{"id":496,"date":"2007-12-05T08:24:09","date_gmt":"2007-12-05T11:24:09","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=496"},"modified":"2009-12-05T08:27:22","modified_gmt":"2009-12-05T11:27:22","slug":"arta-patristic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/arta-patristic\/","title":{"rendered":"ARTA PATRISTICĂ"},"content":{"rendered":"

Vlad GHEORGHIU\"108-Icoana_Maica_Domnului\"<\/em><\/p>\n

\u00cen vremea veche exista o cultur\u0103 foarte avansat\u0103, de o estetic\u0103 deosebit\u0103. Era un imperiu al metaforei \u015fi al filosofiei, peste care trona Ovidiu, Petroniu, Homer, Platon, Socrate, Aristotel, Pitagora, Euripide, Hipocrate, Virgiliu \u015fi mul\u0163i al\u0163i discipoli ai acestora.
\nSfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i, prin scrierile lor, au trebuit s\u0103 \u00eenving\u0103, s\u0103 detroneze \u015fi s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 o cultur\u0103 deja consacrat\u0103 \u015fi foarte avansat\u0103. Scrierile patristice au intrat \u00een istorie sub semnul unei viguroase reac\u0163ii \u00eempotriva a tot ce reprezenta felul de g\u00e2ndire \u015fi de exprimare a lumii vechi.<\/p>\n

Astfel se pun bazale unei culturi proprii, cuprinz\u00e2nd toate genurile literare: poezie, proz\u0103, eseu \u015fi chiar dram\u0103. Sf\u00e2ntul Grigorie din Nazians a scris drama \u00een versuri „Hristos, P\u0103timitorul”, care de\u015fi, din punct de vedere artistic, prezint\u0103 \u015fi c\u00e2teva inconveniente (dramaturgia, ca gen literar, dezvolt\u00e2ndu-se mult mai t\u00e2rziu), totu\u015fi are meritul de a transforma Patimile Domnului \u00een dram\u0103, \u00een tragedie, pentru prima dat\u0103.<\/p>\n

Dar, desprinderea de cultura veche nu s-a putut face dintr-o dat\u0103. Cultura antic\u0103 depozita \u00een ea comori care se cereau p\u0103strate \u015fi \u00eensu\u015fite. Cre\u015ftinii din perioada de \u00eenceput s-au ad\u0103pat din izvoarele acestei culturi, recunosc\u00e2nd p\u0103r\u0163ile ei pozitive.<\/p>\n

„Noua cultur\u0103 ce ap\u0103rea se ridica nu pe d\u0103r\u00e2m\u0103turile celei vechi, ci se altoia pe ceea ce era viu \u015fi neve\u015fted \u00een trunchiul antichit\u0103\u0163ii”, remarc\u0103 Mitropolitul N. Corneanu. Spre exemplu: filozofia lui Platon, pe care pr. prof. Ioan Coman \u00eel nume\u015fte „un semizeu al g\u00e2ndirii grece\u015fti”, respir\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 pur cre\u015ftin\u0103 \u015fi se reg\u0103se\u015fte \u00een scrierile Sf. Grigorie al Nissei, ale Sf. Grigorie din Nanzians, ale Sf. Vasile cel Mare, ale Sf. Ioan Damaschinul, dar, mai ales, ale fericitului Augustin.<\/p>\n

Sf. Iustin Martirul spune c\u0103 „\u00cenv\u0103\u0163\u0103turile lui Platon nu sunt \u00eentru totul str\u0103ine de cele ale lui Hristos”; Lacten\u0163iu spune c\u0103 „Platon a presim\u0163it fragmente de adev\u0103r”, iar Fericitul Augustin spune c\u0103: Dac\u0103 Platon ar fi tr\u0103it \u00een vremea noastr\u0103, este absolut sigur c\u0103 ar fi fost cre\u015ftin” ” at\u00e2t de aproape de cre\u015ftinism era \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura acestuia. Mitropolitul Nicolae Corneanu precizeaz\u0103 c\u0103 „Platon a fost doar prim\u0103vara filosofiei cre\u015ftine, a avut mai multe flori, dec\u00e2t roade”. Abia t\u00e2rziu, \u00eentr-o toamn\u0103 a filosofiei patristice, n\u0103scut\u0103 sub picioarele Crucii, se v\u0103d roadele filosofiei lui Platon. Filosofiei lui Platon \u00eei lipse\u015fte Jertfa de pe Cruce, de aceea nu poate m\u00e2ntui pe nimeni.<\/p>\n

