CALEA CRUCII

CALEA CRUCII

Iată cât de frumoasă este evanghelia de duminică. Ea cuprinde tot ce trebuie să facem pentru mântuirea sufletului nostru. Să luăm pe rând învăţaturile din ea.
„Cela ce voieşte să vină după Mine să se lepede se sine”… zice evanghelia. Asta înseamnă că dacă vrei să pleci după Hristos trebuie să te hotărăşti pentru El, trebuie să intri în slujba Lui şi să asculţi de El şi de voia Lui. Voile tale, de cele mai multe ori, sunt „voile trupului şi ale gândurilor” (Ef 2, 3), adică voile satanei şi ale păcatului; şi de aceea trebuie să te lepezi de ele şi să-L primeşti pe Hristos de Stăpân, Poruncitor şi Împărat în casa sufletului tău. „Au nu ştiţi că voi nu sunteţi ai voştri? – zice Apostolul Pavel (I Cor 6, 19) – ci sunteţi ai lui Iisus Hristos, Care v-a cumpărat cu preţ”. Lepădarea de sine asta înseamnă: să-ţi dai mâinile tale, picioarele tale, inima ta, vorbele şi gândurile tale, să-ţi dai tot ce ai lui Hristos, să le pui în slujba lui Hristos şi în ascultarea de El.
Dar lucrul acesta nu e uşor. De aceea zice mai departe evanghelia că tot cel ce vrea să se lepede de sine trebuie:
„Să-şi ia crucea sa”, adică să porţi luptă cu patimile, cu plăcerile, cu ispitele ce ţi le scoate lumea aceasta în calea ta de mergere înainte după Hristos. Dar în această luptă noi am cădea neputincioşi la cel dintâi pas, dacă înaintea noastră n-am avea Crucea lui Hristos, adică Jertfa cea mare a răstignirii lui Hristos pentru păcatele noastre. Cititorule! Priveşte icoana de mai sus şi-ţi dă seama că pentru tine suie Hristos Golgota. Pentru păcatele tale şi ale mele, şi ale noastre, ale tuturor. Crucea pe care o duce Hristos pe umerii Săi, ca să moară pe ea, este darul prin care ne-a venit iertare şi mântuire de pieirea cea veşnică. Dacă tu ai înţeles acest dar al mântuirii tale prin jertfa lui Hristos, apoi acest dar al Crucii îţi dă şi ţie putere şi tărie să mergi înainte după Hristos, ducându-ţi crucea ta. Acest dar al Crucii îţi dă putere să birui păcatul şi să sporeşti în fapte bune. Cititorule! Ai înţeles tu acest dar şi, înţelegându-l, „te-ai răstignit şi tu faţă de lume” (Gal 6, 14), sau, făcând voile trupului şi ale gândurilor, „răstigneşti din nou pe Fiul lui Dumnezeu” (Evr 6, 6)?
„Dar cine îşi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui pe el.” Asta înseamnă că pentru Hristos trebuie să fim gata oricând să jertfim orice, chiar şi viaţa noastră. „Nici necazul, nici strâmtorarea, nici goana, foametea, golătatea, nevoia sau sabia” nu-i iertat „să ne despartă pe noi de dragostea lui Hristos” (Rom 8, 35-39).
„Că ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată şi îşi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?”… zice mai departe evanghelia. Scrieţi aceste vorbe cu slove de aur pe pereţii casei voastre şi mai ales în mintea şi inima voastră, pentru ca să nu uitaţi niciodată că sufletul este ceea ce avem noi mai scump şi mai de preţ în această lume. Astăzi însă se pare că sufletul a ajuns cel mai lesne negoţ. Câţi nu-şi dau sufletul pentru o plăcere, pentru o frumuseţe trecătoare, câţi nu şi-l vând pentru lăcomia unui câştig, a unui blid de linte?
Câţi sunt apoi din aceia care au uitat cu totul că şi sufletul îşi are lipsurile şi cerinţele Lui. Cititorule! Şi sufletul îşi are foamea sa care cere mâncare, setea lui care cere băutură (dar nu rachiu) şi bolile lui care cer lecuire şi tămăduire. Simţi tu foamea, setea şi boala sufletului tău şi umbli în rândul lor, sau asculţi de amăgirea satanei că „mai ai vreme” [pentru] acele treburi?
Cititorule! Calea crucii este calea sufletului tău, este grija şi îngrijirea de sufletul tău. Calea crucii este „calea cea strâmtă ce duce la viaţă”. Mergi tu pe această cale, sau ai apucat pe „cea largă” ce duce la pieire?

I. Tâlcuitor, «Lumina Satelor» nr. 9 / 11 martie 1923, p. 3