Biblioteca | Părintele Iosif Trifa

Trăieşte-n veac cel soţ cu-altarul,
străluce-n veac cel stins frumos,
urmat e-n veac cel uns cu harul
de rob şi-apostol lui Hristos.

Părintele Iosif a iubit Biserica şi credinţa noastră strămoşească nu numai ca ostaş, ci şi ca preot al ei.
A ţinut totul şi n-a lepădat nimic din adevărurile ei.
A cinstit totul şi n-a dispreţuit nimic, decât păcatul, care nu era al ei, ci al oamenilor slabi din ea.
Primului ostaş dintre noi i s-a spus Neemia nu numai pentru că s-a unit total cu poporul lui Dumnezeu, ca celălalt Neemia, din Biblie, dar şi pentru că a renunţat, tot ca acesta, la toată slava şi comoditatea pe care le putea avea şi el la curtea mai-marelui său.
Şi-a luat asupra sa primejdia şi lupta numai spre a împlini voile lui Dumnezeu şi nevoile noastre.
De aceea puterea lui Dumnezeu a fost cu el şi l-a înzestrat nu numai cu o capacitate atât de mare de muncă, dar şi cu un curaj atât de hotărât de a lupta.
Oamenii slabi trupeşte sunt de obicei nişte fricoşi şi retraşi, ca animalele slabe. În faţa primejdiei fug. În faţa mai-marilor se târăsc, se milogesc, se prefac sau se ascund…
Dar el, cu un curaj unic, cu o putere unică, s-a împotrivit tuturor „munţilor“ lumeşti care îl ameninţau, tuturor fiarelor care veneau împotriva lui, tuturor nefericirilor care l-au încercat.
În suferinţe a muncit, în primejdii a luptat, în ispitiri a vegheat, în răscrucile hotărârilor nu s-a rătăcit de la drumul cel drept, sănătos şi adevărat, oricât a fost de strâmt.
S-a putut despărţi de toţi prietenii săi dacă aceştia nu mai mergeau pe drumul Oastei, dar nu s-a despărţit niciodată de acest drum pe care i-l arătase Hristos.
Oricine a contat pe el ca pe un prieten s-a putut bizui pe statornicia lui până la moarte. Dar cei pe care a contat el, aproape toţi l-au părăsit.
De obicei, ceilalţi mari îndrumători ai oamenilor îşi consumă toată energia lor în munca de a descoperi şi de a vesti adevărul, fără a le mai ajunge nimic pentru a-l şi trăi ei înşişi cu fapta.
Dar la Părintele Iosif, şi puterea trăirii rămâne tot întreagă şi mare. Aceasta se vede din faptul că nici unii din contemporanii şi urmaşii săi n-a mai putut realiza o trăire atât de înaltă şi de limpede a ideilor sale aşa ca el. (Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol III, Ed. «Oastea Domnului», 1998, pg. 540)

Câteva date mai de seama din viata Preotului Iosif Trifa – întemeietorul Oastei Domnului