Predic\u0103 la Duminica V din Postul Mare<\/p>\n
Se cuvine ca acela s\u0103 creasc\u0103, iar eu s\u0103 scad. (Ioan 13, 30)<\/em><\/p>\n Fra\u0163ilor, \u00een Sf. Evanghelie din Duminica de azi, a cincea a Postului Mare, Biserica ne pune \u00eenainte vremurile c\u00e2nd Domnul Hristos se apropia de Patima Sa. Dup\u0103 ce \u00eenv\u0103\u0163ase poporul ani de-a r\u00e2ndul, despre \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu \u015fi despre vie\u0163uirea cinstit\u0103, se g\u0103tea acum s\u0103 sufere Patima pe cruce, la care avea s\u0103-l supuie oamenii r\u0103i \u015fi p\u0103c\u0103to\u015fi, pe care-i mustrase pentru p\u0103catele lor. Arhimandritul IULIU SCRIBAN<\/em>, Predici pentru popor<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Predic\u0103 la Duminica V din Postul Mare Se cuvine ca acela s\u0103 creasc\u0103, iar eu s\u0103 scad. (Ioan 13, 30) Fra\u0163ilor, \u00een Sf. Evanghelie din Duminica de azi, a cincea a Postului Mare, Biserica ne pune \u00eenainte vremurile c\u00e2nd Domnul Hristos se apropia de Patima Sa. Dup\u0103 ce \u00eenv\u0103\u0163ase poporul ani de-a r\u00e2ndul, despre \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia <\/p>\n
\nDomnul \u015ftia toate cele ce aveau s\u0103 se \u00eent\u00e2mple. De aceia, pe drumul spre Ierusalim, a vestit ucenicilor lui c\u0103 va fi dat \u00een m\u00e2na mai marilor Iudeilor, care-l vor ucide.
\n\u00cen acest timp, au venit la D\u00e2nsul doi dintre ucenicii lui, care l-au rugat s\u0103 le dea dou\u0103 slujbe mai de seam\u0103, c\u00e2nd va fi s\u0103 \u00eentemeieze \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia sa pe p\u0103m\u00e2nt.
\nMul\u0163i ucenici ai Domnului Hristos. n-au \u00een\u0163eles bine \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura sa \u015fi au gre\u015fit. A\u015fa \u015fi ace\u015fti doi. Ei socoteau \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu, de care vorbea M\u00e2ntuitorul, drept o \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie ca cele de pe p\u0103m\u00e2nt, cu domnitori \u015fi st\u0103p\u00e2ni \u015fi paz\u0103 \u015fi slujba\u015fi \u015fi toate c\u00e2te sunt \u00eentr-o \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie.
\nDup\u0103 aceast\u0103 r\u00e2nduial\u0103 din lume, fiecare vrea s\u0103 aib\u0103 un loc mai de frunte. Totdeauna omul dore\u015fte lucruri mai mari dec\u00e2t puterile iui \u015fi vrea s\u0103 i se \u00eencredin\u0163eze sarcini mari, f\u0103r\u0103 a se \u00eentreba, dac\u0103 are el at\u00e2ta putere pentru a \u00eendeplini ceia ce i se va cere.
\nAvem pofte mari \u015fi dorim multe, dar nu ne g\u00e2ndim dac\u0103 suntem \u00een stare a \u00eendeplini m\u0103car datoriile mai mici ale noastre.
\nFa\u0163\u0103 de aceast\u0103 stare a omului, care se vede \u015fi la cei doi ucenici ai Domnului, despre care ni s-a cetit azi, g\u0103sim \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u00een alt\u0103 parte din Evanghelie. Pe aceasta s-o ascult\u0103m ast\u0103zi, pentru ca s\u0103 nu gre\u015fim prin pofte dup\u0103 lucruri mari, c\u00e2nd noi nu suntem \u00een stare s\u0103 \u00eendeplinim nici cele mici ale vie\u0163ii.
