{"id":7543,"date":"2012-10-20T04:25:03","date_gmt":"2012-10-20T07:25:03","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=7543"},"modified":"2012-10-20T04:50:56","modified_gmt":"2012-10-20T07:50:56","slug":"caderea-lui-a-fost-ca-a-unui-copac-urias","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/caderea-lui-a-fost-ca-a-unui-copac-urias\/","title":{"rendered":"[C\u0103derea lui a fost ca a unui copac uria\u015f]"},"content":{"rendered":"

Despre \u00eenmorm\u00e2ntarea fratelui Popa Petru de la S\u0103ucani, Bihor<\/span><\/p>\n

\"\"<\/a>[…] Astfel a trebuit s\u0103 vin\u0103 \u015fi diminea\u0163a zilei de 22 octombrie 1985, cu alunecarea fratelui Petre de pe schela umed\u0103 de bruma nop\u0163ii de la casa unde lucra, la un s\u0103tean al lui, schel\u0103 pe care tocmai atunci urcase… Fratele Ioan, cu care lucra de treizeci de ani, abia plecase de l\u00e2ng\u0103 el, spun\u00e2ndu-i cu grij\u0103:
\n\u2013 Trebuie prima dat\u0103 s\u0103 acoperim sp\u0103rtura asta, ca nu cumva s\u0103 c\u0103dem prin ea…
\n\u2013 Las\u0103 pe mai t\u00e2rziu \u2013 \u00eei zise fratele Petre \u2013 acum f\u0103 ce \u0163i-am zis…
\nDar cu o clip\u0103 a fost prea t\u00e2rziu. Prin sp\u0103rtura asta a c\u0103zut el. Nu l\u0103sase pe fratele Ioan ca s-o acopere, pentru c\u0103 tocmai atunci sosite clipa aia \u2013 \u015fi trebuia s\u0103 se sf\u00e2r\u015feasc\u0103 \u015fi calvarul lui.
\nEram \u015fi eu departe, undeva \u00een \u0163ar\u0103, c\u00e2nd vestea mor\u0163ii lui a c\u0103zut peste to\u0163i ca un tr\u0103snet din senin. Iat\u0103 c\u0103 de\u015fi presim\u0163im, de\u015fi \u015ftim, de\u015fi credem c\u0103 plecarea noastr\u0103 sau a unora dintre noi este foarte apropiat\u0103, totu\u015fi c\u00e2nd vine chiar clipa acestei plec\u0103ri este totdeauna o surprindere pentru noi. Nimeni nu se a\u015fteapt\u0103 s\u0103 plece chiar c\u00e2nd pleac\u0103. Fiecare crede c\u0103 totu\u015fi nu atunci, ci mai t\u00e2rziu…
\nPentru mine, c\u0103derea lui a fost ca a unui copac uria\u015f a c\u0103rui \u00eenclinare o v\u0103zusem dureros \u015fi a c\u0103rui pr\u0103bu\u015fire o a\u015fteptam. Totu\u015fi, nu a\u015fa.
\n\u00cen c\u0103dere, se lovise cu capul de o bordur\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi pierduse total cuno\u015ftin\u0163a. N-a mai spus nim\u0103nui nici un cuv\u00e2nt. Dus imediat la spital, a murit \u00een timpul \u00eencerc\u0103rii de a fi salvat. Pu\u0163ina putere care mai r\u0103m\u0103sese \u00een trupul sl\u0103bit de munc\u0103, de jertf\u0103, de osteneli \u015fi suferin\u0163e trupe\u015fti \u015fi suflete\u015fti, \u015ftiute \u015fi ne\u015ftiute, v\u0103zute \u015fi nev\u0103zute \u015fi-a stins lumina f\u0103r\u0103 s\u0103 mai p\u00e2lp\u00e2ie nicidec\u00e2t. De la c\u0103derea sa, el nu s-a mai trezit dec\u00e2t \u00een cer. C\u00e2nd ochii s\u0103i s-au deschis, el n-a mai v\u0103zut dec\u00e2t Chipul Dulce \u015fi Fericit al Dragului s\u0103u M\u00e2ntuitor, Care venise dup\u0103 el \u015fi l luase Acas\u0103, \u00een l\u0103ca\u015ful fericit care \u00eei fusese g\u0103tat chiar \u00een diminea\u0163a asta, c\u00e2nd \u015fi venise Hristos \u00censu\u015fi dup\u0103 el ca s\u0103-l ia acolo.
