{"id":9983,"date":"2024-04-23T19:27:24","date_gmt":"2024-04-23T22:27:24","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=9983"},"modified":"2024-04-19T04:27:40","modified_gmt":"2024-04-19T07:27:40","slug":"sfantul-ierarh-sava-brancovici","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/sfantul-ierarh-sava-brancovici\/","title":{"rendered":"Sf\u00e2ntul Ierarh Sava Brancovici"},"content":{"rendered":"

<\/a>Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103 din Transilvania de alt\u0103dat\u0103 \u015fi-a desf\u0103\u015furat activitatea \u00een \u00eemprejur\u0103ri deosebit de vitrege, determinate de asupririle na\u0163ionale, sociale \u015fi religioase la care era supus poporul nostru. Cu toate acestea, Biserica Ortodox\u0103 a avut un rol cov\u00e2r\u015fitor \u00een istoria lui, fiind – pe atunci – singura institu\u0163ie \u00een jurul c\u0103reia se desf\u0103\u015fura \u00eentreaga via\u0163\u0103 na\u0163ional\u0103 cultural\u0103 \u015fi religioas\u0103 a rom\u00e2nilor. Mitropolia Ortodox\u0103 de aici a avut ierarhi de seam\u0103, care \u015fi-au stabilit succesiv re\u015fedin\u0163a la m\u0103n\u0103stirea R\u00e2me\u0163, la Hunedoara, la Feleac l\u00e2ng\u0103 Cluj, la m\u0103n\u0103stirea de la Geoagiu \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, la Alba-Iulia sau B\u0103lgrad, cum se numea pe atunci. O dat\u0103 cu p\u0103strarea con\u015ftiin\u0163ei de unitate na\u0163ional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, ace\u015ftia \u015fi-au \u00eenchinat via\u0163a tr\u0103irii credin\u0163ei str\u0103mo\u015fe\u015fti \u015fi ap\u0103r\u0103rii ei fa\u0163\u0103 de \u00eencerc\u0103rile prozelitiste ale catolicilor, p\u00e2n\u0103 pe la mijlocul secolului al XVI-lea, apoi ale calvinilor, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul veacului urm\u0103tor. Prin atragerea rom\u00e2nilor la aceste dou\u0103 confesiuni – mai ales la cea calvin\u0103 – nu se urm\u0103rea altceva dec\u00e2t \u00eenstr\u0103inarea acestora de propriul lor neam, contopirea lor \u00een r\u00e2ndul p\u0103turii conduc\u0103toare maghiare. Rezist\u00e2nd la \u00eencerc\u0103rile prozelitiste ale principilor calvini din Alba-Iulia, – Gabriel Bethlen, Gheorghe Rakoczy I, Gheorghe Rakoczy II \u015fi mai ales Mihail Apaffi, to\u0163i din secolul al XVII-lea, – Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103, cu ierarhii \u015fi preo\u0163ii ei, a izbutit s\u0103-\u015fi men\u0163in\u0103 p\u0103stori\u0163ii \u00een dreapta-credin\u0163\u0103, \u00eenl\u0103tur\u00e2nd prin aceasta, \u015fi primejdia \u00eenstr\u0103in\u0103rii lor ca neam.<\/p>\n

\u00centre vl\u0103dicii care s-au ridicat cu d\u00e2rzenie \u00eempotriva \u00eencerc\u0103rilor de calvinizare a credincio\u015filor, trebuie a\u015fezat la loc de cinste \u015fi mitropolitul Sava Brancovici. Spre deosebire de al\u0163i ierarhi anteriori, via\u0163a lui este cunoscut\u0103 destul de am\u0103nun\u0163it din Cronica s\u00e2rbeasc\u0103 scris\u0103 de fratele s\u0103u Gheorghe (1).<\/p>\n

Din acest document se poate afla c\u0103 viitorul mitropolit f\u0103cea parte dintr-o veche familie s\u00e2rbeasc\u0103, se pare originar\u0103 din p\u0103r\u0163ile Her\u0163egovinei, din localitatea Korenici. Pe la sf\u00e2r\u015fitul veacului al XVI-lea, aceast\u0103 familiei s-a refugiat \u00een p\u0103r\u0163ile Aradului, din pricina expansiunilor otomane. Tr\u0103ind at\u00e2ta vreme printre rom\u00e2ni, familia Brancovici s-a rom\u00e2nizat, fapt desprins \u015fi din semn\u0103tura mitropolitului, care apare uneori sub forma \u201eBr\u00e2ncoveanu\u201d. Din aceast\u0103 familie au f\u0103cut parte mai mul\u0163i episcopi, care i-au servit de model \u00een ap\u0103rarea Ortodoxiei.<\/p>\n

Viitorul mitropolit al Ardealului s-a n\u0103scut \u00een jurul anului 1620, \u00een Ineu, primind la botez numele Simeon. A \u00eenv\u0103\u0163at carte \u00een casa p\u0103rinteasc\u0103, apoi a c\u0103l\u0103torit prin Ungaria, prin Serbia \u015fi Bulgaria \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, s-a \u00eendreptat spre m\u0103n\u0103stirea Comana, la sud de Bucure\u015fti, unde se g\u0103sea vl\u0103dica Longhin, unchiul s\u0103u. Desigur, acolo \u015fi-a completat \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura. Afl\u00e2nd de moartea tat\u0103lui, a doi fra\u0163i \u015fi a unei surori, s-a re\u00eentors acas\u0103, apoi s-a c\u0103s\u0103torit \u015fi a avut copii, dar ace\u015ftia au murit de mici.<\/p>\n

