Predic\u0103 la Duminica Tomii<\/p>\n
Pentru c\u0103 m-ai v\u0103zut Tomo, ai crezut; ferici\u0163i sunt cei ce n-au v\u0103zut \u015fi au crezut (Ioan 20, 29).<\/em><\/p>\n Fra\u0163ilor, dup\u0103 str\u0103lucita \u015fi \u00een\u0103l\u0163\u0103toarea s\u0103rb\u0103toare a Pa\u015ftelui, iat\u0103-ne aduna\u0163i \u00een sf\u00e2nta cas\u0103 a Domnului; iat\u0103-ne din nou dinaintea altarului sfin\u0163it, unde ne\u00eencetat se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte jertfa trupului \u015fi s\u00e2ngelui Domnului, sub chipul p\u00e2inii \u015fi a vinului. Acela\u015fi \u015fir de duminici \u015fi s\u0103rb\u0103tori \u00eencep a curge de la Pa\u0219tele trecut \u015fi p\u00e2n\u0103 la cel viitor. Dar fiecare duminic\u0103 \u015fi s\u0103rb\u0103toare are \u00eensemn\u0103tatea ei. Una nu seam\u0103n\u0103 cu alta. La fiecare \u00eenv\u0103\u0163\u0103m ceva deosebit. Toate \u00eens\u0103 se aseam\u0103n\u0103 \u00eentr-aceea c\u0103 ne dau \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi m\u00e2ntuitoare pentru suflet, m\u0103car c\u0103 \u00eentr-un chip deosebit. Arhimandritul IULIU SCRIBAN, Predici pentru popor<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Predic\u0103 la Duminica Tomii Pentru c\u0103 m-ai v\u0103zut Tomo, ai crezut; ferici\u0163i sunt cei ce n-au v\u0103zut \u015fi au crezut (Ioan 20, 29). Fra\u0163ilor, dup\u0103 str\u0103lucita \u015fi \u00een\u0103l\u0163\u0103toarea s\u0103rb\u0103toare a Pa\u015ftelui, iat\u0103-ne aduna\u0163i \u00een sf\u00e2nta cas\u0103 a Domnului; iat\u0103-ne din nou dinaintea altarului sfin\u0163it, unde ne\u00eencetat se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte jertfa trupului \u015fi s\u00e2ngelui Domnului, sub chipul <\/p>\n
\nIat\u0103 o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 de cea mai mare \u00eensemn\u0103tate \u00een duminica de azi, pe care Biserica o nume\u015fte a Tomei, \u00een amintirea apostolului Toma, care n-a crezut c\u0103 M\u00e2ntuitorul a \u00eenviat, p\u00e2n\u0103 nu l-a v\u0103zut \u015fi pip\u0103it. Evanghelia ce-a\u0163i auzit-o ne spune c\u0103 M\u00e2ntuitorul i-a spus: Numai fiindc\u0103 M-ai v\u0103zut, Tomo, ai crezut. Pentru aceia ferici\u0163i to\u0163i cei ce n-au v\u0103zut \u015fi au crezut.
\nCu adev\u0103rat, ferici\u0163i sunt ace\u015ftia. Dar nu e de ajuns, fra\u0163ilor, numai s\u0103 v\u0103 spun acestea. Trebuie s\u0103 vi le \u015fi dovedesc, trebuie s\u0103 v\u0103 aduc la \u00eencredin\u0163area c\u0103 \u00eentr-adev\u0103r a\u015fa este \u015fi nu altfel. Pentru aceasta cer s\u0103-mi da\u0163i ascultare, s\u0103 lua\u0163i aminte la cele ce v\u0103 voi spune, cer chiar s\u0103 ave\u0163i dorin\u0163a de a v\u0103 lumina.
\nI<\/strong>
\nFra\u0163ilor, ferici\u0163i cei ce n-au v\u0103zut \u015fi au crezut, ne spune M\u00e2ntuitorul. El laud\u0103, credin\u0163a \u015fi mustr\u0103 necredin\u0163a lui Toma. Aceasta s-o facem \u015fi noi. S\u0103 ar\u0103t\u0103m greut\u0103\u0163ile pe care le aduce necredin\u0163a \u015fi fericirea care este \u00eempreunat\u0103 cu credin\u0163a.