\nEl, fratele meu Petre, el, cel de-al zecelea, iat\u0103, mi-o luase \u015fi el \u00eenainte doar cu c\u00e2\u0163iva pa\u015fi. A pus \u015fi el m\u00e2na pe premiu doar cu c\u00e2teva clipe mai devreme… Dar, cu c\u00e2t cresc mormintele aici, cu at\u00e2t cresc minunile Acolo. \u015ei cu c\u00e2t se sporesc \u00een cer mai mul\u0163i cei ce ne a\u015fteapt\u0103, cu at\u00e2ta ne vom putea desp\u0103r\u0163i pe p\u0103m\u00e2nt mai u\u015for de cei ce ne mai re\u0163in aici.
\nCe senza\u0163ie ciudat\u0103 totu\u015fi \u00eencerc de cei c\u00e2\u0163iva ani de zile \u00eencoace! Cu c\u00e2t se r\u0103resc mai mult b\u0103tr\u00e2nii fra\u0163i din jurul meu, cu at\u00e2t o nostalgic\u0103 singur\u0103tate parc\u0103 m\u0103 cuprinde uneori. \u015ei un dor sf\u00e2\u015fietor m\u0103 cuprinde tot mai des s\u0103-mi iau lini\u015ftit \u015fi eu zborul pe urma lor. Ca un cocor r\u0103mas prea \u00een urm\u0103 de stolul alor lui. A\u015fa un dor ad\u00e2nc m\u0103 \u00eenv\u0103luie uneori dup\u0103 P\u0103rintele Iosif, dup\u0103 fra\u0163ii Marini, Titus, Spiridon… dup\u0103 tata, dup\u0103 fratele Mali\u0163a, Florea, Sava, Nicolae, Teodor, Vasile \u015fi ceilal\u0163i, \u015fi ceilal\u0163i cu care am tr\u0103it, am lucrat, am suferit, am alergat at\u00e2\u0163ia \u015fi at\u00e2\u0163ia ani, de parc\u0103 nici n-ar fi fost \u00een via\u0163a asta, ci \u00een alta. \u015ei nu pe-aici, ci pe nu \u015ftiu unde. A\u015fa \u00eemi par de departe toate, c\u0103 parc\u0103 am \u00eemb\u0103tr\u00e2nit cu \u015fapte vie\u0163i mai tare ca ei.
\n\u015ei iat\u0103, acum \u015fi fratele Petre… cel pe care \u00eel b\u0103nuiam ve\u015fnic aici cu noi \u015fi \u00eel a\u015fteptam zilnic s\u0103 vin\u0103 la mine, cum avea obicei aproape totdeauna de peste cincizeci de ani de c\u00e2nd mi-a stat cel mai aproape, m-a ajutat cel mai mult \u015fi m-a \u00een\u0163eles cel mai ad\u00e2nc.
\nAcum simt \u00eentr-adev\u0103r ce mult a fost el pentru noi \u015fi mai ales pentru mine. Nu mai am pe nimeni s\u0103-mi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 sim\u0163irile ca el. \u015ei s\u0103 arate at\u00e2ta devotament \u015fi sinceritate \u00een tot lucrul Domnului care i se \u00eencredin\u0163a. \u00centre noi nu mai era de mult nevoie de cuvinte. Ne \u00een\u0163elegeam prin duhul care ne era \u00een am\u00e2ndoi acela\u015fi. Prin iubirea care ne era la fel, prin cugetele \u015fi g\u00e2ndurile care ne erau \u00eentru totul identice, cum am fi avut aceea\u015fi singur\u0103 inim\u0103 \u00een am\u00e2ndoi.