Un aspect important trebuie men\u0163ionat, \u015fi anume c\u0103 literatura patristic\u0103, de\u015fi pare c\u0103 se sprijin\u0103 pe elementele pozitive ale liricii antice, \u00ee\u015fi \u00eensu\u015fe\u015fte un stil nou de exprimare, ne\u00eentrebuin\u0163at p\u00e2n\u0103 atunci, un specific nou, aparte, deosebit. Pentru scriitorii patristici, scrisul nu era un divertisment. Ei aveau un scop foarte bine definit: acela de a-L descoperi pe Hristos, M\u00e2ntuitorul, tuturor oamenilor. Pentru aceasta, \u00een imnurile \u015fi scrierile lor, puneau mai mult pre\u0163 pe transmiterea mesajului \u00eentr-o form\u0103 \u00eenalt-duhovniceasc\u0103 \u015fi mai pu\u0163in pe aspectul pompos \u015fi sfor\u0103itor al exprim\u0103rii folosite \u00een scrierile \u015fi retorica idolatr\u0103. Nu trebuia ignorat sau neglijat fondul, de dragul formei. Au \u00eenceput deci prin a se debarasa de orice form\u0103 de prezentare stilistic\u0103 ce ar fi putut umbri sau ascunde Adev\u0103rul Dar pentru c\u0103 fondul, adic\u0103 Adev\u0103rul ce trebuia transmis, era de natur\u0103 dumnezeiasc\u0103, el \u00eensu\u015fi era a\u015fa de frumos, \u00eenc\u00e2t a ridicat forma la un nivel artistic deosebit. C\u0103ut\u00e2nd s\u0103 exprime frumuse\u0163ea adev\u0103rului \u015fi nu adev\u0103rul \u00een cuvinte frumoase, aceast\u0103 frumuse\u0163e a Adev\u0103rului s-a impus formei, metafora cre\u00e2ndu-se \u00een virtutea frumuse\u0163ii fondului. Adev\u0103rul exprimat metaforic este \u00een\u0163eles doar de poe\u0163i, pe c\u00e2nd metafora Adev\u0103rului, exprimat\u0103 simplu, este (f\u0103r\u0103 a fi mai pu\u0163in valoroas\u0103, ba, din contr\u0103, contur\u00e2ndu-\u015fi originalitatea artistic\u0103) pe \u00een\u0163elesul oric\u0103rei categorii de cre\u015ftini, rostul scrierilor patristice tocmai acesta fiind: de a-L face cunoscut pe Hristos tuturor p\u0103turilor sociale.<\/p>\n

P\u0103ruta s\u0103r\u0103cie a stilului folosit de scriitorii patristici era pe deplin compensat\u0103 de bog\u0103\u0163ia ideilor \u015fi, mai ales, de adev\u0103rul pur pe care-l con\u0163inea \u015fi pe care-l f\u0103cea acum cunoscut \u00eentr-o form\u0103 nou\u0103. Aspectul sobru \u015fi, deseori, ascetic al scrierilor le desprinde, le singularizeaz\u0103 pe acestea \u00een raport cu scrierile p\u0103g\u00e2ne. \u015ei nu numai. Stilul patristic se caracterizeaz\u0103, \u00een mod deosebit, prin claritate \u015fi precizie \u00een exprimare. Este foarte concis, logic \u015fi pe \u00een\u0163elesul tuturor.<\/p>\n

Sf. Grigorie din Nazians chiar cere aceasta m\u00e2nuitorilor condeiului \u015fi avertizeaz\u0103 asupra lungimii nejustificate dar \u015fi a prea scurtimii textelor, asem\u0103n\u00e2nd aceasta cu arca\u015ful care, \u00een loc s\u0103 arunce s\u0103geata drept la \u0163int\u0103, o las\u0103 s\u0103 cad\u0103 ori \u00eenainte de aceasta, ori dincolo de ea.<\/p>\n

