O deosebit de bine sintetizată şi concretizată imagine cu ceea ce ar trebui să rezolve Sinodul Panortodox din iunie anul acesta o realizează Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Serafim de Pireu într-un interviu acordat jurnalistului Silviu Andrei Vlădăreanu şi prezentat de Televiziunea Română în cadrul emisiunii Universul credinţei.
Redăm mai jos textul acestui interviu, preluat de aici
Suntem la Atena la sediul Mitrololiei de Pireu. Pentru Televiziunea Română, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Serafim a acceptat să ne împărtăşească câteva gânduri legat de Merele Sinod care va avea loc în Creta în luna iunie a acestui an.
– Înaltpreasfinţia voastră, privitor la Marele Sinod care urmează să aibă loc în Creta în iunie anul acesta, întrebarea mea este: Vedeţi necesare modificări, fie referitor la subiectele ce vor fi abordate, fie la modul de organizare, aşa încât acest Mare Sinod să se bucure de statutul şi autoritatea unui sinod Ecumenic?
– Aş dori pentru început să-mi exprim marea recunoştinţă faţă de televiziunea ţării surori România, pentru cinstea pe care mi-o face, dorind să audă smeritele mele păreri referitoare la un subiect atât de grav şi însemnat care priveşte întreaga Biserică Ortodoxă Sobornicească a lui Hristos.
Şi, desigur, trebuie îmi exprim profunda apreciere, marele devotament şi dragostea fiască faţă de cinstitul întâi-stătător al Preasfintei Biserici Ortodoxe a României, faţă de Preafericitul Părinte Patriarh al României, Daniel, care este o foarte importantă personalitate teologică a ortodoxiei de azi şi un ierarh conştient şi veghetor al Bisericii lui Hristos.
Deci, smerit, cu acest prilej, îmi exprim preţuirea faţă de Patriarhul României şi faţă de poporul român frate, din partea Mitrololiei Pireului.
La întrebarea foarte importantă pe care mi-aţi pus-o, voi răspunde cu multă smerenie, că Biserica lui Hristos nu este un sistem al oamenilor „curaţi“, nu este o elită a unora care teologhisesc şi filosofează, ci este Trupul lui Hristos, adică este Trupul păcătoşilor care şi-au schimbat viaţa şi Îl recunosc pe Mântuitorul lor, pe Hristos, drept Cap al Bisericii şi Domn al vieţii lor.
Prin urmare, ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, ca acest Sinod să aibă o relevanţă ecumenică, ar trebui să se ocupe de următoarele subiecte de mare însemnătate, care ar aduce o schimbare esenţială în problemele Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, care are o mare nevoie de Biserică.
În primul rând, ar trebui să recunoască relevanţa ecumenică a Sinoadeor cu adevărat ecumenice, VIII şi IX, care s-au întrunit la Constantinopol, respectiv sub Fotie cel Mare, cel dintâi, şi care a condamnat erezia Filioque şi primatul episcopului Romei. Şi ştiţi, erezia Filioque este, după cum spune Fotie cel Mare, cea mai satanică erezie, pentru că, dacă Fiul Îl purcede pe Duhul Sfânt, trebuie să nască, prin analogie, şi Fiu. Carevasăzică, următorul Fiu naşte şi el Fiu şi purcede şi el Duh Sfânt şi se destramă astfel dumnezeirea treimică. Din acest motiv, Sfântul Fotie cel Mare, în inspirata Epistolă către Tronurile Răsăritului Ortodox, se referă cu rigurozitate la malefica erezie despre Filoque.
Şi desigur, ar trebui recunoscut şi Sinodul IX Ecumenic, care a avut loc în 1351, sub Sfântul Grigorie Palama, unde a fost condamnată învăţătura despre harul creat, care este baza teologiei scolastice a lui Toma d’Aquino şi a tuturor ereziilor apusene.