\nFra\u0163ilor, cu pu\u0163in timp mai nainte de ie\u015firea Domnului Hristos \u00een lume, pentru a o \u00eenv\u0103\u0163a lucruri mari despre \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu, s-a ridicat Sf. Ioan Botez\u0103torul, care a \u00eenceput a mustra pe oameni de p\u0103cate \u015fi a le vorbi cu cuvinte de foc pentru \u00eendreptarea lor. El le vestea c\u0103 vine Domnul Hristos, s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 toate cele ce trebuie pentru m\u00e2ntuirea sufletului omului, \u015fi ei trebuie s\u0103 se preg\u0103teasc\u0103, spre a primi cu gr\u0103bire noua vestire despre \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu. Poc\u0103i\u0163i-v\u0103, c\u0103 s-a apropiat \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia cerurilor, spunea el. Iat\u0103, \u015fi securea zace la r\u0103d\u0103cina pomilor. Deci tot pomul, care nu face road\u0103 bun\u0103, se taie \u015fi se arunc\u0103 iu foc (Matei 3, 1 \u015fi 10).
\n\u015ei a ie\u015fit lumea din dep\u0103rt\u0103ri s\u0103 asculte cuvintele lui \u015fi to\u0163i se \u00eenchinau \u015fi se c\u0103iau de p\u0103cate \u015fi se lep\u0103dau de ele \u015fi se f\u0103ceau ucenici ai Sf\u00e2ntului Ioan Botez\u0103torul. \u015ei mare mul\u0163ime de popor a urmat lui \u015fi primea botezul dela Ioan \u015fi se m\u0103rturiseau drept ucenici ai lui.
\nDar, dela o vreme, a venit \u015fi Domnul Hristos, \u015fi a \u00eenceput a lucra \u015fi El, \u015fi a-\u015fi aduna ucenici \u00een jur. Atunci ucenicii Sf\u00e2ntului Ioan Botez\u0103torul au \u00eenceput a se \u00eentrista pentru c\u0103 ucenicii M\u00e2ntuitorului sporeau, iar ai Sf\u00e2ntului nu mai cre\u015fteau. Domnul Hristos \u00eei luase \u00eenainte, Ioan Botez\u0103torul numai c\u00e2t preg\u0103tise lucrurile, ca s\u0103 le aduc\u0103 p\u00e2n\u0103 aci, iar de acum \u00eenainte trebuia s\u0103 lase numai pe Domnul spre a lucra. El fusese steaua care luminase \u00eenainte. Acum, c\u00e2nd se ivise Soarele Iisus Hristos, el trebuia s\u0103 se \u015ftearg\u0103 \u015fi s\u0103 r\u0103m\u00e2ie \u00een umbr\u0103.
\nIoan Botez\u0103torul \u015ftia prea bine c\u0103 a\u015fa trebuia s\u0103 fie. El era prea mul\u0163\u0103mit c\u0103 se f\u0103cuse vrednic de cinstea de a deschide calea Domnului \u015fi-i era de ajuns aceasta. Nu era oare o mare fapt\u0103 de a preg\u0103ti inimile oamenilor c\u0103tre Hristos!
\nUcenicii Sf\u00e2ntului Ioan Botez\u0103torul nu \u015ftiau aceasta. Ei se \u00eentristau v\u0103z\u00e2nd c\u0103 altul i-a luat \u00eenainte \u015fi c\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul lor, dela care primiser\u0103 botezul, sc\u0103dea.
\nAtunci s-au dus la el \u015fi i-au spus: Nu vezi c\u0103 tu pierzi \u015fi cellalt cre\u015fte? Nu vezi c\u0103 to\u0163i \u00eei urmeaz\u0103 lui? Tu cum r\u0103m\u00e2i?
\nIat\u0103 \u00eens\u0103 cuv\u00e2nt do r\u0103spuns, care se sloboade de pe buzele Sf\u00e2ntului Ioan Botez\u0103torul \u015fi care e o mare \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de azi \u015fi \u00een viitor, prin pilda vrednic\u0103 pe care ne-o d\u0103.
\nEl r\u0103spunse celor ce veniser\u0103 la d\u00e2nsul: Voi \u00een\u015fiv\u0103 \u00eemi sunte\u0163i marturi c\u0103 am spus: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimes \u00eenaintea aceluia… Prietenul mirelui, care st\u0103 \u015fi-l ascult\u0103, se bucur\u0103 foarte de glasul mirelui. Deci aceast\u0103 bucurie a mea este \u00eemplinit\u0103. ACELA TREBUIE SA CREASC\u0102, IAR EU S\u0102 SCAD (Ioan, 3, 28, 30).
