[…]
6. Ce mare însemnătate are credinţa noastră nu numai pentru noi, ci şi pentru alţii!
Prin felul în care credem noi despre un lucru, aşa va fi şi mărturisirea noastră despre El.
Şi prin felul cum vom înfăţişa noi lucrurile le vor crede şi le vor vedea mulţi apoi şi dintre cei cărora le mărturisim noi.
De aceea noi vom răspunde şi pentru sufletele lor.

7. Este uneori de mirare cum oameni cu deplină putere de judecată şi cu deplină lumină de cunoaştere ajung atât de lesne-crezători şi primitori ai unei idei greşite şi amăgitoare.
Buna – dar uşuratica – lor credinţă nu le lasă lor nici un strop de îndoială asupra felului cum li se spune şi li se înfăţişează un lucru.
Şi astfel ei îl primesc aşa, fără să l cerceteze deloc.
Îl cred aşa cum li se spune.
Cred fără să gândească.
Ducând apoi mai departe şi altora acest crez greşit care la început s-a ivit din cine ştie ce inimă slabă.
Şi în cine ştie ce moment slab.

8. Aşa s-au răspândit toate interpretările false despre adevăr.
La început va fi fost o biată femeie credincioasă, dar neştiutoare.
Apoi nişte bieţi ucenici creduli, iubitori şi buni – dar prea grăbiţi şi prea temători.
Pe urmă au fost din ce în ce tot mai mulţi cei care au început şi au continuat să creadă greşit.

9. Cu timpul, cei sinceri şi statornici s-au lămurit.
Stăruind în rugăciuni şi rămânând în unitatea frăţească, Domnul nu i-a lăsat în părerea greşită,
ci i-a luminat cu adevărul.
Ei da, s-au lămurit.
Dar mulţi nu.

10. Să nu ne lăsăm cu uşurinţă influenţaţi de păreri pripite,
nici de credinţe străine de Cuvântul lui Hristos,
ori de la cine ar veni acestea spre noi.
Să nu mergem cu prejudecăţi în cercetarea adevărului,
ci să-l credem puternic pe cel dovedit clar.
Să nu ne lăsăm influenţaţi de noile păreri necontrolate ale altora.
Fie ei chiar prieteni foarte apropiaţi sau foşti ucenici buni cândva.

11. Nici să acceptăm fără rezerve spusele noi ale cuiva când este vorba de Hristos.
Ci să deschidem bine ochii asupra dovezilor şi asupra celui care ne aduce vestea aceasta nouă.
Să ne adâncim bine mintea în cercetarea cuvântului şi a vieţii acelora ce ne-au vestit nouă înainte pe Hristos.
Să ne aducem bine aminte de Autoritatea lui Hristos, Garantul promisiunilor Lui (II Tim 2, 8).
Şi de acei care ne-au vestit nouă de la început.
Aceasta ne va feri de erezii întâi pe noi.
Apoi şi pe toţi cei care ne vor asculta pe noi (I Tim 4, 16).

12. Fericit este acela care nu se va osândi singur în ceea ce a crezut. Şi mai ales în ceea ce i-a făcut şi pe alţii să creadă.
Fericit va fi şi acela care, la vremea cercetării, va fi găsit că a crezut şi a mărturisit numai adevărul, dovedit de timp, de roade şi de înaintaşi.
13. Fericit va fi şi acela care nu s a grăbit să primească în inima lui credinţe înşelătoare, păreri neîntemeiate, încredinţări străine de ale fraţilor săi şi de ale familiei sale duhovniceşti.
Fericit cel ce n-a înşelat inimile celor lesne-crezători
şi n-a împiedicat pe nimeni de la aflarea adevărului, ascultând de fraţii schimbători.

Traian Dorz, Răsplata ascultării, cap. 19