0103 mori… ai numai ultimele dou\u0103 posibilit\u0103\u0163i: s\u0103 mergi ori \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu cu Hristos, dac\u0103 ai crezut cu adev\u0103rat \u00een El \u015fi te-ai predat Lui, ori s\u0103 mergi \u00een pr\u0103pastia \u00eentunericului ve\u015fnic cu diavolul, dac\u0103 n-ai crezut. Apoi acolo nu mai exist\u0103 dec\u00e2t aceast\u0103 posibilitate, una \u00een vecii vecilor.
\nNimeni nu mai r\u00e2se. Trei voci m\u0103 \u00eentrebar\u0103 dintr-o dat\u0103:
\n\u2013 Dumneata pentru ce ai fost arestat?
\n\u2013 Nu \u015ftiu! Nimeni nu m-a \u00eentrebat nici pe mine nimic de trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. B\u0103nuiesc totu\u015fi c\u0103, pentru c\u0103 am f\u0103cut cu Oastea Domnului o serbare religioas\u0103 cu daruri pentru bolnavi la spital \u015fi pentru de\u0163inu\u0163i la penitenciarul din Beiu\u015f acum, la Cr\u0103ciunul trecut. S-a interpretat probabil ca o demonstra\u0163ie.
\n\u2013 Dumneata e\u015fti \u00een Oastea Domnului?
\n\u2013 Da.
\n\u2013 Spune-ne pe larg cum a fost. Cunoa\u015ftem \u015fi noi Oastea Domnului.
\n\u2013 Am s\u0103 v\u0103 spun, dar mai \u00eent\u00e2i s\u0103 vedem cum ne a\u015fez\u0103m!<\/p>\n
Privir\u0103m cu to\u0163ii spre fereastra spart\u0103. Dincolo se vedea curtea penitenciarului, iar peste ziduri, departe, ora\u015ful. Prin ochiurile sparte venea un v\u00e2nt de ne t\u0103ia ochii. Ne dep\u0103rtar\u0103m repede.
\n\u2013 Ce punem \u00een fereastr\u0103 s\u0103 nu ne mai bat\u0103 v\u00e2ntul chiar a\u015fa?
\n\u2013 Reverenda p\u0103rintelui, glumi cam necuviincios, dar familiar, profesorul.
\n\u2013 \u015ei apoi eu \u00een ce mai tremur? r\u0103spunse tot a\u015fa preotul.
\n\u2013 S\u0103 pun\u0103 badea \u0103sta cojocul lui cel de oaie!
\n\u2013 Nu-l pun, c\u0103 \u00eenghe\u0163 f\u0103r\u0103 el!
\n\u2013 Atunci ce punem?
\n\u2013 Dau eu o c\u0103ma\u015f\u0103, mai d\u0103 altul una, mai un prosop…
\nAm acoperit astfel fereastra.
\nNe-am uitat apoi pe al\u0103turi \u015fi pe jos. \u00cen toat\u0103 camera, nimic. Nici m\u0103car o banc\u0103 sau un pat de fier, de lemn, de ce-o fi. Nimic pe care s\u0103 te a\u015fezi. Pe jos fusese c\u00e2ndva pardosit cu c\u0103r\u0103mizi, dar de cei aproape trei sute de ani \u2013 de c\u00e2nd \u00eemp\u0103r\u0103teasa Maria Tereza construise aceast\u0103 \u00eenchisoare \u2013 picioarele oamenilor \u015fi ale paturilor de fier tociser\u0103 c\u0103r\u0103mizile, f\u0103c\u00e2nd \u00een locul lor numai gropi. C\u00e2nd plecaser\u0103 ultimii de\u0163inu\u0163i din camera asta, scoseser\u0103 tot, iar pe jos aruncaser\u0103 motorin\u0103 pentru dezinfec\u0163ie. Acum \u00een gropile pardoselii erau numai ochiuri de motorin\u0103.
\nUnde s\u0103 te a\u015fezi?
\n\u00centr-un col\u0163 era un singur obiect: tineta, h\u00e2rd\u0103ul pentru nevoile urgente.
\nBine c\u0103 este m\u0103car acesta! C\u00e2t suferisem dincolo f\u0103r\u0103 el. Ce am face aici unde pare s\u0103 fie \u015fi mai r\u0103u?
\nProfesorul b\u0103tu \u00een u\u015f\u0103. O dat\u0103, de dou\u0103 ori, de trei ori… \u00cen u\u015f\u0103 se deschise o vizet\u0103 mic\u0103. Iar prin ea v\u0103zur\u0103m dincolo o \u015fapc\u0103 \u015fi dou\u0103 must\u0103\u0163i \u00eencruntate.
\n\u2013 Ce vre\u0163i?
\n\u2013 Domnul \u015fef, n-avem nimic aici. Nimic pe care s\u0103 ne a\u015fez\u0103m, nici banc\u0103, nici pat, nimic. Iar pe jos e motorin\u0103, geamul spart, \u00eenghe\u0163\u0103m de frig. Ce face\u0163i cu noi?
\n\u2013 A\u015ftepta\u0163i! \u015fi tr\u00e2nti vizeta.
\n\u00cen \u00eenchisoare \u00eenc\u0103 nu se de\u015fteptase via\u0163a. Era \u00eenc\u0103 prea de diminea\u0163\u0103.
