Pr. Iosif Trifa, «Lumina Satelor» nr. 48 / 4 nov. 1928, p. 4
La 1 Decembrie se împlinise 10 ani de la alipirea Ardealului da ţara-mamă. Această zi istorică se va prăznui cu mari serbări naţionale la Alba Iulia şi în toată ţara. Multe lucruri frumoase se vor spune cu acest prilej.
Noi vom spune că praznicul din 1 Decembrie trebuie încă întărit. Trebuie încă întărit cu Evanghelia Mântuitorului. Noi vom spune că războiul cel mare încă nu s-a terminat. Neamurile lumii sunt într-o întrecere, într-o rivalitate cum n-a mai fost poate niciodată. Fiecare naţiune caută să-şi întărească locul şi rostul ce-l are în lume.
Un război surd se dă azi între neamurile lumii. Noi zicem: acest război – războiul deplin şi viitorul deplin – îl vor câştiga acele neamuri care îşi vor dospi cât mai repede ţara şi viaţa cu Evanghelia Mântuitorului.
O grozavă decădere sufletească bântuie azi în lume. Geme lumea de stricăciuni sufleteşti. Izbânda şi viitorul îl vor avea acele neamuri care vor face mai repede primenirea morală, sufletească. O, de ar fi şi neamul meu între acestea! (s.n.)
La 10 ani după alipirea Ardealului şi împlinirea visurilor noastre naţionale, avem încă multe, multe greutăţi. Se vorbeşte despre criza financiară, se vorbeşte, tot mereu despre criza politică, dar criza cea adevărată, criza cea mai mare este criza morală… este slăbirea credinţei în Dumnezeu… este criza stricăciunilor sufleteşti. Criza aceasta este rădăcina şi izvorul tuturor relelor şi neajunsurilor. Această criză trebuie rezolvată la primul loc, căci fără rezolvarea ei n-am făcut nimic şi nu putem face nimic.
Pentru rezolvarea acestei crize lucrăm şi noi cu foaia aceasta şi cu Oastea Domnului. Luptăm, cu Oastea Domnului, în primul rând pentru împărăţia lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor noastre, iar în al doilea rând pentru întărirea şi primenirea morală, sufletească a scumpei noastre patrii. Luptăm contra păcatelor şi stricăciunilor sufleteşti, pentru că numai pe temelia cea tare a credinţei şi sănătăţii sufleteşti se poate clădi viitorul ţărilor şi neamurilor.
În mapa de alături se vede răspândirea ce o are prin ţară Oastea Domnului. Cruciuliţele ce se văd prin judeţe – mai multe sau mai puţine – înseamnă numărul ostaşilor. Fiecare cruciuliţă înseamnă 10 ostaşi. Adică în judeţul unde este o singură cruce, acolo înseamnă că avem 10 ostaşi; unde sunt două cruci avem 20 de ostaşi şi aşa mai departe. Această statistică arată că Oastea Domnului are azi peste 5000 de luptători.
Această mapă ne arată, întâi, răspândirea frumoasă ce a luat-o Oastea Domnului. Avem o mişcare pe care politicienii noştri n-au băgat-o în seamă, mulţi dintre cărturari au râs de ea, profesorii de la Cernăuţi au afurisit-o, dar ea a crescut şi creşte mereu ca grăuntele de muştar din Evanghelie. În pragul anului 1923, Oastea Domnului a început cu 3 luptători. La 5 luni, avea 15 ostaşi, iar azi are peste 5000. E o mărturie şi acest lucru despre puterea cu care lucrează şi azi în lume darul şi harul Duhului Sfânt. Oastea Domnului a ieşit din lucrarea Duhului Sfânt şi trăieşte prin lucrarea aceasta. Slăvit să fie Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Împăratul şi Cârmuitorul Oastei – că ne-a ajutat să facem o lucrare ce a întrecut de mult puterile noastre şi planurile noastre.
Mapa de mai sus ne arată şi adevărul că „vântul Duhului Sfânt suflă încotro vrea” (Ioan 3, 10) Pe unele locuri a suflat mai mult, pe alte locuri mai puţin. Unele judeţe sunt pline de cruciuliţe, prin altele abia a pătruns una, două. Frumoasă răspândire arată Oastea Domnului prin Bucovina, Bihor, Arad şi alte părţi.
Slăvit să fie scumpul nostru Mântuitor că ne-a ajutat să pătrundem prin toate „unghiurile ţării”. Să luptăm neîncetat, iubiţilor fraţi ostaşi, să dospim mereu sufletele cu aluatul Evangheliei şi să cucerim, a doua oară, ţara aceasta pentru Evanghelia Mântuitorului.
Iată, aceasta este contribuţia noastră pentru praznicul naţional de [la] 1 Decembrie. Iată, acesta este darul cu care cinstim şi noi marele praznic. Este o contribuţie modestă, dar poate mai preţioasă decât otrava ce a semănat-o politica de partid peste hotarele sufleteşti ale ţării. E o contribuţie poate ceva mai preţioasă şi decât banchetele şi vorbele mari şi goale ce se rostesc în aceste prilejuri. Noi cinstim praznicul din 1 Decembrie cu o contribuţie de muncă şi jertfă.