ZIUA NUMELUI

Ieri am fost în târgul de porci şi iacă mă întâlnesc acolo cu unul din prietinii mei cu care numai pe străzile cele făloase din Sibiu mă întâlneam. Şi mai mult m-am mirat când am văzut că cumpărase un purcel. „Dar tu, mă, ce cauţi în târgul de porci şi cu purcelul ce-ai să faci?”, îl întrebai eu. Atunci prietenul meu astfel începu:
„Acum la Sf. Nicolae e ziua numelui meu şi de 2 ani am început să-mi prăznuiesc ziua aşa că nu mai plătesc cu băutură gratulările prietinilor şi cunoscuţilor, ci cu banii ce i-aş da pe băutură fac în tot anul o faptă de milostenie. Acest purcel l-am cumpărat pentru o biată văduvă de război de la marginea oraşului. Are 6 copii şi de ani de zile n-a mai putut să-şi prindă porc la casă. Şi anul trecut i-am cumpărat un purcel pe care biata femeie şi l-a crescut cum a putut şi acum îl va tăia, pe Crăciun. O, ce bucurie vor avea copilaşii ei! Într-un an de zile, de câte ori mama lor va pune mâncarea pe masă, cei 6 copilaşi se vor ruga într-un glas: «Dumnezeu să-i dea sănătate la domnul cel bun!». Eu aflu, prietine dragă, că acest fel de prăznuire este mai bun şi mai creştinesc decât să satur pe oameni de băutură şi pe urmă tot să fie nemulţumiţi că nu i-am săturat destul de bine”…
Astfel grăi prietinul meu şi avea toată dreptatea, căci, de fapt, felul cum prăznuiesc creştinii de azi „ziua numelui” lor este cu totul păgânesc. Sfinţii s-au făcut sfinţi tocmai prin biruinţa patimilor şi păcatelor şi oare ce bucurie ar putea avea când cei ce le poartă numele ţin cu orice preţ să se îmbete şi să îmbete şi pe alţii în praznicul amintirii lor, în loc să ia de la ei pildă de înălţare şi de tărie sufletească?
Despre Sfântul Nicolae, cărţile bisericeşti ne spun că a fost un sfânt al milei, al săracilor, al bolnavilor din Mira Lichiei, în ajutorul cărora s-a pogorât cu ajutor bănesc şi sufletesc. De la părinţi a moştenit o avere mare şi cu averea a făcut spitale şi şcoli pe seama poporului. Sfântul Nicolae pândea cu banii pe cine ar putea ajutora şi pe mulţi i-a scăpat de la pieire trupească şi sufletească. Să porţi numele acestui sfânt al milei şi să arunci banii pe băuturi, chefuri şi beţii înseamnă cu adevărat că nu prăznuieşti, ci batjocoreşti amintirea acestui sfânt al îndurărilor şi al milostivirii creştine.
Cea mai bună şi cea mai creştinească prăznuire de ziua numelui tău este, iubite creştine, să faci o faptă bună, o faptă de milostenie şi să trăieşti în duhul sfântului al cărui nume îi porţi.

P. Trifa, «Lumina Satelor» nr. 49 / 16 dec. 1923, p. 1

Lasă un răspuns


*