Traian Dorz, GARANŢIA VEŞNICĂ
1. Când Cuvântul lui Dumnezeu va căpăta libertate, – atunci vor fi liberi şi cei care poartă Cuvântul Lui şi când Cauza Domnului va învinge, atunci se vor bucura şi cei care au luptat pentru ea.
2. Până când Numele Domnului este tăgăduit, batjocorit şi lepădat în lume, nu poate să aibă o altă soartă nici Lucrarea lui Hristos şi nici mărturisitorii şi purtătorii acestei Lucrări.
3. Vai de „credincioşii“ care sunt înălţaţi în vremea când Hristos este dispreţuit! Vai de „credinţa“ care se bucură de libertate în locul unde Hristos este oprit şi închis!
4. Cine vrea să rămână nedespărţit de Hristos, trebuie să îndure şi el, alături de Domnul său, acelaşi tratament din partea lumii. Cine Îl iubeşte sau cel puţin Îl respectă pe Dumnezeu, măcar va respecta – dacă nu va iubi – şi pe acei care din tot sufletul lor cred în El.
5. Dar cine nu-L poate iubi şi suferi pe Hristos, cum să-i poată suferi şi iubi pe aceia care din tot sufletul lor cred în El? Vrăjmaşul lui Hristos va urî totdeauna şi pe slujitorii Lui!
6. O preaiubiţi fraţi credincioşi, nu alergaţi prea mult şi nu doriţi prea mult niciodată libertatea voastră de la lume! Dar alergaţi şi doriţi neîncetat după libertatea lui Hristos şi a Cuvântului Său cel Sfânt!
7. De libertatea voastră poate au sau poate n-au prea multă nevoie oamenii, dar de Hristos au cea mai mare nevoie toţi şi totdeauna. Chiar şi aceia care cred că n-au!
8. Nu vă doriţi, mai ales, niciodată o libertate fără Hristos. Ci alegeţi mai degrabă în astfel de vremuri slava şi harul de a pătimi şi voi împreună cu El… Pentru ca El, la vremea înălţării Lui, să vă înalţe şi pe voi (1 Petru 5, 6).
9. Rugaţi-vă şi doriţi ca Numele Domnului să fie înălţat mai curând şi mai presus de orice nume şi să fie grăbită venirea vremii de har în care orice genunchi… să se plece înaintea Lui şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu-Tatăl, Numele cel Sfânt al lui Hristos, Dumnezeu-Fiul… Căci abia de atunci înainte vom fi şi noi, cei ai Lui, liberi şi fericiţi cu adevărat, împreună cu El!
10. A tăcea, a şti să taci, când este vremea tăcerii (Ecles. 3, 7), este o mare virtute. A şti să taci, punând cu înţelepciune frâu limbii tale şi îngrădire buzelor tale, când e de o mie de ori mai nevoie de tăcere decât de vorbire – este o mare chibzuinţă şi pricepere.
11. A şti întrebuinţa bine tăcerea, mai ales atunci când cel rău stă chiar înaintea ta (Ps. 39, 1) şi când vremurile sunt de cea mai mare împotrivire – este, de asemenea, un mare dar. Tăcerea, în astfel de cazuri, este dovada unei mari puteri a stăpânirii de sine şi a unei înţelepte şi cumpătate purtări…
12. Dar a tăcea atunci când se săvârşeşte o mare nelegiuire împotriva unui nevinovat sau împotriva unui adevăr, a tăcea atunci când Numele Cel Sfânt al lui Dumnezeu este batjocorit, iar tu poţi interveni pentru El…, aceasta este o participare la crima care se face. Şi va fi pedepsită ca ea.
13. A tăcea când vezi săvârşindu-se nedreptatea şi silnicia, violenţa şi uneltirea împotriva cuiva nevinovat, a tăcea când afli că se pregăteşte nefericirea unui semen al tău – este a te uni cu fapta celui nelegiuit. Este totdeauna o vină la fel de mare ca a celui care pregăteşte nelegiuirea aceasta.
14. Totdeauna când vezi că se pregăteşte o crimă, eşti dator să nu taci, dar nici să vorbeşti necumpătat ori pârâtor, mai mărind răul. Eşti dator să nu taci, dar să vorbeşti cu cea mai mare grijă şi grabă, şi înţelepciune… Cu grabă, spre a împiedica la timp răul, cu înţelepciune, ca să nu-l mai măreşti şi cu grijă, ca să nu te arzi şi tu.
15. Dragul meu, oricine am fi noi care vedem o nedreptate şi oricine ar fi cel care o săvârşeşte, – avem datoria să ne ridicăm oricând contra nedreptăţii! Căci dacă noi tăcem, cel nedrept va continua şi mai cu îndrăzneală să facă nedreptatea, iar răul va spori şi mai mult, grăbind nenorocirea mai multora şi de asta ne vom face şi noi vinovaţi.
16. Dacă ne vom ridica împotriva fărădelegii, vor mai îndrăzni şi alţii să se ridice împreună cu noi, iar acela care o face va începe să se ruşineze sau să se teamă… şi va înceta a o face mai departe. Când ne ridicăm cu curaj în apărarea adevărului, totdeauna va rămânea un folos pentru adevăr şi un merit pentru noi!
17. Nu tăcea deci niciodată când vezi sau când auzi săvârşindu-se răul, căci tăcând nu vei putea face niciodată dreptate. Chiar dacă eşti slab, – nu tăcea! Fii înţelept şi ai curaj să te împotriveşti răului! Curând se vor mai adăuga şi alţii şi vor striga şi ei, astfel că, până la urmă, răul va fi stăvilit prin curajul tău.
18. Nu tăcea nici chiar dacă ai avea de suferit de pe urma faptului că te ridici contra răului, contra risipei, contra lenei, contra furtului, contra dezbinării, contra vicleniei, contra minciunii ori contra oricărei nedreptăţi sau înşelătorii. Până la urmă, dreptatea ta va triumfa. Iar tu vei fi binecuvântat.
19. Conştiinţa ta va fi mulţumită numai când n-ai luat parte în nici un fel la săvârşirea nelegiuirii, nici chiar prin tăcerea ta, ci te-ai împotrivit hotărât, ţinând partea adevărului.
20. Chiar dacă n-ai putut împiedica răul, fiindcă ai fost numai tu singur, iar făptuitorii lui au fost mulţi…, ori pentru că tu ai fost prea slab, iar ei au fost prea tari, – totuşi, dacă ai făcut tot ce puteai face spre a-l împiedica pe cel rău, fii mulţumit şi aşteaptă în linişte! Va interveni Dumnezeu şi va lucra El mai departe, după ce tu ţi-ai făcut pe deplin datoria. Doamne, apără Tu binele pe care noi nu-l mai putem apăra şi împiedică Tu răul pe care noi nu-l mai putem!
Amin.