Fragment din vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea din „Luncă”, Beiuş – iunie 1982
… Am fost înştiinţaţi limpede că în vremile din urmă vor veni tot felul de duhuri înşelătoare care vor răstălmăci Cuvântul lui Dumnezeu şi vor învăţa pe ucenicii Domnului lucruri stricăcioase, ca să urmărească anumite foloase ale lor. Sunt unii care, chiar dacă se pare că nu urmăresc foloasele lor materiale – cum sunt mulţi care le urmăresc – însă, din cauza păcatelor ascunse, a neascultării, a îngâmfării, a lipsei înfrânării lăuntrice, au căzut în robia unor duhuri înşelătoare. Şi chiar dacă n-au nici un interes material, ei sunt folosiţi de duhul cel înşelător pentru a face rău Lucrării lui Dumnezeu. Oricine nu ascultă de fraţi, de Lucrarea smerită a lui Dumnezeu, de umblarea sinceră cerută de Cuvântul lui Dumnezeu, şi nu rămâne în învăţătura pe care a primit-o de la început şi în învăţătura care ne-a fost dată prin înaintaşii noştri – fie că este interesat material, fie că nu – este dintre aceia care sunt ducătorii învăţăturii străine şi stricate şi merg sigur la osândă; iar cei care-i urmează vor avea aceeaşi soartă ca şi ei.
În vremile din urmă, Domnul Iisus ne-a înştiinţat că vor fi hristoşi mincinoşi, venind în Numele Lui, care vor înşela. În Numele Domnului înşeală!… Când înşeli în numele păcatului, în numele lui satan, în numele interesului – mai înţelegi pe om. Dar când vine în Numele Domnului să înşele, cu Cuvântul lui Dumnezeu, aceasta este osânda cea mai cumplită şi blestemul cel mai greu.
Domnul Iisus i-a înştiinţat pe Apostolii Săi şi le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele şi pe voi, că vor înşela pe mulţi”… Nu există decât un Singur Hristos: Cel adevărat, pe Care ni L-au mărturisit nouă înaintaşii noştri şi a Cărui învăţătură ne-au lăsat-o părinţii noştri care-au murit credincioşi. Şi Cuvântul Domnului ne aduce aminte zicând: „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri care v-au vestit vouă Cuvântul lui Dumnezeu. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa”.
„Sfârşitul felului lor de vieţuire”… Acesta este semnul la care trebuie să privim noi. Noi am avut, pe lângă Mântuitorul nostru şi Sfinţii Săi Apostoli, şi pe Sfinţii Părinţi – şi cel mai apropiat de noi, Părintele Iosif – de la care am primit noi învăţătura Domnului şi a Apostolilor Săi, a Sfinţilor Părinţi, care nu numai cu învăţătura lor, cu cuvântul lor, ci cu pilda vieţii lor, cu credinţa lor şi cu jertfa lor, cu sfârşitul şi cu moartea lor ne-au arătat că sunt vrednici de crezut şi vrednici de urmat.
Nouă, în Cuvântul lui Dumnezeu, ni s-a spus să fim cu toată luarea aminte asupra acestor lucruri. De ce? Pentru că vor fi mulţi care vor învăţa altfel şi vor spune tot felul de lucruri amăgitoare, ca să-i atragă pe ucenici de partea lor. Acestea sunt vasele, sunt uneltele, sunt lucrătorii duhurilor potrivnice şi rele. Şi Dumnezeu ne-a înştiinţat să ne ferim.
De ce-i îngăduie Dumnezeu? De ce-i îngăduie Domnul pe acei lucrători răi, ca să strice Lucrarea Sa? Pentru că este scris: „Toţi cei care n-au primit dragostea Adevărului…” – adică iubirea de fraţi, ascultarea de învăţătură – să aibă, în felul acesta, pedeapsa neascultării lor prin trimiterea de duhuri înşelătoare şi de unelte ale acestor duhuri; fiindcă este scris: „Toţi cei care n-au primit dragostea Adevărului, Dumnezeu le dă o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca să fie osândiţi”.
De ce Dumnezeu le trimite acestor neascultători lucrări rătăcite şi rătăcitoare, şi mincinoase? Ca să fie pierduţi! Pentru că păcatul neascultării de Dumnezeu… păcatul nepăsării faţă de Jertfa Domnului Iisus… păcatul stricării Cuvântului Sfintelor Scripturi… păcatul batjocoririi lucrurilor sfinte este un păcat atât de mare, încât nu mai există nici nădejde, nici iertare la Dumnezeu pentru cei care săvârşesc astfel de păcate.