\nE trist\u0103 via\u0163a omului care tr\u0103ie\u015fte pe lume f\u0103r\u0103 credin\u0163\u0103. Via\u0163a noastr\u0103, dac\u0103 are unele pl\u0103ceri, are \u00eens\u0103 \u015fi greut\u0103\u0163ile ei. Omului \u00eei trebuie un ad\u0103post, unde s\u0103 alerge \u00een zilele c\u00e2nd nevoia \u00eel cople\u015fe\u015fte. Acest ad\u0103post este credin\u0163a. Ea \u00eent\u0103re\u015fte pe om \u015fi-l ajut\u0103 s\u0103 lupte cu putere \u00een valurile vie\u0163ii. Care din voi, \u00een zilele de mare cump\u0103n\u0103, nu \u015fi-a ridicat ochii spre cer zic\u00e2nd: ,,Doamne, ajut\u0103!\u201c C\u00e2\u0163i \u00een timpuri de suferin\u0163\u0103 nu \u015fi-au g\u0103sit alinarea \u015fi u\u015furarea \u00een credin\u0163a care le \u00een\u0103l\u0163a g\u00e2ndurile la Dumnezeu? Ferici\u0163i cei ce au crezut!
\nCe fac \u00eens\u0103 cei ce nu cred, cei a c\u0103ror credin\u0163\u0103 este sl\u0103bit\u0103?
\nMare este chinul lor! \u015ei ei sunt b\u00e2ntui\u0163i de fel de fel de furtuni. Dar neav\u00e2nd credin\u0163\u0103, unde s\u0103 alerge ei dup\u0103 alinare? Nic\u0103ieri nic\u0103ieri n-o g\u0103sesc, \u015fi durerea cre\u015fte c\u00e2nd v\u0103d neputin\u0163a de a o u\u015fura. Mul\u0163i tr\u0103iesc f\u0103r\u0103 Dumnezeu pe lume, dar ceva-ceva cum \u00eei ajunge nevoia, se zv\u00e2rcolesc \u00een dureri, fiindc\u0103 ei n-au credin\u0163a care s\u0103 le dea alinarea cereasc\u0103.
\nF\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, fra\u0163ilor, nu odat\u0103, ci de multe ori a\u0163i auzit cum unuia \u00eei moare so\u0163ia \u015fi de durere \u00ee\u015fi curm\u0103 firul zilelor; altul \u00ee\u015fi pierde copilul \u015fi, zdrobit de durere, \u00ee\u015fi pune cap\u0103t vie\u0163ii; altul \u00ee\u015fi pierde averea c\u00e2\u015ftigat\u0103 cu sudoare pentru fericirea copiilor \u015fi, \u00een dezn\u0103dejde, \u00ee\u015fi ridic\u0103 via\u0163a. \u2013 Pentru ce toate acestea? \u2013 Pentru c\u0103 credin\u0163a lor era prea slab\u0103. Ei nu s-au g\u00e2ndit la Dumnezeul Cerurilor; nu \u015fi-au adus aminte de P\u0103rintele care stinge focul fiilor \u015fi c\u0103tre care po\u0163i s\u0103-\u0163i ver\u015fi tot amarul.
\nLipsa credin\u0163ei duce pe om la nenorociri \u015fi la pierderea sufletului. Cel f\u0103r\u0103 credin\u0163\u0103, pentru \u00eencetarea durerilor, alearg\u0103 la uciderea lui \u00eensu\u015fi; cel cu credin\u0163\u0103, la Dumnezeu. Vede\u0163i ce stra\u015fnic\u0103 deosebire este \u00eentre unul \u015fi altul. Sunt mul\u0163i, care-\u015fi iau zilele f\u0103r\u0103 a se g\u00e2ndi c\u0103 este un Dumnezeu, c\u0103 lumea aceasta este a Lui \u015fi c\u0103 El e marele ei st\u0103p\u00e2n. Dumnezeu nu este nici \u00een cugetele, nici \u00een urzelile, nici \u00een casele, nici in inimile lor. \u00cen cugetele lor toate intr\u0103, numai Dumnezeu nu.
\nSe scoal\u0103 diminea\u0163a \u015fi pornesc dup\u0103 treburile zilei. \u00ce\u0219i mestec\u0103 hrana lor, dar uit\u0103 m\u00e2na care \u00eei hr\u0103ne\u015fte. Vitele chiar ar trebui s\u0103-i ru\u015fineze, pentru c\u0103 \u00abBoul \u00ee\u015fi cunoa\u015fte st\u0103p\u00e2nul, iar m\u0103garul ieslea \u00een care \u00eei d\u0103 s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, numai poporul meu, zice Domnul, nu se uit\u0103 la mine\u00bb (Isaia 1, 3). Oamenii f\u0103r\u0103 Dumnezeu se \u00eendulcesc de bunurile Sale, dar le primesc ca pe ceva c\u0103zut din cer, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi ridice inimile la Cel ce este milostivul d\u0103t\u0103tor al lor. Ei au nevoi care nu mai \u00eenceteaz\u0103, dar nu se \u00eenal\u0163\u0103 p\u00e2n\u0103 la D\u00e2nsul, care este gata s\u0103-i ajute. Ceas dup\u0103 ceas trece f\u0103r\u0103 ca o privire, un strig\u0103t, o dorin\u0163\u0103 s\u0103 se \u00eenal\u0163e c\u0103tre cer.
