„Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului,“ (Ioan 3, 14)

Moise a înălţat şarpele în mijlocul tuturor, în văzul tuturor, în mijlocul poporului otrăvit de veninul şerpilor înfocaţi, în mijlocul celor mai cumplite nenorociri, suferinţe şi lipsuri, în mijlocul deznădejdii şi al morţii – slăvită Salvare – tuturor, Moise a înălţat numai Acest Semn Unic. Şi a poruncit ca toţi să privească numai la el. Privirea cu credinţă în cuvântul lui Dumnezeu dădea vindecarea. În toată pustia nu era alt semn ca să vindece şi să mântuiască. Cine nu voia să privească la Acesta, trebuia să moară, – altă mântuire Dumnezeu nu-i mai dădea.


Tot aşa trebuie să fie înălţat şi Domnul nostru Iisus Hristos, cum a fost înălţat şarpele. Măcar aşa! Să fie înălţat Hristos în locul şarpelui prăbuşit pe totdea-una, în toate inimile noastre. Măcar cât a fost înălţat şarpele, trebuie să fie înălţat acum Hristos. În noi şi între noi.
Să fie slujit Hristos, de către noi toţi, măcar cu atâta parte din viaţă, măcar cu atâta râvnă, măcar cu atâta dragoste şi stăruinţă cu câtă a fost slujit şi iubit şarpele!
Să-I fie dată lui Hristos măcar atâta parte din averea noastră, din munca noastră, din pâinea noastră, din trupul nostru, din timpul nostru, din talentele noastre, din darurile noastre, cât am dat şarpelui! | Continuare »

Tu FACI…

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 12 septembrie:

„Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi“ (Psalmi 104, 10).

bibliaSlavă nemărginită şi veşnică, slavă Ţie, Doamne!
Slavă mereu nouă şi mereu mai înaltă Puterii şi Înţelepciunii Tale, Doamne,
căci Tu faci tot ce este văzut şi nevăzut,
mărginit şi nemărginit,
înlăuntrul şi în afara noastră!
Slavă Ţie, prin Care s-a născut lumina, din care au izvorât Viaţa, Frumuseţea şi Bucuria, în ceruri şi sub ele!
Pe pământ şi sub el.
Pe ape şi sub ele.
Slavă Ţie, Care lucrezi neîncetat (Ioan 5, 17),
făcând tot ceea ce noi putem vedea, simţi sau numai bănui!
Care faci tot ceea ce noi nu putem nici vedea, nici simţi şi nici bănui măcar!
Tot ceea ce putem să pricepem numai prin credinţă (Evrei 11, 3)
şi tot ceea ce nici măcar prin credinţă nu putem! (Efes. 3, 20). | Continuare »

Tu EŞTI!

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 11 septembrie:

„Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!“ (Psalmi 104, 1).

bibliaA încerca să dovedeşti ceea ce este mai limpede şi mai văzut ca orice, i s-ar părea oricui cea mai zadarnică muncă;
ar fi cea mai lipsită de înţelepciune şi de folos osteneală
şi ar dovedi cea mai scăzută părere despre ascultători.
Ce ar însemna să încerci a-i dovedi cuiva că este soare pe cer, când lumina şi binefacerile lui se văd şi se simt pretutindeni şi de către orice vietate?
Ce ar însemna să dovedeşti cuiva că există aerul care nu se vede şi nu se poate pipăi,
dar fără de care nu poate exista nimic? | Continuare »

Traian DORZ, din meditaţii la Apostolul din Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

„ În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume.“ (Galateni 6, 14)

Orice cruce văzută sau nevăzută, materială sau duhovnicească, reală sau simbolică este Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, fiindcă El este Singurul Mântuitor răstignit pe Cruce pentru mântuirea noastră.
Deci, oriunde vezi semnul unei Cruci, îţi şi apare pe ea imaginea lui Iisus cel Răstignit. E cu neputinţă să vezi altceva sau pe altcineva pe Cruce, decât pe Iisus.
De aceea crucea nu poate fi despărţită de Hristos şi nici Hristos despărţit de Cruce.
După cum nu există Hristosul Adevărat fără Cruce, tot aşa nu există Crucea fără Hristos.