\nDup\u0103 marile \u00eencerc\u0103ri de p\u00e2n\u0103 \u00een 1964, c\u00e2nd foarte mul\u0163i ani fusesem desp\u0103r\u0163i\u0163i, fiecare urm\u00e2ndu-ne \u00een alt fel calea jertfei noastre pentru Domnul \u015fi Oastea Lui, eu fusesem dus prin temni\u0163e \u015fi surghiunuri, iar el r\u0103m\u0103sese l\u00e2ng\u0103 turma pe care i-o \u00eencredin\u0163ase Domnul s\u0103 o p\u0103storeasc\u0103… Nu numai eu suferisem at\u00e2t de mult, ci poate c\u0103 el a suferit \u00eenc\u0103 \u015fi mai greu. El nu spunea la nimeni, dar multe nop\u0163i fusese luat de acas\u0103 ori din drum spre adun\u0103ri \u015fi dus \u00een p\u0103dure, legat de arbori \u015fi b\u0103tut p\u00e2n\u0103 diminea\u0163a ca s\u0103 se lase de Hristos \u015fi s\u0103 nu mai lucreze pentru El… Mult\u0103 vreme a z\u0103cut \u015fi el pe pat \u015fi pe picioare \u00een urma acestor suferin\u0163e, dar despre ele n-a mai spus, numai Domnului, c\u00e2nd se ruga pentru iertarea \u015fi m\u00e2ntuirea chinuitorilor lui. C\u00e2nd am aflat despre toate acestea, am scris, \u00een amintirea r\u0103bd\u0103rii lui, versurile urm\u0103toare:<\/p>\n

Al\u0103turi am purtat povara
\nacelei zdrobitoare cruci,
\nde\u015fi, t\u0103cut \u015fi singuratic,
\ntu, altfel \u0163i-a fost dat s-o duci,
\nsmerit \u015fi drag, \u015fi dulce frate,
\ntu, altfel \u0163i-a fost dat s-o duci.<\/p>\n

Aceea\u015fi \u00eenspinat\u0103 creang\u0103
\na-ncununat \u015fi fruntea ta,
\nde\u015fi, t\u0103cut \u015fi singuratic,
\nde tine nimeni nu \u015ftia,
\nsmerit \u015fi drag, \u015fi dulce frate,
\nde tine nimeni nu \u015ftia.<\/p>\n

Eu, din r\u0103splata suferin\u0163ei,
\nceva \u015fi-n lume mi-am primit,
\ndar tu, purt\u00e2nd-o ne\u015ftiut\u0103,
\nchiar \u015fi de-aceasta te-ai lipsit;
\nsmerit \u015fi drag, \u015fi dulce frate,
\nchiar \u015fi de-aceasta te-ai lipsit.<\/p>\n

Dar, M\u00e2ine c\u00e2nd \u00een Cer St\u0103p\u00e2nul
\nva r\u0103spl\u0103ti tot ce I-am dat,
\nr\u0103bdarea ta necunoscut\u0103
\nva str\u0103luci mai minunat;
\nsmerit \u015fi drag, \u015fi dulce frate,
\nva str\u0103luci mai minunat…<\/p>\n

