NE POATE SILI SATANA SĂ PĂCĂTUIM?

Învăţătura evangheliei de duminică este aceasta:
Biserica noastră învaţă că demoni (diavoli) sunt şi azi şi ei caută neîncetat să-i tragă pe oameni în ispită şi să-i amăgească spre lucruri rele. „Fiţi deştepţi şi privegheaţi – zice apostolul Petru – pentru că potrivnicul vostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită” (I Ptr 5, 8). Dar acest diavol n-are putere să-l silească pe om la păcat. Dumnezeu i-a dat omului voinţă şi înţelegere şi aşa omul păcătuieşte şi se apropie de satana cu voia lui. Ochii, spre pildă, i s-au dat omului să vadă înţeleapta orânduire a lui Dumnezeu şi, văzându-o, să-L preamărească. Dar de multe ori oamenii îşi lasă ochii să se facă slugile diavolului. Limba i s-a dat omului ca să-L laude pe Dumnezeu, dar mulţi, de multe ori, prin sudalme, înjurături şi minciuni, o fac slujnica diavolului.
Mâinile i s-au dat omului să lucreze cu ele şi să le împreuneze în semn de rugăciune, dar, de câte ori omul le întinde cu lăcomie să răpească, să fure şi să lovească, le pune în slujba satanei. Picioarele i s-au dat omului să meargă cu ele pe calea lui Hristos, dar de câte ori omul le lasă să plece pe alte căi rele, de câte ori le lasă să intre în locuri rele şi să-l bage prin birturi (de unde iese înjurând pe Dumnezeu şi pe de-aproapele) – picioarele lui se fac poşta satanei. Omul beat este cu adevărat porcul în care intră satana şi îl îneacă în marea şi-n noroiul păcatelor.
Diavolul n-are putere să se apropie de noi, ci noi ne apropiem de el cu purtările noastre. Un câine legat în lanţ este satana şi numai pe cel care se apropie de el îl poate muşca. Bine a zis Sfântul Ioan Gură de Aur că „bunul Dumnezeu l-a închis pe diavolul, ca pe un hoţ şi tâlhar, în loc pustiu şi neumblat”. Şi, dacă totuşi isprăvile lui le vedem printre noi, pricina este aceea că „noi umblăm prin locurile de şedere a diavolului: prin pustiurile păcatelor şi ispitelor”.
Diavolul nu numai că nu ne poate sili să păcătuim, ci dimpotrivă, „ne poate fi chiar folositor”, zice Sfântul Ioan Gură de Aur. Diavolul ne foloseşte când noi ne temem de turbarea lui şi de pândirile lui cele de-a pururea. Când satana ne înfricoşează, ne lipim mai tare de Dumnezeu, aşa precum copilul, când îl sperie cineva, aleargă în braţele mamei sale şi se ţine strâns de hainele ei.
Aşadar, iubite cititorule, să nu zici că satana poartă vina păcatelor tale, căci el nici te poate sili să păcătuieşti, nici se poate atinge de sufletul tău. Să fugim de păcate, de patimi şi de ispite, căci în ele şade şi locuieşte satana.

I. Tâlcuitor, «Lumina Satelor» nr. 25 / 1 iulie 1923, p. 3

Lasă un răspuns


*