Părintele Vasile Ouatu – Bucureşti
(«Ostaşul Domnului» nr. 5 / 1 martie 1935, pag. 4)
Dumnezeu nu Se lasă batjocorit până în sfârşit. Cei de la «Lumina Satelor», zdrobiţi că n-au reuşit să ţină adevărul astupat, cu toată lupta şi prigoana desfăşurată zi de zi şi clipă de clipă împotriva noastră, ca omul în valuri, primejduit de a se îneca, încearcă o scăpare. Dar totul e zadarnic şi mai rău se îneacă, mărturisindu-şi singuri grava şi zdrobitoarea vinovăţie. Prin articolul „Glas de preot necăjit”, apărut sub semnătura Protopopului de la Orăştie, Ioan Moţa – desigur, din ordin –, Dumnezeu nu-i mai poate răbda şi-i mână a confirma ceea ce noi am spus şi anume: „De când preaiubitul nostru Păr. Iosif şi-a cumpărat tipografie proprie, cu averea sa personală, cu munca şi jertfa sa până la sânge, mânat de gândul sfânt ce-l călăuzeşte, de a putea lucra tot mai mult pentru Domnul şi Biserica Sa, Mitropolia de Sibiu nu l-a mai putut suferi. Pe toate căile a căutat a-l nimici pe el şi tipografia sa.
Faptul că Păr. Iosif Trifa şi-a cumpărat tipografie proprie a nemulţumit grozav Mitropolia de Si¬biu. Şi de aici se poate vedea câtă credinţă şi câtă dragoste creştină este acolo!… Aceasta însă o lăsăm s-o judece Domnul. Ceea ce este interesant pentru noi acum este faptul că ei înşişi mărturisesc dreptatea noastră, desigur, fără să-şi dea seama.
Să auzim textul din «Lumina Satelor» sau, mai bine zis, mărturisirea Mitropoliei, căci a ei este: „Tipografia Arhidiecezană a fost înfiinţată de Mitropolitul Şaguna… ca ea să fie UN IZVOR DE VENIT al Bisericii…”.
Auziţi, fraţilor, şi minunaţi-vă. Scopul unei tipografii creştine este să aducă bani mulţi. Iată cum iese adevărul la lumină!… Pornind de la această convingere, zice mai departe onorata Mitropolie: „Dacă Păr. Trifa cinstea gândurile sfinte ale lui Şaguna, NU AR FI FĂCUT NICIODATĂ O TIPOGRAFIE ÎN COASTELE TIPOGRAFIEI ARHIDIECEZANE, luptându-se să-i ia aceleia lucrările şi CÂŞTIGURILE… Mai curând trebuia să-i dea de lucru…
Părintele Trifa îşi putea face oriunde o tipografie, NUMAI ÎN SIBIU NU!”. Iată, prin urmare, cum iese adevărul la lumină. Mitropolia de Sibiu vrea Tipografia Părintelui Trifa, pentru că socoteşte că ea este o vacă bună de lapte, UN IZVOR de minunate venituri.
Aici este rana şi acesta este izvorul dezastrului de azi. Nu credinţa, nu Biserica, ci VENITURILE. Şi, ca lumea să fie legată la ochi. Se ascund sub mantia binefacerii: „Ajutăm preotesele văduve”. Ah! Dragostea aceasta de săraci a mai avut o cineva. Evanghelia ne-o spune lămurit (In 12, 4-6).
Şi, fiindcă toţi cei ce se laudă şi trâmbiţează ajutorarea celor săraci, sunt „vrăjmaşi şi prigonitori” ai Domnului Hristos – bineînţeles, într-o formă deghizată – tocmai pentru aceea şi Scriptura le-o spune limpede şi categoric că în ceruri n-au nici o plată (I Cor 13, 3).
Dumnezeu cere întâi „dragostea” curată şi sfântă şi apoi celelalte. Or, atâta vreme cât dragostea nu e atinsă nici cu degetul cel mic, totul e zadarnic.
Întâi să vedem „omul cel nou”, întâi să vedem „pocăinţa” curată şi adevărată. Întâi să vedem pe Domnul Hristos ca Stăpânul şi conducătorul de fiecare clipă al nostru al fiecăruia şi apoi celelalte. Ajutorarea e bună şi cerută de Scriptură (Iac 1, 27), dar numai în Hristos, cu Hristos şi pentru Hristos. CA PARAVAN AL FĂRĂDELEGII, NU.