Niciodat\u0103 ca acum, dup\u0103 plecarea \u015fi a fratelui Petre, n-am avut mai limpede \u015fi mai puternic\u0103 senza\u0163ia c\u0103 echipa mea, schimbul meu de munc\u0103 \u00een via lui Hristos, \u015fi-a \u00eemplinit timpul de lucru. C\u0103 nou\u0103, care lucraser\u0103m pe ziduri chiar sub \u00eendrumarea lui Neemia, marele nostru maestru \u015fi \u00eendrum\u0103tor, ne-a venit vremea s\u0103 plec\u0103m. Iat\u0103 cum unul c\u00e2te unul dintre cei mai buni lucr\u0103tori \u00ee\u015fi las\u0103 unealta acolo pe zid pentru schimbul urm\u0103tor \u015fi pleac\u0103 \u00een grab\u0103 Acas\u0103. \u015ei iat\u0103 m\u0103 pe mine r\u0103mas aproape singur \u00een tot sectorul acesta. Privesc ce frumos \u015fi au \u00eencheiat \u015fi \u015fi-au l\u0103sat lucrul lor gata \u00eenso\u0163itorii mei. M\u0103 uit la uneltele lor care a\u015fteapt\u0103, parc\u0103 odihnind \u015fi ele o clip\u0103, p\u00e2n\u0103 ce va veni urm\u0103torul ucenic care \u00ee\u015fi \u00eembrac\u0103 \u015fi el acum salopeta lui de lucru \u015fi \u00ee\u015fi suflec\u0103 m\u00e2necile, preg\u0103tindu-se s\u0103 \u00eenceap\u0103 lucrul de unde i-a fost l\u0103sat. Poate cu pu\u0163in\u0103 st\u00e2ng\u0103cie, ca la orice \u00eenceput, dar cu for\u0163e noi \u015fi cu o voin\u0163\u0103 sf\u00e2nt\u0103 de a face munca aceasta sf\u00e2nt\u0103 m\u0103car a\u015fa de frumoas\u0103 ca schimbul plecat. Desigur, nu-i u\u015for la \u00eenceput ca tu, ucenic abia r\u0103mas \u00een marea r\u0103spundere, s\u0103 \u00eenlocuie\u015fti un \u00eenainta\u015f \u00eencercat. Dar, prin harul lui Dumnezeu, trebuie s\u0103-l ajungi \u015fi chiar s\u0103-l \u00eentreci. […]<\/p>\n

Am ajuns cu fra\u0163ii de la Bra\u015fov \u00een seara a doua de priveghere. I-am a\u015fezat bra\u0163ul meu de crizanteme l\u00e2ng\u0103 inima lui \u015fi mi-am apropiat fa\u0163a mea de a lui, sc\u0103ld\u00e2ndu-i-o pentru ultima dat\u0103 cu lacrimile mele. \u015ei toat\u0103 noaptea aceea nu mi-am mai luat ochii de la el. Toate cele ce s-au petrecut acolo \u00een acel timp, p\u00e2n\u0103 la plecarea mea \u015fi a lui, au trecut numai pe l\u00e2ng\u0103 urechile mele, \u015fi nu pe l\u00e2ng\u0103 ochii mei. Voiam s\u0103-mi r\u0103m\u00e2n\u0103 nedesp\u0103r\u0163it \u015fi \u00een moarte ca \u015fi \u00een via\u0163\u0103. Poate de aceea nu-mi mai pot \u00eenchipui nici acum c\u0103 s-a dus. Mi se pare mereu c\u0103 este tot aici, undeva foarte aproape, \u015fi c\u0103 trebuie s\u0103 vin\u0103 din clip\u0103 \u00een clip\u0103 \u00eentre noi.
