{"id":4245,"date":"2025-10-25T18:30:57","date_gmt":"2025-10-25T21:30:57","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=4245"},"modified":"2025-11-01T16:20:05","modified_gmt":"2025-11-01T19:20:05","slug":"pomenirea-sfantului-slavitului-marelui-mucenic-dimitrie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/pomenirea-sfantului-slavitului-marelui-mucenic-dimitrie\/","title":{"rendered":"Pomenirea Sf\u00e2ntului sl\u0103vitului Marelui Mucenic Dimitrie"},"content":{"rendered":"

Sursa: Sinaxar 26\u00a0Octombrie<\/a><\/p>\n

– izvor\u00e2torul de mir \u015fi f\u0103c\u0103torul de minuni – din Tesalonic
\n<\/strong><\/p>\n

Acesta a fost pe vremea \u00eemparatilor Diocletian si Maximian (284-305), trag\u00e2ndu-se din Tesalonic, fiind din \u00eenceput evlavios si \u00eenvatator al credintei celei \u00een Hristos. Deci merg\u00e2nd Maximian la Tesalonic a fost prins sf\u00e2ntul si pus \u00een temnita, pentru ca era vestit \u00een dreapta credinta. Si laud\u00e2ndu-se \u00eemparatul cu un om al lui ce-l chema Lie si \u00eendemn\u00e2nd pe oamenii cetatii sa iasa sa se lupte cu el, caci \u00eentrecea acesta pe toti cei de v\u00e2rsta lui la marimea trupului si la putere. Un oarecare t\u00e2nar crestin anume Nestor, merg\u00e2nd la Sf\u00e2ntul Dimitrie unde se afla \u00een temnita, \u00eei zise: „Robule al lui Dumnezeu, vreau sa ma lupt cu Lie; roaga-te pentru mine”. Iar sf\u00e2ntul \u00eensemn\u00e2ndu-l la frunte cu semnul crucii, \u00eei zise: „Si pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi”. Deci lu\u00e2nd Nestor \u00eendrazneala din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie si-i puse semetia lui jos, omor\u00e2ndu-l. De care lucru \u00eemparatul rusin\u00e2ndu-se, s-a m\u00e2hnit si s-a m\u00e2niat.
\nSi fiindca s-a aflat ca Sf\u00e2ntul Dimitrie a \u00eendemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostasi si le-a poruncit sa-l strapunga cu sulitele pe sf\u00e2ntul \u00een temnita. Pentru ca a fost pricina \u00eenjunghierii lui Lie si fac\u00e2ndu-se aceasta, \u00eendata marele Dimitrie si-a dat sufletul \u00een m\u00e2inile lui Dumnezeu, fac\u00e2nd dupa moartea sa multe minuni si uimitoare tamaduiri. Apoi din porunca \u00eemparatului s-a taiat si capul Sf\u00e2ntului Nestor.
\n
\nDINTRU ALE LUI METAFRAST<\/strong>
\nAsadar, zac\u00e2nd trupul sf\u00e2ntului mort pe pam\u00e2nt, au luat apoi niste crestini cinstitele lui moaste si le-au \u00eengropat cu cinste si cu dragoste dumnezeiasca. Iar o sluga a sf\u00e2ntului ce-i slujea, c\u00e2nd a primit sf\u00e2ntul fericita junghiere, el precum a putut a str\u00e2ns sfintitul s\u00e2nge al mucenicului, \u00een sf\u00e2ntul orar ce-l purta sf\u00e2ntul pe umere, \u00eenca si inelul sf\u00e2ntului ce-l