\u00centre timp, a murit Gheorghe Brancovici, protopopul Ineului, o alt\u0103 rudenie. Credincio\u015fii de acolo au rugat atunci pe t\u00e2n\u0103rul Simeon s\u0103-\u015fi \u00eenchine via\u0163a Slujirii lui Dumnezeu ca preot-protopop. R\u0103spunz\u00e2nd st\u0103ruin\u0163elor acestora, a plecat la vl\u0103dica Longhin, iar de acolo s-au \u00eendreptat \u00eempreun\u0103 spre T\u00e2rgovi\u015fte, ca s\u0103-i cear\u0103 mitropolitului \u015etefan al Ungrovlahiei s\u0103-l hirotoneasc\u0103 preot. Dup\u0103 un nou popas la Comana, preotul Simeon se re\u00eentoarce la turma sa duhovniceasc\u0103 din Ineu. Dar abia ajuns \u00eentre ai s\u0103i, afl\u0103 c\u0103 so\u0163ia \u00eei murise cu pu\u0163ine zile \u00eenainte de hirotonie, iar b\u0103tr\u00e2na sa mam\u0103 se c\u0103lug\u0103rise. A p\u0103storit mai mul\u0163i ani ca preot-protopop \u00een Ineu, \u00eengrijindu-se nu numai de via\u0163a duhovniceasc\u0103 a p\u0103stori\u0163ilor, ci \u015fi de ap\u0103rarea lor \u00een fa\u0163a cotropitorilor turci. De multe ori, c\u0103ci ei \u00ee\u015fi \u00eentinseser\u0103 st\u0103p\u00e2nirea p\u00e2n\u0103 \u00een apropierea Ineului, pe care principele Gheorghe Rakoczy l-a transformat \u00eentr-o puternic\u0103 fort\u0103rea\u0163\u0103 (\u00een 1552, Banatul \u015fi o parte din Cri\u015fana au devenit „pa\u015fal\u00e2c”, cu centrul la Timi\u015foara) (2).<\/p>\n

Dar \u00een vara anului 1656 se petrece o nou\u0103 schimbare \u00een via\u0163a t\u00e2n\u0103rului preot-protopop din Ineu. Murind atunci mitropolitul Simion \u015etefan al Transilvaniei, soborul de preo\u0163i \u015fi mireni ortodoc\u015fi la Alba-Iulia \u00een vederea alegerii unui nou titular al scaunului mitropolitan a g\u0103sit vrednic pentru aceast\u0103 \u00eenalt\u0103 slujire tocmai pe protopopul v\u0103duv Simeon Brancovici din Ineul Aradului. Potrivit vechiului obicei, acesta as plecat \u00een \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103, unde a fost c\u0103lug\u0103rit, sub numele de Sava, \u00een catedrala mitropolitan\u0103 din T\u00e2rgovi\u015fte, la praznicul \u00cen\u0103l\u0163\u0103rii Sfintei Cruci. Erau de fa\u0163\u0103: mitropolitul \u015etefan al Ungrovlahiei, unchiul s\u0103u, Longhin, \u015fi al\u0163i arhierei str\u0103ini afla\u0163i atunci \u00een capital\u0103. Trecut prin treptele ierarhice \u015fi monahale, \u00een ziua de 16 septembrie 1656 a fost hirotonit arhiereu \u00een aceea\u015fi catedral\u0103, \u00eenc\u0103rcat cu daruri, oferite de domnitorul Constantin \u015eerban-Basarab, s-a re\u00eentors la turma sa duhovniceasc\u0103, fiind primit cu mare cinste \u00een re\u015fedin\u0163a sa din Alba-Iulia.<\/p>\n

De\u015fi \u00eendelungat\u0103, activitatea lui ca mitropolit a fost mult tulburat\u0103 de ac\u0163iunea prozelitist\u0103 pe care \u00eencercau s\u0103 o desf\u0103\u015foare printre rom\u00e2nii ortodoc\u015fi conduc\u0103torii confesiunii calvine maghiare, sprijini\u0163i de \u00een\u015fi\u015fi principii Transilvaniei, dar \u015fi de r\u0103zboaiele \u015fi de schimb\u0103rile din primii ani ai p\u0103storiei sale.<\/p>\n

Pe plan politic, \u00eentre anii 1657-1662, \u00een Transilvania au avut loc permanente fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri de ordin intern, determinate de luptele pentru putere \u00eentre diferi\u0163i pretenden\u0163i la conducerea principatului, unii sprijini\u0163i de turci, al\u0163ii de Dieta Transilvaniei. Fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile interne au avut \u00eens\u0103 \u015fi alte consecin\u0163e \u015fi anume mai multe incursiuni ale for\u0163elor otomane \u00een \u0163ar\u0103, \u00een vederea impunerile pe tron a favoritului lor. \u00cen astfel de \u00eemprejur\u0103ri, era firesc s\u0103 ne a\u015ftept\u0103m \u015fi la o serie de neajunsuri pentru mitropolit inevitabile \u00een cazul unor schimb\u0103ri dese de c\u00e2rmuituri politici. Sprijinind tendin\u0163a antiotoman\u0103 a principelui Gheorghe Rakoczy II, contracandidatul s\u0103u, Aca\u0163iu Barcsay, a \u00eenl\u0103\u00acturat pe Sava din scaun, \u00een iulie 1660, \u00eenlocuindu-l cu un cleric rus, Ghenadie, originar din Putivlia, fost preot \u00een Alba-Iulia. Acestuia i s-au impus 13 restric\u0163ii, care urm\u0103reau facilitarea ac\u0163iunii prozelite calvine; a murit \u00eens\u0103 la Sibiu \u00een vara aceluia\u015fi an (3). Abia noul principe, Mihail Apaffi, numit de turci, – un calvin convins – a acordat lui Sava o nou\u0103 diplom\u0103 de confirmare \u00een scaunul mitropolitan, cu data de 23 aprilie 1662. De-acum \u00eenainte, p\u0103storirea lui s-a desf\u0103\u015furat f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere, p\u00e2n\u0103 \u00een 1680, de\u015fi cu multe neajunsuri, pricinuite de refuzul s\u0103u de a colabora cu principele \u015fi ceilal\u0163i conduc\u0103tori ai confesiunii calvine.<\/p>\n