Crucea Domnului nostru Iisus Hristos nu este numai crucea în înţelesul ei spiritual: Jertfa Lui cea tainică şi nevăzută.
Ci Crucea Lui este şi semnul ei văzut, concret, material, fiindcă nu este nici un lucru abstract care să nu aibă şi forma lui concretă. Nici un lucru duhovnicesc care să nu aibă şi înfăţişarea trupească.
Sufletul nostru cel nevăzut are şi trupul lui cel văzut.
Cuvântul lui Dumnezeu cel nevăzut are şi Scriptura, cartea, forma lui văzută.
Trupul lui Hristos şi Sângele Său cele nevăzute au şi ele pâinea şi vinul, forma lor cea văzută (I Cor 10, 16).
Oricine dispreţuieşte trupul cuiva, îi dispreţuieşte aceluia împreună cu acesta şi sufletul său. Fiindcă nu pot fi despărţite unul de celălalt.
Oricine batjocoreşte forma văzută a Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, îi dispreţuieşte în acelaşi timp şi Cuvântul cel nevăzut, fiindcă acel Cuvânt este concretizat în Cartea aceasta.
Tot aşa este şi cu Împărtăşania. Şi tot aşa este şi cu Crucea. Nu se poate despărţi înţelesul unic al acestor două feţe ale aceluiaşi lucru. Cum nu se poate despărţi faţa de spate, partea umbrită de cea luminată, ceea ce se vede de ce este nevăzut. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 10 septembrie:

„Omul! Zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp“ (Psalmi 103, 15).

bibliaO, dacă ar vedea omul trăind ceea ce vede murind!
Dacă ar căpăta înainte cunoaşterea pe care o capătă în urmă!
Şi dacă ar avea în moarte prilejurile pe care le-a avut în viaţă!
Ce căi curate ar croi oamenii cu picioarele lor
şi ce urme luminoase ar lăsa ei pe pământ!
Ce înţelepciune ar străluci din toate cuvintele oamenilor şi ce lucrări ar izvorî din sfinţenia seriozităţii lor!
Ce binefaceri ar face omenirea
şi ce rai ar fi întreg pământul!…
Dar omul uită cât de trecător este…
şi nu vrea să se gândească la grabnica lui ofilire,
nici nu vrea să preţuiască viaţa adevărată şi veşnică spre care Dumnezeu caută să-i îndrepte privirile prin toată trecerea şi veştejirea celor din jurul său!

O om, o frate om, priveşte la floarea de pe câmp,
înconjurată de nenumărate semene ale ei, dar singură în rostul său! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 9 septembrie:

„Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi“ (Psalmi 103, 12).

biblia«Atât de mult» este o măsură numai pentru noi, oamenii, spre a arăta marginile până la care putem ajunge cu picioarele noastre,
sau cu ochii noştri,
sau cu mintea, sau cu inima noastră.
Peste «atât de mult», noi, oamenii, nu mai putem trece.
Dincolo nu mai ajungem, nu mai vedem, nu mai pricepem…

Dar, pentru Dumnezeu, «atât de mult» nu mai are marginile pe care le are pentru noi.
Puterea Lui, fiind nemărginită, pentru El nu există minune care să nu poată fi făcută.
El, fiind nemărginit, nu există loc în care să nu poată fi Prezent.
Dragostea Lui fiind nemărginită,
Înţelepciunea Lui, la fel,
şi Dreptatea, Bunătatea, Mila Lui,
toate lucrările acestora faţă de creaţiunea Sa şi de creaturile Sale
pot fi nemărginite.
Şi, pentru că în viaţă întocmai aşa şi apar aceste lucrări, noi, de multe ori nu le pricepem.
Pentru că şi priceperea lor întrece marginile puterilor noastre!… | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 8 septembrie:

„Binecuvântă, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!“ (Psalmi 103, 1).

bibliaBinecuvântarea este şuvoiul prin care sufletul revarsă spre Cel iubit,
cu toată dăruirea şi cu toată căldura sa,
toată bucuria sa
şi, cu toată mulţumirea şi cu toată lumina sa,
toată dragostea, bunăvoinţa şi părtăşia sa.
Binecuvântarea pe care noi I-o putem da lui Dumnezeu este deplina împărtăşire a acestor simţăminte, care, revărsându-se de jos în sus, adică de la noi, cei mici, spre Tatăl şi Binefăcătorul nostru Cel Mare, din ceruri, este şi trebuie să fie învăluită în frumoasa evlavie a unei adânci smerenii şi în curăţia unui desăvârşit respect ascultător.
Dintr-o astfel de stare sufletească trebuie să izvorască de fiecare dată rugăciunile noastre, prin care, aducându-ne aminte de toate binefacerile pe care le-am primit şi pe care le primim zilnic, să înălţăm spre Dumnezeu, Binefăcătorul nostru, revărsarea inimii noastre, plină de toată comoara acestor luminoase simţăminte faţă de El. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 7 septembrie:

„Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi“ (Psalmi 102, 27).

bibliaCum trec norii peste faţa strălucitoare a soarelui, iar el rămâne veşnic acelaşi,
cum trec valurile undelor curgătoare pe lângă stânca neclintită care le priveşte etern, iar ea rămâne aceeaşi
şi cum trec vânturile pe lângă vârfurile munţilor neclintiţi, aşa trec şi trec mereu toate…
Aşa, toate, se învechesc şi se schimbă,
aşa se nimicesc, se pierd şi se uită…
Numai Dumnezeu rămâne Acelaşi, Neschimbat şi Neînvechit, Nepieritor şi Neuitat.
Mereu Viu şi mereu Proaspăt,
Cald şi Strălucitor,
veşnic Necesar şi Prezent…

Se schimbă vârstele omului şi ale omenirii, dar Dumnezeu rămâne la fel de necesar până la sfârşit, pentru fiecare om şi pentru fiecare generaţie.
Formele sub care ni-L putem apropia de priceperea noastră se schimbă după măsura priceperii şi după trebuinţele noastre,
dar El rămâne Acelaşi. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 6 septembrie:

„Nu mai pot dormi şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş“ (Psalmi 102, 7).

bibliaOricât ai fi de înconjurat de veselii zgomotoase, adesea, şi tu eşti singur, atât de singur!
Oricât ai fi în mijlocul unei mari mulţimi,
oricât ar fi de numeroasă familia ta şi societatea ta, uneori te simţi dureros de singur.
Oricâtă este avuţia ta, darurile şi comorile tale
ori prietenii şi sprijinitorii tăi,
dragă suflete, în adâncul tău, în durerile tale, tu rămâi de cele mai multe ori singur, prea singur!
În frământările conştiinţei tale şi în faţa răspunderilor pe care le ai înaintea lui Dumnezeu,
în faţa Judecăţii Sale
şi în faţa tuturor, chiar a celor mai mari şi mai adânci probleme personale ale tale, tu eşti un singuratic!

Eşti un singuratic, pentru că eşti o valoare de un unic fel,
fiind alcătuit de Dumnezeu numai într-un singur exemplar!
Nimeni, dintre toţi oamenii care au fost pe lume, sau sunt, sau vor fi, nu mai este întru totul la fel ca tine.
Şi nu va mai fi, absolut la fel în toate privinţele, ca tine, niciodată şi nicăieri. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 5 septembrie:

„Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă strigătul meu până la Tine!“ (salmi 102, 1).

bibliaO, cât de multe rugăciuni se fac fără luare-aminte, fără băgare de seamă şi fără atenţia cuvenită către Dumnezeu!
Rugăciunile de formă şi rugăciunile de mântuială cum să fie luate-aminte de Dumnezeu?
Rugăciunile din obişnuinţă, care sunt rostite fără nici o luare-aminte la cuprinsul lor
ori la felul cum trebuiesc rostite
şi la respectul cu care trebuiesc înfăţişate lui Dumnezeu – ce luare-aminte din partea Lui mai pot aştepta?
De aceea nici Dumnezeu nu ia aminte la ele!

Cum vrei tu ca Dumnezeu să ia aminte la rugăciunea ta, când tu însuţi nu iei aminte la ea?
Cum vrei tu ca Dumnezeu să aibă răbdare să-ţi asculte rugăciunea, când tu însuţi n-ai răbdarea s-o rosteşti cuviincios, respectuos, desluşit, înaintea Lui?
Cum vrei tu ca Dumnezeu să aibă plăcere şi bucurie să vină spre rugăciunea ta, când tu însuţi nu te duci cu plăcere şi cu bucurie, pe genunchi, înaintea Lui? | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 4 septembrie:

„Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană, acela îmi va sluji“ (Psalmi 101, 6).