Se remarc\u0103, de asemenea, seriozitatea stilului patristic, lipsa expresiilor u\u015furatice care abund\u0103 \u00een lirica p\u0103g\u00e2n\u0103. Dar mai ales c\u0103ldura \u015fi duio\u015fia exprim\u0103rii, ca de la tat\u0103 la fiu. Fericitul Augustin \u00eendeamn\u0103 astfel: „\u0162in\u00e2nd seama de subiectul tratat este de ajuns s\u0103 dai fr\u00e2u liber \u00eenfl\u0103c\u0103r\u0103rii inimii f\u0103r\u0103 s\u0103 se caute cuvintele, potrivit unor metode artificiale”. Astfel, ascult\u00e2nd glasul inimii, Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i au ajuns s\u0103 m\u00e2nuiasc\u0103 deosebit de elegant condeiul. „Unii critici consider\u0103 c\u0103, de fapt, lor li se atribuie meritul de a fi salvat frumuse\u0163ea \u015fi puritatea limbii lui Cicerone, \u00een totalitatea nuan\u0163elor ei, tocmai datorit\u0103 elegan\u0163ei limbajului (Mitropolit N. Corneanu).<\/p>\n

Astfel filosofia \u015fi poezia p\u0103g\u00e2n\u0103, \u00een agonie, este \u00eenlocuit\u0103 cu „Filosofia Frumuse\u0163ii adev\u0103rate” – cum o nume\u015fte Sf. Grigorie din Nazians – sau cu filosofia lucr\u0103toare, filosofia faptelor. Sf. Ioan Sc\u0103raru o nume\u015fte „adev\u0103rata filosofie”, identific\u00e2nd-o cu isihasmul, cu lini\u015ftea monahal\u0103, \u00een total\u0103 opozi\u0163ie cu filosofia lumii.<\/p>\n

\u015ei iat\u0103 c\u0103 \u00een textele imnurilor religiose se \u00eent\u00e2lnesc, \u00een fericit\u0103 osmoz\u0103, poezia \u015fi muzica sufletului pios \u015fi umil care vede uimit, un strop din slava lui Dumnezeu.<\/p>\n

Sf. Ambrozie, unul din imnografii de v\u00e2rf ai perioadei patristice a fost \u00eenvinuit c\u0103 farmec\u0103 lumea, c\u00e2nt\u00e2ndu-\u015fi imnurile lui. \u00centr-adev\u0103r, imnurile ambroziene, neav\u00e2nd o factur\u0103 prea savant\u0103, ci u\u015foar\u0103 \u015fi simpl\u0103, dar de o autentic\u0103 valoare \u015fi de o profund\u0103 pietate, fermeca pe ascult\u0103tori tocmai prin duio\u015fia \u015fi bl\u00e2nde\u0163ea cu care erau c\u00e2ntate. \u015ei nu numai. S-au impus \u015fi prin fidelitatea fa\u0163\u0103 de Sf. Scriptur\u0103 \u015fi prin corectitudinea lor, sub aspect dogmatic.<\/p>\n

\u00cent\u00e2lnim \u00een lirica patristic\u0103 elementele poeziei moderne aproape sub toate aspectele. La Sedulius g\u0103sim o form\u0103 de acrostih \u00een care fiecare strof\u0103 \u00eencepe cu literele alfabetului \u00een ordine. Totodat\u0103, litera cu care \u00eencepe versul este \u00een alitera\u0163ie. Se manifest\u0103 o grij\u0103 deosebit\u0103 \u00een construc\u0163ia rimei, aceasta fiind adeseori esen\u0163\u0103 metaforic\u0103. De asemeni, \u00eent\u00e2lnim versul alb \u015fi versul liber, ceea ce demonstreaz\u0103 c\u0103 nu putem numi acest gen de poezie ca fiind modern. Metrica \u015fi ritmul sunt identice cu cele de ast\u0103zi, iar procedeele artistice folosite au un rafinament deosebit.<\/p>\n

Pentru Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i esteticul, frumosul se realizeaz\u0103 prin excelen\u0163\u0103 \u00een Dumnezeu. Dumnezeu, fiind frumuse\u0163e absolut\u0103, nu prin cuvinte frumoase poate fi zugr\u0103vit, ci prin frumuse\u0163ea cuvintelor.<\/p>\n

Apari\u0163ia, \u00een mediul cre\u015ftin, a filocaliilor (iubirii de frumuse\u0163e) se bazeaz\u0103 pe acest fel de a g\u00e2ndi al scriitorilor patristici.<\/p>\n

