Sfântul Grigorie Palama s-a născut în anul 1296, în Constantinopol. Ajunge în Muntele Athos în 1316 şi intră sub ascultarea părintelui Nicodim de la Mănăstirea Vatoped (cinstit pe 11 iulie). După moartea părintelui Nicodim, stă vreme de opt ani sub ascultarea părintelui Nichifor. Pleacă la Lavra Sfântului Atanasie după trecerea la cele veşnice a părintelui Nichifor. Aici va deveni cântăreţ la strană. Peste trei ani ajunge la Schitul Glossia, unde a deprins practica rugăciunii inimii, isihasmul devenind pentru el un mod de viaţă.
Din cauza invaziei turcilor, se retrage împreună cu câţiva fraţi în anul 1326, în Tesalonic. Aici va fi hirotonit preot. Numai sâmbăta şi duminica era în mijlocul oamenilor, celelalte zile din săptămână erau petrecute în rugăciune şi retragere. Mai târziu se va retrage la Bereia, lângă Tesalonic, unde va aduna în jurul său câţiva călugări.
În anul 1347 este numit arhiepiscop al Tesalonicului. A trecut la cele veşnice pe 14 noiembrie 1359. A fost canonizat în anul 1386, în timpul patriarhului Filotei (1354-1355, 1364-1376), cel care a scris viaţa sfântului şi slujbele adresate acestuia. Menţionăm că Sfântul Grigorie Palama este pomenit şi în a doua Duminică din Postul Mare.
Sfântul Grigorie este persoana care a luat apărarea experienţei isihaste, a cunoaşterii lui Dumnezeu prin lumina necreată sau harul dumnezeiesc.
Lupta împotriva învăţăturii lui Varlaam, călugăr grec venit la Constantinopol din Calabria (Italia).
Varlaam încerca să minimalizeze diferenţele dintre ortodocşi şi catolici cu privire la Filioque. Pentru că învăţătura sa va fi respinsă de Sfântul Grigorie Palama, acesta va aduce acuzaţii nefondate isihaştilor din Sfântul Munte cu privire la rugăciunea minţii şi a experienţei întâlnirii cu Dumnezeu în lumina taborică.
Amintim că monahii care se îndeletniceau cu lucrarea trezviei şi a rugăciunii neîncetate: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!“, vedeau lumina necreată a lui Dumnezeu. Adversarii isihaştilor negau posibilitatea vederii lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu nu poate fi văzut de către om.
Sfântul Grigorie Palama, pentru a înlătura învăţătura lui Varlaam, formulează învăţătura ortodoxă despre harul divin necreat. Precizăm că Varlaam susţinea că harul este creat şi detaşat de Dumnezeu. Dar această învăţătură făcea imposibilă unirea reală şi eficientă a credincioşilor cu Dumnezeu.
Sfântul Grigorie Palama va arăta că există o diferenţă între fiinţa lui Dumnezeu şi harul care se revarsa din ea. Fiinţa divină rămâne transcendenta şi inaccesibilă, în vreme ce energiile divine necreate se împărtăşesc oamenilor de Dumnezeu. Aşa se evita panteismul, absorbţia oamenilor în Dumnezeu. Această distincţie nu introduce în Dumnezeu o divizare cum socoteau adversarii lui Palama.
Dacă Varlaam nu admitea decât o cunoaştere pur raţională, Sfântul Palama susţine şi un alt mod de cunoaştere, superior celui raţional: cunoaşterea prin puterea sau iluminarea Duhului Sfânt, o cunoastere-unire a celui ce cunoaşte cu Cel cunoscut.
Sursa: aici