bibliaNu este o mai mare comoară pentru o fiinţă pe lume decât ochii treji, sănătoşi şi atenţi, care văd drept şi bine.
Când o fiinţă are ochii sănătoşi, treji şi atenţi, nu i se poate întâmpla niciodată răul, fiindcă ochii săi, aceste mădulare care sunt aşezate de Dumnezeu în fruntea ei, văd de departe primejdia
şi înştiinţează din timp pe toate celelalte mădulare asupra ei.
Ochii îndreptaţi totdeauna înainte, adică pătrunzătoarea pricepere şi atenta desluşire a viitorului, îl înştiinţează pe acela care îi are
şi care îi ascultă,
nu numai pentru a şti şi a se putea feri la timp de ceea ce i-ar putea fi spre rău,
dar şi spre a face din timp ceea ce îi este de trebuinţă şi spre bine.

După cum ochii trupeşti sunt aşa de scump lucru şi de un aşa mare preţ pentru fiecare vietate trupească, încât cine nu-i are este în fiecare clipă în primejdie de moarte şi într-o jalnică stare nenorocită,
tot aşa sunt şi ochii sufleteşti. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 3 septembrie:

„Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. – Când vei veni la mine? – Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele“ (Psalmi 101, 2).

bibliaNici o hotărâre nu-i mai folositoare şi mai sănătoasă decât aceea pe care o ia omul când este condus de gândul de a se purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită.
Această bună hotărâre, dacă omul o urmează totdeauna,
îi fereşte viaţa de nenumărate păcate
şi conştiinţa, de apăsătoare poveri,
şi amintirile, de multe ocări şi ruşine, şi dureri.
Primul pas pe care îl face înţelepciunea aceasta este hotărârea pentru Hristos,
este pasul naşterii din nou,
este predarea în slujba Domnului,
adică întoarcerea şi urmarea voii lui Hristos.
De la acest pas, luând drept călăuză înţelepciunea (Prov. 2, 1-22),
toate căile omului ascultător de ea vor fi numai bucurie, lumină şi binecuvântare.

Tinere dragă, nu-ţi risipi nepăsător comoara cea mai scumpă a anilor tăi pe drumurile deşertăciunii,
nu-ţi risipi elanul tău, cu care poţi face atât de multe lucruri bune, în bucuriile fără folos,
ci poartă-te cu înţelepciune faţă de tine însuţi, încă din vremea când ai viaţa înainte! Şi ai grijă cu atât mai mult faţă de datoriile pe care le ai în familia ta, în societatea ta, în munca ta şi în generaţia ta. Ca să nu-ţi pară rău la sfârşit! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 3 septembrie:

„Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. – Când vei veni la mine? – Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele“ (Psalmi 101, 2).

biblia Nici o hotărâre nu-i mai folositoare şi mai sănătoasă decât aceea pe care o ia omul când este condus de gândul de a se purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită.
Această bună hotărâre, dacă omul o urmează totdeauna,
îi fereşte viaţa de nenumărate păcate
şi conştiinţa, de apăsătoare poveri,
şi amintirile, de multe ocări şi ruşine, şi dureri.
Primul pas pe care îl face înţelepciunea aceasta este hotărârea pentru Hristos,
este pasul naşterii din nou,
este predarea în slujba Domnului,
adică întoarcerea şi urmarea voii lui Hristos.
De la acest pas, luând drept călăuză înţelepciunea (Prov. 2, 1-22),
toate căile omului ascultător de ea vor fi numai bucurie, lumină şi binecuvântare.

Tinere dragă, nu-ţi risipi nepăsător comoara cea mai scumpă a anilor tăi pe drumurile deşertăciunii,
nu-ţi risipi elanul tău, cu care poţi face atât de multe lucruri bune, în bucuriile fără folos,
ci poartă-te cu înţelepciune faţă de tine însuţi, încă din vremea când ai viaţa înainte! Şi ai grijă cu atât mai mult faţă de datoriile pe care le ai în familia ta, în societatea ta, în munca ta şi în generaţia ta. Ca să nu-ţi pară rău la sfârşit! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 2 septembrie:

„Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui“ (Psalmi 100, 2).

bibliaO, cât de plăcut şi de iubit lui Dumnezeu este omul acela care, tot ce face, face cu bucurie şi cu voioşie!
Omul care, oriunde este trimis şi orice însărcinare primeşte, nu murmură şi nu cârteşte,
nu se întunecă şi nu strigă,
nu bombăneşte şi nu trânteşte,
nu se arată împotrivitor şi nu se plânge,
ci de fiecare dată se arată gata să asculte cu bucurie,
să dea cu inimă largă,
să meargă cu bunăvoinţă
şi să înceapă fără zăbavă ceea ce i se cere.