Cu toate c\u0103 era \u00eentr-o situa\u0163ie grea, mitropolitul Sava a ob\u0163inut totu\u015fi din partea lui Apaffi permisiunea de a face o c\u0103l\u0103torie \u00een Rusia, dup\u0103 ajutoare, a\u015fa cum f\u0103cuser\u0103 cu c\u00e2teva decenii \u00een urm\u0103, unchiul s\u0103u, Longhin, \u015fi mitropolitul Ilie Iorest.<\/p>\n

C\u0103l\u0103toria este descris\u0103, pe larg \u00een Cronica fratelui s\u0103u, care-l \u00eenso\u0163ea, dar poate fi reconstituit\u0103 \u015fi din alte izvoare. A plecat din Alba-Iulia la \u00eenceputul anului 1668, trec\u00e2nd prin Ia\u015fi, prin Cracovia, unde; a fost primit de regele Jan Kazimierz al Poloniei, ajung\u00e2nd la Moscova la sf\u00e2r\u015fitul lunii mai. Aici a fost primit \u00eentr-o prim\u0103 audien\u0163\u0103 de \u0163arul Rusiei, Alexei Mihailovici Romanov, care-l primise \u015fi pe Ilie Iorest, \u015fi de la care dob\u00e2ndise mai multe obiecte de cult \u015fi o sum\u0103 \u00eensemnat\u0103 de bani (4). \u00cen ziua urm\u0103toare, a depus la biroul ambasadorilor din Moscova un memoriu, care era un adev\u0103rat program de lupt\u0103 anti-otoman\u0103, subliniind faptul c\u0103 s\u00e2rbii, bulgarii \u015fi rom\u00e2nii „sunt \u00een mare lips\u0103, necaz \u015fi str\u00e2mtorare”, dar \u201ecu oaste gata\u201d (5). Mi\u00actropolitul Sava a \u201er\u0103mas \u00een aceast\u0103 capital\u0103 p\u00e2n\u0103 spre sf\u00e2r\u015fitul lunii august. \u00cen ziua de Sfin\u0163ii Apostoli Petru \u015fi Pavel slujise \u00een biserica Uspenia din Kremlin, al\u0103turi de Patriarhii Paisie al Alexandriei, Macarie al Antiohiei, acela al Moscovei \u015fi de al\u0163i ierarhi, ru\u015fi sau str\u0103ini, prezen\u0163i la lucr\u0103rile unui sinod convocat aici \u00een 1666, pentru judecarea fostului Patriarh Nicon. Tot acum a avut prilejul s\u0103 viziteze marile monumente de art\u0103, m\u0103n\u0103stirile \u015fi bisericile din Moscova \u015fi din \u00eemprejurimi, a cunoscut ierarhi, stare\u0163i, c\u0103lug\u0103ri \u015fi preo\u0163i ru\u015fi. La 2 august 1668 a fost primit \u00eentr-o nou\u0103 audien\u0163\u0103 de c\u0103tre \u0163ar, care i-a acordat un ajutor b\u0103nesc substan\u0163ial pentru Biserica sa; la sf\u00e2r\u015fitul aceleia\u015fi luni a dob\u00e2ndit \u015fi un hrisov, prin care i se asigur privilegiul – nu numai lui ci urma\u015filor s\u0103i \u00een scaun – s\u0103 mearg\u0103 \u00een Rusia dup\u0103 milostenie, la fiecare \u015fapte ani (6). \u00cenainte de s\u0103rb\u0103torile Cr\u0103ciunului din 1668 va fi ajuns la re\u015fedin\u0163a sa din Alba-Iulia (7).<\/p>\n

Dup\u0103 \u00eentoarcerea din aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie, pentru mitropolitul Sava a \u00eenceput o perioad\u0103 de asupriri din partea principelui Mihail Apaffi \u015fi a conduc\u0103torilor confesiunii calvine, con\u015ftien\u0163i c\u0103 prin astfel de leg\u0103turi i-a crescut hot\u0103r\u00e2rea de a rezista fa\u0163\u0103 de noile \u00eencerc\u0103ri de calvinizare a Bisericii Ortodoxe. Se ad\u0103uga la aceasta \u015fi teama lui Apaffi – om de \u00eencredere al turcilor – c\u0103 Sava urm\u0103rise \u015fi interese de natur\u0103 politic\u0103. O prim\u0103 m\u0103sur\u0103 s-a luat la 20 februarie 1669, c\u00e2nd principele, instigat de superintendentul calvin Petru Kovasznai din Alba-Iulia, a dat un decret prin care s-au impus o serie de \u00eendatoriri \u015fi restric\u0163ii, urm\u0103rindu-se calvinizarea Bisericii rom\u00e2ne\u015fti. \u00centre altele, mitropolitul era subordonat superintendentului calvin, at\u00e2t \u00een hirotonirea preo\u0163ilor \u015fi a protopopilor precum \u015fi \u00een destituirea celor nevredri sau reprimirea celor ce f\u0103g\u0103duiesc \u00eendreptarea vie\u0163ii, \u00een vizitarea canonic\u0103 a bisericilor, \u00een revizuirea cauzelor grele biserice\u015fti \u015fi convocarea \u015fi conducerea sinodului general rom\u00e2nesc… (8).<\/p>\n