\nAm ascultat toate sf\u00e2\u015fietoarele cuvinte \u015fi c\u00e2nt\u0103ri, \u015fi rug\u0103ciuni de desp\u0103r\u0163ire, cum numai o singur\u0103 dat\u0103 \u00een via\u0163a mea mai auzisem. Toate se rev\u0103rsau ca o cascad\u0103 uria\u015f\u0103 \u00een golul care se f\u0103cuse ca o pe\u015fter\u0103 ad\u00e2nc\u0103 \u00een locul unde fusese el ca un munte \u00eensorit. S-au perindat printre noi at\u00e2t de multe fe\u0163e ale lui, toate nespus de frumoase, din copil\u0103rie \u015fi p\u00e2n\u0103 ieri. La unii de peste cincizeci de ani, la al\u0163ii de peste dou\u0103zeci de ani, de peste zece, de cinci, de doi, de ieri… Ce binecuv\u00e2ntat\u0103 trebuie s\u0103 fie \u00een Cer o via\u0163\u0103 despre care to\u0163i cei care au cunoscut-o, pas cu pas \u015fi zi cu zi, \u015fi loc de loc, au numai cuvinte asem\u0103n\u0103toare cu cele din Faptele Apostolilor \u015fi din Vie\u0163ile Sfin\u0163ilor! Cred c\u0103 acum \u2013 c\u00e2nd \u00eentre noi, care \u00eel petrecem aici, sunt at\u00e2tea t\u00e2nguiri \u2013 sus \u00een cer trebuie s\u0103 se preg\u0103teasc\u0103 o adunare \u00een s\u0103rb\u0103toare a tuturor \u00eengerilor no\u015ftri, care o s\u0103-l primeasc\u0103 \u00een bucuria Dulcelui nostru M\u00e2ntuitor, cu cele mai fericite \u015fi mai nemuritoare dintre c\u00e2nt\u0103rile noastre \u015fi ale lor.
\nMie, dintre miile de amintiri cu el, care toate \u00eemi n\u0103v\u0103lesc acum \u00een suflet, nu \u015ftiu de ce \u00eemi st\u0103ruie mai puternic una dintre cele mai dint\u00e2i, cea din octombrie 1934 de pe scena Teatrului Municipal din Oradea. Oastea Domnului din Oradea, dup\u0103 cum am spus \u015fi mai de mult, era atunci una dintre cele mai mari grup\u0103ri fr\u0103\u0163e\u015fti din \u0163ar\u0103. At\u00e2t de bine organizat\u0103 era, c\u0103 \u00eentre\u0163inea o cantin\u0103 cu hran\u0103 cald\u0103 pentru o sut\u0103 treizeci de s\u0103raci din ora\u015f, din noiembrie p\u00e2n\u0103 \u00een martie, ani la r\u00e2nd. Apoi avea adun\u0103ri \u00een \u015fapte locuri \u00een ora\u015f, activ\u00e2nd \u00een ele to\u0163i preo\u0163ii bisericilor din Oradea \u015fi aproape to\u0163i studen\u0163ii teologi de la Academia din Oradea. \u00cen fruntea conducerii Oastei erau cei mai ale\u015fi reprezentan\u0163i ai autorit\u0103\u0163ilor religioase \u015fi civile ale ora\u015fului. Un comitet foarte activ de preo\u0163i \u015fi fra\u0163i aranjaser\u0103 atunci pe scena Teatrului o serbare a Oastei Domnului cu o pies\u0103 religioas\u0103 \u015fi un bogat program de c\u00e2nt\u0103ri, declam\u0103ri \u015fi vorbiri.
\nPrintre cei cu un rol deosebit la aceast\u0103 serbare am fost chema\u0163i \u015fi noi, cei doi mai tineri \u015fi mai promi\u0163\u0103tori dintre elementele s\u0103te\u015fti din Bihor, care se recrutau cu sutele dintre tineri, \u00eentr-un entuziasm nou \u015fi unic prin Oastea Domnului. Fratele Petre era mai t\u00e2n\u0103r cu aproape patru ani ca mine, dar era mult mai curajos \u015fi mai devotat fa\u0163\u0103 de Domnul. Eram cam de aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103 duhovniceasc\u0103. \u015ei el se hot\u0103r\u00e2se pentru Domnul tot \u00een binecuv\u00e2ntatul an 1930. \u00cencepuser\u0103 atunci s\u0103 se \u00eenfiin\u0163eze tinere grup\u0103ri ale Oastei Domnului prin toate satele din jurul Beiu\u015fului \u015fi ne-am cunoscut \u00eempreun\u0103 pe la acele frumoase \u015fi neuitate adun\u0103ri de atunci. De pe la aceste adun\u0103ri ne-au cunoscut \u015fi chemat \u015fi cei mai mari de la Oradea.
