Traian Dorz, Semănați Cuvântul Sfânt (Caietul 28)
Capitolul 26
1. Cuvântul Sfânt spune că, atunci când eşti dus în faţa celor mai mari din pricina Evangheliei, să nu te gândeşti mai dinainte ce vei răspunde pentru apărarea ta, fiindcă Duhul Sfânt îţi va inspira ce să spui chiar în ceasul acela (Lc 12, 11-12).
2. Dacă ai harul să fii dus astfel pentru Domnul şi cauza Lui în faţa mai-marilor lumii, trebuie totuşi să fii foarte conştient nu numai de însemnătatea momentului acestuia – care poate fi unic pentru tine – ci şi de datoria ta faţă de cei înaintea cărora eşti dus.
3. Vorbeşte totdeauna la inspiraţia Duhului, pe un ton cuviincios, atent şi frumos, dar hotărât şi curajos, clar şi scurt, fiindcă dreptatea cauzei pentru care vorbeşti este sfântă şi momentul poate fi unic.
4. Poate că niciodată pe acest pământ n-ai să-i mai întâlneşti pe aceşti oameni, ci îi vei mai întâlni numai în faţa Judecăţii lui Hristos. De aceea vezi acum ca atunci să poţi sta liniştit atât în faţa Lui, cât şi în faţa lor cu toată datoria ta împlinită cutremurător atât faţă de El, cât şi faţă de ei.
5. De aceea, de fiecare dată să mergi în faţa oricui cu tot sufletul plin de pace şi siguranţa Duhului Sfânt pentru cauza Căruia eşti dus acolo.
6. Ai puternică încredere în ajutorul prezenţei lui Hristos Domnul tău, al Cărui Nume îl porţi tu şi Oastea Lui în care eşti şi tu. Fii demn de acest Nume şi fii hotărât să te găsească Domnul vrednic de El mai ales acum.
7. Tot timpul cât vei sta în faţa lor fii încredinţat de un puternic sprijin ceresc şi de simţământul sigur al unei mari biruinţe pe care o vei avea.
8. În felul acesta vei sfârşi toate bătăliile ochilor şi ale discuţiilor cu satisfacţia smerită şi recunoscătoare a unei victorii sigure şi totale. Cel ce este cu tine va fi net mai puternic decât cel ce este cu ei.
9. Un astfel de moment unic a fost în 15 iulie 1986, când, fiind în Hunedoara, mi s-a cerut personal, prin telefon, direct din partea Congresului Statelor Unite, o declaraţie document pentru acordarea sau respingerea Clauzei Naţiunii celei mai favorizate pentru România. Ne era cerută special această declaraţie nouă, ca unora care se ştia cât fusesem de prigoniţi pentru credinţa noastră.
10. Am dat atunci una dintre cele mai frumoase şi puternice declaraţii favorabile, cum poate nu mai fuseseră date ţării noastre niciodată în acest scop, susţinută cu cele mai mişcătoare argumente.
Şi Domnul a făcut ca, în ultima clipă, să se întoarcă totul în chip fericit pentru noi.
11. Ce ocazie uimitoare ne-a dat nouă atunci Dumnezeu, spre a le dovedi atât mai-marilor noştri, cât şi străinilor felul în care ne-a transformat pe noi Hristos şi cum ne-a învăţat El să răspundem noi cu bine la tot răul care ne-a fost făcut nouă!…
Ce examen istoric! O, dacă nu s-ar uita niciodată!…
12. Căci nu poţi explica altfel decât ca o minune a lui Dumnezeu, Care a făcut chiar în momentul cel mai critic ca tocmai noi, cei mai neînsemnaţi cetăţeni ai acestei ţări, să putem pune cel mai necesar şi mai hotărâtor cuvânt în cel mai înalt loc lumesc şi în cea mai importantă problemă a ţării.
Nu mai cunoaştem un astfel de moment istoric!
13. Să ne rugăm neîncetat Dumnezeului nostru ca să lucreze spre unitatea noastră dinăuntru tot aşa cum lucrează spre folosul nostru din afară. Şi să-i convingă pe fraţii noştri măcar cu atâta putere cu câtă îi convinge pe vrăjmaşii noştri că Lucrarea aceasta este a Lui şi că nimeni nu o va putea nimici niciodată.
14. Noi n-avem oficial nici un statut special care să reglementeze, să jaloneze şi să limiteze misiunea noastră evanghelică în Biserica noastră şi în neamul nostru, decât voluntariatul nostru fierbinte în Hristos, întipărit puternic şi clar în numele nostru şi în specificul nostru imprimat nouă de Dumnezeul nostru.
15. De aceea nici unii dintre noi n-avem nici voie şi nici nevoie să ne abatem nici o iotă de la acest specific.
Dacă nu l-am pătruns şi nu ni l-am însuşit, mai bine să nu întreprindem nimic pe linia învăţăturii, până ce ne vom fi pătruns pe deplin de el.
16. În toate lucrările şi hotărârile noastre – să cerem şi să ascultăm în totul inspiraţia şi călăuzirea curată şi clară a Duhului Sfânt. Dacă avem un cuget curat, El ne-o va da. Iar dacă ne-a dat-o, să o urmăm întocmai, orice preţ ne-ar cere ascultarea de ea.
17. Noi, în Hristos, trebuie să fim noi înşine, cu o identitate precisă şi fără echivoc. Dacă putem fi confundaţi uşor cu altcineva, atunci nu suntem nimeni şi nu am realizat nimic.
Dumnezeu nu creează valori stas, ci entităţi separate, care are fiecare particularitatea sa. Şi tocmai în asta constă valoarea fiecăruia.
18. Câtă vreme nu avem încă nimic definitivat, suntem cu toţii într-o febrilă căutare şi ce nu am realizat unii o vor realiza sigur alţii. Dumnezeu, Care a găsit nişte lucrători buni pentru azi, va mai putea găsi şi alţii buni pentru mâine.
19. Mii de ochi şi mii de inimi scumpe din cer şi de pe pământ privesc spre noi şi se roagă să ne realizăm în felul cel mai frumos partea încredinţată nouă din clădirea lucrării minunate şi vii a lui Dumnezeu.
20. Să lucrăm fiecare în aşa fel ca, atunci când se va descoperi slava lui Dumnezeu peste clădirea Bisericii Sale vii, – partea lucrată de noi să strălucească mai frumos.
Ce mare ar fi bucuria noastră atunci! Amin.