La \u00eenceputul anului 1670, Vl\u0103dica Sava a f\u0103cut o c\u0103l\u0103torie \u00een \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103. Cu acest prilej Antonie Vod\u0103 din Pope\u015fti, \u00eempreun\u0103 cu mitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei, cu sufraganii acestuia de la R\u00e2mnic \u015fi de la Buz\u0103u, cu boierii din divan, au acordat o danie anual\u0103 de 6000 de bani mitropoliei Transilvaniei. Se continua astfel ajutorarea pe care o d\u0103duser\u0103 \u015fi \u00eenainta\u015fii s\u0103i, Matei Basarab \u015fi Constantin \u015eerban, \u015ftiind c\u0103 aceasta era \u201eca o corabie ce se leag\u0103n\u0103 \u00een mijlocul valurilor m\u0103rii, lipsit\u0103 de cele din urm\u0103 mijloace, st\u00e2nd \u00een mijlocul a tot soiul de eretici de felurite credin\u0163e \u015fi fiind hulit\u0103 de ei din toate p\u0103r\u0163ile \u00een deosebite chipuri” (9). \u00cen 1672 Vl\u0103dica Sava sfin\u0163ea m\u0103n\u0103stirea Moisei din Maramure\u015f, poate renovat\u0103 atunci, iar peste doi ani, biserica din Vl\u0103deni, l\u00e2ng\u0103 Bra\u015fov (10).<\/p>\n

\u00cen anul 1657, \u201eav\u00e2nd grij\u0103 de lucrurile biserice\u015fti \u015fi multe lipse a preo\u0163ilor, a bisericilor \u015fi a cre\u015ftinilor\u201d, a adunat \u00een sobor pe to\u0163i „jura\u0163ii scaunului \u015fi protopopi\u201d, \u00een m\u0103n\u0103stirea-re\u015fedin\u0163\u0103 din Alba-Iulia. Cei prezen\u0163i – sub conducerea mitropolitului – au luat o serie de hot\u0103r\u00e2ri, care au ajuns p\u00e2n\u0103 la noi sub forma a dou\u0103 \u201ea\u015fez\u0103minte sobornice\u015fti\u201d. Dup\u0103 cuprinsul lor, aceste hot\u0103r\u00e2ri pot fi \u00eemp\u0103r\u0163ite \u00een patru grupe. Cele mai \u00eensemnate priveau rom\u00e2nizarea slujbelor biserice\u015fti. Chiar \u00een fruntea hot\u0103r\u00e2rilor sobornice\u015fti se afla dispozi\u0163ia: \u201eCuv\u00e2ntul lui Dumnezeu s\u0103 se vesteasc\u0103 \u00een limba noastr\u0103 rum\u0103ne\u015fte cre\u015ftinilor \u00een biseric\u0103 \u015fi unde va trebui \u015fi va fi lips\u0103\u201d. \u00cen continuare, ap\u0103reau sub o alt\u0103 form\u0103, m\u0103suri precise \u00eempotriva preo\u0163ilor care vor sluji tot \u00een slavone\u015fte. Trebuie subliniat aici c\u0103 mitropolitul Sava a fost primul ierarh despre care \u015ftim c\u0103 a dat dispozi\u0163ii, \u00een scris privind s\u0103v\u00e2r\u015firea slujbelor \u00een rom\u00e2ne\u015fte. Re\u0163inem apoi c\u0103 tot acum s-a hot\u0103r\u00e2t ca \u201evestirea\u201d sau \u201epredicarea\u201d cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu s\u0103 se fac\u0103 nu numai \u00een biseric\u0103, ci \u201eunde va trebui \u015fi va fi lips\u0103\u201d, iar c\u0103r\u0163ile rom\u00e2ne\u015fti s\u0103 se ci\u00acteasc\u0103 aici, dar \u201e\u015fi \u00eentr-alte locuri unde va fi lips\u0103\u201d. Se va fi g\u00e2ndit desigur la cununii, \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri \u015f.a. \u00cen a doua list\u0103 apare \u015fi \u00eendatorirea preo\u0163ilor pentru catehizarea copiilor \u00een biseric\u0103, m\u0103sur\u0103 care de asemenea se precizeaz\u0103 acum, pentru prima oar\u0103, \u00een scris. A doua grup\u0103 de hot\u0103r\u00e2ri privea disciplina clerului, prev\u0103z\u00e2ndu-se pedepse pentru cei care nesocoteau canoanele \u015fi r\u00e2nduielile tradi\u0163ionale ortodoxe. Alte dispozi\u0163ii urm\u0103reau \u00eenl\u0103turarea supersti\u0163iilor, \u00eendeosebi a celor legate de cultul mor\u0163ilor, mult r\u0103sp\u00e2ndite \u00een veacul al XVII-lea. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, alt\u0103 grup\u0103 cuprindea m\u0103surile care priveau \u00eent\u0103rirea vie\u0163ii religios-morale a p\u0103stori\u0163ilor s\u0103i. \u00cen acest scop, ei erau \u00eendatora\u0163i s\u0103 cerceteze biserica \u00een Duminici \u015fi s\u0103rb\u0103tori, s\u0103 \u00eenve\u0163e Tat\u0103l nostru, Crezul \u015fi Cele 10 porunci, se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 de patru ori pe an, s\u0103 respecte pe preo\u0163i, s\u0103-\u015fi trimit\u0103 copiii la biseric\u0103 \u015f.a. Din lectura acestor hot\u0103r\u00e2ri adoptate la soborul din 1675, reiese limpede c\u0103 mitropolitul Sava era preocupat de ridicarea vie\u0163ii moral-duhovnice\u015fti a p\u0103stori\u0163ilor s\u0103i, dar mai ales de \u00eenlocuirea limbii slavone \u00een cult cu cea rom\u00e2neasc\u0103, lucru pe care-l realiza \u015fi marele s\u0103u contemporan, mitropolitul Dosoftei al Moldovei (11).<\/p>\n