purta \u00een m\u00e2na s\u00e2nger\u00e2ndu-l cu mucenicescul s\u00e2nge, multe minuni a facut cu el, \u00eenc\u00e2t s-a umplut toata cetatea tesalonicenilor de vestea minunilor. Drept aceea nici era cu putinta a se ascunde aceasta de Maximilian, nici el a suferi zavistia; ci au prins numaidec\u00e2t pe acea minunata sluga, care se chema Lupul si l-au omor\u00e2t. Deci trec\u00e2nd c\u00e2tava vreme si \u00eenmultindu-se minunile si ajung\u00e2nd \u00een toate partile, un om oarecare anume Leontie, foarte de cinste si cu caldura spre credinta \u00een Hristos, a cazut \u00eentr-o boala foarte grea, c\u00e2t socotea mai de dorit moartea si neput\u00e2nd doctorii nimic a-i folosi si boala tot \u00eentarindu-se, a nazuit la sf\u00e2nta biserica a mucenicului, si \u00eendata cum l-au dus si l-au pus acolo si el chem\u00e2nd numele sf\u00e2ntului prin buzele sale, lesne s-a tamaduit de acea boala. Si precum Leontie cur\u00e2nd \u00eesi lua tamaduirea, asa fara de zabava precum a putut a dat rasplatirea. Ca a stricat locasul cel mic unde era trupul sf\u00e2ntului, fiind foarte str\u00e2mt din pricina zidului baii si a ulitei. Si a zidit din temelie locas mai mare \u00een cetatea Tesalonicului, care sta p\u00e2na astazi foarte cuvios \u00een fata ulitei celei mari, unde este baia cea de obste. Deci vr\u00e2nd acest iubitor de credinta om, ca sa mearga la Iliric unde avea si dregatoria de guvernator si vr\u00e2nd el sa ia oarece parti din sf\u00e2ntul trup, ca sa zideasca si acolo biserica sf\u00e2ntului mucenic, a fost oprit de la ce voia sa faca, prin aratari de noapte, pentru ca nu luase voie de la sf\u00e2ntul. Pentru aceasta a facut a doua calatorie, precum se spune, si lu\u00e2nd haina mucenicului ce era rosita de sf\u00e2ntul lui s\u00e2nge si o parte din orar, si pun\u00e2ndu-le \u00eentr-un sicriu de cinste, pe cele ce erau cu adevarat cinstite, \u00eentr-acest chip a \u00eemplinit dorinta mucenicului si apararea sa. Deci vr\u00e2nd a-si face calea catre Sirmium \u00een vreme de iarna si sosind la tarmurile apei Istrului si venind apa foarte mare, era \u00een mare m\u00e2hnire. Iar Sf. Dimitrie arat\u00e2ndu-i-se i-a zis: „Sa nu ai nici o grija, ci tine \u00een m\u00e2ini cele ce duci si treci fara de nici o \u00eendoiala r\u00e2ul”. Si a ascultat guvernatorul pe cel ce i se aratase si dimineata suindu-se \u00een car a trecut apa tin\u00e2nd sicriasul \u00een m\u00e2ini; iar apa \u00eei facea loc si curgea cu liniste. Deci asa trec\u00e2nd fara de nici o vatamare si sosind la Sirmium a asezat acest sf\u00e2nt sicriu cu odorul ce era \u00een el \u00een biserica ce zidise mucenicului. Si multi s-au bucurat de multele minuni si tamaduiri ce facuse acea sf\u00e2nta hlamida, \u00eenca si pe cale.<\/p>\n