\nDin aceste spuse ale Sf\u00e2ntului se \u00een\u0163elege c\u0103 el s-a bucurat de venirea Domnului \u015fi c\u0103 nu s-a \u00eentristat de loc de venirea lui, dup\u0103 cum se \u00eentristaser\u0103 ucenicii s\u0103i. El nume\u015fte mire pe Domnul Hristos, fiindc\u0103 mirele este cel ce \u00eentemeiaz\u0103 o gospod\u0103rie nou\u0103. M\u00e2ntuitorul \u00eentemeia noua gospod\u0103rie a lumii, \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu, pentru \u00eendreptarea \u015fi m\u00e2ntuirea omului. Sf\u00e2ntul Ioan \u00ee\u015fi zicea sie\u015fi numai prieten al mirelui \u015fi se bucura c\u0103 el a preg\u0103tit sufletele pentru un astfel de mire, pe care-L vor pomeni toate lumile \u015fi toate veacurile.
\nDe aici bucuria care \u00eei umplea inima \u015fi nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea de loc \u00eentristarea ucenicilor lui. Ba \u00eenc\u0103 le-a spus \u00een r\u0103spunsul dat lor: Se cuvine ca acela, adic\u0103 Domnul Hristos, s\u0103 creasc\u0103, iar eu s\u0103 scad.
\nIat\u0103, aci e cheia \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii la care trebuia s\u0103 ajungem.
\nDac\u0103 ar fi dup\u0103 socoteala noastr\u0103 omeneasc\u0103, fiecare om se \u00eentristeaz\u0103, c\u00e2nd altul \u00eei ia \u00eenainte, iar el r\u0103m\u00e2ne pe urm\u0103. Ni se pare amar\u0103 starea c\u00e2nd toat\u0103 lumea alearg\u0103 la altul, iar noi nu mai suntem b\u0103ga\u0163i \u00een seama \u015fi nu mai vine nimenea s\u0103 ne \u00eentrebe. Atunci se furi\u015feaz\u0103 ura \u00eempotriva acelui care ne-a luat \u00eenainte \u015fi ni se pare c\u0103 e vr\u0103jma\u015f al nostru.
\nDar poate c\u0103 uitarea \u00een care am c\u0103zut e dreapt\u0103. Poate c\u0103 al\u0163ii sunt \u00eenzestra\u0163i mai bine ca noi \u015fi r\u0103spund mai temeinic trebuin\u0163elor omului. Am avut un timp de \u00eenflorire \u015fi firesc este ca s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103 \u015fi al\u0163ii. Firesc este ca lumea s\u0103 asculte \u015fi la cuvintele altora, nu numai la ale noastre.
\nDar omul niciodat\u0103 nu socote\u015fte a\u015fa. El are totdeauna pofte mari de mers \u00eenainte \u015fi niciodat\u0103 nu-\u015fi pune \u00eentrebarea dac\u0103 mai are puterea de a face tot ce dore\u015fte.
\nIat\u0103, fa\u0163\u0103 de aceast\u0103 stare a omului, st\u0103 ca pild\u0103 Sf. Ioan Botez\u0103torul. El nu a fost setosul de putere. El a iubit lucrul care i-a fost dat s\u0103-l s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 \u015fi n-a c\u0103utat alaiul oamenilor. Nu m\u0103rirea lui i-a stat \u00eenainte, ci m\u0103rirea lucrului de \u00eendeplinit.
\nC\u00e2nd a venit Domnul, el a cunoscut c\u0103 altul mai puternic \u00eei ia locul. S-a cunoscut pe Sine \u00eensu\u015fi \u015fi a\u015fa a vorbit ucenicilor S\u0103i. Nu s-a pornit cu m\u00e2nie c\u0103 alaiul oamenior pleac\u0103 \u00een alt\u0103 parte, ci s-a bucurat c\u0103 altul va face \u015fi mai mult dec\u00e2t el. Eu v\u0103 botez numai cu ap\u0103 spre poc\u0103in\u0163\u0103, a spus el, acela v\u0103 va boteza cu Duh Sf\u00e2nt \u015fi cu foc (Matei 3, 2).
