Traian Dorz, din HRISTOS –PUTEREA APOSTOLIEI
Meditaţii la Apostolul din Duminica Rusaliilor
Binecuvântată este totdeauna vremea când fraţii stau şi împreună şi în acelaşi loc. Şi numai acea vreme şi acea stare este cu adevărat binecuvântată.
Pentru că de atâtea ori fraţii sunt în acelaşi loc, dar nu sunt împreună. Sunt în aceeaşi casă, dar nu sunt uniţi. Sunt în aceeaşi lucrare, dar nu sunt una. Sunt de acelaşi nume, dar nu sunt la fel.
O, ce tristă este atunci starea în acelaşi loc a celor care nu sunt împreună. A acelora care cu trupul sunt lângă fraţi, dar cu sufletul sunt departe de ei. Cu numele sunt ca ei, dar cu credinţa, cu purtarea, cu vorbele lor – ei sunt tocmai împotriva fraţilor.
În locul acela Duhul Sfânt este totdeauna întristat, focul Lui este stins, binecuvântarea Lui pierdută şi roadele Lui nimicite.
Dar unde, prin harul lui Dumnezeu şi prin luptele sufletelor adunării, fraţii ajung o inimă şi un gând, acolo nu numai că nimic nu împiedică venirea şi rămânerea Duhului Sfânt, dar toate o cheamă.
Acolo, pe Duhul Sfânt Îl cheamă rugăciunea lor în acelaşi glas.
Şi ochii lor înlăcrimaţi.
Şi mâinile lor împreunate.
Şi dragostea lor, arzând, la fel.
Şi Îl cheamă smerenia şi curăţia lor, ascultarea şi sinceritatea fiecărui suflet în parte şi a tuturor împreună, în dorinţa mare şi frumoasă de a-L avea pe Hristos cât mai deplin în ei.
O, cu ce bucurie Se pogoară acolo totdeauna Duhul Sfânt şi cu ce putere şi roade umple El inimile şi adunările unor astfel de fraţi!
Fraţilor şi surorilor, când vă adunaţi în acelaşi loc, faceţi totul ca să fiţi împreună. Faceţi totul ca să fiţi o inimă şi un gând, o învăţătură şi o credinţă, o vorbire şi o umblare. Faceţi fiecare totul ca să fiţi ca fraţii, ca lucrarea, ca familia în care v-aţi născut şi în care trăiţi, atât trupeşte, cât şi sufleteşte.
Căci dacă te duci în acelaşi loc cu fraţii, dar nu eşti cu ei, ci împotriva lor,
dacă porţi acelaşi nume cu ei, dar n-ai acelaşi duh, ci un duh străin,
dacă faci parte din aceeaşi adunare, dar n-ai aceleaşi încredinţări, ci altele, contrare adunării,
– atunci tu eşti şi un tulburat şi un tulburător,
eşti un petic străin pus pe o haină frumoasă,
eşti un cui străin într-o casă liniştită.
Cum te mai poţi tu duce între fraţii tăi, când de la intrare vezi că-i întristezi pe toţi cu venirea ta?
Cum mai poţi lua cuvântul, când vezi că toţi te-ar împiedica să nu ai loc?
Şi, dacă nu te pot opri, îi vezi pe toţi că nu te pot asculta…
Când vezi că unii se ridică, alţii ies, alţii se întorc, alţii îşi pleacă cu durere capul în piept, ca la primirea unei pedepse – cum nu te îngrozeşti de starea ta?
Cum ai putut ajunge în această nenorocită stare de nesimţire – să mergi cu de-a sila undeva, să stai cu de-a sila acolo, să te înghesui cu de-a sila la cuvânt şi să continui cu de-a sila a-i chinui pe toţi cu vorbele tale despre dragoste, când tu eşti cu totul împotriva ei? Cu vorbele tale despre Hristos, când tu eşti cu totul împotriva Duhului Său? Cu vorbele tale despre adevăr, când tu eşti cu totul împotriva învăţăturii lui?
Fraţilor şi surorilor, care aveţi astfel de stări între voi şi care aveţi astfel de fraţi în adunare, ştim ce chinuitoare viaţă duceţi aşa. Duhul acela care chinuie pe fratele vostru este un duh rău, tulburător şi dezbinător, iar acest duh, prin fratele acela, vă chinuie pe voi şi vrea să nimicească atât adunarea Domnului, cât şi mântuirea voastră.
De aceea, ascultaţi acum Cuvântul Domnului: rugăciune şi post! Acest soi de draci nu iese din fraţi şi dintre fraţi decât cu rugăciune puternică şi cu post mult.
Învoiţi-vă între voi, cei care simţiţi cu Domnul şi vă doare pentru Lucrarea Lui, şi luaţi cu hotărâre zile de jertfă împreună şi ceasuri de rugăciune împreună. Iar în zilele hotărâte pentru jertfă, fiţi una în post. În ceasurile hotărâte pentru rugăciune, fiţi una în rugăciune.
Oriunde aţi fi în ziua aceea, fiţi într-un gând cu ceilalţi care sunt în post. Oriunde aţi fi în ceasul rânduit pentru rugăciune, fiţi într-un duh cu ceilalţi care sunt în rugăciune.
Şi faceţi postul nu cu greutate, ci cu bucurie. Şi faceţi rugăciunea nu rece, ci fierbinte. Şi stăruiţi în aceasta nu doar până la o vreme, ci până la biruinţă.
Şi veţi vedea cu bucurie cum Dumnezeu vă va răspunde.
Dacă va mai fi un strop de nădejde pentru fratele acela, Dumnezeu va avea milă de el şi îi va da pocăinţa şi îndreptarea. Dar dacă nu mai este nimic curat în el, Dumnezeu va avea milă de adunarea voastră şi o va scăpa de el, aşa cum va şti Domnul.
Dar începeţi chiar de astăzi.
Nu mai lăsaţi ca acest duh străin să-şi facă lucrarea lui nimicitoare între voi, fiindcă orice rău îngăduit undeva aduce nimicirea în urma lui! Luaţi seama la cei care l-au îngăduit în ce ruină şi pierzare au ajuns!
Dacă vreţi ca Domnul să vă ajute, ajutaţi-vă mai întâi voi înşivă, cât puteţi!