Închipuiţi-vă: Dumnezeu a binecuvântat lucrurile şi fiinţele sfinte – şi aceşti nelegiuiţi vin şi batjocoresc aceste lucruri sfinte. Batjocoresc pe Maica Domnului… fiinţa aceasta sfântă, căreia arhanghelul s-a plecat şi i-a zis: „Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har”… Ei batjocoresc şi hulesc, vorbind urât despre fiinţa pe care Dumnezeu a ales-o [să fie] mijlocul prin care să vină mântuirea la toţi oamenii. Din sângele şi din trupul ei S-a alcătuit Sângele şi Trupul lui Hristos prin care suntem sfinţiţi toţi. Şi oamenii aceştia, fără frică de Dumnezeu, fără respect faţă de lucrurile sfinte, batjocoresc ce nu cunosc şi îi dispreţuiesc pe aceia pe care Dumnezeu i-a ales ca pe vasul cel ales şi i-a folosit, fără de care n-ar fi fost cu putinţă mântuirea lumii acesteia şi mântuirea noastră.
Îngerii au apărat-o, îngerii au ocrotit-o, Domnul Iisus a apărat-o până în cea din urmă clipă de pe Cruce. Şi de pe Cruce, Domnul S-a îngrijit să aibă şi mama Lui un fiu care s-o îngrijească mai departe. Mamă… văduvă şi orfană, prin inima căreia a fost profeţit că va trece sabia, ca să fie vindecate inimile multora – inimile noastre. Iar oamenii batjocoresc aceasta…
Batjocoresc Sfânta Taină a Împărtăşaniei…
Batjocoresc Crucea – acest Semn Sfânt care simbolizează Taina, Jertfa ispăşitoare prin care ne-a răscumpărat Domnul. Dar care lucruri sfinte nu sunt batjocorite de aceşti oameni ai desfrâului Cuvântului şi ai dispreţului Evangheliei?
Feriţi-vă de ei! Fraţii şi surorile noastre, ascultaţi Cuvântul lui Dumnezeu şi feriţi-vă de ei! După cum este scris: „După roadele lor îi veţi cunoaşte”…
Dacă cuvintele sunt rele, cât de rele trebuie să fie gândurile şi faptele lor înaintea lui Dumnezeu! Depărtaţi-vă de oricine vorbeşte de rău lucrurile sfinte pe care noi le-am moştenit de la înaintaşii noştri. Respectaţi-le! Dar şi feriţi-vă de cine le batjocoreşte, căci de la sine sunt osândiţi. Faci un păcat numai dacă stai să asculţi când vorbesc astfel de oameni nelegiuiţi.
Bineînţeles că sunt şi între noi destui oameni slabi. Şi în Biserică sunt destui păstori slabi, din pricina cărora foarte mulţi au motiv să batjocorească Evanghelia. Dar aceasta nu înseamnă că au dreptate vorbind de rău Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că ceea ce este sfânt, sfânt trebuie să rămână pentru noi toţi. Şi nimeni nu trebuie să se lase influenţat să vorbească de rău instituţia din pricina unui slujitor nepotrivit. Actele unei instituţii sunt valabile chiar dacă slujitorul care lucrează acolo şi scrie actul este un om nenorocit şi nelegiuit. Pentru că instituţia este sfântă chiar dacă slujitorul, la un moment dat, este un păcătos.
Domnul Iisus a spus: „Casa Tatălui Meu este o casă de rugăciune pentru toate veacurile şi popoarele”… chiar dacă atunci, în momentul acela, era slujitor Caiafa. Chiar dacă în Templul din Ierusalim erau acolo negustorii care vindeau oile, boii, porumbeii, adică fiinţele cele mai nevinovate şi fără apărare, Domnul i-a scos afară pe lucrătorii răi şi a sfinţit Casa Sa.
Aşa ne scoate Domnul şi din Biserica Sa pe toţi lucrătorii răi; dar ea va fi sfinţită, pentru că Dumnezeu a sfinţit-o prin Sângele Său şi e scris [că ea este] „Stâlpul şi temelia Adevărului, pe care porţile iadului nu o vor nimici”. Va nimici Domnul păcatul din mijlocul ei şi pe cei care nu se pot întoarce la Dumnezeu. Dar instituţia rămâne sfântă pentru totdeauna, pentru că Dumnezeu rămâne Acelaşi ieri, azi şi în veci. Şi ce-a sfinţit o dată Dumnezeu rămâne sfinţit pe totdeauna.
Căsnicia este sfântă chiar dacă sunt atâţia oameni care o neglijează şi o strică.
Lucrarea Domnului este sfântă şi Oastea Domnului este sfântă chiar dacă în mijlocul ei sunt unii care strică Lucrarea şi fac de ruşine şi de ocară Cuvântul lui Dumnezeu şi jertfa înaintaşilor noştri.