\nStau \u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc: oare nu e tot a\u015fa cu cei ce ascult\u0103 aceste cuvinte? N-am tr\u0103it noi oare multe zile \u00een via\u0163a noastr\u0103, ca \u015fi cum n-ar fi fost un Dumnezeu peste noi \u015fi M\u00e2ntuitor l\u00e2ng\u0103 noi?
\nDa, \u015fi chiar mul\u0163i din cei mai r\u00e2vnitori deseori au uitat pe Dumnezeu. Ce pu\u0163ine sunt clipele din timpul zilei, c\u00e2nd El este Cel \u00eent\u00e2i \u015fi Cel mai \u00eenalt \u00een g\u00e2ndurile noastre!
\n\u015ei dac\u0103 ar fi numai at\u00e2ta! Dumnezeu nu e \u00een cugetele multora, dar nici \u00een socotelile pe care \u015fi le fac pentru viitor. Totdeauna noi fr\u0103m\u00e2nt\u0103m \u00een capul nostru fel de fel de socoteli cum s\u0103 fim ferici\u0163i; unii \u00eentr-un chip, al\u0163ii \u00een altul. Negustorul intr\u0103 \u015fi se afund\u0103 \u00een nego\u0163ul lui, scoate \u015fi cheltuie\u015fte parale cu n\u0103dejdea unui bun c\u00e2\u015ftig. Plugarul \u00ee\u015fi \u00eemparte ogorul lui dup\u0103 cum i se pare mai folositor. El seam\u0103n\u0103 \u015fi a\u015fteapt\u0103 s\u0103-\u015fi umple co\u015farul. Sluga las\u0103 un st\u0103p\u00e2n cu n\u0103dejdea de a g\u0103si pe altul mai bun. Noi ne hot\u0103r\u00e2m s\u0103 facem m\u00e2ne cutare sau cutare. Ne z\u0103mislim urzelile noastre pentru s\u0103pt\u0103m\u00e2nile \u015fi lunile ce au s\u0103 vin\u0103.
\nDar unde este Dumnezeu \u00een toate aceste urzeli? De loc nu l-am \u00eentrebat pe D\u00e2nsul. Am lucrat totul f\u0103r\u0103 D\u00e2nsul. \u015ei cu toate acestea nu putem s\u0103 mi\u015fc\u0103m un singur pas, \u00een nimic n-o putem scoate la cap\u0103t f\u0103r\u0103 mijlocirea Lui.
\nEste adev\u0103rat c\u0103 nou\u0103 ni se pare c\u0103 ajungem uneori cu bine la cap\u0103t \u015fi f\u0103r\u0103 ajutorul Lui. El ne ajut\u0103 uneori \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103-L c\u0103ut\u0103m. Dar este sp\u0103im\u00e2nt\u0103tor lucru s\u0103 vezi pe un om f\u0103r\u0103 Dumnezeu, cresc\u00e2nd \u00een toate bunurile, s\u0103-l vezi c\u0103 ajunge din ce \u00een ce mai bogat, c\u0103 turmele i se \u00eenmul\u0163esc, \u015fi cu toate acestea nicio binecuv\u00e2ntare asupra lui. Mai degrab\u0103 toate socotelile noastre s\u0103 r\u0103m\u00e2ie balt\u0103, dec\u00e2t s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103 f\u0103r\u0103 Dumnezeu.
\nS\u0103 ne g\u00e2ndim la aceasta, fra\u0163ilor. S\u0103 \u00eencepem via\u0163a din nou. S\u0103 punem r\u00e2nduial\u0103 \u00een urzirile noastre. S\u0103 ne \u00eencredin\u0163\u0103m calea \u00een m\u00e2inile Domnului, s\u0103 ne \u00eencredem \u00eentr-\u00censul, \u015fi El ne va ajuta s-o trecem.
\nEste drept, foarte drept s\u0103 ne g\u00e2ndim la viitor. Este foarte drept s\u0103 fim muncitori \u00een treburile noastre. Trebuie s\u0103 fim \u00eenc\u0103lzi\u0163i \u015fi de duhul Domnului. Fericit b\u0103rbatul care ia pe Dumnezeu \u00een tov\u0103r\u0103\u015fia lui \u015fi care dore\u015fte ca orice lucru s\u0103-l \u00eenceap\u0103, s\u0103-l s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 \u015fi s\u0103-l sf\u00e2r\u015feasc\u0103 \u00een Dumnezeu.