Dar nu numai lui Dumnezeu Îi este drag de un astfel de suflet, ci şi oricărui om care are a face cu el.
Dacă este copil, părinţii lui nu-l mai văd de drag şi nu l-ar da pe nimic în lume.
Dacă este slujitor, el ajunge pentru stăpânii lui ca un fiu.
Dacă este soţ, el face căminul lui şi căsnicia sa pline de bucurie şi totdeauna fericite.
Dacă este părinte, sau stăpân, sau învăţător, ferice de toţi cei care vor fi crescuţi, îndrumaţi şi luminaţi de el. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 1 septembrie:

„Doamne Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător, dar i-ai pedepsit pentru greşelile lor“ (Psalmi 99, 8).

bibliaPedeapsa face parte din iertarea celui care îţi doreşte un bine şi mai mare.
Dacă orice fărădelege înseamnă o încălcare a dreptei rânduieli aşezată de Dumnezeu între El şi noi,
atunci fiecare stricare a acestui echilibru se cere îndreptată printr-o pedeapsă, potrivită exact cu mărimea greşelii săvârşite (2 Cor. 5, 10; Col. 3, 25), spre a readuce la mijloc cumpăna dreptăţii din mâinile Lui.

Dacă Dumnezeu aduce orice faptă la judecată, iar judecata aceasta se face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău (Ecles. 12, 14; Matei 12, 36; Rom. 2, 16; 1 Cor. 4, 5), atunci e mai bine ca păcatele noastre să meargă înaintea noastră la Judecata Lui (1 Tim. 5, 24).
Pentru ca, primindu-ne pentru ele aici dreapta pedeapsă a Dreptăţii lui Dumnezeu, să le ispăşim aici, ca să nu meargă în urma noastră şi să trebuiască să le ispăşim acolo.
Căci, ispăşindu-le aici, când vom merge la Judecată, ele nu vor mai fi să ne mai pârască (Luca 12, 58-59).

Bunătatea şi dragostea Tatălui nostru cel ceresc iartă într-adevăr greşelile noastre de care ne căim înaintea Lui,
iar ele ne sunt şterse şi uitate, din pricina Sângelui Scump al Domnului nostru Iisus Hristos, pentru Jertfa Lui răscumpărătoare şi mântuitoare (1 Ioan 2, 2),
dar Sfinţenia şi Dreptatea lui Dumnezeu trebuie să curăţească urmele acestor vinovăţii lăsate peste fiinţa noastră,
spre a fi noi, din nou curaţi deplin. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 31 august:

„Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină“ (Psalmi 99, 1).

bibliaMăreţia dumnezeiască a Împăratului-Judecător, cu toate înfricoşatele Sale Puteri însoţitoare şi întâmplări nemaivăzute şi nemaipomenite de la facerea lumii, va zgudui într-adevăr nu numai pe fiecare om, ci şi toate temeliile întregii Creaţiunii văzute şi nevăzute.
Venirea Lui pe norii cerului, şezând pe heruvimii înfricoşători la vedere, însoţit de nenumărate mii de îngeri (Zah. 14, 5-6; Matei 25, 31; Apoc. 19, 14),
de vuietele trâmbiţelor cereşti,
de tunetul glasului Său, chemând la viaţă veşnică şi la Judecată pe toţi morţii de la întemeierea lumii (Ioan 5, 25-29; Isaia 26, 19; 1 Cor. 15, 52; 1 Tes. 4, 16),
apoi exploziile înspăimântătoare şi în lanţ, cu care vor trece cerurile (2 Petru 3, 10; Apoc. 20, 11),
o, cum vor înfricoşa toate acestea pe toţi cei care le vor vedea!
Vâlvătăile uriaşe ale flăcărilor care vor trece peste toată lumea văzută, până la ceruri, arzând răul în întregime, din adânc şi până unde s-a ridicat el (Mal. 3, 2 şi 4, 1; 2 Petru 3, 10-12), ce înfricoşată privelişte va fi! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 30 august:

„Cântaţi Domnului o cântare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfânt I-au venit în ajutor“ (Psalmi 98, 1).

bibliaCând cu sufletul încă tremurând de groaza primejdiei din care abia ai scăpat, nu ştii ce să mai faci de bucurie, atunci, din toată inima ta, dragul meu, slăveşte-L pe Dumnezeu cu noi şi noi izbucniri de bucurie,
cu noi şi noi lacrimi,
cu noi şi noi rugăciuni de laudă şi de mulţumire,
căci numai El a făcut minunea că eşti scăpat!

