„NU TE TEME, DE ACUM VEI VÂNA OAMENI”…

Evanghelia de duminică începe aşa de frumos, cu vorbele: „Şi a fost când Îl îmbulzea pe Iisus poporul, ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu”… Ce privelişte frumoasă va fi fost aceea! Parcă-i vedem pe oamenii de atunci cum se îmbulzeau care de care să ajungă mai aproape, lângă Cuvântul lui Dumnezeu. Parcă-i vedem cum umblau din sat în sat şi din oraş în oraş, să poată auzi cuvântul lui Iisus. Şi să luăm aminte, creştinilor, că învăţăturile şi cuvintele după care alergau oamenii în vremea lui Iisus se află şi azi şi sunt şi astăzi tot aceleaşi. Evanghelia spune şi azi tot aceleaşi cuvinte şi este o carte, Biblia, care cuprinde toate cuvintele şi toate învăţăturile pe care le-a spus şi pe care le-a lăsat Dumnezeu oamenilor. Dar astăzi a slăbit râvna pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Spusul Evangheliei despre vremea când „se îmbulzea poporul să asculte Cuvântul lui Dumnezeu” răsună astăzi ca o poveste de demult şi răsună ca o mustrare pentru oamenii de azi, care însetează după fel de fel de plăceri, pofte, petreceri, băuturi şi alte patimi stricătoare de suflet.
Dragă cititorule! Eu n-am cuvinte să-ţi spun ce putere, ce plăcere şi ce bucurie simte şi astăzi acela care ascultă sau citeşte regulat şi cu stăruinţă Cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi. Dacă ai fi lângă mine, ţi-aş vorbi ceasuri întregi despre ce-ţi dă ţie Cuvântul lut Dumnezeu. Ai simţit tu cândva plăcerea şi pu¬terea acestui cuvânt? Ai simţit tu cândva un dor, o dorinţă, o lipsă, o sete după Cuvântul lui Dumnezeu? Dacă n-ai simţit lucrul acesta, atunci tu nu mă înţelegi nici pe mine şi nu-i înţelegi nici pe oamenii despre care evanghelia de duminică spune ca „se îmbulzeau să asculte Cuvântul lui Dumnezeu”.
Rămâi, iubite cititorule, rămâi în toată viaţa ta lângă Cuvântul lui Dumnezeu ca pământul sub ploaia şi căldura cerului de sus. Apropiaţi-vă, oamenilor, apropiaţi-vă de Cuvântul lui Dumnezeu şi atunci tot felul vostru de viaţă vi se va schimba aşa cum s-a schimbat la cei patru pescari pe care i-a aflat Iisus pescuind. Căci ce ne spune evanghelia despre cei patru pescari? Că L-au întâmpinat pe Iisus cu plângerea: „Toata noaptea ne-am ostenit în zadar”. Au prins însă o mulţime de peşti când au aruncat mrejele după cuvântul lui Dumnezeu. Aşa e şi viaţa noastră când o trăim fără Hristos şi fără învăţaturile Lui: o viaţă pierdută şi trăită în zadar. Câţi oameni ar trebui să suspine, zicând: „Toată viaţa noastră am trăit-o şi am cheltuit-o în plăceri, în pofte şi păcate şi pentru împărăţia lui Dumnezeu n-am strâns nimic”.
Despre cei patru pescari ne spune evanghelia că au lăsat toate şi au plecat după Iisus. Asta înseamnă că şi nouă nu-i destul numai să ne placă Cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să ne şi plece după Iisus şi poruncile Lui. N-ajunge nimic, iubite cetitorule, apropierea ta de Cuvântul lui Dumnezeu, dacă nu laşi ca acest cuvânt să şi lucreze în inima ta, adică să te scoată din starea ta cea păcătoasă şi să te plece pe urmele lui Hristos.
„De acum vei vâna oameni” – i-a zis Iisus lui Simon Petru, pescarul. Ştii tu ce înseamnă a vâna oameni? Înseamnă să câştigi suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu. Şi tu poţi fi – şi trebuie să fii – un pescuitor de suflete pentru Hristos. Cei doisprezece apostoli n-ar fi putut pescui o lume întreagă pentru Domnul Iisus, dacă fiecare suflet pescuit de ei nu s-ar fi făcut şi el, la rândul lui, un pescuitor de suflete.

I. Tâlcuitor, «Lumina Satelor» nr. 40 / 27 sept. 1925, p. 3

Lasă un răspuns


*