\nTrebuie s\u0103 m\u0103rturisim, fra\u0163ilor, c\u0103 sunt mul\u0163i dintre noi \u00een casele c\u0103rora nu e Dumnezeu. Prietenilor li se zice \u00abbine-a\u0163i venit\u00bb. Oaspe\u0163ii sunt bine primi\u0163i. Dar El, prietenul cel mai adev\u0103rat, oaspetele cel mai bun, nu este primit, i se \u00eenchide u\u015fa. \u015ei totu\u015fi unde este Dumnezeu, acolo este pace \u2013 pace \u00een acea cas\u0103, \u00een acea familie, \u00een acele inimi.
\n\u00ce\u0163i st\u0103 o piatr\u0103 pe inim\u0103, c\u00e2nd intri \u00een casa omului necredincios \u015fi f\u0103r\u0103 Dumnezeu. Poate c\u0103 la d\u00e2nsul este gospod\u0103rie bun\u0103. Toate lucrurile \u00ee\u0163i arat\u0103 \u00eengrijire, b\u0103gare de seam\u0103 \u015fi r\u00e2nduial\u0103. Poate st\u0103p\u00e2nul \u015fi st\u0103p\u00e2na sunt buni, primitori, binevoitori \u00een tot chipul.
\nDar este o lips\u0103 \u00een acea cas\u0103. Lipse\u015fte tocmai ceia ce e mai de pre\u0163. Dumnezeu nu este acolo. La toate lucrurile se g\u00e2ndesc \u015fi toate le fac, dar tocmai cel mai folositor este l\u0103sat \u00een ne\u00eengrijire. Vai! nu e a\u015fa oare cu multe case \u015fi c\u0103scioare \u00een care intr\u0103m adeseori?
\nAsculta\u0163i ce zice Domnul \u00censu\u015fi: Eu voi fi Dumnezeul tuturor familiilor lui Israil, \u015fi ei vor fi poporul meu (Ieremia 31, 3). Blestemul Domnului este \u00een casa celui r\u0103u, dar El binecuvinteaz\u0103 locuin\u0163a drep\u0163ilor (Pilde 3,33).
\nAcum, ori dac\u0103 sunte\u0163i boga\u0163i ori s\u0103raci, vede\u0163i c\u0103 Dumnezeu este cu voi, locuie\u015fte cu voi, ridic\u00e2ndu-\u015fi cas\u0103 \u00een mijlocul vostru. Este un lucru la care eu v-a\u015f \u00eendemna cu tot dinadinsul s\u0103-l face\u0163i f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere: s\u0103 pune\u0163i pe Dumnezeu la temelia familiei voastre. Binecuv\u00e2ntarea va veni peste voi, pentru c\u0103 zice Dumnezeu: Pe acei care m\u0103 cinstesc pe mine \u015fi eu \u00eei voi cinsti (Samuel 30).
\nDar mai este alt loc din care deseori Dumnezeu este alungat: din inimile noastre.
\nAici mai cu seam\u0103 dore\u015fte El s\u0103-\u015fi a\u015feze locuin\u0163a. Acestea zice Prea\u00eenaltul care locuie\u015fte \u00een ve\u015fnicie, al c\u0103rui nume este sf\u00e2nt: eu locuiesc \u00een locul sf\u00e2nt \u015fi \u00eenalt, la un loc cu cel \u00eentristat \u015fi umilit \u00een cugetul s\u0103u (Isaia 57, 15).
\nComoara nenorocitului este \u00een inima sa. Banii albi pentru zile negre, mul\u0163i-pu\u0163ini c\u00e2\u0163i are, poate s\u0103 \u015fi-i puie la casa de economie. Ei pot fi \u00eengr\u0103m\u0103di\u0163i acolo \u015fi pu\u015fi s\u0103-i dea dob\u00e2nd\u0103. Pofta de bani \u00eens\u0103, dragostea nedesp\u0103r\u0163it\u0103 de d\u00e2n\u015fii, tot cu sine este, tot \u00een inima sa st\u0103, nu s-a dus \u015fi ea la casa de economie.
\nTot a\u015fa este, fra\u0163ilor, dac\u0103 avem comoar\u0103 \u00een cer, dac\u0103 Dumnezeu este Dumnezeul nostru \u015fi Hristos Domnul, prietenul nostru. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 atunci \u00eel vom sim\u0163i \u00een inimile noastre \u00eent\u0103rindu-ne, \u00eenc\u0103lzindu-ne, umpl\u00e2ndu-ne de bucurie, pace \u015fi mul\u0163\u0103mire.
\nDac\u0103 suntem dintre cei ce n-au \u00een inim\u0103 pe Dumnezeu, nu putem fi ferici\u0163i. Putem avea prieteni \u015fi copii s\u0103 ne iubeasc\u0103. Putem avea bel\u015fug c\u00e2t de mult. Poate lumea s\u0103-mi par\u0103 numai o s\u0103rb\u0103toare. Dar nu pot zice: \u00abSunt fericit\u00bb. Nu-mi pot \u00een\u0103l\u0163a inima p\u00e2n\u0103 la Dumnezeu \u015fi s\u0103 zic: M\u0103rire \u0163ie, Doamne, c\u0103 este pace, pace binecuv\u00e2ntat\u0103 \u00een sufletul meu.
