Suferinţele şi necazurile din această lume sunt şi ele o cruce pe care Domnul Dumnezeu o pune pe umerii noştri, spre sănătatea şi mântuirea noastră cea sufletească. Crucea suferinţelor ne aduce aminte de Domnul şi ne cheamă să ne întoarcem la El.
O cruce mare şi grea sunt şi vremile noastre. S-a pus această cruce pe umerii noştri şi pe sufletul nostru odată cu războiul. Şi de atunci ea nu se mai ridică şi nu se mai uşurează. Dimpotrivă. Parcă an de an tot mai mare şi mai grea se face. Dumnezeu a pus pe umerii noştri această cruce. Ea ne cheamă să ne întoarcem la Dumnezeu.
Vremile noastre sunt o cruce mare şi grea, sunt o cruce grăitoare, ce strigă pe noi: „Întoarceţi-vă, oamenilor, la Dumnezeu!”. Dar oamenii nu înţeleg chemarea acestei cruci; nu vor să o înţeleagă. Noi umblăm să scăpăm de crucea aceasta. Aşteptăm să se uşureze vremile, să se facă iarăşi bine în lume, ca să ne vedem în tihnă de păcate şi răutăţi. Suduim pe guverne, stăm să suduim chiar şi vremea că nu umblă cum am pofti noi, dar nu vrem să înţelegem că greutăţile şi necazurile sunt puse pe umerii noştri ca o chemare să ne întoarcem la Dumnezeu.
De când eram preot la ţară, îmi aduc aminte de un om care făcuse o cruce mare dintr-un prun şi o ducea pentru un mort. Pe drum, poposise cu ea… la un birt. Lăsase crucea în drum şi se apucase de băute şi de cântate, „să-i treacă de necaz”. Aşa şi oamenii de azi. Se bagă pe la crâşmă cu crucea suferinţelor şi necazurilor. Cu alcoolul şi cu desfătările lumii vor să uşureze greutatea crucii.
Dar crucea vremilor noastre şi a traiului nostru de azi nu se va uşura decât întorcându-ne la Domnul.
Ea ne va apăsa cu „greutăţi şi necazuri ce n-au fost de la începutul lumii” (Mc 13, 19), până când omenirea şi oamenii nu vor erumpe în cuvintele de la Ezechiil proorocul: „Să căutăm căile noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul” (Ezec 18; Iona 3). Când „fiecare se va întoarce de la calea cea rea” (Iona 3, 10), atunci crucea traiului nostru de azi deodată se va face uşoară şi dulce. Se va schimba în binecuvântare; într-o uşurare a sufletului nostru şi a traiului nostru.
«Lumina Satelor» nr. 12 / 18 martie 1928, p. 1