Si pe Marian guvernatorul ilirienilor, care era cuprins de o boala rea din cap p\u00e2na la picioare, parasindu-l doctorii si merg\u00e2nd la biserica sf\u00e2ntului, precum \u00eei poruncise sf\u00e2ntul, i-a izbavit de acea boala. Si pe alt om ce avea boala de curgerea s\u00e2ngelui, l-a tamaduit minunat si pe altul ce era demonizat, \u00eenca si cetatea cea mare a Tesalonicului a izbavit-o de \u00eempresurarea barbarilor si a scos-o din robia lor.<\/p>\n

Si pe episcopul afrorilor (pe care \u00eei socotesc elinii mutati din Fenicia), care fiind robit de catre barbari l-a izbavit, arat\u00e2ndu-i-se sf\u00e2ntul si slobozindu-l din legaturile ce avea \u00eemprejur, l-a \u00eendreptat p\u00e2na la Tesalonic. Iar daca s-a dus episcopul \u00een Africa, a zidit o biserica Marelui Mucenic Dimitrie, silindu-se \u00eenca sa-i faca si un chivot si un amvon, iar sf\u00e2ntul ne\u00eent\u00e2rziind, ci arat\u00e2ndu-se episcopului \u00een vis, i-a zis: „Ia aminte, corabia ce a sosit acum la liman a adus marmore c\u00e2te \u00eeti trebuie, si din acelea sa iei pentru acea trebuinta”; deci vorbind episcopul cu corabierul si neizbutind, i s-a aratat iarasi sf\u00e2ntul si i-a zis: „Ca la v\u00e2rful corabiei zaceau marmorele”, spun\u00e2ndu-le tot anume cum si \u00een ce fel de forma erau si cum ca le cumparase pe numele fratelui sau si \u00eempreuna-mu-cenicului Victor, si cum ca acela i le-a daruit acum fiind pentru el altele la Constantinopol de i s-a \u00eemplinit trebuinta si sa spuna aievea corabierului \u00een acest chip, ca asa \u00eel va pleca si le va lua, precum a si fost. \u00cen cetatea Tesalonicului a potolit foametea si moartea ce era, \u00eenconjur\u00e2nd pe la limanuri si arat\u00e2ndu-se corabierilor, le-a poruncit sa porneasca cu corabiile cu bucate acolo degrab, arat\u00e2ndu-se atunci si aievea, de-l vedeau corabierii cu ochii si mergea sf\u00e2ntul departe \u00eenaintea corabiilor, umbl\u00e2nd pe mare.<\/p>\n

Pururea pomenitul \u00eemparat Iustinian, a zidit acel de Dumnezeu facut si fara cusur lucru, \u00een numele adevaratei \u00eentelepciuni a Cuv\u00e2ntu-lui lui Dumnezeu si cauta sa ascunda acolo toate cele de demult vechi si cinstite lucruri si pof-tind sa i se aduca acolo si vreo particica din moastele Sf\u00e2ntului Marelui Mucenic Dimitrie, si pornindu-se spre acel lucru cei trimisi de d\u00e2nsul si apropiindu-se de mucenicescul si de Dumnezeu cinstitul morm\u00e2nt al mucenicului, \u00eendata se arata unde stralucea foc de la cinstitul sicriu si sarea de acolo vapaie de foc de-i lovea \u00een gura si nu-i lasa sa se apropie, si glas din foc iesind si povestind acel \u00eenfricosator si minunat lucru zicea: „\u00eencetati de a mai \u00eencerca”; de care \u00eengrozindu-se, au cazut cu fata la pa-m\u00e2nt si lu\u00e2nd numai tar\u00e2na de acolo, s-au dus. Din care, jumatate au pus-o ca un odor \u00een camera odoarelor, iar jumatate au trimis-o la \u00eemparat pentru sfintenie, povestindu-i cele ce li s-a \u00eent\u00e2mplat si ce li s-a grait.<\/p>\n

Iar diavolul cel ce pururea pizmuieste cele bune, a ispitit oarec\u00e2nd sa dea marea cetate a Tesalonicului \u00een m\u00e2inile vrajmasilor \u00een acest chip: a uneltit ca sa arda chivotul sf\u00e2ntului \u00een biserica, si aprinz\u00e2ndu-se biserica de ardea, a sosit si neamul cel fara de omenie al slavinilor, si a ascuns oastea putin \u00een laturi de la cetate. Iar poporul str\u00e2ng\u00e2ndu-se ca sa stinga focul, cel ce era purtator de grija de lucrurile cele sfinte ale bisericii, vaz\u00e2nd ca argintul sicriului se topise de curgea pe pam\u00e2nt, s-a temut sa nu se faca vreun jaf, sa piara argintul de popor, deci striga cu glas mare zic\u00e2nd: „O, prietenilor si fratilor, vrajmasii au \u00eempresurat cetatea si au \u00eenceput a sfar\u00e2ma zidurile” si se mestesugia el cu cuv\u00e2ntul lui ca sa risipeasca multimea oamenilor si sa nu jefuiasca argintul, caci sf\u00e2ntul daduse insuflarea aceasta. Crez\u00e2nd cuv\u00e2ntul aceluia, precum si era de crezut si pornindu-se toti numaidec\u00e2t la ziduri au aflat pe vrajmasi pun\u00e2nd scarile la ziduri si maiestriile cele de stricaciunea cetatii si pe cei ce dadusera navala asupra cetatii numai putin dec\u00e2t focul; deci chem\u00e2nd pe sf\u00e2ntul \u00een ajutor, i-au alungat. Iar dupa ce s-a stins si focul, pazitorul acela al bisericii, a spus catre toti minunea, zic\u00e2nd: Ca strigarea aceea ce facuse, nu era doara ca stia el ceva de venirea vrajmasilor, ci numai pentru paza sf\u00e2ntului, ca sa nu se jefuiasca argintul de popor. Care este aratata la cei chibzuiti, care stiu socoti lucrurile si cunosc dumnezeiestile r\u00e2nduieli, ca cu pronia sf\u00e2ntului \u00eentorc\u00e2nd la capul vrajmasului mestesugurile lui, se tamadui raul cu rau, caci cu aprinderea focului a at\u00e2tat poporul si cu stingerea l-a \u00eentarit, iar cu glasul cel de m\u00e2ntuire, care s-a dat din dumnezeiasca insuflare pazitorul bisericii le-a strigat si fiind poporul \u00eenfierb\u00e2ntat a m\u00e2ntuit si zidul si cetatea foarte usor.<\/p>\n