\nA\u0163i v\u0103zut, fra\u0163ilor, c\u0103 via\u0163a aceasta a omului necredincios nu este via\u0163a cea fericit\u0103. Dar am cercetat-o numai a\u015fa cum o vedem zilnic, cum se scurge lini\u015ftit\u0103. S-o cercet\u0103m ce este ea \u015fi \u00een zilele grele, \u015fi atunci ve\u0163i vedea, fra\u0163ilor, c\u0103 via\u0163a omului f\u0103r\u0103 credin\u0163\u0103 este cea chinuit\u0103.
\nII
\nS\u0103 ne ducem cu mintea la omul care se apropie de sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii. \u00cen toat\u0103 tinere\u0163a \u015fi \u00een zilele bune, a huzurit f\u0103r\u0103 s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 c\u0103 este un Dumnezeu pe lume care-i vede faptele. Cugetarea c\u0103 toate astea se sf\u00e2r\u015fesc odat\u0103 \u00eei va fi venit \u00een cap, dar nu s-a mai g\u00e2ndit apoi la asta, zic\u00e2ndu-\u015fi c\u0103 e departe de tot \u015fi c\u0103 mai are de petrecut. Iat\u0103-l \u00eens\u0103 din petrecere \u00een petrecere, din an \u00een an tot mai sl\u0103bit, ialt\u0103-l, \u00een sf\u00e2r\u015fit, b\u0103tr\u00e2n. Acum toate pl\u0103cerile din trecut \u00eei vin \u00een minte ca un nor amenin\u0163\u0103tor. Vede c\u0103 se apropie de un sf\u00e2r\u015fit, dar nu \u015ftie ce-i aduce. El se teme, fiindc\u0103 atunci c\u00e2nd nu \u015ftii ce se va \u00eent\u00e2mpla, mai degrab\u0103 te duci cu mintea la r\u0103u dec\u00e2t la bine. Pe fiecare zi temerea asta \u00eei e mai chinuitoare. El vede c\u0103 moare f\u0103r\u0103 nicio n\u0103dejde de viitor.
\nMoare, dar ce-o s\u0103 fie oare dup\u0103 moarte? G\u00e2ndurile pe care le-a alungat \u00een tinere\u0163e, acum \u00eel chinuiesc la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e. Nop\u0163ile cele lungi se zv\u00e2rcole\u015fte \u00een nedormire. G\u00e2ndul c\u0103 poate se stinge pe ve\u015fnicie sau \u00eel a\u015fteapt\u0103 vreo pedeaps\u0103, \u00eei st\u0103 ca un c\u0103l\u0103u amenin\u0163\u0103tor.
\nVine ceasul mor\u0163ii, \u015fi ce lupt\u0103, ce chin, ce durere cumplit\u0103! Se apuc\u0103 cu din\u0163ii de aceast\u0103 via\u0163\u0103 pe care o p\u0103r\u0103se\u015fte. Dac\u0103 ar avea o sc\u00e2nteie de credin\u0163\u0103! Dar nu, n-o are \u015fi intr\u0103 \u00een moarte ca \u00eentr-o pr\u0103pastie neagr\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 fund.
\nCe priveli\u015fte deosebit\u0103 ne d\u0103 omul care toat\u0103 via\u0163a s-a \u00eenc\u0103lzit la focul credin\u0163ei lui Dumnezeu! El trece prin via\u0163\u0103 ca omul care \u015ftie f\u0103r\u0103 gre\u015f de unde pleac\u0103 \u015fi unde are s\u0103 ajung\u0103. \u015ei dac\u0103 nu duce o via\u0163\u0103 de huzur, el \u015ftie c\u0103 toat\u0103 fapta bun\u0103 \u00eei aduce dob\u00e2nd\u0103 \u00een cer. De aceia o \u00eengrije\u015fte \u015fi o ud\u0103 ca pe o buruian\u0103 de leac.
\nEl intr\u0103 \u00een b\u0103tr\u00e2ne\u0163\u0103, dar intr\u0103 cu n\u0103dejdea omului care a\u015fteapt\u0103 r\u0103splata faptelor sale. Departe de a fi chinuit, simte o mul\u0163\u0103mire f\u0103r\u0103 margini. El nu se mai \u00eengrije\u015fte ce-o s\u0103 fie dup\u0103 moarte, fiindc\u0103 \u015ftie negre\u015fit c\u0103 merge \u00een s\u00e2nul Tat\u0103lui.
