CRĂCIUNUL LOR…

Arhimandritul Iuliu Scriban

Unele inimi acre au făcut gură pe după uşă că: de unde Păr. Trifa a scornit să ţinem sărbătorile cu cântări, cu vorbiri frăţeşti despre lucruri creştineşti, cu îndepărtare de petrecerile obişnuite, care se cuprind în flecăreli zadarnice, în îmbuibare cu mâncări şi benchetuială cu băuturi? Li se părea că aceasta ar fi o abatere de la obişnuinţa cunoscută de a te ghiftui şi că, dacă aceasta a intrat în obicei, apoi aşa şi trebuie să rămână.
Noi ne uimim de apucătura aceasta de a icni şi mârâi când vezi că cineva face binele, numai fiindcă binele acela e neobişnuit; [şi] a tăcea molcom şi a nu te sinchisi când vezi săvârşindu-se răul, chiar atunci când şi răul acela e neobişnuit. Cu alte cuvinte: slobod răul, dar [pun] oprelişte numai pentru bine.
Cu toate acestea, aşa este moralitatea multora în ziua de azi. Odată se oţărăsc şi se aprind că de ce face cutare binele – pe care ei îl numesc rău –, numai fiindcă e faptă nouă. Dar nu se tulbură nici de două parale pentru răul obraznic care se făptuieşte sub ochii lor!
Iacă, s-au întâmplat ticăloşii de acestea şi de zilele Crăciunului, dar pe altul care să zică o vorbă împotriva lor, afară de ce scriem noi aici sau aiurea, n-am văzut. Aşa e deprinsă lumea cu călcarea dreptelor purtări, aşa că priveşte drept lucru firesc al vieţii revărsarea tuturor ticăloşiilor, că nici nu le bagă în seamă. Cu atât mai puţin îi vine cuiva în minte să se mişte împotriva lor. Şi, Doamne, cât de amarnici sunt când se iveşte cineva cu o măsură frumoasă!
În vremea sărbătorilor prin care am trecut, s-au petrecut ticăloşii care trebuiau oprite, lucruri puse la cale de oameni netrebnici, care strică sufletele numai pentru a face negustorie până şi în zilele Crăciunului.
În ziarul «Universul» din 24 decembrie, anul trecut, s au putut citi vestiri pentru petrecerea care trebuia să se facă de Crăciun la Teatrul «Alhambra» din Bucureşti. Acesta e teatrul cel mai dezmăţat din Bucureşti, unde femeile joacă dezbrăcate, iar „creştinescul” Teatrul-Alhambraziar «Universul» vestea lumea să se ducă de Crăciun la dezmăţările acestui teatru, că are să fie ieftin şi jucare straşnică, cu cei mai de seamă jucători de teatru.
În cele trei zile ale Crăciunului, în loc să lase lumea să stea acasă, să se desfăteze cu steaua Crăciunului, teatrul vine să cheme lumea să asculte ceea ce citim în «Universul»: „Cucurigu-gagu”, „Tu eşti dragostea mea”, „Triumful sex-appeal-ului” şi altele ca acestea. Acestea s-au dat ca „matineuri”, adică jucări care se fac ziua. Deci nici ziua Crăciunului nu este lăsată în pace de domnii jucători.
N-au nici ei casă şi poftesc lumea la astfel de comedii! Halal Crăciun pe care urmau să-l petreacă cei chemaţi şi îndemnaţi a se duce la jocurile «Alhambrei»!
Şi nu a fost aceasta singura parte, singura născocire de sărbători. Revista «Realitatea Ilustrată» a venit şi ea cu scornitura ei. A pus la cale ca, pentru 1450 de lei, să dea petreceri de Crăciun la Sinaia, timp de trei zile. Pentru această sumă, ţi se deschideau chipuri de petrecere cu plimbări de iarnă, cu teatru de femei dezbrăcate (chipul uneia şi era dat dezbrăcat de-a binelea) şi încă cu cercarea norocului la jocurile de la Casino. La acestea, cerci norocul, goleşti punga şi pe urmă te spânzuri.
Iată, toate acestea s-au făcut cu mari vestiri, ca nişte adevărate pângăriri pentru Crăciunul nostru creştinesc, care trebuie petrecut altfel.
Dar credeţi că s-a tulburat cineva? Toate au trecut nebăgate în seamă şi au fost privite şi înfierate numai de Părintele Trifa; că, de! – numai el era cu stricarea creştinească, iar ceilalţi trebuiau să fie slobozi a chema toată lumea la stricăciunile lor!
Cu astfel de paznici trăim noi, cu tipuri şi netrebnici care nu sufăr săvârşirea binelui, ci numai să rămână toate păcatele precum au fost, iar dacă se mai adaugă ceva pe deasupra nu e nimic. Numai lucrarea cea sănătoasă nu are voie să scoată capul. Încolo, toate slobode!
Cu atât mai mult însă trebuie săvârşită lucrarea cea creştinească, pentru ca cei potrivnici să cadă copleşiţi de greutatea frumoaselor înfăptuiri ale Părintelui Trifa.
La bârfelile lor, munca şi fapta noastră!

«Oastea Domnului» nr. 9 / 26 febr. 1933, p. 1