\u00cen anii urm\u0103tori, datorit\u0103 \u00een\u0163elepciunii mitropolitului, s-au ob\u0163inut din partea lui Mihail Apaffi c\u00e2teva diplome deosebii de favorabile clerului ortodox. Una dintre ele \u00eei recuno\u015ftea toate drepturile \u015fi atribu\u0163iile sale arhiere\u015fti, pe l\u00e2ng\u0103 unele \u00eenlesniri administrative.<\/p>\n

Dar toat\u0103 aceast\u0103 frumoas\u0103 lucrare na\u0163ional\u0103, bisericeasc\u0103 \u015fi misionar-social\u0103 s-a \u00eencheiat \u00een anul 1680, datorit\u0103 intrigilor noului superintendent, Mihail T\u00f3f\u00f6i, fost predicator la curtea lui Apaffi, un calvin convins, dar om cult, cu studii \u00een Anglia \u015fi \u00een Germania. Se ad\u0103uga \u015fi faptul c\u0103 tocmai atunci se descoperise un complot \u00eendreptat \u00eempotriva lui Apaffi, condus de un magmat ardelean emigrat la Constantinopol, care \u00eencercase s\u0103 \u00eenl\u0103ture domnia tiranic\u0103 a principelui. Printre aderen\u0163ii acestuia se num\u0103ra \u015fi Gheorghe Brancovici, lucru pe care-l recunoa\u015fte el \u00eensu\u015fi \u00een Cronica sa. N-ar exclus ca la mi\u015fcarea anti-apafian\u0103 s\u0103 fi aderat \u015fi mitropolitul Sava, fapt care i-a agravat \u015fi mai mult situa\u0163ia. Numai a\u015fa ne putem explica m\u0103surile grabnice de cercetare \u015fi judecare a cazului s\u0103u.<\/p>\n

Din dispozi\u0163ia principelui s-a constituit un \u201escaun de judecat\u0103\u201d la Alba-Iulia. Printre membrii lui se num\u0103rau c\u00e2\u0163iva protopopi rom\u00e2ni filocalvini, ca Ioan Zoba din Vin\u0163, „\u00eempreun\u0103 cu al\u0163i b\u0103rba\u0163i mireni \u015fi din tagma bisericeasc\u0103 \u015ftiutori de legi”, – mai ales maghiari calvini – \u00een total 101 persoane; prim-acuzator era superintendentul Mihail T\u00f3f\u00f6i, reprezentat prin \u015etefan Palo\u015f. \u00cen aceea\u015fi zi s-a semnat sentin\u0163a destituire a mitropolitului – redactat\u0103 \u00een limba maghiar\u0103 – din care se constat\u0103 c\u0103 era acuzat de o via\u0163\u0103 imoral\u0103, c\u0103 a neglijat m\u0103n\u0103stirea din Alba-Iulia \u015fi tipografia. Pe baza acestor \u00eenvinuiri ne\u00eentemeiate, s-a hot\u0103r\u00e2t ca Sava Brancovici \u201ecel p\u00e2n\u0103 acum vl\u0103dic\u0103 al rom\u00e2nilor, s\u0103 se \u00eenl\u0103ture \u015fi din dreg\u0103toria episcopeasc\u0103 \u015fi din cea preo\u0163easc\u0103, pe temeiul canoanelor 80 \u015fi 81 ale bisericii calvine din Ardeal \u015fi canonul 75 al legii rom\u00e2ne\u015fti \u015fi ca persoan\u0103 infam\u0103, s\u0103 se dea \u00een m\u00e2na magistratului din afar\u0103 al M\u0103riei Sale Craiului, s\u0103 fac\u0103 cu el dup\u0103 Aprobatae constitutiones,, partea I, titlul I, art. 3; \u00eens\u0103 f\u0103c\u00e2ndu-se acestea, s\u0103 fie dator a da seama de averile m\u0103n\u0103stirii B\u0103lgradului” (12). Deci un mitropolit ortodox rom\u00e2n era judecat dup\u0103 „canoanele” confesiunii calvine maghiare!<\/p>\n