\nVine sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii. To\u0163i \u00eel pl\u00e2ng. El \u00eens\u0103 moare cu z\u00e2mbetul pe buze. Moare ca cre\u015ftin \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit, cu lum\u00e2narea \u00een m\u00e2n\u0103, cu preotul l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsul, ca omul care de nimic nu \u015fi-a b\u0103tut joc \u00een via\u0163\u0103 \u015fi cu cinste vrea s-o sf\u00e2r\u015feasc\u0103. Ferici\u0163i cei ce au crezut \u015fi fericit este \u015fi acesta!
\nA\u0163i v\u0103zut, fra\u0163ilor, unde duce nep\u0103sarea \u015fi necredin\u0163a, precum \u015fi fericirea care este \u00eempreunat\u0103 cu credin\u0163a. N-am nevoie s\u0103 v\u0103 l\u0103muresc mai mult.
\nIII
\nTotu\u015fi trebuie s\u0103 v\u0103 mai spun c\u0103 via\u0163a omului credincios este totdeauna \u00eensufle\u0163it\u0103 de n\u0103dejde. El niciodat\u0103 nu dezn\u0103d\u0103jduie\u015fte. \u00cen ceasul celei mai mari sl\u0103biciuni, se uit\u0103 spre cer \u015fi simte c\u0103 totul este trainic \u015fi nev\u0103t\u0103mat. Acolo este P\u0103rintele s\u0103u, a\u015fezat pe tronul cel ve\u015fnic. Acolo este M\u00e2ntuitorul, nu M\u00e2ntuitorul \u00eendurerat, batjocorit \u015fi ucis de oameni, ci M\u00e2ntuitorul plin de via\u0163\u0103, care \u015fade de-a dreapta Tat\u0103lui, M\u00e2ntuitorul Atotputernic, care ne-a r\u0103s cump\u0103rat \u015fi care acum se bucur\u0103 binecuv\u00e2nt\u00e2nd pe cei ce i-a m\u00e2ntuit.
\nAcolo este ancora sa prins\u0103 cu t\u0103rie. Acolo este n\u0103dejdea sa cl\u0103dit\u0103 pe piatr\u0103. C\u00e2nd cre\u015ftinul se \u0163ine de d\u00e2nsa, nimic nu-l mai poate zmulge din m\u00e2inile Tat\u0103lui. Pot s\u0103 vie toate \u00eencerc\u0103rile: boal\u0103, moarte; cre\u015ftinul \u00eent\u0103rit \u00een credin\u0163\u0103 \u00eens\u0103, are armele ve\u015fnice cu care lupt\u0103. Cine poate s\u0103-l mi\u015fte de pe nezguduita sa temelie?
\nAstfel este, fra\u0163ilor, omul cu credin\u0163\u0103. N\u0103dejdea niciodat\u0103 nu-l p\u0103r\u0103se\u015fte. El \u015ftie c\u0103 are totdeauna un ad\u0103post \u015fi un scut \u00een credin\u0163a sa.
\nDac\u0103 ai asculta pe oamenii f\u0103r\u0103 credin\u0163\u0103, ai crede c\u0103 via\u0163a celui credincios e cum nu se poate mai ur\u00e2t\u0103, c\u0103 nu are niciun farmec. Oamenii necredincio\u015fi, c\u00e2nd \u00ee\u021bi vorbesc de via\u0163a lor petrecut\u0103 \u00een chefuri \u015fi destr\u0103b\u0103l\u0103ri, o ridic\u0103 \u00een slav\u0103. Via\u0163a omului care tr\u0103ie\u015fte cu credin\u0163a \u00een Dumnezeu \u015fi lucreaz\u0103 dup\u0103 d\u00e2nsa li se pare grea \u015fi \u00eentunecoas\u0103. Numai via\u0163a lor stricat\u0103 \u015fi de pierzarea sufletului \u015fi trupului li se pare vrednic\u0103 de tr\u0103it.
\nTotu\u015fi, nu e a\u015fa. Pentru a v\u0103 l\u0103muri mai bine, am s\u0103 v\u0103 aduc o pild\u0103.
\nC\u00e2nd Dumnezeu a vrut s\u0103 dea lege poporului evreiesc, a chemat pe Moisi, mai marele lor, \u00een muntele numit Sinai, ca s\u0103 le dea legea. Muntele \u00eens\u0103 clocotea de puterea dumnezeiasc\u0103, care se afla acolo. Tr\u0103snete \u015fi fulgere se \u00eencruci\u015fau, de credeai c\u0103 muntele se pr\u0103bu\u015fe\u015fte, iar cerul ia foc. Ia g\u00e2ndi\u0163i-v\u0103 acum ce f\u0103cea poporul care sta \u00een vale \u015fi a\u015ftepta legea? F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103, \u00een mijlocul zgomotului asurzitor \u015fi a tr\u0103snetelor cumplite, credea c\u0103 Moisi a pierit \u015fi nu se mai \u00eentoarce la ei cu legea. Moisi \u00eens\u0103 st\u0103tea viu \u015fi nev\u0103t\u0103mat.
