Traian Dorz, versificarea
1. Cumpăna înşelătoare Domnului nesuferită-i,
însă cântărirea dreaptă Lui plăcută şi iubită-i.
2. Când mândria-i vine cuiva – şi ruşinea o-nsoţeşte,
dar înţelepciunea,-ntruna, cu smerenia trăieşte.
3. Pe cei drepţi neprihănirea fără teamă îi conduce,
dar pe cei răi viclenia la pierzarea lor îi duce.
4. Bogăţia,-n ziua morţii, la nimic nu foloseşte,
dar neprihănirea vieţii de la moarte izbăveşte.
5. Curăţia netezeşte calea celui fără vină,
dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui deplină.
6. Nevinovăţia-i scapă pe cei fără de prihană,
dar cei răi sunt prinşi de-a însăşi răutăţii lor capcană.
7. Celui rău, la moarte,-i piere şi nădejdea ce-o mai are,
celor răi li-e nimicită amăgita aşteptare.
8. Cel neprihănit, în ziua strâmtorării, pururi scapă
şi cel rău o să-i ia locul – groapa lui curând se sapă.
9. Cu-a lui gură cel rău pierde pe acel ce-i este-aproape,
dar toţi cei fără de vină prin ştiinţă au să scape.
10. Celor buni când le e bine, peste tot e bucurie,
iar când pier cei răi din ţară strigă toţi de veselie.
11. O cetate se înalţă doar prin cei fără prihană,
dar o ruinează gura blestemată şi vicleană.
12. Cine pe-altul îl defaimă este-un om fără de minte,
dar cel priceput primeşte, tace şi nici ia aminte.
13. Cine umblă cu bârfirea spune tot ce ştie-n sine,
credinciosul suflet însă taina-ncredinţată ţine.
14. Tot poporul cade-atuncea când lipseşte chibzuinţa,
dar prin mulţii sfetnici vine totdeauna biruinţa.
15. Celui ce chezaş se pune pentru alţii, rău-i vine,
dar, acel ce se fereşte, liniştit petrece bine.
16. Când femeia e plăcută, ea va căpăta cinstire,
precum capătă-avuţie cel ce umblă cu-asuprire.
17. Omul milostiv îşi face sufletului său un bine,
dar, cel fără milă, însuşi el se tulbură pe sine.
18. Cel rău îşi câştigă-n lume o dobândă-nşelătoare,
dar câţi seamănă lumina au răsplata cea mai mare.
19. Dreapta nevinovăţie duce pururi la viaţă,
dar cel ce spre rău aleargă îşi găseşte moartea-n faţă.
20. Pentru Domnul sunt o scârbă cei cu inima stricată,
dar Îi sunt plăcuţi câţi umblă într-o viaţă ne-ntinată.
21. Hotărât că nu rămâne cel rău fără pedepsire,
dar cei fără de prihană vor scăpa de nimicire.
22. Când femeia e frumoasă, dar e fără minte, iată,
ea-i ca o verigă de-aur la un rât de porc legată.
23. A celor curaţi dorinţă totdeauna-i numai bine,
însă aşteptarea celor răi doar cu mânie vine.
24. Mŕi bogat ajunge-acela care dă cu dărnicie,
iar acel ce prea mult cruţă dă, la urmă,-n sărăcie.
25. Sufletul ce face bine duce-o viaţă săturată
şi cel ce-a udat pe alţii va fi-udat şi el odată.
26. Blestemat va fi acela care grâul şi-l opreşte,
dar acel ce-l dă spre alţii binecuvântări găseşte.
27. Cine binele doreşte va afla bunăvoire,
dar cel ce doreşte răul, rău găseşte şi pieire.
28. Câţi se-ncred în bogăţie vor cădea şi se vor pierde,
dar cei fără de prihană vor fi ca frunzişul verde.
29. Cine-şi tulbură-a lui casă moşteni-va vânt fierbinte,
şi nebunul va fi pururi rob la omul cel cuminte.
30. Rodul celui fără vină este-un pom de viaţă bună
şi cel înţelept câştigă suflete pentru cunună.
31. Iată, cel fără de vină află-n lume răsplătire
şi cu cât mai mult acela ce-a făcut nelegiuire!