Neamul nostru ar trebui să aibă faţă de Dumnezeu aşa o credinţă nezdruncinată şi aşa o dragoste fierbinte cum să nu mai fi avut un alt neam din lume. La Sărbătoarea Naşterii lui Hristos, noi ar trebui să ne bucurăm şi să I aducem daruri şi mulţumiri mai sfinte decât toţi. Căci şi El a fost cu noi mai altfel decât cu toţi ceilalţi.
Tot poporul nostru ar trebui să L primească în toată fiinţa sa pe Hristos Domnul, Care parcă S-a Născut şi a venit în lumea asta numai pentru salvarea şi eliberarea noastră. Ar trebui să ascultăm şi să avem o aşa umblare ascultătoare de Dumnezeu cum să nu mai aibă nici un alt neam de pe pământ. Căci cu noi, Dumnezeu S a arătat atât de binevoitor şi atât de puternic cum poate faţă de nici un alt neam nu S-a mai arătat aşa.
Peste nici un alt neam poate că n-au trecut chiar atâtea furtuni şi năvălitori ca peste neamul nostru. Iată, sute de ani, o mie de ani, nici o urmă n-a rămas din istoria noastră, aşa a fost de cumplit călcată de toţi. Nu-i, brazdă din tot pământul acesta, să nu fi fost cedată şi recucerită iarăşi, de sute de ori, cu preţ crâncen şi greu.
De sute de ori a trecut peste noi pârjolul nimicitor şi de sute de ori ne-am născut ca din nou, când fumul s-a împrăştiat şi s-a făcut lumină.
Pe tot întinsul hotarelor noastre sunt numai semne ale minunilor pe care le a făcut Dumnezeu cu noi în cursul veacurilor. Cu nici un alt neam parcă n-a lucrat aşa Dumnezeu: Hristos parcă S-a născut ca să ne salveze numai pe noi. Niciodată să nu uităm aceasta!…
Traian Dorz, din Strălucirea biruinţei