Când cu privirea ta şi cu inima ta pline de uimire te minunezi, la munte sau la mare, de privelişti unice şi tulburător de frumoase, atunci, tot aşa, slăveşte-L pe El pentru ele!
Slăveşte-L cu toată puterea cuvântului şi a tăcerii tale pe Dumnezeul cel Măreţ, Care a creat aceste măreţii – şi Care ţi le arată şi ţie.
El a creat măreţele frumuseţi ale munţilor strălucitori în apusul sau răsăritul soarelui. El creează frumuseţea cerului înstelat, El, punţile mişcătoare de aur peste întinsul mării, când răsare luna…
El, minunăţiile cerului însorit,
ale ierbii înrourate,
ale lanurilor aurii,
ale pădurii plină de viaţă şi de cântare,
ale izvoarelor dulci şi limpezi
şi a tot, a tot ce poate încânta ochii şi ferici inima. El, numai El, Cel Frumos şi Fericit, şi Bun! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 29 august:

„Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui!“ (Psalmi 97, 12).

bibliaA te bucura în Domnul înseamnă a te bucura de Adevăr (1 Cor. 13, 6),
a te bucura de Pace,
a te bucura de Dreptate,
a te bucura de orice lucru şi cuvânt bun (2 Ioan 4).
A te bucura în Domnul înseamnă a fi mulţumit şi fericit numai când triumfă adevărul asupra minciunii,
când biruie binele împotriva răului,
când izbândeşte dreptatea deasupra nedreptăţii,
când se înalţă lumina deasupra întunericului.
A te bucura în Domnul înseamnă a veghea neîncetat spre a nu te întina nici o ispită,
ca să nu te robească nici un păcat,
ca să nu te rupă din dulcea părtăşie cu Hristos nimic, nici din cele trupeşti, nici din cele sufleteşti.
Căci acestea te-ar smulge din dragostea şi legătura dulce cu Domnul,
cu Duhul Lui Sfânt şi cu viaţa Lui,
din care îţi primeşti revărsarea păcii şi a luminii, care sunt tocmai bucuria ta în El.

A te bucura în Domnul înseamnă a duce neîncetat o viaţă de ascultare atentă şi iubitoare de voia Lui cea sfântă şi de tot Cuvântul Lui.
Înseamnă a duce o viaţă de rugăciune,
o viaţă de muncă harnică şi cinstită,
o viaţă de luptă biruitoare împotriva păcatului din tine şi din alţii.
Înseamnă o alergare voioasă spre Ţinta Cerească
şi o curajoasă luptă până la izbândă pentru Cauza lui Hristos în lume,
şi o viaţă de rod îmbelşugat prin harul şi prin puterea Duhului Sfânt. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 28 august:

„Domnul împărăţeşte: să se înveselească pământul şi să se bucure ostroavele cele multe!“ (Psalmi 97, 1).

bibliaCei trei psalmi care încep cu acest puternic şi măreţ anunţ despre împărăţia Domnului conţin o tainică şi întreită profeţie despre cele trei mari evenimente care privesc sfârşitul veacurilor:
1. Venirea Domnului nostru Iisus Hristos,
2. Învierea morţilor
3. şi Judecata tuturor popoarelor.