\nA\u015fa este, fra\u0163ilor, \u015fi cu oamenii credincio\u015fi \u015fi necredincio\u015fi. Cei necredincio\u015fi fac cu credincio\u015fii cum poporul evreiesc f\u0103cea cu Moisi. Lor li se p\u0103rea c\u0103 Moisi a murit, dar el era teaf\u0103r. Cei necredincio\u015fi zic c\u0103 via\u0163a celor credincio\u015fi e ur\u00e2t\u0103, dar lor numai li se pare a\u015fa, fiindc\u0103-s orbi\u0163i de via\u0163a lor desfr\u00e2nat\u0103. Ei judec\u0103 numai de departe, cum \u015fi Evreii de departe judecau despre muntele Sinai unde se suise Moisi spre a lua Tablele Legii. Muntele era frumos pentru cine st\u0103tea sus; \u00eenfrico\u015fat \u00eens\u0103 pentru cine-l privea de departe. Pentru necredincios, credin\u0163a i se pare \u00eenfrico\u015fat\u0103, celui credincios \u00eens\u0103 \u00eei este nespus de dulce. Omul grosolan, care nu judec\u0103 dec\u00e2t pe deasupra, se mir\u0103 c\u00e2nd vede pe altul suindu-se din ce \u00een ce mai sus pe scara vie\u0163ii cre\u015ftine\u015fti. Ce-\u015fi zice el? Mai bine r\u0103m\u00e2n la cap\u0103t dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 sui \u00een v\u00e2rf. \u015ei ur\u0103\u015fte pe tot cel ce merge \u00een calea vie\u0163ii cre\u015ftine\u015fti ca \u015fi cum i-ar aduce lui vreun r\u0103u. El zice cum ziceau Evreii: S\u0103 nu gr\u0103iasc\u0103 c\u0103tre noi Dumnezeu, ca nu cumva s\u0103 murim (Ie\u015firea 20, 19). Dar Dumnezeu a gr\u0103it c\u0103tre Moisi, \u015fi nu numai c\u0103 n-a murit, ci inima i s-a umplut de o dulcea\u0163\u0103 cereasc\u0103. Ceia ce pentru evreii pleca\u0163i la pl\u0103cerile c\u0103rnii era groaz\u0103, pentru d\u00e2nsul era pace \u015fi lini\u015fte dulce.
\nAstfel e via\u0163a celui ce tr\u0103ie\u015fte \u00een credin\u0163\u0103, fra\u0163ilor, via\u0163\u0103 pa\u015fnic\u0103 \u015fi netulburat\u0103. Pace mult\u0103, zice proorocul David, este la cei ce iubesc legea ta \u015fi nu este lor zminteal\u0103 (Psalmii, 118, 165). Omul credincios, ori de i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 bine, ori r\u0103u, aceia\u015fi senin\u0103tate are. El se ridic\u0103 cu mintea la Dumnezeu \u015fi acolo \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte odihna \u015fi mul\u0163\u0103mirea, pe care via\u0163a p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 cu nevoile ei nu i-a dat-o. Numai \u00een astfel de \u00eemprejur\u0103ri putem pricepe toat\u0103 ad\u00e2ncimea cuvintelor M\u00e2ntuitorului: Veni\u0163i la mine to\u0163i cei osteni\u0163i \u015fi \u00eens\u0103rcina\u0163i \u015fi eu v\u0103 voi odihni pe voi. Lua\u0163i jugul meu peste voi \u015fi v\u0103 \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i dela mine, c\u0103 sunt bl\u00e2nd \u015fi smerit cu inima \u015fi ve\u0163i afla odihn\u0103 sufletelor voastre, c\u0103 jugul meu este bun \u015fi sarcina u\u015foara (Matei, 11, 28-30).
\nMare este u\u015furarea pe care o cap\u0103t\u0103 omul prin credin\u0163\u0103! C\u00e2nd o mam\u0103 duioas\u0103 \u015ftie pe fiul s\u0103u dus departe, la r\u0103zboi, peste \u0163\u0103ri \u015fi m\u0103ri, cine va da alinare \u015fi odihn\u0103 sufletului ei chinuit? \u00eenfumurarea necredincio\u015filor? Nu, fra\u0163ilor, ci credin\u0163a \u00een puterea lui Hristos Domnul nostru. Acolo afl\u0103 ea \u015fi acolo vom afla \u015fi noi odihna sufletelor noastre.
