Traian Dorz, cugetări ˜— Mărgăritarul ascuns

… În curând vremea harului se va sfârşi. Hristos Mântuitorul şi Judecătorul va veni iarăşi, ca să-Şi ia Duhul Său şi să închidă uşa, singura uşă care duce la mântuire. Atunci nimeni din cei ce n-au venit acum nu vor mai avea pe unde să vină şi toţi cei ce n-au căutat mântuirea în unicul ei fel nu o vor mai afla nicidecum. Tu, de ce oare nu vii?
Manastirea_Sf-Antonie_ApocalipsaAştepţi tu oare până atunci?

Căderea şi decăderea vin pretutindeni şi de pretutindeni, ca şi cum ar fi împinse de la spate, pentru a-i prinde pe toţi oamenii şi pentru a-i duce cât mai repede şi cât mai sigur în iad.
Singur Hristos îi poate salva din ele pe cei care sunt ai Lui.
Tu eşti sau nu al Lui?
Dacă nu, ce vei face fără Hristos?
Cine te va scăpa din ghearele diavolului dacă nu vii acum alergând la El?
Vino!

Nu cârti împotriva vremii şi a vremurilor. Încă plouă numai cu apă… în curând va ploua şi cu foc… Încă se cutremură numai pământul… în curând se va cutremura şi cerul. Atunci ce veţi face voi, care nu vreţi să scăpaţi acum la Hristos?

Ridicaţi-vă capetele voi, cei care suferiţi pentru Hristos, şi aşteptaţi-L: în curând se va împlini şi dorul vostru. Trăiţi veghind, spre a-I auzi glasul Lui când El vă va chema pe nume, ca voi să ieşiţi din mormintele voastre. Toţi cei ce L-au iubit în curăţie şi care L-au aşteptat cu dor vor vedea cu bucurie Faţa Lui şi vor dobândi fericiţi locul pregătit de El în cer, la Nunta Lui strălucită. Ce aproape este Ziua aceasta!… Zorii ei parcă au şi ieşit.

Drag Ierusalim Ceresc, încă din drumul spre tine, încă pelerini şi străini fiind prin toate aceste locuri pe unde trecem, inimile noastre pline de dorul tău îţi urează de bine de departe: Pacea să fie peste tine, drag Ierusalim dorit!

Scumpă Cetatea noastră cerească, suntem încă departe pe drumul spre tine, apropiin¬du ne, dar lumina ta cea dulce ne înviorează inimile, ne luminează feţele, ne înlăcrimează privirile.
Dragostea care ne aşteaptă în tine ne umple de nădejde, îmbrăţişările pe care ni le promiţi tu ne fac să te dorim cu un tot mai mare dor: Pacea fericită să fie cu tine, drag Ierusalim dorit!

 O, Cer iubit, Cerule iubit, de atâtea depărtări de câte privim spre tine, picioarele ne-au obosit pe drum, ochii ne-au obosit de lacrimi
şi inima, de singurătate… Cheamă-ne mai repede!
Pacea cea mai fericită să fie veşnic în tine, drag Ierusalim dorit!

 Dulcea noastră mamă de Sus, Ierusalimule Ceresc, sufletul nostru tânjeşte de dorul tău, dar ochii ni se umplu de lumina care ne vine din tine şi calea noastră devine mereu tot mai luminoasă;
deasupra munţilor îndepărtaţi, zorii tăi încep să se ivească surâzând spre noi.
Trimite-ne puterea să alergăm mai iute, o, Vântule Ceresc!

Dulcele nostru Lăcaş fericit de Sus, ţie, în care singurul soare ne va fi Preaiubitul nostru, noi îţi urăm mereu de bine de departe, mărturisind, ca şi înaintaşii noştri, că şi noi suntem tot mai străini şi călători pe pământ.
Fă-ne să năzuim neîncetat spre frumuseţea ta, până ce, prin harul Domnului nostru, vom ajunge să odihnim în tine.
Pace ţie, drag Ierusalim atât de mult dorit!

Preaiubitul meu Mântuitor, iată, nu-mi este frică de cei ce-mi pot face mie răul, ci de cei care Ţi-l pot face Ţie şi Lucrării Tale sfinte.
La viaţa mea nu mai ţin niciodată, dar la voia Ta, la cinstea Ta, la Lucrarea Ta ţin şi voi ţine până la moarte. Le-aş vrea cinstite de toţi şi biruitoare în totul şi pretutindeni.
Linişteşte-mi inima care îmi tremură mereu după ele.

Doamne Iisuse, când nu înţeleg ceva, îndepărtează norul de peste soarele meu.
Ce ne ceri Tu oare, iar noi nu putem da?
Ce vrei Tu de la noi, iar noi nu putem asculta cu bucurie?
Descopere-ne cu uşurinţă adevărul cel ascuns, căci noi pe acela trebuie să-l iubim mai cu bucurie.

Să nu ascultăm nici una din şoaptele ispititorului.
Să ne ferim cu grabă şi cu groază de tot ce vine din partea ispitei, pentru a nu ne trezi cu amar că nu am vegheat atunci când ar fi trebuit.
Doamne, ai milă de noi când inima noastră este neliniştită şi duhul ni-e apăsat, iar sufletul nostru nu vede nici o ieşire.
Nu ne lăsa în cursele în care noi înşine ne-am prins.
Scapă-ne Tu, Doamne, atunci când inima noastră arde, iar starea noastră pare fără nici o ieşire.

O, Doamne Iisuse, dă-mi din nou toată încrederea pe care o aveam în dulcea şi puternica Ta purtare de grijă.
Du-mă la starea în care nu mă mai îndoiesc de nici un adevăr al Tău.
Fă ca tot ce-i pământesc în mine să fie copleşit de viaţa cerească.
Fă-mă iarăşi ca, citind Cuvântul Tău, să am lumină; rugându-mă, să am pace; privind în jurul meu, să am încredere.
Linişteşte-mi, Doamne, duhul inimii mele, salvează-mă prin minunea Ta când nu mai există nici o altă cale.

Iubirea nu-ţi vrea decât binele tău, dar nu-i da voie firii pământeşti să ţi-o ispitească şi să ţi-o doboare o dată ce ai luat hotărârea cea mare şi fericită a curăţiei.
Să nu-ţi mai calci sau să-ţi mai schimbi această hotărâre… şi nici să nu ţi-o împarţi niciodată. Fiindcă ea a fost pecetluită cu sărutul ceresc al Domnului tău.
De la virtute până la prăbuşire, adesea nu-i decât un singur pas.
Când furtuna este puternică, ţine-te bine, să nu-l faci.

În Ziua Izbăvirii noastre se va sfârşi toată lupta nevinovăţiei… şi va începe veşnicia răsplătirii ei fericite.
Atunci Mirele nostru dorit ne va cuprinde în Mâinile Lui dragi, ne va strânge la Sânul Său, ne va privi cu ochii Lui iubiţi şi dulci, Îşi va apropia buzele Lui sfinte şi ne va pecetlui pe totdeauna cele patru semne ale Crucii dragostei cereşti:
pe frunte,
pe gură,
pe un ochi
şi pe celălalt.
Cum nu ne-a mai sărutat nimeni niciodată:
în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.
Amin.