Asijderea si un oarecare Ilustrie, ce se zice pe limba greaca protospatar, sez\u00e2nd l\u00e2nga biserica sf\u00e2ntului, dumnezeiesc om se cunostea a fi. Acesta spunea, ca pe vremea razboiului cu avarii, c\u00e2nd \u00eemparatia Mavrichie, a vazut doi barbati luminosi la chip si la stat, ca cei ce sunt \u00een cinste si stau \u00eenaintea fetei \u00eemparatului, care mergeau sa intre \u00een biserica sf\u00e2ntului si c\u00e2nd au fost la locul ce se cheama Trivolon, de unde se \u00eencepe a intra \u00een biserica, \u00eentre cei doi st\u00e2lpi mari de tetalie, ce stau spre apus, au zis slugii sa-i duca la domnul casei, si apropiindu-se el de intrarea sf\u00e2ntului chivot, iar sf\u00e2ntul degrab a deschis usile si a iesit de i-a \u00eent\u00e2mpinat si le-a dat \u00eenchinaciunea sanatatii ca unor cunoscuti si veniti de la \u00eemparatul si fac\u00e2nd voia \u00eemparatului, iar si au grait catre d\u00e2nsul, zic\u00e2nd: „Ca \u00eemparatul a poruncit sfintiei tale sa lasi cetatea si sa mergi catre d\u00e2nsul, ca s-a lasat vrajmasilor cetatea aceasta”. Daca a auzit sf\u00e2ntul acest lucru a pl\u00e2ns, plec\u00e2nd capul, fiind cuprins cu tacere, multa vreme, arata cu chipul acesta greutatea m\u00e2hnirii ce-i dadusera cuvintele acelea, de care m\u00e2hnindu-se si sluga, a zis: „De as fi stiut, fratilor, ca va aduce venirea voastra at\u00e2ta amaraciune, nu as fi spus domnului meu”. Si dupa aceea t\u00e2rziu i-a \u00eentrebat sf\u00e2ntul: „Adevarat, asa a placut? Asa s-a parut Domnului si Stap\u00e2nului tuturor? Sa paraseasca o cetate at\u00e2t de mare, pe care a cumparat-o cu S\u00e2ngele Sau si sa o dob\u00e2ndeasca cei ce nu-l cunosc?” Si ei au zis: „Asa, adevarat”. Iar sf\u00e2ntul si mult-milostivul mucenic, i-a tocmit si i-a \u00eenvatat sa duca raspunsul la Domnul si Stap\u00e2nul tuturor, care era \u00een acest chip: „Cunosc, iubitorule de oameni, Doamne, milos\u00e2rdiile Tale, cele ce biruiesc pururea m\u00e2hnirea Ta, pe care o at\u00e2ta pacatele noastre; cunosc ca Ti-ai pus sufletul pentru pacatosi si Ti-ai varsat s\u00e2ngele pentru ei, si nu s-a zaticnit niciodata aceasta buna voie a Ta si de pacatele noastre, si de vreme ce m-ai pus si pe mine pazitor acestei cetati, ma voi asemana Tie, Stap\u00e2nului meu, si-mi voi pune sufletul pentru d\u00e2nsii si voi pieri cu pieritorii acestia, ce cred \u00een numele Tau. Si nu s-au despartit de la Tine, macar ca au gresit, iar Tu esti Dumnezeul celor ce se pocaiesc”. La acestea, barbatii aceia zisera: „Acestea sa spunem celui ce ne-a trimis? Acestea sa zicem \u00eemparatului? Frica ne este sa nu cumva sa se m\u00e2hneasca asupra ta”; iar sf\u00e2ntul a zis: „Acestea sa le zica si iara sa le zica, si s-a \u00eentors iarasi la Chimitirion si \u00eenchise sf\u00e2ntul chivot \u00eenaintea celor cu chip \u00eengeresc, care purcesera de se dusera dupa vorba aceasta”. Acestea le adeverea sfintitul Ilustrie, ca le vazuse aievea \u00eentru uimire; sau vedenie si povestindu-le cetatenilor, ce mai ramasesera, le da \u00eendraznire cu cuv\u00e2ntul, ca erau \u00eengroziti si slabiti pentru boala omorului ce se \u00eent\u00e2mplase mai \u00eenainte, afl\u00e2ndu-se la multa neputinta si la lipsa de prada si calcarea limbilor, si-i \u00eembuna, ca este sf\u00e2ntul \u00eentr-ajutor cu d\u00e2nsii si-i adeverea ca vor fi paziti cu rugaciunile sf\u00e2ntului, precum mai pe urma sf\u00e2rsitul lucrurilor a aratat.<\/p>\n