\nAcum, la aceast\u0103 serbare din octombrie 1934 de la Teatrul din Oradea, fuseser\u0103m chema\u0163i s\u0103 particip\u0103m \u015fi noi doi, eu cu o poezie, iar el cu o vorbire. Dup\u0103 ce eu, plin de timiditate \u015fi de st\u00e2ng\u0103cie din cauza fastului \u015fi a solemnit\u0103\u0163ii de acolo, care m\u0103 anulaser\u0103 de tot, am spus poezia mea \u201e\u00cen pacea serii\u201c, a urmat el… Nu voi uita niciodat\u0103 ce frumos era. Un t\u00e2n\u0103r de 16 ani \u00eembr\u0103cat \u00een sum\u0103ni\u0163\u0103 de l\u00e2n\u0103 alb\u0103, cu opinci \u015fi cu c\u0103ma\u015f\u0103 nou\u0103, cu p\u0103r b\u0103lai \u015fi cu fa\u0163a frumoas\u0103, str\u0103lucind de alb \u00een fa\u0163a luminilor rampei… Mie \u00eensumi, care \u00eel cuno\u015fteam, mi se p\u0103rea c\u0103 v\u0103d un \u00eenger. Cred c\u0103 tuturor celor din sal\u0103, care umpluser\u0103 toate locurile de jos \u015fi de sus, le va fi p\u0103rut \u015fi mai str\u0103lucit.<\/p>\n

A deschis lini\u015ftit Noul Testament \u015fi a citit limpede, cald, \u00eenl\u0103crimat de frumos, versetul de la Ioan 3, 16: \u201eFiindc\u0103 at\u00e2t de mult a iubit Dumnezeu lumea, c\u0103 a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede \u00een El s\u0103 nu piar\u0103, ci s\u0103 aib\u0103 via\u0163a ve\u015fnic\u0103\u201c…
\nNu \u015ftiu c\u00e2t a vorbit, dar tot timpul c\u00e2t a \u0163inut vorbirea lui nu s-a auzit un zgomot, nu s-a f\u0103cut o mi\u015fcare. Toat\u0103 lumea asta asculta, asculta. Doar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, suspine \u015fi semne de pl\u00e2ns cu \u015ftergeri de lacrimi, cu \u00eentinderi de fe\u0163e, spre a-l vedea mai bine.
\nC\u00e2nd a terminat de vorbit, toat\u0103 asisten\u0163a asta care umplea teatrul, chiar \u015fi cei mari din lojile de sus, s-au ridicat \u00een picioare \u015fi au ova\u0163ionat \u00eendelung \u2013 cum erau ei obi\u015fnui\u0163i la ora\u015f \u2013 ca pentru cele mai alese personalit\u0103\u0163i. Entuziasmul \u015fi uimirea lor erau la culme… La ie\u015fire, to\u0163i se \u00eembulzeau s\u0103-l s\u0103rute, s\u0103-l \u00eentrebe, s\u0103-l ating\u0103 ca pe o minune. Dar el, cu capul plecat, v\u0103dit stingherit \u015fi ru\u015finat de aceast\u0103 zgomotoas\u0103 manifestare, c\u0103uta s\u0103 se strecoare c\u00e2t mai repede \u015fi c\u00e2t mai ferit \u2013 s\u0103 scape afar\u0103.
\n\u015ei a\u015fa cum s-a strecurat atunci dornic de smerenie \u015fi de modestie, a c\u0103utat s\u0103 se strecoare \u00een to\u0163i cei peste cincizeci de ani de atunci. De\u015fi aproape tot timpul acestora el a umblat printre noi cu aceea\u015fi fa\u0163\u0103 \u00eengereasc\u0103, pe care numai el nu \u015fi-o \u015ftia c\u00e2t de str\u0103lucitoare este. Printre noi, c\u00e2\u0163i l-am ascultat de mii de ori, mereu mai fermeca\u0163i de harul \u015fi de lumina cereasc\u0103 din toate vorbirile lui despre dragostea \u015fi lacrimile lui Dumnezeu pentru m\u00e2ntuirea lumii.