Şi în acelaşi timp, ar trebuie validate Sinoadele Ortodoxe care au invalidat Pseudo-Sinodul de la Lyon şi Sinodul Tâlhăresc de la Ferrara-Florenţa şi să fie combătută finalmente pseudo-dogma petrină a Vaticanului, care se bazează după cum ştiţi, pe decretele Pseudo-Isidoriene, pe Donaţia Pseudo-Constantiniană, pe donaţia Pseudo-Pipiniană, pe texte false, falsificate.
Şi un lucru esenţial, să fie evaluată problema poziţiei întâi-stătătorului în Biserica Ortodoxă.
Ce este valabil în Biserica Ortodoxă? E valabil principiul primus inter pares („primul între egali“) sau primus sine paribus („primul fără egali“)? …aşa cum afirmă unii în ultima vreme.
Al doilea subiect pe care ar trebui să-l abordeze Biserica Ortodoxă, un asemenea Sinod Panortodox cu relevanţă ecumenică, ar fi problema diasporei şi a jurisdicţiei suprapuse. Adică este inadmisibil ca într-un oraş, într-o regiune, să existe mai multe jurisdicţii, în funcţie de naţionalitatea căreia îi slujesc. Acest lucru este inadmisibil în Biserica Ortodoxă din punct de vedere teologic şi dogmatic, pentru că promovează erezia etnofilotismului. În momentul de faţă, problema va fi abordată cu jumătate de măsură a aşa numitei conferinţe episcopale. Ar fi putut însă fi mai bine abordată prin întemeierea de Biserici Autocefale în Europa, în America, în Canada şi în Australia. Prin urmare, s-ar rezolva problema aceasta care rezultă din jurisdicţiile suprapuse şi s-ar face auzit la nivel mondial glasul Bisericii, care are de transmis un mesaj esenţial.
Al treilea aspect, care ar soluţiona definitiv problema ruperii de Trupul Bisericii a creştinătăţii apusene, ar fi alegerea şi întronizarea unui papă ortodox în vechea Romă. Aşa încât, vechea Patriarhie a Apusului să revină în Trupul Bisericii şi desigur, alegerea şi întronizarea unei ierarhii ortodoxe în Biserica Romană.
Şi al patrulea ar fi să se rezolve în sfârşit problema calendarului, care rupe unitatea liturgică a Bisericii Ortodoxe, pentru că nu este corect ca noi, grecii şi voi, românii, să prăznuim Botezul, iar fraţii noştri ruşi, Sfântul Munte, Patriarhia Ierusalimului etc., în aceeaşi zi să prăznuiască Crăciunul. Acest lucru este ceva inadmisibil, pentru că rupe unitatea noastră liturgică, ca mădulare ale aceluiaşi Trup al Bisericii.
Şi eventual, o ultimă posibilitate, ar fi crearea unei platforme mondiale, prin satelit, în multe limbi, care să vestească mesajul Ortodoxiei pe tot cuprinsul lumii.
Sunt de părere că aceste puncte ar conferi valoare Sinodului Acestuia, care cu adevărat, s-ar număra printre Sinoadele Ecumenice şi ar avea prestigiu în veşnicie.
Iubiţii mei, peste 50 de ani, peste mulţi ani, să zicem, nimeni dintre noi nu va mai fi aici, vom fi cu toţii în curţile cereşti, vom fi cu toţii înintea Judecăţii Preasfântului Dumnezeu. Cei care ne vor urma ce vor găsi după noi, deci? Ce texte le vom preda? Texte pline de compromisuri, de adaptări la evenimentele din lume? Sau texte cu valoare veşnică ce vor veni în continuarea Sfintelor Sinoade Ecumenice? De aceea, aşadar răspunderea, şi a noastră a episcopilor, dar şi a tuturor credincioşilor, este foarte mare. Mă rog ca Hristos cel Înviat să ne lumineze mintea şi inima nouă, tuturora!
– Vă mulţumesc foarte mult, Înaltpreasfinţia Voastră!