Ioan MARINI
«Viaţa Creştină» nr. 25 / 18 iunie 1939, p. 1
În urma unor pretenţii de peste hotare privitoare la pământul nostru, ţara şi-a spus din nou cuvântul prin repetatele declaraţii ale prim-ministrului ei. Iar acest cuvânt hotărât, care consfinţeşte drepturile poporului nostru în hotarele lui, s-a strâns într-o parolă care este parola unui neam întreg faţă de oricine priveşte cu jind peste gard, în curtea casei noastre.
„Nici o brazdă!” Aceasta e parola care străbate ţara de la un capăt la altul, arătând hotărârea îndârjită a unei ţări de a se apăra împotriva oricăror încălcări nedrepte, de oriunde ar veni ele.
Dar această parolă se potriveşte de minune şi pentru creştinii cei adevăraţi a căror viaţă sufletească e primejduită mereu de vrăjmaşi care se numesc: lume, diavol şi trup.
Şi creştinul are de aparat o „ţară”, un „pământ” sfânt, care este sufletul său, de vrăjmaşul ce dă mereu târcoale (I Ptr 5, 8) să cucerească acest suflet. De aceea el trebuie să vegheze mereu la „hotare”, gata oricând (Gal 6, 11) să lupte, să sufere, să învingă cu parola hotărâtă: „Nici o brazdă” pentru vrăjmaş. „Nici o brazda “ din sufletul meu pentru satan si lucrurile lui. „Nici o brazdă” pentru lume şi poftele ei. „Nici o brazdă” pentru trup, ca să-i împlineşti dorinţele lui pătimaşe. „Nici o brazdă” niciodată pentru păcatul care vrea să pună stăpânire peste tine. „Murim mai bine în luptă, decât robiţi să fim” – spune o cântare naţională. Murim mai bine în lupta, decât robiţi să fim sufleteşte de ispită şi păcat, spunem şi noi.
Aceasta a fost parola acelui nor de martori care socoteau ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului şi mai bine au suferit batjocuri, prigoane, bătăi, lanţuri şi închisoare (Evr 11, 26-36), şi să rămână „liberi” în Hristos, decât să se plece în robia păcatului şi a „literei” care le îmbia slobozenia deşartă a lumii.
Creştinilor celor dintâi li se cerea doar ca o boabă de tămâie să arunce în focul de dinaintea idolului sau un singur cuvânt de lepădare să spună şi li s-ar fi dat slobozenia, dar ei n-au vrut să facă nimic, n-au făcut „ascultare” în lucrurile care i-ar fi despărţit de Dumnezeu; şi au murit mai bine, decât să calce în picioare legământul lor sfânt.
Fraţilor! Nici o brazdă pentru nimeni şi pentru nimic. Nici o brazdă din moştenirea noastră sfântă. Rămâneţi tari (Gal 5, 1), hotărâţi şi statornici, ţinând sus cuvântul vieţii (Flp 2, 16) răbdând până la sfârşit (Mt 24, 13). „Adu-ţi aminte cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te!” (Apoc 3, 3).
Iar dacă vrăjmaşul a intrat cumva în hotarele vieţii tale, sus la luptă! Respinge-l afară din aceste hotare! „Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi” (Iac 4, 7).
Fraţilor, nici o brazdă!