„Toat\u0103 poezia care \u00eembrac\u0103 imnologia Bisericii noastre nu d\u0103 o not\u0103 de fabula\u0163ie, de bogat\u0103 imagina\u0163ie a autorilor, care s\u0103 diminueze veridicitatea textelor respective, ci \u00eendumnezeite prin Duhul Sf\u00e2nt \u015fi prin evlavie, sacralizeaz\u0103 versurile. Aceste imnuri nu caut\u0103 s\u0103 materializeze un adev\u0103r spiritual, ci spiritualizarea materiei. Prezentarea este poetic\u0103, dar \u00een acela\u015fi timp \u015fi de un realism dogmatic \u015fi moral incontestabil. Frumuse\u0163ea stilistic\u0103 se \u00eentrece cu \u00een\u0103l\u0163imea cuget\u0103rii duhovnice\u015fti” (Sf. Andrei Criteanu).<\/p>\n

Majoritatea imnurilor, ca \u015fi a icoanelor ortodoxe, nu poart\u0103 semn\u0103tur\u0103, starea autorilor confund\u00e2ndu-se cu sfin\u0163enia pe care o \u00eentruchipeaz\u0103 \u00een culori, \u00een cuvinte sau armonii. Chipul ce se vrea astfel zugr\u0103vit trece mai \u00eent\u00e2i prin sufletul autorului \u015fi artistul se sfin\u0163e\u015fte o dat\u0103 cu lucrarea lui. \u00cembrac\u0103 haina sacr\u0103 a artei sacre. Se confund\u0103 cu lucrarea lui, \u00eentr-o iubire total\u0103.<\/p>\n

Pentru a putea realiza acest fel de lucr\u0103ri, autorii lor se vor fi ridicat, prin vrednicie, p\u00e2n\u0103 la starea din care s\u0103 poat\u0103 percepe frumuse\u0163ea sfin\u0163eniei adev\u0103rurilor pe care le zugr\u0103veau \u00een culori, sau \u00een cuvinte, sau \u00een armonii cere\u015fti.<\/p>\n

Mai ales, imnurile dedicate Maicii Domnului sunt de o rar\u0103 sensibilitate religioas\u0103 \u015fi dovedesc o autentic\u0103 evlavie a autorilor, produc\u00e2nd o puternic\u0103 vibra\u0163ie sufleteasc\u0103 \u00een to\u0163i cei care le citesc sau le c\u00e2nt\u0103. Ele troneaz\u0103, ca \u015fi Fecioara, peste toate celelalte imnuri biserice\u015fti, eviden\u0163iindu-se, \u00een mod deosebit, prin duio\u015fia, evlavia, pietatea \u015fi, mai ales, dragostea cu care au fost alc\u0103tuite. Ca s\u0103 po\u0163i vorbi despre Maica Domnului, trebuie s\u0103 te g\u0103se\u015fti \u00eentr-o stare de feciorelnic\u0103 puritate sufleteasc\u0103, \u00eentr-o cur\u0103\u0163ie \u015fi \u00eentr-o smerenie ca cea a accep\u0163iunii, a Fiatului Fecioarei. Smerenia ei este at\u00e2t de natural\u0103! Nu voit impus\u0103. Ea n-a interpretat gre\u015fit gestul Arhanghelului \u015fi nu s-a m\u00e2ndrit c\u00e2nd i se \u00eenchina un sol ceresc, nici n-a dat \u00eenapoi din exces de smerenie, ci natural \u015fi simplu a acceptat Voia lui Dumnezeu: Smerenia \u00eempletit\u0103 cu ascultarea, cu asumarea responsabilit\u0103\u0163ilor, cu accep\u0163iunea jertfei, a s\u0103biei ce-i va str\u0103punge inima, deci cu „Fie mie dup\u0103 Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu”. Pentru a putea scrie despre ea, trebuie s\u0103 fii \u00eentr-o stare c\u00e2t mai aproape de a ei. Ca s\u0103 po\u0163i spune ca \u015fi Mitropolitul Nicolae al Cru\u0163ielor: „Steaua care a vestit pe Soarele Drept\u0103\u0163ii nu se \u00eentunec\u0103, ci cu lumina ei va lumina pe oamenii credincio\u015fi \u00een veacuri nesf\u00e2r\u015fite” trebuie ca \u015fi sufletul t\u0103u s\u0103 str\u0103luceasc\u0103 \u00een lumina aceasta, trebuie s\u0103 fi fost \u015fi tu str\u0103fulgerat de ea, nemaiput\u00e2nd s-o ui\u0163i niciodat\u0103.<\/p>\n

Acatist:<\/p>\n