Traian Dorz, versificarea
Asupra chezăşiei.
1. Fiul meu,
dacă vreodată, chezaş pentru-al tău de-aproape,
tu te-ai pus zălog, ca altul dintr-un greu necaz să scape,
2. Dacă te-ai legat prin vorba şi cuvântul gurii tale,
fiul meu, fă totuşi asta: scapă-te pe orice cale!
3. Fiul meu, fă totuşi asta: cât mai grabnic te dezleagă;
eşti căzut în mâini străine, stăruieşte şi te roagă!
4. Nu-ţi da ochilor odihnă, nici pleoapei aţipire
până nu scapi de-a lui mână, izbăvit de urmărire…
5. Scapă-te din a lui mână precum scapă-o căprioară
sau o pasăre din laţul celor care le omoară…
Fereşte-te de lenevie.
6. Du-te, leneşule, du-te la furnică şi priveşte,
bagă seamă ce ea face – şi, privind, te-nţelepţeşte!
7. Ea nici căpetenii n-are, nici stăpân, nici cin’ s-o-ndrume,
totuşi ea-şi câştigă vara hrana strânsă de pe lume…
8. Totuşi ea îşi pregăteşte de la seceriş mâncare,
ostenind în timpul verii, harnică şi silitoare.
9. Până când dormi tu, om leneş, când te vei scula tu,
spune?
(viaţa trece, vremea-i scurtă, nu vor fi tot zile bune!)
10. «Să mai dorm puţin!…» – îţi zici tu –
«doar puţină aţipire»,
mai încrucişând din braţe să mai stai în lenevire.
11. Şi cum vine hoţul noaptea… astfel sărăcia vine,
ca un ucigaş cu arme vine lipsa peste tine.
Fereşte-te de răutate.
12. Omul de nimica, omul cel nelegiuit, întruna
are-n gură neadevărul, umblă numai cu minciuna.
13. El cu ochii face semne – şi din mâini, şi din picioare,
căci în inima-i stricată numai stricăciune are.
14. Răutatea lui din suflet numai lucru rău urzeşte
şi oriunde numai certuri, numai zavistii stârneşte.
15. De aceea nimicirea-i va veni pe ne-aşteptate
şi va fi zdrobit deodată, fără leac, de-a lui păcate.
16. Şase lucruri le urăşte Domnul, orişiunde-s ele,
şi chiar şapte-I sunt urâte, osândindu-le ca rele:
17. Ochii trufaşi, limba aspră, cu cuvinte mincinoase,
mâinile ce varsă sânge fără vină, spre foloase,
18. Inima care urzeşte plăsmuiri nelegiuite
şi picioarele ce-aleargă pe cărările oprite,
19. Apoi, martorul minciunii, care neadevăr grăieşte,
şi nelegiuitul care certuri între fraţi stârneşte…
Fereşte-te de desfrânare.
20. Fiul meu, păzeşte sfatul înţeleptului tău tată
şi nu lepăda povaţa mamei tale niciodată!
21. Lângă inimă le pune şi la gâtul tău le leagă,
ele însoţi-ţi-vor mersul şi-ndrepta-ţi-vor viaţa-ntreagă.
22. Te vor însoţi pe drumuri şi te vor păzi-n hodină
să-ţi vorbească la sculare, îndreptându-te-n lumină.
23. Căci o candelă e sfatul şi-o lumină e povaţa,
iar îndemnul şi mustrarea îţi vor mântui viaţa.
24. Ele-ţi vor feri cărarea de femeia cea stricată,
de-a străinei amăgire şi de limba-i blestemată.
25. N-o pofti în al tău suflet pentru reaua-i frumuseţe,
nu lăsa să te-amăgească cu pleoapele-i isteţe.
26. Căci femeia desfrânată lasă omul fără pâine
şi-unui suflet scump ea-ntinde cursa patimii păgâne.
27. Poţi să iei în sân jăratec
fără-a-ţi arde haina, oare?
28. Sau prin flăcări poţi tu merge
fără-a te-arde la picioare?
29. Tot aşa-i şi cel ce merge la a altuia soţie;
cine face-aşa nu poate ca nepedepsit să fie.
30. Hoţul nu-i lovit de fură foamea să şi-o potolească,
dar, de-i prins, cu tot ce are pus e să despăgubească.
31. Dacă-i prins, e pus la plată şi de şapte ori cât face,
să dea chiar tot ce-are-n casă, spre a fi lăsat în pace.
32. Dar cel care desfrânează c-o femeie – minte n-are,
singur el îşi pierde viaţa şi s-aruncă în pierzare.
33. Toată viaţa n-o să aibă decât rană şi ruşine,
şi ocara lui neştearsă pe vecie se va ţine.
34. Plin de fůrie ajunge un bărbat, la gelozie,
iar în ziua răzbunării fără milă-i în mânie.
35. Nu se uită la nimica, nici nu vrea răscumpărare
şi ne-nduplecat îl lasă chiar şi darul cel mai mare.