\nSim\u0163eam c\u0103 \u00eenghe\u0163\u0103m, \u00eencep\u00e2nd de la picioare. Ne mi\u015fcam fiecare \u00eencoace \u015fi \u00eencolo, suflam \u00een palme, ne lipeam unii de al\u0163ii… Ie\u015fea aburul din noi ca din ni\u015fte oale golite…
\nCur\u00e2nd se auzir\u0103 voci, mi\u015fcare, zgomote de pa\u015fi \u015fi u\u015fi:
\n\u2013 De\u015fteptarea!
\nApoi auzir\u0103m z\u0103voarele noastre de fier tr\u0103g\u00e2ndu-se \u015fi marea u\u015f\u0103 sc\u00e2r\u0163iind. \u00cen u\u015f\u0103 ap\u0103ru gardianul care ne f\u0103cu un semn.
\n\u2013 Mere\u0163i to\u0163i \u00een col\u0163ul cela cu fa\u0163a la p\u0103rete!
\n\u00cen camer\u0103 intrar\u0103 doi de\u0163inu\u0163i \u00een haine v\u0103rgate, cu dou\u0103 leg\u0103turi de paie pe care le tr\u00e2ntir\u0103 \u00een partea cealalt\u0103, apoi ie\u015fir\u0103.
\n\u2013 Le \u00eempro\u015fca\u0163i \u015fi sta\u0163i pe ele!
\nDup\u0103 ce ie\u015fi gardianul, se repezir\u0103 fiecare s\u0103 ia c\u00e2t mai multe paie pentru sine. Dar paie erau pu\u0163ine. \u015ei, dup\u0103 ce luar\u0103 jum\u0103tate dintre noi, aproape nu mai r\u0103m\u0103seser\u0103 nimic pentru ceilal\u0163i.
\n\u2013 Nu a\u015fa, zise careva dintre cei care r\u0103m\u0103seser\u0103 f\u0103r\u0103 paie. S\u0103 le a\u015fez\u0103m uniform \u015fi apoi st\u0103m cu to\u0163ii unul l\u00e2ng\u0103 cel\u0103lalt, bine, r\u0103u, cum putem. Dac\u0103 e a\u015fa \u2013 e a\u015fa! \u00cemp\u0103r\u0163im deopotriv\u0103 totul, fr\u0103\u0163e\u015fte; aici suntem fra\u0163i vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd.
\nAbia ne a\u015fezar\u0103m pe paie c\u00e2nd se deschise vizeta de jos:
\n\u2013 Masa! Nou\u0103 por\u0163ii de turtoi. A\u015ftepta\u0163i, vine \u015fi cafeaua.
\n\u00cemp\u0103r\u0163ir\u0103m buc\u0103\u0163ile de turtoi: fiec\u0103ruia, una. Nu mai v\u0103zusem a\u015fa ceva p\u00e2n\u0103 atunci: o bucat\u0103 p\u0103trat\u0103 mic\u0103 \u015fi grea de m\u0103lai, t\u0103iat\u0103 parc\u0103 dintr-o tav\u0103, care a fost copt pu\u0163in. Mi se lipi de degete. M\u0103 uitai la ceilal\u0163i, to\u0163i mu\u015fcau din m\u0103laiul gol. Eram lihni\u0163i de foame \u015fi tremuram de frig. Nu \u015ftiam atunci c\u00e2\u0163i ani din via\u0163\u0103 voi dori s\u0103 m\u0103 satur din aceast\u0103 nespus de dorit\u0103 bucat\u0103 de m\u0103lai…
\n\u2013 Cafeaua!
\n\u015ei pe vizet\u0103 \u00eencepur\u0103 s\u0103 intre spre noi, una c\u00e2te una, nou\u0103 gamele turtite pe la col\u0163uri, ruginite \u015fi cu smal\u0163ul s\u0103rit, pe fundul c\u0103rora aburea pu\u0163in\u0103 ap\u0103 neagr\u0103.
\n\u2013 E cald\u0103! Ce bine! zise cel care apuc\u0103 prima gamel\u0103.
\nDup\u0103 ce se tr\u00e2nti vizeta, m\u0103 retr\u0103sei s\u0103 mul\u0163umesc Domnului, \u0163in\u00e2nd \u00een m\u00e2inile \u00eenghe\u0163ate gamela aburind\u0103, ca pe o ofrand\u0103 \u00eenaintea lui Dumnezeu. Era darul Lui pentru mine \u015fi ofranda mea pentru El. Din ochii mei picurau lacrimi lini\u015ftite \u00een gamela aburind\u0103…<\/p>\n
Traian DORZ, <\/em>ISTORIA UNEI\u00a0 JERTFE<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Erau primele zile din ianuarie 1948. \u00centr-un t\u00e2rziu se auzi mi\u015fcare pe coridor! \u2013 Vine m\u00e2ncarea, ziser\u0103 cei doi. \u015ei, \u00eentr-adev\u0103r, la ei veni. La fiecare dintre ei gardianul le aduse c\u00e2te un suferta\u015f cu m\u00e2ncare cald\u0103 \u015fi p\u00e2ine. M\u00e2ncar\u0103 \u015fi d\u0103dur\u0103 \u00eenapoi vasele goale. Mult mai t\u00e2rziu u\u015fa se deschise din nou \u015fi gardianul, <\/p>\n