\u00cen aceea\u015fi zi, Apaffi a cerut Sfatului or\u0103\u015fenesc din Sibiu s\u0103 sigileze de \u00eendat\u0103 bunurile avute de cei doi fra\u0163i Brancovici \u00een casa \u00een care locuiau cu chirie, atunci c\u00e2nd treburile \u00eei duceau \u00een acest ora\u015f. Peste c\u00e2teva zile, au fost trimi\u015fi doi oameni de \u00eencredere s\u0103 execute dispozi\u0163ia. Pe l\u00e2ng\u0103 ve\u015fminte \u015fi vase liturgice, obiecte de argint\u0103rie, stofe \u015fi s\u0103bii, s-au mai g\u0103sit trei traiste cu c\u0103r\u0163i rom\u00e2ne\u015fti, apoi \u201eo lad\u0103 mare pestri\u0163\u0103\u201d \u00een care erau 14 saci cu c\u0103r\u0163i; tot acolo s-a descoperit \u201etipografia, \u00eempreun\u0103 cu toate instrumentele \u015fi cu literele rom\u00e2ne\u015fti\u201d; \u00eentr-un alt sac „c\u0103r\u0163i rom\u00e2ne\u015fti, maghiare \u015fi latine, 66 la num\u0103r, \u015fi un ziar cusut \u00een piele\u201d (probabil jurnalul s\u0103u personal) (13). \u00cen acest inventar impresioneaz\u0103 num\u0103rul mare de c\u0103r\u0163i, mai ales rom\u00e2ne\u015fti, dar \u015fi maghiare \u015fi latine\u015fti. Alte c\u0103r\u0163i existau la mitropolie, dup\u0103 cum afl\u0103m din a\u015fa numitul „zaconic” sau \u201ecartea legilor\u201d, un fel de statut de organizare a Bisericii noas\u00actre din Transilvania, din anul 1680 (14).<\/p>\n

Dup\u0103 judecat\u0103, mitropolitul Sava a fost \u00eenchis, lucru pe care-l m\u0103rturisea Apaffi \u00eensu\u015fi \u00een scrisoarea adresat\u0103, sibienilor \u00een ziua judec\u0103\u0163ii. Iar fratele s\u0103u, Gheorghe, scria c\u0103 \u201efiind suferind de boala podagrei, lu\u00e2ndu-l cu nemiloas\u0103 groz\u0103vie din patul de boal\u0103, \u00eel a\u015fezar\u0103 pe un cal \u015fi \u00eel duser\u0103 cu a\u015fa batjocur\u0103 \u00een pretoriul ighemonului, \u201eunde fu \u00eenchis \u00een temni\u0163\u0103. Pentru ca dup\u0103 legea lor s\u0103 poat\u0103 r\u0103pi toate averile lui, \u00eenchiser\u0103 \u00een aceea\u015fi temni\u0163\u0103 cu mitropolitul \u015fi pe unicul frate bun al s\u0103u, pe Gheorghe Brancovici\u201d (15). Cronicarul contemporan maghiar, Mihail Cserei, scria c\u0103 protopopul filocalvin Ioan Zoba a fost \u201emituit cu daruri\u201d de principe, ca s\u0103-l \u00eenvinuiasc\u0103 pe Sava de imoralitate. Tot el relata c\u0103 Apaff \u015fi oamenii lui \u201eau pr\u0103dat \u00eentreag\u0103 averea\u201d mitropolitului \u015fi c\u0103 l-au silit s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 3000 de taleri, pentru procurarea c\u0103rora a trimis pe fratele s\u0103u, Gheorghe, \u00een \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103. Acela\u015fi Cserei afirm\u0103 c\u0103, dup\u0103 ce a fost arestat, vl\u0103dica – de\u015fi b\u0103tr\u00e2n \u015fi bolnav – a fost scos din \u00eenchisoare numai \u00een c\u0103ma\u015f\u0103 \u015fi b\u0103tut cu biciul \u201ep\u00e2n\u0103 ce s-au rupt \u015fi au c\u0103zut c\u0103ma\u015fa… \u015fi carnea de pe d\u00e2nsul!\u201d (16). Cronicarul sas, Andrei Gunesch, pe atunci pastor \u00een Petre\u015fti (jude\u0163ul Alba), relata \u015fi el c\u0103, fiind \u00eentemni\u0163at, i s-au aplicat \u201elovituri enorme\u201d, \u00eenc\u00eet \u201edup\u0103 pu\u0163in timp \u015fi-a dat nefericitul suflet\u201d (17). Mai t\u00e2rziu, Petru Maior scria c\u0103 „\u00een castelul e la Blaj al principelui Apaffi, din a c\u0103rui porunc\u0103 l\u0103udatul Sava fu b\u0103tut de moarte, dup\u0103 aceia \u00een besearica cea de la Vin\u0163 \u00eenaintea a tot norodul fu \u00een chip de despreo\u0163ire desf\u0103cut de vestmintele ceale arhiere\u015fti, dup\u0103 aceaia din nou b\u0103gat \u00een temni\u0163\u0103 \u015fi de acolo scos \u00een toat\u0103 vinerea, fu b\u0103tut cu toiege p\u00e2n\u0103 la moarte\u201d (18).<\/p>\n

La scurt timp dup\u0103 judecarea \u015fi \u00eentemni\u0163area lui Sava, s-au f\u0103cut mai multe \u00eencerc\u0103ri pentru eliberarea lui. Fratele s\u0103u, Gheorghe, a solicitat sprijinul domnitorului \u015eerban Cantacuzino al \u0162\u0103rii Rom\u00e2ne\u015fti \u015fi al lui Constantin Br\u00e2ncoveanul; viitorul domn. Din ra\u0163iuni de ordin politic, Mihail Apaffi a eliberat pe mitropolit din \u00eenchisoare, la o dat\u0103 pe care nu o cunoa\u015ftem.<\/p>\n

