Din troiene, lin, colinda, lerui ler, prin zăpadă şi prin ger,
ne va umple iarăşi tinda dalbe flori şi lerui ler,
ne va umple iarăşi tinda de la geamul cel stingher.

Lerui ler, dalbe flori, în ce taine te-nconjori,
Sfântă Maică, Sfânt Copil, cerul dăruindu-ni-l,
umbra Crucii străjuind Noaptea Sfântului Colind.

Iată steaua ce se-aprinde, lerui ler, peste-un staul sărăcuţ,
unde dintre spini întinde mâna Lui un Sfânt Fiuţ,
unde printre spini se-aprinde mântuirea-ntr-un grăjduţ.

Iată Noaptea profeţiei, lerui ler, plin de teamă şi fior,
eu şi imnul bucuriei lângă iesle mă strecor,
eu şi imnul bucuriei cu colinda s-o-nfăşor.

Drag Iisus, iubirea noastră, lerui ler, ieslea lin înfăşurând
e colindul din fereastră Vestea Naşterii ducând,
ca o pasăre măiastră păstoraşii fluierând…