Psalmul 93 începe, plin de măreţie, cu priveliştea strălucită şi înfricoşată a venirii Domnului, îmbrăcat şi încins cu putere…
Psalmul acesta, 97, începe, la fel, cu un strigăt de o mare bucurie şi de o măreaţă veste de strălucită veselie pentru toate fiinţele şi lucrurile create de dragostea Lui, pentru toată zidirea lui Dumnezeu, de jos şi de Sus…
În bucuria aceasta se cutremură fericite ostroavele cele multe (vers. 1),
se bucură fulgerele Lui, luminând lumea (vers. 4),
şi parcă vezi în aceste fulgere pe morţii Lui cei sfinţi înviind strălucitori.
Se bucură munţii, care se topesc în lumină (vers. 5). | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 27 august:

„Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!“ (Psalmi 96, 9).

bibliaCând Domnul Dumnezeu a dorit şi a îngăduit ca în mijlocul oamenilor să fie un Lăcaş peste care să fie chemat Numele Său…,
când a binevoit El să primească a locui acolo, spre a fi, în chip deosebit, simţit în mijlocul oamenilor,
atunci Dumnezeu a şi pus condiţia că oricine va sluji în Lăcaşul Lui cel sfânt şi va veni ca să se înfăţişeze înaintea Sa în acest Lăcaş, va trebui să aibă multă grijă chiar şi de felul îmbrăcămintei sale (Exod 25, 8-9 şi cap. 28).
Va trebui să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu îmbrăcat în podoabe sfinte…

Fiecare parte a îmbrăcămintei care trebuia să împodobească preoţia lui Dumnezeu a fost poruncită şi descrisă de către El Însuşi!
Materialul din care trebuia să fie făcută îmbrăcămintea preotului se cerea să fie din cel mai scump, cel mai frumos şi cel mai bun material. | Continuare »

Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI

Meditații la Adostolul din duminica a XI-a după Rusalii

„Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor care mă cercetează“ (I Cor. 9, 3).

TDorz1Să mă apere nevinovăţia şi să mă păzească neprihănirea – se ruga omul cel după inima lui Dumnezeu. Şi chiar dacă mi-ai trece prin cuptorul de foc rărunchii şi inima, numai nevinovăţie vei afla în mine… (Psalm 26).
Dacă m-ar încerca – zice omul răbdării – aş ieşi curat ca aurul, căci piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui, am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea (Iov 23, 10-12).
Cât despre mine – mărturiseşte Apostolul curat – puţin îmi pasă dacă sunt judecat de oricine; eu împotriva mea nu mai am nimic (I Cor. 4, 5).
Iată apărarea celor credincioşi. Nevinovăţia este singura lor apărare.

Nevinovăţia este singura armă de apărare a unui credincios adevărat.
Această armă a folosit-o pentru apărarea Sa şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi această armă au folosit-o toţi prigoniţii şi năpăstuiţii lui Dumnezeu, de la începutul lumii şi o vor folosi până la sfârşitul ei.
Oricine foloseşte o altfel de armă, când este înjosit, nedreptăţit, prigonit, asuprit, jefuit, nu urmează pilda lui Hristos.
În zadar au fost scrise cuvintele acestea în Evanghelie, oare: „Aţi auzit că s-a zis: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Dar Eu vă spun să nu vă împotriviţi celui care vă face rău, ci oricui te loveşte peste obrazul drept întoarce-i şi pe celălalt. Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui care-ţi cere dă-i şi nu întoarce spatele celui care vrea să se împrumute de la tine… iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă asupresc şi vă prigonesc (Matei 5, 38-44).
Acesta este singurul fel de apărare creştină. Singura armă de apărare a unui credincios adevărat în Hristos. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 26 august:

„Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!“ (Psalmi 96, 1),

bibliaProgresul este de la Dumnezeu, regresul nu este de la El.
Datoria de a lupta să cunoşti tot mai mult,
de a munci tot mai bine, pentru a trăi mai frumos, este o poruncă divină. Lenea este un păcat satanic.
Năzuinţa de a realiza cât mai mult, cât mai uşor şi cât mai bun, este o poruncă a lui Hristos, care se desprinde din tot Cuvântul Său şi din toată purtarea Sa. Şi oricine o are este un fiu al Lui.
„Învăţaţi!“ – a poruncit Mântuitorul – arătând ucenicilor Săi datoria străduinţei spre desăvârşire (Matei 11, 29: Ioan 13, 15).
Învăţaţi! – au poruncit apostolii Domnului tuturor urmaşilor lor – sfânta datorie de a-şi da toate silinţele… să cunoască dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, spre a ajunge plini de toată plinătatea lui Dumnezeu…, până la starea de om mare
şi până la înălţimea maturităţii în Hristos (Efes. 3, 19 şi 4, 13-15)…
Fiecare credincios este îndemnat să-şi dea toate silinţele spre a uni cu credinţa lui fapta, cu fapta cunoştinţa… (2 Petru 1, 5-8), ca să-L cunoască pe Cel Ce este Adevărul (1 Ioan 5, 20)
şi să ajungă destoinic pentru orice lucrare bună (2 Tim. 2, 21),
ţinându-se de Cuvântul adevărat şi fiind în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe cei potrivnici (Tit 1, 9). | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 25 august:

„Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustiu…“ (Psalmi 95, 8).

bibliaOricât de bine v-ar merge pe pământul acesta, în vreo zi sau în vreun loc, nu vă pierdeţi bunul cumpăt!
Oricât de sus veţi fi ajuns pe scara vieţii între oameni, în vreo situaţie sau vreme, şi oricât de siguri vi s-ar părea că puteţi fi pe scaun, nu vă umpleţi de mândrie prea tare!
Oricât de departe vi s-ar părea că sunteţi de moarte şi oricât de mult v-ar plăcea să nu fie adevărate înştiinţările lui Dumnezeu – totuşi, voi nu vă împietriţi inima în nebunia trufiei şi nu dispreţuiţi înştiinţările înţelepciunii
şi nu râdeţi de Cuvântul lui Dumnezeu,
nici nu lepădaţi învăţătura cea dreaptă!
Căci, dacă batjocoriţi credinţa părinţilor şi a strămoşilor voştri
şi dacă huliţi biserica lui Hristos în care s-a închinat şi v-a închinat mama voastră,
voi vă veţi încuraja la rău, vă veţi prăbuşi în orbie şi vă veţi uni cu pierzătorul sufletului vostru, cu diavolul, devenind ca el!

Feriţi-vă de asta, ca să nu vină cumva şi peste voi, pe neaşteptate, lovitura răzbunării, ca peste atâţia alţii care au mai făcut aşa!
Feriţi-vă de asta, ca să nu ajungeţi cumva şi voi prea curând ca un pai luat de vârtejul mâniei lui Dumnezeu, cum au mai ajuns atâţia alţii care s-au mai purtat astfel! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 24 august:

„Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre“ (Psalmi 95, 1).

bibliaCântarea este, de obicei, izbucnirea fericită a unui suflet vesel.
Este izbucnirea unei veselii de care sufletul cuiva este preaplin.
Este strigătul unei bucurii pe care sufletul nu şi-o mai poate stăpâni în tăcere.
Sau a unei iubiri care caută cea mai frumoasă, cea mai dulce şi cea mai plăcută formă în care să se îmbrace când se îndreaptă spre ceea ce iubeşte.
Când sufletele se găsesc în astfel de stări, îndemnul: «Veniţi să cântăm!» este ca un vânt puternic peste un foc mare.
Revărsarea veseliei lor se preface atunci într-un val de cântec fericit,
iar sufletele bucuroase, uitând totul, trăiesc într-o negrăit de scumpă împărtăşire şi se înlănţuiesc într-o unică îmbrăţişare,
luându-şi fiecare din belşugul revărsat atâta cât poate să cuprindă mai mult.

Ce fericită e cântarea în urma împlinirii unei mari dorinţe, în ceasul ascultării unei fierbinţi rugăciuni! Nimic nu descarcă mai mult povara mulţumirii decât ea. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 23 august:

„Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul“ (Psalmi 94, 19).

bibliaÎn toată vremea, noi toţi avem nevoie de lumina şi de ajutorul lui Dumnezeu, prin care să putem fi păziţi şi călăuziţi în calea şi în frământarea vieţii noastre.
Dar când noaptea gândurilor negre ne înfăşoară mintea şi sufletul, atunci fiecare dintre noi avem cea mai mare nevoie să cerem cu toată stăruinţa lumina şi ajutorul lui Dumnezeu.
În toată vremea trebuie să facem tot felul de rugăciuni şi cereri (Efes. 6, 18; Col. 4, 2; 1 Petru 4, 7),
dar în vremea furtunilor tulburătoare, când gândurile negre se frământă cu grămada înlăuntrul nostru,
atunci avem cea mai mare nevoie de rugăciune.
Căci atunci vrăjmaşul este cel mai tare, iar noi suntem în starea cea mai slabă.
În vremea aceea, puterea întunericului se luptă cel mai crâncen să ne doboare sufletul,
să ne zdrobească credinţa,
să ne dezbine dragostea,
să ne tulbure mintea
şi să ne piardă viaţa. | Continuare »