B\u0103tr\u00e2n \u015fi bolnav, acesta a trecut la cele ve\u015fnice prin aprilie 1683. La 1 mai din acel an, fratele s\u0103u d\u0103ruia o Evanghelie (tip\u0103rit\u0103 la Bucure\u015fti, 1682) bisericii din Ve\u015ftem, l\u00e2ng\u0103 Sibiu, spre pomenirea la Sf\u00e2nta Liturghie a \u201er\u0103posatului Sava, mitropolitul Ardealului\u201d (19).<\/p>\n

Din cele prezentate aci, reiese c\u0103 acest ierarh a fost o personalitate de seam\u0103 a vie\u0163ii biserice\u015fti a rom\u00e2nilor transilv\u0103neni. P\u0103storind aproape un sfert de veac \u00een \u00eemprejur\u0103ri foarte vitrege, a izbuit totu\u015fi s\u0103-\u015fi apere clerul \u015fi credincio\u015fii \u00een fa\u0163a oric\u0103ror \u00eencerc\u0103ri de \u00eenstr\u0103inare de credin\u0163a str\u0103mo\u015feasc\u0103 \u015fi de neamul din care f\u0103ceau parte. Pentru str\u0103daniile depuse de el \u00een acest scop, dar mai ales pentru suferin\u0163ele pe care le-a \u00eendurat spre sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii, cu demnitate \u015fi r\u0103bdare cre\u015ftineasc\u0103, fost considerat de urma\u015fi ca un \u201emucenic\u201d al legii str\u0103mo\u015fe\u015fti. De acest lucru ne \u00eencredin\u0163eaz\u0103 Samuil Micu, care scria; \u201eTot norodul \u015fi clerul rom\u00e2nesc ca un lucru adev\u0103rat \u0163ine, cum de la cei b\u0103tr\u00e2ni au luat (subl. n.s.), c\u0103 Sava acesta toate \u00eent\u00e2mpl\u0103rile acestea le-a p\u0103\u0163it pentru credin\u0163\u0103, c\u0103 s-a \u00eempotrivit eresului calvinesc \u015fi l-a lep\u0103dat \u015fi n-a vrut a se uni cu acela\u201d (20).<\/p>\n

Primul c\u0103rturar care a ridicat problema canoniz\u0103rii lui a fost August Treboniu Laurian, \u00eenc\u0103 din 1850, c\u00e2nd scria: \u201eSava fu unul din mitropoli\u0163ii cei rari \u015fi care merit\u0103 a fi num\u0103rat \u00eentre sfin\u0163i\u201d (21). Iar dup\u0103 un sfert de veac, profesorul Ioan Al. Lapedatu, din Bra\u015fov, propunea: \u201eSpre a-i dovedi toat\u0103 recuno\u015ftin\u0163a, s-ar cuveni ca noi s\u0103 sem\u0103m pe acest mare b\u0103rbat ca pe un sf\u00e2nt al neamului nostru; s\u0103-i d\u0103m onoruri de sf\u00e2nt, c\u0103ci a murit pentru Biseric\u0103 fi na\u0163iune\u201d (22). Canonizarea lui s-a f\u0103cut \u00eens\u0103 abia \u00een zilele noastre. \u0162in\u00e2nd seama de statornicia sa \u00een dreapta-credin\u0163\u0103 \u015fi de p\u0103timirea \u00eendurat\u0103 pentru ap\u0103rarea ei, Sf\u00e2ntul Sinod al Bisericii str\u0103mo\u015fe\u015fti, \u00een \u015fedin\u0163a din 28 februarie 1850 – pe baza unui referat prezentat de mitropolitul Nicolae B\u0103lan – a hot\u0103r\u00e2t ca r\u00e2vnitorul vl\u0103dic\u0103 Sava, ca \u015fi \u00eenainta\u015ful s\u0103u \u00een scaun, Ilie Iorest s\u0103 fie cinsti\u0163i ca sfin\u0163i m\u0103rturisitori, \u00een fiecare an, \u00een ziua de 24 aprilie. Canonizarea lor solemn\u0103 s-a f\u0103cut \u00een catedrala din Alba-Iulia, \u00een ziua de 21 octombrie 1955. Dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103, s-a \u00eentocmit slujba care s\u0103 fie introdus\u0103 \u00een Minei \u00een ziua respectiv\u0103, precum \u015fi Acatistul lor, s-au ridicat biserici care au ca ocrotitori fie pe unu din ei, fie pe am\u00e2ndoi, iar chipul lor s-a zugr\u0103vit \u00een numeroase biserici, mai ales din Transilvania.<\/p>\n

Cunosc\u00e2nd toate aceste fapte din via\u0163a Sf\u00e2ntului Ierarh \u015fi M\u0103rturisitor Sava, mitropolitul Transilvaniei, s\u0103-i urm\u0103m pilda de tr\u0103ire \u00een credin\u0163a noastr\u0103 str\u0103bun\u0103 \u015fi s\u0103-l rug\u0103m s\u0103 mijloceasc\u0103 \u00eendurarea P\u0103rintelui ceresc asupra noastr\u0103 asupra binecuv\u00e2ntatei \u0163\u0103ri \u00een care a p\u0103storit el \u00eensu\u015fi.<\/p>\n

