Traian Dorz, MINUNE ŞI TAINĂ
– tristă corindă de după Crăciun –
Stă încă Crucea-Stea şi-arată
la Betleem, unde-i grăjduţul
cu ieslea-n care şi-azi, uitată,
mai stă Măicuţa şi Pruncuţul.
Corindă, corindă,
nu-i nimeni s-aprindă
o lampă la grindă
şi-o flacără-n tindă.
Şi-i noapte-n poiată,
şi-i ieslea-ngheţată,
şi iarna se-ntinde,
şi Iuda ne vinde…
Corinde, corinde, corinde…
Fiori de frig pătrund prin oase
şi tainic se-nfioară fânul
când numai vitele, sfioase,
suflând, îşi încălzesc Stăpânul.
S-au dus la ceruri îngeraşii
care-au cântat Osana dulce,
s-au dus la turme păstoraşii,
pe lângă focuri să se culce.
S-au dus şi magii fără teamă
spre casa lor îndepărtată,
doar Sfântul Prunc şi Sfânta Mamă
stau tot în ieslea îngheţată.
Au îngeraşii-un cer să meargă
şi păstoraşii-şi au căsuţa,
şi magii-o ţară unde-aleargă,
dar Pruncul n-are, nici Măicuţa.
…O, Drag Pruncuţ fără de ţară
şi singuratică Măicuţă,
veniţi la mine-n inimioară
şi staţi în casa mea călduţă.