\nCunosc\u00e2ndu-se pe sine \u00eensu\u015fi, el nu s-a m\u00e2ndrit. A r\u0103mas cu umilin\u0163\u0103 \u00een^starea sa \u015fi nu s-a umplut de turburare. Turburarea a umplut inima ucenicilor lui, care judecau \u00een chip lumesc. De aceia se \u00eentristau.
\nO asemenea pild\u0103 e o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 din cele mai luminoase, fiindc\u0103 ob\u015ftea oamenilor nu face a\u015fa. Pe oameni nu-i \u00eensufle\u0163e\u015fte pre\u0163ul \u015fi frumuse\u0163e unui lucru, ci poleitura care o cap\u0103t\u0103 \u015fi ei de acolo. Ne punem pe noi mai presus de lucrurile care trebuiesc \u00eemplinite \u015fi le pre\u0163uim numai dup\u0103 folosul pe care-l tragem dintr-\u00eensele sau dup\u0103 cinstea pe care o revars\u0103 \u015fi asupra noastr\u0103.
\nNoi nu \u00een\u0163elegem c\u0103 sunt lucruri cu mult mai \u00eenalte dec\u00e2t fiin\u0163a noastr\u0103 \u015fi pe care trebuie s\u0103 le pre\u0163uim, ori de tragem din ele vreun folos, ori nu.
\n\u015ei dac\u0103 altul face ni\u015fte treburi mai bine ca noi, nu trebuie s\u0103 l\u0103s\u0103m m\u00e2nia s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een inima noastr\u0103, fiindc\u0103 p\u0103rerea de r\u0103u pentru binele f\u0103cut de altul e lucru dela diavolul.
\nS\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 pot fi lucruri mari f\u0103cute \u015fi f\u0103r\u0103 noi \u015fi s\u0103 lu\u0103m aminte c\u0103 poate noi n-am fi avut at\u00e2ta putere \u015fi pricepere de a le duce la cap\u0103t bun. S\u0103 ne cunoa\u015ftem pe noi \u00een\u015fine \u015fi s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een cele ce putem. S\u0103 nu umbl\u0103m cu doriri de a fi in toate treburile \u015fi s\u0103 ni se par\u0103 c\u0103 nu se poate face nimic f\u0103r\u0103 noi. S\u0103 nu fim otr\u0103vi\u0163i de pofta de a tot da \u00eenainte, pentru c\u0103 nu suntem totdeauna preg\u0103ti\u0163i \u015fi \u00eencurc\u0103m lucrurile, pentru \u00eendeplinirea c\u0103rora nu avem destul\u0103 putere \u015fi pricepere. In multe \u0163\u0103ri, s-au \u00eent\u00e2mplat pagube de tot felul, din pricina pofticio\u015filor care s-au \u00eengr\u0103m\u0103dit la locuri care nu erau pentru puterile lor.
\nFiecare s\u0103 r\u0103m\u00e2ie la c\u00e2t i-a dat Dumnezeu \u015fi la puterile cu care l-a \u00eenzestrat, mul\u0163umindu-se pentru o stare dup\u0103 putin\u0163a lui. C\u0103ci atunci ar fi \u00een lume mai mult\u0103 cump\u0103neal\u0103 \u015fi socoteal\u0103; treburile s-ar \u00eendeplini mai bine \u015fi n-ar mai da unul n\u0103val\u0103 peste altul.
\nA\u015fa s\u0103 ne \u00eenv\u0103\u0163\u0103m dela pilda curat\u0103 a Sf\u00e2ntului Ioan Botez\u0103torul, care n-a e\u015fit din m\u0103rginirea puterilor lui; care s-a oprit la c\u00e2t i-a dat Dumnezeu s\u0103 lucreze \u015fi nu s’a apucat dec\u00e2t de ceia ce era deplin \u00een puterea lui.
\nUn om care face a\u015fa, poate avea mult mai mult\u0103 cinste \u00eentr-o lucrare mic\u0103, care este dup\u0103 puterile lui, iar altul poate e\u015fi cu necinste din slujbe mari \u015fi chem\u0103ri grele, pe care le-a luat peste puterile lui.
\nDeci s\u0103 ne cunoa\u015ftem pe noi \u00een\u015fine \u015fi s\u0103 p\u0103str\u0103m cump\u0103na vie\u0163ii. Amin.<\/p>\n