Aşa zice una din cântările bisericeşti ale Învierii şi în această preafrumoasă cântare este pusă o învăţătură de mare însemnătate pentru noi creştinii. Învăţătura este aceasta: să ne dăm seama despre jertfa Mântuitorului. Să cădem plângând la picioarele Crucii, dându-ne seama că pentru noi a suferit, a murit şi S-a îngropat Mântuitorul Hristos. Prin această dare de seamă sufletească trebuie să simţim apoi cum şi „omul nostru cel vechi şi păcatele lui cu Hristos împreună se răstigneşte” (Rom 6, 6), moare, se îngroapă şi apoi învie întru Hristos ca o făptură nouă (I Cor 5, 17), iertată şi mântuită. Şi noi trebuie să trecem aşadar printr-o moarte a noastră, ca să înviem împreună cu Hristos. Dacă tu n-ai înţeles şi n-ai trecut prin această moarte a ta, atunci tu n-ai înţeles nici darul învierii şi n-ai luat „putere” dintr-însul.
„Cu Hristos împreună m-am răstignit – zice Apostolul Pavel – şi de acum nu mai viez eu, ci Hristos care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru mine” (Gal 2, 20). „Deci dacă aţi murit şi v-aţi sculat împreună cu Hristos, omorâţi mădularele voastre cele de pe pământ: desfrânarea, patima, pofta cea rea, mânia, iuţimea, hula, întru care oarecând vieţuiaţi. Nu grăiţi minciună şi, dezbrăcându-vă de omul cel vechi dimpreună cu faptele lui, îmbrăcaţi-vă întru cel nou” (Col 3, 1-11).
Dacă azi sunt atâtea păcate şi purtări stricate, asta înseamnă că nu toţi oamenii au înţeles şi înţeleg ce înseamnă a muri şi a învia cu Hristos întru „înnoirea vieţii”. Scripturile ne învaţă să „ne răstignim lumii” (Gal 6, 14) şi „să murim faţă de păcat” (Rom 6, 11), dar cei mai mulţi oameni de azi au murit faţă de Dumnezeu şi trăiesc pentru lume şi păcat.
Cititorule! Ziua Învierii este şi trebuie să fie şi ziua învierii sufletului tău, ziua ieşirii tale din păcate. Această înviere a sufletului tău trebuie să iasă din mormântul în care ţi-ai îngropat păcatele tale: zavistia, mândria, lăcomia ş. a. Ai tu, cititorule, această bucurie, ca să zici din tot sufletul tău: „Adevărat că a înviat” Iisus şi, cu El împreună, am înviat şi eu din mormântul păcatului, sau toată bucuria ta nu-i altceva decât bucuria mâncărilor şi băuturilor de sărbători? „Deşteaptă-te, cel ce dormi, şi te scoală din morţi!” (Ef 5, 14).
Pr. Iosif TRIFA, «Lumina Satelor» nr. 13 / 8 apr. 1923, p. 1