\nPentru toate acestea, fra\u0163ilor, credin\u0163a a fost socotit\u0103 de mult pre\u0163 \u00een via\u0163a cre\u015ftineasc\u0103. Ceia ce este ancora pentru corabie, este \u015fi credin\u0163a pentru cre\u015ftin. Vine furtuna, valurile se ridic\u0103, se arunc\u0103 turburate asupra cor\u0103biei. Ea \u00eens\u0103 st\u0103 lini\u015ftit\u0103 \u015fi nemi\u015fcat\u0103. A\u015fa este \u015fi cre\u015ftinul. Vin lovituri de ale soartei, vin ispite de tot soiul, el \u00eens\u0103 r\u0103m\u00e2ne netulburat, fiindc\u0103 credin\u0163a lui este ancora care \u00eel \u0163ine legat de puterea lui Dumnezeu.
\nSfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i totdeauna au l\u0103udat-o cu mult\u0103 c\u0103ldura. Sf\u00e2ntul Amvrosie zice: Credin\u0163a este temelia tare a tuturor deprinderilor bune (In Psalmos, 40). Tot credin\u0163a, adaug\u0103 Sf. Ioan Gur\u0103 de Aur, este \u00eenceputul drept\u0103\u0163ii, izvorul sfin\u0163eniei \u015fi inima dreptei slujiri a lui Dumnezeu (Cuv\u00e2ntare despre credin\u0163\u0103, n\u0103dejde \u015fi dragoste).
\nAcum, fra\u0163ilor, c\u00e2nd se apropie timpul ca fiecare s\u0103 ne \u00eendrept\u0103m spre casele noastre, s\u0103 ne g\u00e2ndim ce \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i f\u0103r\u0103 Dumnezeu, f\u0103r\u0103 credin\u0163\u0103, a sim\u0163i c\u0103 El este departe de noi, c\u0103 El este Dumnezeul nostru \u015fi totu\u015fi st\u0103m f\u0103r\u0103 leg\u0103turi cu D\u00e2nsul! Oh! cutremur\u0103-te numai la g\u00e2ndul c\u0103 po\u0163i tr\u0103i un ceas, o clip\u0103 chiar f\u0103r\u0103 Dumnezeu. Nu \u00eendr\u0103zni s\u0103 mai \u00eencepi o zi f\u0103r\u0103 a cere dela D\u00e2nsul s\u0103 te c\u0103l\u0103uzeasc\u0103, s\u0103 te \u00eendrepteze, s\u0103 te p\u0103zeasc\u0103 \u015fi s\u0103 te binecuvinteze! Nu \u00eendr\u0103zni s\u0103-\u0163i mai pui \u00eentr-o noapte capul pe pern\u0103 f\u0103r\u0103 a-L ruga s\u0103 te p\u0103zeasc\u0103!
\nVorbe\u015fte cu tine \u00eensu\u0163i \u015fi spune: De azi \u00eencep o via\u0163\u0103 nou\u0103, Dumnezeu va fi Dumnezeul meu, \u00een voia Lui voi umbla.
\nG\u00e2ndi\u0163i-v\u0103, apoi, cum via\u0163a f\u0103r\u0103 credin\u0163\u0103 e \u015fi o via\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 n\u0103dejde. \u00cen ceasul acela, c\u00e2nd, p\u0103r\u0103sit \u015fi singuratec, inima \u015fi trupul t\u0103u cad sl\u0103bite, c\u00e2nd lumea se fr\u0103m\u00e2nt\u0103 f\u0103r\u0103 a se g\u00e2ndi la tine, c\u00e2nd prietenii nu pot s\u0103 te ajute \u015fi nici avu\u0163ia dac\u0103 o ai, nu poate s\u0103-\u0163i aduc\u0103 m\u00e2ng\u00e2iere; \u00een ceasul \u00een care via\u0163a merge spre apus, iar moartea se apropie ne\u00eencetat, c\u00e2nd totul se stinge \u015fi ve\u015fnicia se \u00eentinde \u00eenaintea ta, \u2013 c\u00e2t de mare este atunci nenorocirea de a nu avea nicio n\u0103dejde,niciun bra\u0163 p\u0103rintesc pe care s\u0103 ne sprijinim, niciun M\u00e2ntuitor care s\u0103 ne duc\u0103 la ad\u0103post!
\nAcum, fra\u0163ilor, \u00een aceast\u0103 zi de mare s\u0103rb\u0103toare, s\u0103 ne \u00eenc\u0103lzim la soarele credin\u0163ei care \u00eent\u0103re\u015fte \u015fi o\u0163ele\u015fte sufletele oamenilor. Acum, c\u00e2nd am v\u0103zut tot pre\u0163ul ei, s-o s\u0103dim ad\u00e2nc \u00een sufletele noastre, fiindc\u0103 fericit\u0103 este credin\u0163a, ferici\u0163i cei ce au crezut. Amin.<\/p>\n