Traian DORZ, din «Cântarea, ca meditaţie»
Vom reda mai departe o seamă de noi cântări de Crăciun, fără a ne mai opri pe larg asupra fiecăreia dintre acestea, ci îndemnându-vă pe fiecare dintre cei care le citiţi să luaţi de-acum bine seama la conţinutul lor fiecare. Şi, în lumina adevărurilor pe care vi le-am împărtăşit mai înainte, să meditaţi singuri la toată frumuseţea şi lumina cerească din ele, pentru ca, simţindu le tot mai înalt şi mai deplin în toată fiinţa noastră, să ne facem vrednici de făgăduinţele lor dumnezeieşti fiecare în parte şi toţi împreună. Amin.
Doamne, iar trăim fiorii
Sfintei Tale Naşteri jos,
tainic prevedem păstorii
cum Îţi cântă imn frumos.
Copil Sfânt, Copil de raze,
ne-adunăn, ne-adunăm
lângă ieslea Ta cea sfântă
şi-Ţi cântăm, şi-Ţi cântăm.
Ni se umple-ntregul suflet
de cutremur şi de drag
când iar Te privim în iesle,
Copil mic, plăpând, pribeag.
Iar îi auzim pe îngeri
cum răsună vestea lor,
în tăcerea nopţii negre,
că Te naşti Mântuitor.
Îi vedem pe magi, pe Irod,
pe Fecioară, Maica Ta,
şi pe Iosif. Toate-n suflet
le trăim din nou aşa.
Doamne, iar trăim fiorii
Sfintei Tale Naşteri jos
şi-mpreună cu păstorii
Te slăvim, Iisus Hristos!
* * *
Vine Domnul Copilaş
jos pe fân, în stăuraş.
Îngeraşii se grăbesc
şi păstorilor vestesc:
A venit Mântuitor
azi, întregului popor;
bucurie El va fi
orişicui Îl va primi.
Vine Domnul jos la noi,
în grăjduţ cu vaci şi oi,
înfăşat în scutecaş.
E micuţ şi drăgălaş.
Vine Domnul cel vestit,
Cel de veacuri profeţit.
Azi Se naşte minunat;
nu-i de nimeni aşteptat.
Vine Domnul cel de sus,
El e Mesia, Iisus;
Dumnezeu în veci e El
pentru noul Israel.
A venit Mântuitor
azi, întregului popor;
bucurie El va fi
orişicui Îl va găsi,
orişicui Îl va primi,
orişicui Îl va iubi.
* * *
Colo-n freamătul mulţimii,
spre-a se-nscrie, când s-au dus,
iat-o alergând, Fecioara,
pentru-a-L naşte pe Iisus.
Ea, bătând din poartă-n poară,
întreba neobosit
cine-o va primi în casă;
dar o casă n-a găsit.
Vine seara, se-nnoptează,
toţi se-ntorc spre case-acum;
doar Fecioara şi cu Iosif
tot mai merg străini pe drum.
Când în marginea cetăţii
ei ajunseră-n sfârşit,
se găsi-un sărac cu milă
şi-ntr-un staul i-a primit.
Astfel a născut Fecioara
Pruncul Sfânt venit de Sus;
şi atunci, în câmp şi-n noapte,
îngeri la păstori le-au spus
Vestea sfântă despre Pruncul
Care-n iesle-L vor găsi.
El e Domnul ce profeţii
mult ’nainte-L vor vesti.
Ei s-au dus şi se-nchinară
Pruncului dumnezeiesc.
Azi şi inimile noastre
I se-nchină şi-L cinstesc.
* * *
S-a născut, S-a născut, S-a născut
jos în lume, pe pământ, jos în lume, pe pământ
Fiu de Sus, din Cerul sfânt, Fiu de Sus, din Cerul sfânt.
Frigul iernii îndurând,
ura lumii suportând,
fierea ei de-acum gustând,
mic Copil plăpând, mic Copil plăpând.
Îl slăvesc, Îl slăvesc, Îl slăvesc
îngerii din cer în cor, îngerii din cer în cor
şi păstorii cu fior, şi păstorii cu fior,
Magi venind din ţara lor
şi noi toţi I ne-nchinăm
şi din suflet Îi cântăm
şi ne bucurăm, şi ne bucurăm.
Fii slăvit, fii slăvit, fii slăvit,
mic Copil ce ne-ai venit, drag Copil ce ne-ai venit,
Scump Mântuitor iubit, Bun Mântuitor iubit!
Sufletul ne-ai mântuit,
inima ne-ai fericit,
veşnic, veşnic fii slăvit,
mic Copil iubit, Drag Copil iubit.