Semnele şi urgiile vremilor noastre sunt predica Sf. Ioan Botezătorul
Pr. Iosif TRIFA, «Isus Biruitorul» nr. 1 / 3 ian. 1937, p. 7
Sf. Ioan Botezătorul a păşit în lume cu o predică cutremurătoare. „El zicea: «Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape»… Şi purta Ioan o haină de păr de cămilă şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. Locuitorii din Ierusalim şi din toată Iudeea veneau la el… dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi Saduchei, le-a zis: «Pui de năpârci, faceţi roduri vrednice de pocăinţă… căci, iată, securea stă înfiptă la rădăcina pomilor»” (Mt 3, 1-12).
Predica lui Ioan cutremura sufletele.
Predica lui înfricoşa sufletele şi le făcea să caute mântuirea.
„Şi noroadele, spăimântate, îl întrebau pe Ioan: «Ce trebuie să facem?»” (Lc 3, 19).
„Şi au venit şi nişte vameşi şi i-au zis lui: «Ce trebuie să facem?»” (Lc 3, 12). „Şi îl întrebau şi ostaşii: «Ce trebuie să facem?»” (Lc 3, 14).
Aceste întrebări ale mântuirii erau şi ele o dovadă că predica lui Ioan răscolise sufletele. Trezise în suflete căutarea mântuirii şi aflarea ei. Predica lui Ioan trezise în lume şi în suflete aşteptarea că se va petrece ceva deosebit… aşteptarea că s-apropie împărăţia lui Dumnezeu… că vine Împăratul acestei împărăţii… că vine Domnul Iisus.
Sf. Ioan Botezătorul a pregătit calea şi venirea Domnului într-un chip minunat, răscolind şi trezind sufletele.
Iar pe urmă, în faţa celor cutremuraţi, în faţa celor ce căutau mântuirea, Sf. Ioan L-a pus pe Mielul lui Dumnezeu. „Şi văzând Ioan pe Iisus venind către dânsul, a zis: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii»” (In 1, 29).
Ioan Botezătorul era trecerea dintre Vechiul şi Noul Testament, dintre lege şi dar. Ioan aducea cu el „securea” şi „urgia” din Vechiul Testament; urgia şi pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcate. El ridică încă o dată, ameninţător, „securea” şi „urgia” Vechiului Testament pentru ca în clipa următoare – când se iveşte Iisus – să le arunce jos şi să strige: „Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii”. Bucuraţi-vă, păcătoşilor, bucuraţi-vă, pierduţilor, căci, iată, a sosit Cel ce ridică păcatele voastre… M-aţi întrebat ce să faceţi ca să scăpaţi de urgia viitoare? Răspunsul meu, iată-L, stă în faţa voastră… Iată Mielul lui Dumnezeu, Care a venit anume pentru mântuirea voastră… Primiţi-L pe El, căci numai El vă poate scăpa…
De la predica şi chemarea lui Ioan Botezătorul, iată, au trecut, aproape 2000 de ani. Dar în acest timp, lumea nu L-a primit pe Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii. Lumea e plină de păcat pentru că oamenii nu L-au primit pe Cel ce ridică păcatul. De aceea, acum la vremea sfârşitului, s-a ivit în lume iarăşi graiul lui Ioan Botezătorul.
Urgiile şi arătările vremurilor noastre sunt şi ele un Ioan Botezătorul care ne strigă: „Pocăiţi-vă, căci se apropie împărăţia lui Dumnezeu… Se apropie venirea Domnului… se apropie «securea» cea mare şi «secera» cea mare, care va secera secerişul pământului (Apoc 14, 14).
Semnele şi urgiile vremurilor noastre sunt strigarea din urmă a lui Ioan Botezătorul: „Pocăiţi-vă, căci se apropie împărăţia lui Dumnezeu… Pocăiţi-vă până mai este timp… căutaţi-L pe Dumnezeu câtă vreme se poate afla (Is 55, 6). Primiţi-L pe Mielul lui Dumnezeu până mai stă în faţa voastră ca Miel, căci, ca mâine, El va sta în faţa voastră ca Judecător.
Vremile noastre trebuie să fie vremi de spaimă, de înfricoşare, de întoarcere la Dumnezeu. Ca pe timpul lui Ioan, oamenii ar trebui să se întrebe înfricoşaţi: „Ce să facem ca să ne mântuim?”. Dar oamenii de azi se întreabă: „Unde să bem şi să chefuim?”. De aceea, ca pe timpul lui Noe şi Lot, vor pieri cu toţii în focul şi urgia zilei de mâine. Fericiţi de cei ce Îl caută şi Îl află pe Mielul lui Dumnezeu.