Iarasi un eclesiarh anume Onisifor, pazind la sf\u00e2ntul morm\u00e2nt si se ostenea la aprinderea candelelor si a facliilor si fiind rau cu naravul, ca fura lum\u00e2narile si facliile; si fac\u00e2nd aceasta multa vreme, n-a lasat sf\u00e2ntul netamaduit naravul lui cel nepriceput si de stricaciune, si arat\u00e2ndu-i-se \u00een vis, l-a mustrat si l-a \u00eenvatat cu binisorul ceea ce se cadea sa faca, zic\u00e2ndu-i: „Frate Onisifore, nu-mi place ce faci la faclii; ci sa stii ca fac\u00e2nd aceasta si pe cei ce le aduc pagubesti mult, si \u00eensuti pe tine te-ai \u00eempins \u00een prapastia pierzarii. Caci cu c\u00e2t se aprind mai mult facliile, se milostiveste si Dumnezeu mult spre cel ce le aduce; iar c\u00e2nd se iau cur\u00e2nd, micsoreaza lucrul mila aceluia si sporeste os\u00e2nda celui ce le ia”.<\/p>\n

Deci oprindu-se Onisifor putin dupa cuvintele acestea, peste putina vreme iar las\u00e2ndu-se de \u00eembl\u00e2nzirea vedeniei, s-a apucat iarasi de cele obisnuite si le facea fara de frica. Si \u00eentr-o zi, merg\u00e2nd un crestin foarte de noapte a dus faclii foarte frumoase, care au placut lui Onisifor si \u00eendata cum le-a aprins a mers sa le ia, dupa ce plecase cel ce le adusese. \u00censa vezi si grija sf\u00e2ntului: cum se \u00eentinse acela la faclii, sf\u00e2ntul \u00eenca slobozi glas din sicriu, zic\u00e2ndu-i: „Dar nu te-ai mai lasat?” \u00eentr-acest chip lovindu-se Onisifor, a cazut la pam\u00e2nt cadere grea, \u00eengrozindu-se de frica si de sunetul glasului, p\u00e2na a venit un cleric cunoscut al lui, de l-a ridicat de jos si l-a tinut de si-a venit \u00een fire; si dupa ce si-a venit \u00een fire, si-a marturisit catre toti \u00eendraznirea nebuniei lui si purtarea de grija a sf\u00e2ntului, cu cea dint\u00e2i si a doua certare cu iubire omeneasca, \u00eenc\u00e2t nu numai el, ci si altii toti se folosira de minunea aceasta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sursa: Sinaxar 26\u00a0Octombrie – izvor\u00e2torul de mir \u015fi f\u0103c\u0103torul de minuni – din Tesalonic Acesta a fost pe vremea \u00eemparatilor Diocletian si Maximian (284-305), trag\u00e2ndu-se din Tesalonic, fiind din \u00eenceput evlavios si \u00eenvatator al credintei celei \u00een Hristos. Deci merg\u00e2nd Maximian la Tesalonic a fost prins sf\u00e2ntul si pus \u00een temnita, pentru ca era vestit <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-4245","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-patericale"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4245","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4245"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4245\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25907,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4245\/revisions\/25907"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4245"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4245"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4245"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}