Părintele Iosif a fost şi va rămâne pentru totdeauna un om sfânt chiar dacă în numele lui sunt lucrători sau lucrătoare care răspândesc tot felul de lucruri neadevărate şi înşelătoare. Omul acesta a fost un profet. Şi, cum Mântuitorul şi profeţii Domnului au spus că în vremile din urmă se vor ridica mulţi înşelători şi mincinoşi din mijlocul nostru, aceasta ei n-au spus-o ca să nu fie aşa, ci pentru că au ştiut că o să fie aşa.
Nu Dumnezeu a rânduit ca să fie profeţi mincinoşi şi oameni răi. Ei, prin neascultarea lor, au fost şi vor deveni aşa. Dumnezeu ne-a înştiinţat că vor fi… Nu pentru că El ar fi vrut să fie, ci pentru că a ştiut că, prin voia lor, ei înşişi, împotriva voii lui Dumnezeu, se vor face aşa. Şi ne-a înştiinţat să ne ferim de ei.
Şi în Lucrarea noastră, a Oastei Domnului, sunt… Mai ales în părţile acelea din Nordul Ardealului. Acolo, de multă vreme şi de mulţi ani, bântuie tot felul de lucruri şi de duhuri potrivnice. A fost o vreme – încă de dinainte de război şi după, imediat – când pe toate văile acelea umblau milenismul, iehovismul şi duhurile acestea amăgitoare. Acuma au început alt fel de duhuri şi i-au înşelat pe unii care de la început n-au fost bine întemeiaţi, dar care îşi dau foarte multă importanţă. Se duc, vestind printre fraţi tot felul de lucruri înşelătoare. Şi, cum sunt suflete noi, care nu cunosc încă nici istoria Lucrării, nici învăţătura Lucrării, aceşti lucrători răi îi pot amăgi uşor, dacă se lasă înduplecaţi.
Circulă un zvon pe-acolo… nişte femei neascultătoare, care se laudă că sunt proorociţe şi tot felul de visătoare, răstălmăcesc Cuvântul lui Dumnezeu pentru acei care sunt începători şi lesne crezători. Spun că Părintele Iosif a profeţit anume că în Lucrarea Oastei se vor ivi dezbinări şi că dezbinările vor fi adevărate, şi nu Lucrarea sănătoasă de la început.
Feriţi-vă de Amalia, de Veronica, de Ciupei!… De toţi aceştia care duc învăţături înşelătoare, rele şi stricăcioase. Pe toate înştiinţările Domnului pe care ei le-au auzit şi care le-au fost adresate, ei n-au vrut să le asculte, nici una dintre aceste înştiinţări. Cu duh îndărătnic, prefăcut, mincinos, răspândesc printre fraţii şi surorile care-i văd tot felul de învăţături străine.
Mai sunt unii printre fraţi care îi protejează. Aceştia se fac părtaşi la păcatele lor şi vor fi osândiţi împreună cu ei când Dumnezeu va nimici orice lucrare dezbinătoare şi stricătoare a învăţăturii sănătoase.
Este unul de la Bucureşti, Diac, care a fost cândva credincios, de copil. A avut un părinte credincios. Au fost, la început, şi ei în Lucrarea Domnului, dar s-au lăsat înduplecaţi de învăţături înşelătoare şi s-au făcut slujitorii acestei învăţături şi umblă prefăcuţi şi pe ascuns printre fraţi, să răspândească tot felul de lucruri neadevărate, necurate, necinstite, trecătoare – care zădărnicesc şi mântuirea altora după zădărnicirea mântuirii lor.
Feriţi-vă! Oriunde veţi auzi că îi cheamă pe fraţi, sfătuiţi-i să nu se ducă şi să nu asculte, căci ei sunt nişte lucrători răi care nu au rămas credincioşi şi care caută să ducă mai departe dezbinare şi neascultare printre fraţi. Dumnezeu îi va judeca pe oricare. Noi n-avem nici un fel de putere şi posibilitate să luăm nici un fel de măsură împotriva stricătorilor. Numai sfaturile, îndemnurile, rugăminţile şi lacrimile noastre în faţa lui Dumnezeu pentru cine vrea să asculte, să se păstreze credincios şi să lupte pentru credinţa care ne-a fost dată nouă o dată pentru totdeauna, ferindu-se de cei care aduc alte învăţături şi alte îndemnuri, pentru a strica şi a îndepărta sufletele de calea aceasta sănătoasă.
Că e calea aceasta prigonită… Că au fost numai cruci şi lacrimi pe ea… Este adevărat!
Dar când a fost vreodată calea adevărată a Domnului fără încercări şi fără suferinţe pe pământ? Domnul Iisus a spus: „Dacă pe Mine M au urât, şi pe voi vă vor urî; şi vă vor face toate aceste lucruri pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine”.