\nDragostea \u015fi lacrimile lui au fost cele dou\u0103 mari comori \u015fi daruri ale sale. Tot ce a spus fratele Petre a fost cu dragoste \u015fi lacrimi. Evanghelia pe care a propov\u0103duit-o el a fost o Evanghelie de dragoste \u015fi lacrimi. Iisus cel vestit de el a fost un Iisus numai dragoste \u015fi lacrimi. Rug\u0103ciunea lui a fost dragoste \u015fi lacrimi. C\u00e2ntarea lui a fost tot a\u015fa, numai dragoste \u015fi lacrimi. Via\u0163a lui \u00eens\u0103\u015fi a fost \u00eentreag\u0103 un izvor \u015fi o rev\u0103rsare nesecat\u0103 \u015fi plin\u0103 de dragoste \u015fi lacrimi. Dragoste \u015fi lacrimi \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu pentru fra\u0163i \u015fi pentru to\u0163i oamenii. \u015ei dragoste \u015fi lacrimi \u00een fa\u0163a fra\u0163ilor \u015fi a tuturor oamenilor pentru Dumnezeu.
\nDac\u0103 a\u0163i \u00eentreba de ce a sc\u0103zut \u015fi s-a \u00eempu\u0163inat at\u00e2t de mult fiin\u0163a lui p\u0103m\u00e2nteasc\u0103, eu v-a\u015f spune: privi\u0163i cu ochii sufletului \u015fi vede\u0163i un munte \u00eenfl\u0103c\u0103rat de dragoste, oglindit \u00eentr-o mare limpede de lacrimi. Aceasta este fiin\u0163a sufleteasc\u0103, lupta sufleteasc\u0103, transformarea sufleteasc\u0103 a fratelui Petre…
\nCred c\u0103 aceasta va fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea sub care va ap\u0103rea el ve\u015fnic.
\nOricine se va apropia de el, de amintirea lui, de duhul lui, de morm\u00e2ntul lui \u00ee\u015fi va \u00eenc\u0103lzi totdeauna inima la acest munte de foc \u015fi \u00ee\u015fi va r\u0103cori totdeauna sufletul la acest izvor de lacrimi.
\nNimeni n-a tr\u0103it o via\u0163\u0103 mai lini\u015ftit\u0103 la suprafa\u0163\u0103 ca a lui, dar nici mai zbuciumat\u0103 \u00een ad\u00e2nc. Nimeni n-a \u015ftiut s\u0103 arate mai sim\u0163it ca el durerile altora, dar nici s\u0103 \u015fi le ascund\u0103 mai t\u0103cut ca el pe ale lui \u00eensu\u015fi. Nimeni n-a dat at\u00e2t de mult pentru al\u0163ii, dar nici nu \u015fi-a p\u0103strat at\u00e2t de pu\u0163in pentru sine.<\/p>\n

Traian Dorz, <\/strong>Istoria unei jertfe,<\/em> vol. IV<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Despre \u00eenmorm\u00e2ntarea fratelui Popa Petru de la S\u0103ucani, Bihor […] Astfel a trebuit s\u0103 vin\u0103 \u015fi diminea\u0163a zilei de 22 octombrie 1985, cu alunecarea fratelui Petre de pe schela umed\u0103 de bruma nop\u0163ii de la casa unde lucra, la un s\u0103tean al lui, schel\u0103 pe care tocmai atunci urcase… Fratele Ioan, cu care lucra de <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[12],"tags":[],"class_list":["post-7543","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mrturii"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7543","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7543"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7543\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7543"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7543"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7543"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}