Pr. Prof. dr. Mircea P\u0103curariu<\/em><\/strong><\/p>\n

1. Publicat\u0103 – \u00een traducere rom\u00e2neasc\u0103 – de Dr. Silviu Dragomir, Fragmente din \u201eCronica\u201d lui Gheorghe Brancovici, \u00een \u201eAnuarul Institutului de Istorie Na\u0163ionali din Cluj\u201d, vol. II (1924), Bucure\u015fti, p 1-70 (\u015fi extras). P\u00e2n\u0103 \u00een prezent s-au publicat mai multe monografii asupra activit\u0103\u0163ii mitropolitului Sava, citate \u00een articolul nostru: Mitropolitul Sava Brancovici. La 300 de ani de la moartea sa. \u00cen \u201eBiserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103”, an CI (1983), nr. 3-4, p. 225-247
\n2. Am\u0103nunte, \u00een Cronica lui Gheorghe Brancovici, \u00een traducerea Dr. S. Dragomir, p. 52-55
\n3. Am\u0103nunte la Ioan Lupa\u015f, Principele ardelean Aca\u0163iu Barcsai \u015fi mitropolitul Sava Brancovici, \u00een vol. Studii, conferin\u0163e \u015fi comunic\u0103ri istorice, I, Bucure\u015fti, 1928, p. 181-189.
\n4. Dr. Silviu Dragomir, Rela\u0163iile Bisericii rom\u00e2ne\u015fti cu Rusia \u00een secolul al XVII-lea, \u00een \u201eAn. Acad. Rom.”, mem. sec\u0163. ist., t. XXXIV (1912), p. 116-119, anexele XXV \u015fi XXVI.
\n5. Ibidem, p. 119-121, anexa XXVII
\n6. Ibidem, p. 112-124, anexa XXIX.
\n7. Victor C\u00e2mpineanu, Mitropolitul Sava Brancovici. Leg\u0103turile cu Rusia \u015fi lupta sa \u00eempotriva cotropitorilor turci, \u00een \u201eBiserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103\u201d, LXXIII: (1955), nr. 6, p. 562-564
\n8. Vasile Mangra, Mitropolitul Sava al 11-lea Brancovici (1656-1680), Arad, 1906, p. 67-69 (textul latin la p. 163-166).
\n9. I. Lupa\u015f, Documente istorice transilvane, vol. I, Cluj, 1940, p. 322-327
\n10. \u015etefan Mete\u015f, Istoria Bisericii \u015fi a vie\u0163ii religioase a rom\u00e2nilor din Transilvania, ed. a II-a, Sibiu, 1935, p. 287
\n11. Hot\u0103r\u00e2rile soborului sunt publicate de Timotei Cipariu, Acte \u015fi fragmente, Blaj, 1855, p. 145-150; Vasile Mangra, ibidem, p. 79-82 (analiza lor la p. 82-92).
\n12. Sentin\u0163a – \u00een traducere rom\u00e2neasc\u0103 – la V. Mangra, op. cit., p. 101-104 (textul original la p. 169-172); date asupra procesului la \u015et. Mete\u015f, ibidem, p. 293-295.
\n13. Vezi Ioan Lupa\u015f, Locuin\u0163a sibian\u0103 a mitropolitului Sava Brancovici, \u00een \u201eRevista teologic\u0103\u201d, XXXVII (1947), nr. 7-10, p. 278-280.
\n14. Cf. Pr. Mihai Colotelo, Zaconicul Sf\u00e2ntului Ierarh Sava Brancovici, \u00een \u201eBiserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103\u201d, LXXIX (1961), nr. 7-8, p. 755-774.
\n15. Dr. S. Dragomir, Fragmente din \u201eCronica\u201d lui Gh. Brancovici, p. 64.
\n16. Reproduse de G. \u015eincai, Hronica, Bucure\u015fti, 1886, p. 205-206 \u015fi edi\u0163ia Florea Fugariu, Bucure\u015fti, 1969, p. 173-174.
\n17. Marina I. Lupa\u015f, Mitropolitul Sava Brancovici, Cluj, 1939, p. 82.
\n18. Petru Maior, Istoria Besearicei rom\u00e2nilor…, Buda, 1813, p. 79: textul e reprodus \u015fi de V. Mangra, op. cit., p. 138.
\n19. N. Iorga, Studii \u015fi documente, vol. XIII, Bucure\u015fti, 1906, p. 201-202
\n20. V. Margra, ibidem, p. 138
\n21. A. T. Laurian, Documente istorice despre starea politic\u0103 \u015fi ieratic\u0103 a rom\u00e2nilor din Transilvania, Viena, 1850, p. 129-130.
\n22. Reprodus la Ioan Lupa\u015f, Cronicari \u015fi istorici rom\u00e2ni din Transilvania, vol. I, Craiova, 1933, p. 290-295<\/p>\n

Sfin\u0163i rom\u00e2ni \u015fi ap\u0103r\u0103tori ai Legii str\u0103mo\u015fe\u015fti<\/strong>, E.I.B.M.B.O.R., Bucure\u015fti, 1987<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103 din Transilvania de alt\u0103dat\u0103 \u015fi-a desf\u0103\u015furat activitatea \u00een \u00eemprejur\u0103ri deosebit de vitrege, determinate de asupririle na\u0163ionale, sociale \u015fi religioase la care era supus poporul nostru. Cu toate acestea, Biserica Ortodox\u0103 a avut un rol cov\u00e2r\u015fitor \u00een istoria lui, fiind – pe atunci – singura institu\u0163ie \u00een jurul c\u0103reia se desf\u0103\u015fura \u00eentreaga via\u0163\u0103 <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-9983","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-patericale"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9983","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9983"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9983\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28039,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9983\/revisions\/28039"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9983"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9983"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9983"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}