Dar a mai spus că: „Cine va răbda până la sfârşit, acela va fi mântuit”. Dacă vreţi să vă mântuiţi sufletele, răbdaţi până la sfârşit. Că sfârşitul e aşa de aproape pentru fiecare dintre noi… Numai până la sfârşit, numai până la moarte se cere să luptăm. După aceea vom avea în veci răsplata binecuvântată de la Acela care a spus: „Cine va fi credincios până la moarte va primi cununa vieţii”.
De aceea, scumpii mei fraţi şi surori – Domnul ştie câtă vreme glasul acesta va mai putea răsuna să vă înştiinţeze – ţineţi minte aceste lucruri! Sunteţi tineri şi veţi avea încă de dus multe lupte şi încercări. Pe calea mântuirii sunt aşezate curse, de-a lungul drumului, până la capăt. Dacă însă veţi umbla în curăţie lăuntrică şi în ascultare în afară, în dragoste între fraţi şi în fapte bune între ceilalţi, în armonie cu învăţătura şi statornici în credinţă, Dumnezeu vă va da, ca sfârşit al credinţei, răsplata veşnică, pentru că este scris: „Veţi dobândi ca sfârşit al credinţei voastre mântuirea sufletelor voastre”.
Domnul nu promite mântuirea la început, cum o promit oamenii. Îi auzi pe mulţi zicând: „Veniţi la noi şi veţi fi mântuiţi”… sau lăudându-se: „Noi, cei care suntem mântuiţi”… Aceasta este o amăgire! Aceasta este o înşelare! Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cine va fi credincios până la moarte…”. „La moarte se vede. Atunci va fi mântuit, cum spune la I Petru: „Sfârşitul credinţei voastre va aduce mântuirea sufletelor voastre”. Aşa trebuie să avem: credinţa aceasta, ţinta aceasta şi dorinţa aceasta, şi lupta aceasta. Să fim credincioşi în fiecare zi aşa cum am primit şi auzit de la început.
Aşa este şi Cuvântul poruncit: „Fiecare să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat”. Noi aşa am primit, aşa mărturisim şi aşa credem că se ajunge la mântuire: dacă mărturisirea cu gura şi credinţa din inimă ne rămân una şi aceleaşi de la început până la sfârşit.
Am zis că ştie Domnul ce vremuri vor mai veni… Viaţa este nesigură pentru toţi. Condiţiile din lumea aceasta sunt nesigure pentru toţi. Dar, dacă păstrăm până la sfârşit credinţa noastră puternică şi ne ţinem de învăţătura dată, Dumnezeu ne ajută.
Nu vă lăsaţi înşelaţi de învăţăturile străine, din orice parte ar veni şi oricine ar fi acela [care le-ar aduce]… cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă aducă altă evanghelie, anatema să fie”. Să nu-l primiţi şi să nu-l ascultaţi! Pentru că „Dumnezeu este Acelaşi ieri, azi şi în veci”, aceeaşi este şi învăţătura Lui, şi credinţa Lui. Şi oricine vrea să-şi afle cu adevărat mântuirea să rămână la fel cum a primit şi cum a auzit la început.
Aceasta este Lucrarea în care ne-a chemat pe noi Domnul şi acesta este Cuvântul, şi acesta este Adevărul care ni s-a spus nouă să-l spunem mai departe. Oricine îl ascultă şi îl ţine va fi mântuit prin el. Oricine îl dispreţuieşte şi îl calcă va fi pierdut din pricina lui.
Dumnezeu poate să trimită apoi acelora care nu ascultă felurite învăţături, cum vor şi veni. Cum şi este scris în Cuvântul lui Dumnezeu că vor veni tot felul de învăţători răi şi învăţături rele pentru cei care sunt pe calea pierzării, drept pedeapsă de la Dumnezeu.
Cine se ia după aceştia, care vin şi în Lucrarea Oastei să vorbească tot felul de lucruri care nu s-au spus şi care nu s-au vestit înainte… aceştia sunt cei neascultători care dispreţuiesc Cuvântul.
Despre Părintele Iosif au spus tot felul de lucruri rele. Şi acum s-au ridicat şi acolo la mormânt şi au spus batjocoritori:
– V-aţi făcut un idol din mormântul acesta!…
Şi erau în mijlocul nostru astfel de oameni care şi ei au ajuns să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu sau să se bucure de un respect din pricina acestui mormânt, a acestui om care stă acolo. Şi nici atâta respect nu mai au faţă de aceste amintiri şi moşteniri minunate cât ar trebui să aibă un animal faţă de stăpânul lui care i-a dat mâncare şi l-a crescut.